Fototerapia: proprietăţile fizice, proprietăţile fundamentale ale lumini, acţiunea fizico

chimică a lumini, efectul termic, absorbţia, reflexia şi refracţia

Lumina este stimulul care acționând asupra retinei din ochi produce la omul sănătos senzația
vizuală. Din punct de vedere fizic, lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută
de om ea trebuie să aibă anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele
sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină, adică în domeniul de lungimi de
unde de circa 300–660 nm, iar intensitatea trebuie să depășească pragul de sensibilitate al
acestora. În sens larg se poate folosi termenul de "lumină" și pentru radiații electromagnetice
invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau cea ultravioletă. Lumina împreună cu
temperatura face parte din factorii ecologici.
Atît lumina provenind direct de la o sursă de lumină, cît și cea transmisă, reflectată, împrăștiată
sau difractată de diferite corpuri, are pentru ochiul uman o serie de caracteristici, printre care:
- intensitate luminoasă, determinată de puterea transportată de radiație și de sensibilitatea retinei;
- culoare, determinată de spectrul de frecvențe ale radiației incidente pe retină;
- polarizare, determinată de planurile sau planul de oscilație al undelor electromagnetice;
- coerență, determinată de faza oscilațiilor.
Caracteristici fizice ale luminii
Undele electromagnetice, deci și lumina vizibilă, se compun dintr-un câmp electric și unul
magnetic, orientate perpendicular unul pe celălalt, amândouă variabile în timp și spațiu, și care se
generează reciproc. Variația acestor câmpuri este în general[necesită citare] periodică atât în
timp cât și în spațiu; perioada de repetare temporală a oscilațiilor este inversul matematic al
frecvenței câmpului electromagnetic respectiv; perioada spațială este numită lungime de undă.
Aceste două caracteristici sunt legate între ele prin intermediul vitezei de propagare a undei (v.
viteza luminii). Frecvența undelor electromagnetice nu depinde de mediul în care se propagă
acestea. În schimb, lungimea de undă depinde de viteza de propagare a undei într-un mediu dat,
astfel încât aceeași undă trecând dintr-un mediu în altul va suferi variații ale lungimii de undă,
conform relației:
λ=ν̲ƒ
unde(ν̲) este viteza de propagare a undei în mediul respectiv. Când se descrie o radiație
electromagnetică prin lungimea sa de undă trebuie deci precizat și mediul în care se propagă
unda; în lipsa acestei precizări se va subînțelege că este vorba de lungimea de undă în vid.
Aceasta este aproximativ egală cu lungimea de undă în aer, cu o eroare acceptabilă în multe
situații practice.
Undele electromagnetice reale se pot descompune în unde elementare cu următoarele
caracteristici:
- frecvență: această frecvență unică determină în cazul luminii vizibile culoarea percepută de
ochi. Culorile undelor elementare sînt pure, și niciodată nu se întîlnesc în natură. Lumina
produsă de laseri, cea obținută prin separarea luminii albe în culorile componente, cea obținută
cu ajutorul unor filtre, sunt exemple de lumină care doar se apropie de undele monocromatice
ideale. Dispozitivele de reproducere a culorilor (ecranul de televizor color, tipăriturile color, etc.)
nu pot reda fidel culori de o asemenea puritate.
- amplitudine: aceasta este o măsură a variației cîmpurilor electric și magnetic care alcătuiesc
unda. Este de asemenea legată de strălucirea aparentă a unei surse de lumină. Trebuie precizat
totuși că ochiul nu este la fel de sensibil la toate culorile ci este chiar insensibil la razele
electromagnetice din afara spectrului vizibil. Culori care par să aibă aceeași intensitate vizuală
pot avea intensități fizice foarte diferite.
- polarizare: vectorul cîmpului electric și cel al cîmpului magnetic sînt perpendiculare atît unul
pe celălalt cît și pe direcția de propagare a undei electromagnetice.Chiar și cu această limitare
mai este permis un grad de libertate, de rotație a celor doi vectori în jurul direcției de propagare.
Dacă față de un anumit sistem de axe de coordonate vectorul cîmpului electric este de exemplu
vertical, spunem că lumina respectivă este polarizată vertical. În mod obișnuit ochiul nu este
sensibil la polarizarea luminii, dar există experimente optice simple prin care aceasta se poate
pune în evidență.
Reflexia luminiii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la suprafata de
separare a doua medii,lumina intoracandu-se din mediul in care a venit.
- este fenomenul ce apare la suprafata de separare intre doua medii optice.
Legile reflexiei
1)Raza incidenta , raza reflectata si directia normala la suprafata de separare , sunt coplanare .
2 )Unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie
Reflexia totala este fenomenul fizic prin care o unda luminoasa este reflectata intr-o alta directie
in momentul in care ea ,, loveste’’ un anumit spatiu.
Refractia luminii reprezinta fenomenul de schimbare a directiei de propagare a radiatiei
luminoase incidente la trecerea dintr-un mediu omogen in alt mediu.
Indicele de refractie absolut este indicele care se va propaga paralel cu al doilea mediu.