Apele minerale: caracteristici fizico chimice, clasificare, tipuri de ape

minerale, indicaţii, cura externă.

Conform acestora, apa minerală este considerată o apă ce provine dintr-o sursă naturală, cu
un anumit conţinut de săruri minerale şi microelemente. Aceasta are o componenţă constantă
în raport cu fluctuaţiile ciclice anuale.
Conţinutul acestora în săruri trebuie să fie de cel puţin 1.000 mg/l. De asemenea, este
considerată apă minerală, apa care are un conţinut de cel puţin 250 mg CO2/l. Pentru
utilizarea lor în scop terapeutic, apa minerală trebuie sa fie pură din punct de vedere
bacteriologic, sa aibă acţiune terapeutică demonstrată şi un debit suficient de mare.
În funcţie de aceasta, apele termale apele termale sunt clasificate după temperatură în
următoarele
categorii:
- hipotermale (T 20-36ºC);
- izotermale (T 36-41ºC);
- hipotermale (T>41ºC).
Staţiuni cu ape termale: Panukkale (Turcia), Termopile (Grecia),
Hajduszoboszlo(hoidusoboslo) (Ungaria), Heviz s.a. Apele termale provin din mai multe
surse, de foarte multe ori acestea combinându-se în apariţia unui izvor:
- apele de profunzime, provin din apa de condensare a magmelor vulcanice denumite şi ape
juvenile; intruziunile magmatice ce se răcesc la adâncimi mari în scoarţa terestră produc apa
juvenilă deoarece cristalizarea magmelor pune în libertate constituenţi volatili, preluaţi de
apele de mare adâncime.
- apele de suprafaţă, cele provenite din precipitaţii înfiltrate în sol şi mineralizate la nivelul
formaţiunilor geochimice, cunosute şi sub denumirea de ape vadoase. Apa meteorică este
lipsită de săruri minerale dar se încarcă în ascendenţă din atmosferă cu CO2, O3, N, ceea ce
îi asigură o reactivitate ridicată faţă de rocile cu care vin în contact cu scoarţa terestră.
- apele fosile, provin din pânze subterane captive formate în perioadele geologice foarte
vechi. Principala problemă ale acestor ape este că nu pot fi regenerabile. O altă clasificare
este cea după viteza apei în subteran:
1. ape cu dinamică mare, cu o circulaţie rapidă ce nu permite o mineralizare complexă de
cele mai multe ori acestea fiind ape bicarbonatate. Viteza ridicată a acestor ape nu permite
dizolvarea iodului sau bromului chiar dacă acestea sunt prezente în rocă.
2. ape cu dinamică medie, sunt apele sulfatate calcice şi magneziene.
3. ape cu dinamică redusă, care au timp să dizolve iodul sau bromul.
Clasificarea fizico-chimică ale apelor minerale
Clasificările româneşti încadrează apele minerale sub aspect fizico-chimic în 3 grupe:
- apele oligominerale (in cantiatte redusa). cu un conţinut mai mic de 1 g/l de substanţe
dizolvate. Apele oligominerale sunt de foarte multe ori şi ape termale care sunt utilizate în
cura externă (Călani. B. Felix, Geoagiu Băi). Apele oligominerale reci sunt utilizate în cura
internă la Călimăneşti, Olăneşti, Slănic Moldova ş.a., iar pe plan extern sunt cunoscute ape
de acelaşi tip în Italia (Fiuggi), Apuania, Bormio), în Franţa sunt cunsocute apele minerale
de la Evian, în masivul centr. fr. (Neris, Saint-Perrier), Cehia (Joachimo), UK (Both).
Ca efecte terapeutice aceste ape au efect relaxant pentru sistemul muscular şi furnizeazî
eliminarea sărurilor din organism.
- apele carbogazoase, au un conţinut de cel puţin 1 g/l CO2; apele carbogazoase simple
sunt rare. În România (Buziaş, Borsec, Biborţeni); pe plan extern sunt cunoscute cele din
Rusia (Kislovodsk), Franţa (Vals les Buins), Italia (Pellegrino), Germania (Bad Bruckhnan).
Principala utilizare terapeutică în cura internă este pentru afecţiunile gastrice, intestinale,
pancreatice şi biliare, iar în cura externă au rol vasodilatator şi hipotensiv. Principala valenţă
terapeutică este pentru bolile cardiovasculare.
- apele alcaline, conţin cel puţin 1 g/l bicarbonat de sodiu, acestea sunt folosite în
special în cura internă, făcând parte apele de la Sângeorz Băi şi Halnaş Băi sau din Franţa
(Vichy), Rusia (Borjoni), Germania (Ems), Italia (Ischia). Aceste ape sunt eficiente în
reducerea acidităţii stomacale şi scăderea colesterolului.
- apele alcalino-feroase, au conţinut de > 1 g/l substanţe dizolvate în care predomină şi
anionul bicarbonic, precum cationii de Ca şi Mg. În România sunt prezente la Lipova, Zizin,
Borsec şi sunt indicate pentru cura internă în tratarea stărilor alergice, a dermatozelor şi a
tulburărilor în metabolismul Ca.
- apele feruginoase, au un conţinut de cel puţin 10 mg/l Fe, acestea trebuie încarcate
suplimentar cu CO2 care preîntampină precipitarea Fe după îmbuteliere. Localizate la Băile
Tuşnad, Vatra Dornei, pe plan extern în Belgia (Spa), Germania (Bruckhnan). Aceste ape
feruginoase au acţiune benefică asupra bolilor metabolice.
- apele arsenicale, 0,7 mg/l arseniu, în România (Covasna); pe plan extern se găsesc în
Italia (Pazzuoli), Germania (Bad Durckheim).
- apele clorurate sodice, cu o concentraţie de 1 g/l clorură de sodiu şi sunt indicate în
special în cura internă, localizate în regiunile salifere din subcarpaţi sau în Transilvania, iar
pe plan extern în Germania (Baden Baden), Franţa (Montecaltini). Aceste ape stimulează
circulaţia periferică şi au acţiune terapeutică asupra mucoasei interne respiratorii.
- apele iodurate, au un conţţinut de 1 mg/l iod, în ţara noastră (Olăneşti, Govora,
Călimăneşti). Aceste ape reglează acţiunea glandei tiroide şi intervin în metabolismul
grăsimilor.
- apele sulfuroase, au un conţinut de cel putin 1 mg/l sulf titrabil, aceste ape sunt
folosite în cura externă, în concentraţii ridicate fiind periculoase în cura internă. Aceste ape
provin din depozite de gips sau bitum, dar pot proveni şi din acţiuni reducătoare exercitat de
bacterii asupra substanţelor organice. Sunt limpezi şi incolore la izvor dar în contact cu aerul,
hidrogenul sulfurat se oxidează, ceea ce duce la precipitarea sulfului: Iaşi (Nicolina),
Herculane (B. Herculane), Pucioasa, iar pe plan extern se determină cele din Germania
(Aachen), Franţa (Uriage); printre efectele terapeutice se remarcă stimularea secreţiei biliare,
stimularea pancreasului şi al acţiunii inflamatorii.
- apele sulfatate, conlin sulf în formă oxidată utilizată în cura internă; Cehia (Karlovy
Vary), Franţa (Vitrel). Acestea provin din depozite bogate în gips, iar principalele efecte
constau în stimularea secreţiei hepatice.
- apele radioactive, eficiente în problemele sistemului endocrin.
Producţia de apă minerală
În România producţia de apă minerală naturală în 2007 era de 1.021 mil. l, faţă de 152 mil. l
în 1992, cu un consum mediu de apă de cca. 56 l/pers. toate aceste statistici ce arată că
producţia actuală este mai mare faţă de trecut nu reprezintă altceva decât o cifră care este de
3 ori mai mica faţă de statele vestice europene.
Apele minerale din România, grupate în 9 areale geochimice:
- pod. moldovenesc, Vaslui (Drânceni), Iaşi (Nicolina, Strunga, Răducăneni);
- Dobrogea, ape mezotermale (Mangalia);
- c. Română, cu pânze freatice minerale în preajma lacurilor sărate Bărăgan (Amara, L.
Sărat);
- C. Orientali cu 3 zone, respectiv depresiunea pericarpatică (Oglinzi, Bălţăteşti, Tg. Ocna),
unitatea flişului, aria mofetică legată de lanţul vulcanic.
- C. Meridionali, sunt reduse, dar principalele regiuni (B. Herculane, ş.a.);
- depr. Getică, ape minerale din sedimentarul regiunilor respective, de la Olăneşti, Govora,
Călimăneşti, Căciulata, Cozia;
- mţ. Apuseni, cu ape minerale legate de depozite de calcar cum sunt cele de la Moneasa,
Geoagiu Băi;
- depr. Transilvaniei, cu ape de mineralizaţie salină, Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Mureş etc.;
- c. de Vest, localităţi principale în apropierea surselor de apă termală, Băile Felix, Băile “1
Mai”, Călacia, Satu Mare.