REEDUCAREA RESPIRATORIE

Reeducarea respiratorie consta in conservarea sau ameliorarea mecanicii ventilatorii si

a schimburilor gazoase, evitarea cresterii travaliului respirator, formarea si automatizarea unor
deprinderi respiratoria noi.
Pentru aceasta prin metode, procedee metodice sau tehnici se actioneaza dirijat si
selectiv asupra fazelor mecanicii respiratorii in privinta raportului dintre ele, inspire/expir sau
inspir/pauza si expir/pauza. Astfel se realizeaza „metode respiratorii noi”, prin care se
efectueaza ventilatia.
In actul respiratiei se produc modificari de volum ale plamanilor. Aceastea le urmaresc
pe cele ale toracelui, fara a fi insa egale in toate regiunile. Astel, comparativ cu plamanul,
miscarea toracelui este mai ampla la baze decat la varf, la periferice decat in zona hilara,
antero-lateral decat posterior.
Variatia de volum a cutiei toracice produce variatia diametrelor:
 longitudinal (vertical, cranio-caudal) prin ridicarea stermului si coastelor 2-6;
 sagital (antero-posterior) prin ridicarea sternului si a coastelor 2-6;
 transversal (latero-lateral) prin ridicarea coastelor 2-6 si rotatia coastelor 7-10.
Coastele 11-12 nu participa la aceste miscari, reprezentand puncte fixe, de insertie
pentru muschii abdominali, care intervin in expirul fortat.
Coloana vertebrala ramane rigida, reprezentand punctul fix pentru miscarile costale in
respiratia linistita, dar incepe sa participe la mobilizarea toracelui in ventilatia fortata: in inspir
coloana se extinde, iar in exprir se flecteaza.
Muschii, care participa la realizarea respiratiei au fost grupati din punct de vedere
functional astfel:
 muschii inspirului linistit, reprezentati de diafragm, intercostali si scaleni.
Cel mai important muschi este diafragmul, care printr-o deplasare de circa 2-4 cm,
asigura 65% din ventilatia pulmonara. Are forma unei cupole si separa cavitatile toracica si
abdominala.
In inspir, contractia diafragmului aplatizeaza cuplola, ceea ce determina cresterea
volumului si scaderea presiunii toracice, concomitent cu scaderea volumului si cresterea
presiunii cavitati abdominale prin impingerea caudala a viscerelor abdominale. Ca urmare,
daca musculatura abdominala si pelviana este relaxata, peretele abdominal se reliefeaza usor
(bombeaza).
 Muschii inspirului profund, reprezentati de: muschii inspirului linistit, care isi
intensifica activitatea, la care se adauga actiunea insiratorie accesori:
sternocleidomastoidian, ridicatorii coastelor, micul dintat posterior, sacro-spinalii;
 Muschiul inspirului fortat, reprezentati de musculatura abdominala (transvers, oblici,
drepti) la care se adauga actiunea muschilor: patratul lombelor, dintatul postero-
inferior si intercostalii interni.
 Cel mai important muschi, reprezentand abdominal, este pentru expir corespondentul
diafragmului pentru inspir, motiv pentru care a fost denumit „diafragmul expiratiei”.
In respiratia abdominala, in momentul coborarii diafragmatice, peretele abdomenului
bombeaza si muschiul transvers se relaxeaza.
In expir, cand diafragmul isi reface bolta, deci se relaxeaza, muschiul transvers se
contracta, aplatiand peretele interior abdominal, deci muschii au actiune antagonista.
Obiectivele reeducarii respiratorii:
1. Mobilizarea pasiva a cutiei toracice;
2. Reeducarea diafragmatica;
3. Reeducarea abdominala;
4. Reeducarea costala;
5. Educarea ventilatorie;
6. Ventilatia dirijata;
7. Readaptarea respiratorie.
Aceste obiective sunt realizabile numai in conditii de relaxare indusa prin posturi si
metode de psihoreglare si autocontrol.
Posturile de relaxare musculara sunt atitudini care plaseaza musculature toracelui si
membrelor superioare in repaus, diminuand astfel tensiunile musculare si consumul de oxigen.
Aceste pozitii sunt:
 asezat si ortostatism cu flexia coloanei cervico-dorsale si relaxarea membrelor
superioare;
 decubit, in care disparea activitatea posturala a muschilor trunchiului, gatului si
centurii scapulare;
 decubit dorsal – pozitie inspiratorie;
 decubit ventral – pozitie inspiratorie;
 decubit lateral – pozitie expiratorie.
Exemple de posturi relexante:
 asezat confortabil in fata unei mese;
 stand cu spatele sprijinit de perete;
 stand cu trunchiul flectat;
 decubit dorsal sau lateral.
REEDUCAREA ABDOMINALA
Se realizeaza prin miscari de respiratie ample, rapide, efectuate cu effort toraco-
abdominal intens.
In timpul ciclului respirator se produc urmatoarele:
 in respiratia calma, activitatea agonista a musculaturii abdominale este mai putin
intense;
 expiratia rapida foloseste un maximum de unitati motorii de la nivelul muschilor
peretelui abdominal;
 activitatea amtagonista inspiratorie a abdomenului apare cand inspiratia atinge 80%
din capacitatea vitala.
In repaus, reeducarea abdominala se executa astfel:
Pozitii:
1. a. subiectul in decubit dorsal;
b. kinetoterapeutul ii comanda o inspiratie fortata lenta si profunda, urmata de o expiratie
rapida cu retragerea abdomenului, urmata de apnee;
2. Acelasi exercitiu se executa din patrupedie, pozitie in care musculature abdominala se
contracta static impotriva greutati masei viscerale.
Reeducarea abdominala se realizeaza si in conditii de hiperventilatie ce depasesc 50
l/min, condintii obtinute prin miscarii voluntare ample si rapide sau prin exercitii de mers si
alergare.