BALNEOCLIMATOLOGIA

Dr. Dana-Maria Dimulescu

Medic Primar Recuperare Medicală
Doctor în Ştiinţe Medicale
UMF”Carol Davila”
 Apele minerale terapeutice

• Ape din surse naturale, izvoare sau forate artificial, cu anumite caracteristici fizico-
chimice, efecte farmacodinamice asupra organismului, utilizate în scop terapeutic.
• Criteriile îndeplinite de apele minerale:
- mineralizare sau conţinut de săruri dizolvate de peste 1 g/l sau
- prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută în cantităţi
minime (oligoelemente curative): brom, iod, fier, arsen, litiu, stronţiu, bor, bariu, siliciu,
mangan, aluminiu, în mg/l sau
- conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice: CO2 – 1000 mg/l sau H2S / 1mg/l
sau
- temperaturi de peste 20 gr.C la sursă, indiferent de conţinutul mineral, ce le conferă
caracterul de ape termale (32-38 gr.C), hipo-sau mezotermale (20-31 gr.C),
hipertermale (peste 38 gr.C) sau
- conţinut de elemente radioactive în unităţi Mache/l (50-100 uM) şi
- acţiune terapeutică recunoscură ştiinţific – criteriu obligatoriu pentru toate apele
minerale.
Apele cu mineralizare de peste 1 g/l (grupa A) se clasifică după concentraţie în:
- ape de concentraţie medie: 1-15 g/l
 Apele minerale terapeutice

- ape concentrate: 15-35 g/l

- ape foarte concentrate: 35-150 g/l
- ape de mare concentraţie: peste 150 g/l substanţe dizolvate.
În funcţie de presiunea osmotică, apele minerale pot fi:
- hipotone: sub 325 moli/l
- izotone: 325 moli/l (valoarea osmolarităţii soluţiei fiziologice)
- hipertone: peste 325 moli/l
La apele minerale cu mineralizare totală sub 1 g/l substanţe minerale (grupa B)- ape
oligominerale, se estimează conţinutul în oligoelemente cu acţiune biologică
favorabilă sau gaze (H2S, CO2); în această categorie sunt incluse şi ape care nu
îndeplinesc condiţiile privind compoziţia chimică, dar au efecte terapeutice, dovedite
prin studii farmacologice şi clinico-terapeutice: apele termale (acratoterme) de la
Băile Felix, 1 Mai, Vaţa de Jos; apele acratopege (cu temperatură sub 20 gr.C), cu
conţinut de Ca sau CO2 în cantităţi mici, cu efecte diuretice (izv. 7 Căciulata, izv. 11
şi 12 de la Băile Olăneşti, izv. 300 de scări din Slănic Moldova).
Apele minerale din grupa A
Includ 5 categorii de ape minerale cu concentraţii peste 1 g/l:
 Apele minerale terapeutice

• Apele minerale alcaline şi alcalino-teroase: în Carpaţii Răsăriteni, nordul

Transilvaniei şi Banat. Rar sunt ape bicarbonatate pure, frecvent sunt izvoare cu
mineralizare complexă, mixte alcaline sau alcalino-teroase, carbogazoase,
sulfuroase, clorurate sodice, sulfatate, feruginoase.
• Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, ale căilor biliare, în cura de diureză în
afecţiunile reno-urinare (ape hipotone calcice), tulburări ale metabolismului fosfo-
calcic: cură internă (crenoterapie).
• Se utilizează în aplicaţii externe (comprese) în boli dermatologice, în cură de inhalaţii
( afecţiuni bronho-pulmonare şi ORL), irigaţii vaginale (afecţiuni ginecologice): efecte
antiinflamatorii şi antialergice.
• Staţiuni balneo-climatice cu izvoare alcaline: Slănic Moldova (izv:Ciunget), Malnaş,
Tinca, Bixad (carbogazoase); izvoare alcalino-teroase şi teroase: Slănic Moldova,
Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Biborţeni, Vâlcele (carbogazoase). Multe izvoare sunt
îmbuteliate: Borsec, Bodoc, Biborţeni, Covasna, Slănic Moldova, Lipova, Tinca,
Vâlcele, Hebe (Sângeorz Băi).

Apele clorurate sodice: staţiunile litoralului (apa mării şi a lacurilor riverane), lacurile
sărate din Câmpia Română (Amara, Lacu Sărat, Balta Albă), lacuri formate pe roci
 Apele minerale terapeutice

saline, foste exploatări (Ocna Sibiului, Slănic Prahova, Ocnele Mari, Sovata) sau surse
subterane petroliere (Băile Govora, Sărata Monteoru).
Izvoarele minerale izotone, hipo-sau uşor hipertone (mixte) se utilizează în cură internă.
Crenoterapia cu aceste ape (între 3-10 g/l mineralizare) are restricţii determinate de
aportul de sare; au efecte de stimulare a secreţiei şi motilităţii gastro-intestinale.
Apele cu concentraţie mai mare au efecte iritante asupra mucoasei gastro-intestinale,
inhibă evacuarea stomacului, stimulează peristaltica intestinală, având efect laxativ,
purgativ; conţinutul de bicarbonat din aceste izvoare estompează aceste efecte.
Terapia inhalatorie: efecte osmotice asupra mucoasei căilor respiratorii superioare şi
inferioare, cu hiperemie, efecte secretolitice, antiinflamatorii, sedative, fiind indicate în
afecţiuni bronho-pulmonare şi ORL – pulverizaţii şi inhalaţii individuale şi colective.
Terapia ginecologică prin irigaţii vaginale: efecte antiinflamatorii, sedative, de stimulare a
secreţiilor în afecţiuni ginecologice inflamatorii.
Staţiuni cu ape clorurate sodice utilizate în crenoterapie: Sângeorz Băi, Slănic Moldova,
Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Covasna, Buziaş, Băile Tuşnad, Băile
Harghita.
Apele minerale clorurate sodice concentrate (peste 14 g/l)- ape sărate: apa Mării Negre
(15 g/l), cu predominenţa ionilor de Ca, Mg, K, sulfat; apele sărate de la Amara,
 Apele minerale terapeutice

Lacu Sărat; ape sărate de zăcământ, cu concentraţii de 40-80 g/l (Govora), sărate,
iodurate, sulfuroase; apa sărată concentrată a lacului Techirghiol (60-70 g/l), ape cu
concentraţii saline mari, aproape de saturaţie (200-300 g/l) de la Sovata, Ocna
Sibiului, Slănic Prahova. Unele sunt helioterme în sezonul cald, cu diferenţe de
temperatură între straturile superficiale şi cele profunde mai concentrate- Lacul Ursu
de la Sovata.
Aceste ape clorurate sodice concentrate sunt indicate doar în cură externă (băi calde la
cadă sau piscine, bazine cu apă de mare sau de ghiol, unde se aplică
hidrokinetoterapie, în condiţii de descărcare hidrostatică a greutăţii corpului,
facilitarea sau încărcarea mişcărilor, condiţii de plutire sau flotare avantajoase, înot
terapeutic; la aceste efecte mecanice, se adaugă cele termice şi chimice ale NaCl
asupra tegumentului, cu stimularea termoreceptorilor şi producerea pe cale reflexă a
unor efecte de stimulare ergotropă.
Apele sărate concentrate se utilizează şi în terapia inhalatorie şi cea ginecologică.
Staţiuni cu ape sărate concentrate: Eforie Nord, Mangalia, Saturn, Neptun, Techirghiol,
Amara, Lacu Sărat, Bazna, Sovata, Slănic Prahova, Băile Govora, Sărata Monteoru.

Apele minerale carbogazoase: peste 1 g CO2/l, rar sunt pure; sunt mixte, bicarbonatate
 Apele minerale terapeutice

clorurate sodice, sulfuroase, feruginoase. Sunt localizate în aria mofetică a Carpaţilor

răsăriteni şi de nord, cu CO2 rezultat din activitatea postvulcanică gazoasă, în nord
cu ape minerale concentrate la Săpânţa, Stoiceni, în zona munţilor Căliman-Harghita
la Sângeorz Băi, Borsec, în zona Dornelor, de-a lungul Oltului- harghita, Băile
Tuşnad, Balvanyos, Malnaş, Bodoc, Zizin; în aria mofetică de est: Slănic moldova,
Covasna (clorurate sodice, bicarbonatate); în aria de vest: Praid, Biborţeni
(carbogazoase carbonatate); în aria de vest a ţării, cu origini geologice diferite:
Buziaş (CO2 provine din faliile rocilor cristaline), Lipova (CO2 din depozite
permeabile de nisipuri argiloase).
Crenoterapia cu ape carbogazoase se bazează pe efectele CO2: stimularea secreţiei
salivare şi gastrice, stimularea motilităţii gastro-intestinale (efecte tamponate de
efectele opuse ale bicarbonatului sau amplificate de NaCl sau sulf); aceste ape sunt
resorbite repede, cresc diureza apoasă, cu eliminarea crescută de săruri minerale şi
acid uric, cresc peristaltismul ureteral şi spală mecanic căile urinare.
Indicaţiile crenoterapiei: afecţiuni ale tubului digestiv- dispepsii gastrice hipostenice,
hiposecretorii sau anacide, afecţiuni reno-urinare, pentru cura de diureză în litiaze şi
afecţiuni inflamatorii ale căilor urinare.
Staţiuni: Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Buziaş, Vatra Dornei, Covasna, Harghita,
Borsec, Malnaş, Lipova.
 Apele minerale terapeutice

• Cura externă cu ape carbogazoase este indicaţia majoră a acestora, având efecte
vasodilatatoare, cu solicitarea circulaţiei periferice şi sistemice, ca şi a cordului.
Concentraţia CO2 este de 0,5-1 g/l, temperatura apei este de 30-34 gr.C (băi
răcoroase); acţionează prin factori fizici – presiunea hidrostatică şi factorul termic
răcoros şi chimici – CO2 ce se degajă din apă , formează un strat de bule de gaz la
suprafaţa pielii, pătrunde prin tegument (30-35 ml/min/m2), producând vasodilataţie
periferică prin acţiun edirectă asupra musculaturii pereţilor vasculari şi indirectă, prin
mecanism reflex, prin excitarea receptorilor cutanaţi. Vasodilataţia din circulaţia
periferică, cu aport crescut de sânge din zona centrală expune tegumentul încălzit în
contact cu apa din baie la o temperatură răcoroasă, ce nu este semnalată centrilor
termoreglării de receptorii termici din tegumentul încălzit artificial. Se produc pierderi
de căldură în baia răcoroasă, cu uşoare efecte hipotermizante, cu scăderea
temperaturii centrale cu 0,4-0,7 gr.C, uneori 1 gr.C, ce se menţine 30-60 minute după
baie. Efectele asupra circulaţiei sistemice: vasodilataţie, cu scăderea rezistenţei
periferice, creşterea debitului sistolic şi a debitului pe minut, scăderea timpului de
preejecţie şi creşterea celui de ejecţie, în condiţii avantajoase pentru miocard, ce
lucrează în condiţii de temperatură uşor scăzută (hipotermie centrală); are loc un
antrenament moderat şi economic al miocardului; aceste băi reprezintă o adaptare a
sistemului neuro-vegetativ şi endocrin la solicitarea adecvată a miocardului. Efecte
favorabile suplimentare: creşte întoarcerea venoasă, aportul crescut de sânge în
 Apele minerale terapeutice

circulaţia coronariană, concomitent cu reducerea frecvenţei cordului, datorită hipotermiei

produse de CO2.
Indicaţii: afecţiuni CV: cardiopatii ischemice cronice (forme dureroase şi nedureroase în
perioadele de acalmie, sechele post-IM, fază III), HTA (stadiile I şi II), valvulopatii
(forme compensate de insuficienţă mitrală sau aortică, valvulopatii operate, la 2-3 luni
de la intervenţie), arteriopatii periferice (forme aterosclerotice, boală Raynaud,
acrocianoze, eritromelalgie), boli venoase cronice (sechele după tromboflebită, varice
operate, insuficienţă venoasă stadiul I).
Staţiuni cu ape carbogazoase pentru cură externă: Covasna, Buziaş, Balvanyos, Tuşnad,
Vatra Dornei, Harghita, Lipova.

Apele sulfatate: ce conţin peste 1 g de sulfat la litru, combinat cu ioni de Na, K, Mg, Ca
(Ivanda în Banat, la Iaşi, pe dealul Copoului) nu prezintă interes pentru balneologia
de la noi; ape termale sulfatate faimoase- la Karlovy Vary (în crenoterapie).

Apele minerale din grupa B

Cuprinde 4 tipuri de ape minerale.
Apele sulfuroase: ce conţin minim 1 mg H2S, HS, S, tiosulfaţi la litru sau complexe
 Apele minerale terapeutice

coloidale sulfuroase, se prezintă ca ape sulfuroase simple sau mixte-sulfuroase, clorurate

sodice, carbogazoase, alcalino-teroase termale.
Apele sulfuroase sunt indicate în crenoterapie şi în cură externă (băi, inhalaţii, irigaţii
vaginale), prin efectele H2S, ce se resoarbe prin tegument, mucoasa gastrică, a
căilor aeriene superioare şi bronho-pulmonare, vaginale.
Crenoterapia : stimularea secreţiei gastrice (apele bicarbonatate tamponează acest
efect), a peristalticii intestinale, efecte coleretice şi colagoge asupra ficatului şi căilor
biliare, efecte antitoxice şi de scădere a glicemiei la diabetici; apele mixte
carbogazoase au efecte diuretice prin CO2.
Indicaţiile crenoterapiei cu ape sulfuroase de concentraţie mică: diskinezii biliare,
litiază biliară, colecistite cronice- cazuri selectate; diateză urică, cură de diureză în
litiaze urice, infecţii ale căilor urinare; forme de diabet – cazuri selectate; intoxicaţii cu
metale grele.
Staţiuni: Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Herculane, Mangalia.
Cura externă cu ape sulfuroase de diferite concentraţii are la bază efectele
vasodilatatoare ale S din baie asupra tegumentului, cu ameliorarea circulaţiei
periferice, scăderea TA, ca şi efectele metabolice ale S resorbit prin tegument –
scăderea glicemiei, modificări în metabolismul cartilajului articular- în afecţiuni
 Apele minerale terapeutice

reumatismale degenerative şi inflamatorii. Se aplică sub formă de băi la cadă sau bazine
cu ape sulfuroase termale (herculane, Călimăneşti, Căciulata, Mangalia) sau încălzite
( Govora, Pucioasa, Nicolina). Indicaţii: afecţiuni reumatismale degenerative sau
inflamatorii articulare (artroze, SA), periarticulare, posttraumatice şi ortopedice
postoperatorii, neurologice periferice, HTA, afecţiuni vasculare periferice arteriale
(ischemice sau angionevroze). Pentru efectele cheratolitice asupra tegumentului: în
psoriazis, eczeme cronice; pentru efectele desensibilizante, antialergice: în afecţiuni
alergice cutanate, tip urticarie.
Terapia prin inhalaţii cu ape sulfuroase: BPOC, astm bronşic, sinuzite, rinite alergice,
ozenă – efecte antiinflamatorii, antiseptice şi desensibilizante asupra mucoasei căilor
aeriene superioare şi traheo-bronşice, cu eliminarea secreţiilor.
Terapia prin irigaţii vaginale: în afecţiuni ginecologice cronice inflamatorii.
Terapia parenterală (injecţii cu apa unor izvoare din Băile Olăneşti, Călimăneşti-
Căciulata): în tratamentul afecţiunilor alergice dermatologice, digestive sau
respiratorii, asociată cu crenoterapia, balneaţia externă sau terapia cu inhalaţii cu ape
sulfuroase.

Apele iodurate: minim 1 mg iod la litru de apă, nu există sub formă pură; sunt mixte
 Apele minerale terapeutice

clorurate sodice (Bazna, Govora, Bălţăteşti, Sărata Monteoru, Praid) sau alcaline,
clorurate, sulfatate, indicate pentru crenoterapie (apele hipo-sau izotone de la
Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti).
În crenoterapie, iodul se stochează în tiroidă (fiind indicate în afecţiuni tiroidiene şi
ovariene), are efectr congestive şi de stimulare secretorie asupra mucoasei digestive.
În cură externă (băi cu ape mixte clorurate sodice şi iodurate), iodul are efect
vasodilatator periferic şi antimicotic la nivelul tegumentului şi fanerelor. Indicaţii:
ateroscleroză periferică sau generală, artrită urică, afecţiuni dermatologice micotice.
Pentru efectele congestive şi de stimulare a secreţiilor mucoaselor: în afecţiuni ORL şi
bronho-pulmonare (Govora); pentru efectele antimicotice: în afecţiuni ginecologice
micotice (Bazna, Sărata Monteoru).

Apele feruginoase: 10 mg fier la litru de apă, utilizate în trecut în tratarea anemiilor

feriprive, astăzi fără interes în tratarea acestora. Caracterul feruginos al apelor
carbogazoase este considerat un element negatic, fiind necesare procese de
deferizare.
 Apele minerale terapeutice

• Apele arsenicale: concentraţii de minim 0,7 mg/l erau folosite în trecut pentru efectul
stimulant al arsenului în tratamentul nevrozelor, tratamente abandonate din cauza
efectelor toxice şi cancerigene ale acestui oligoelement. În apa potabilă este admis
un conţinut de arsen de maxim 0,2 mg/l.

Apele oligominerale (acratice): mineralizare totală sub 1 g/l, nu conţin elemente

chimice din grupa B cu acţiune farmacologică, nici gaze terapeutice.
Unele sunt termale (acratoterme): Felix, 1 Mai, Vaţa de Jos: în cură externă, în bazine,
pentru hidrokinetoterapie sau termoterapie în afecţiuni reumatismale articulare
inflamatorii (PR, SA, artrite reactive), degenerative (artroze, spondiloze), ale
ţesuturilor periarticulare şi musculare, afecţiuni posttraumatice, ortopedice,
neurologice periferice sau centrale (sechele AVC, TCC, TVM), afecţiuni ginecologice.
Alte ape oligominerale sunt reci (sub 20 gr.C)- acratopege: efecte diuretice (prin Ca,
CO2), indicate în crenoterapia de diureză (Călimăneşti, Olăneşti, Slănic Moldova,
Sinaia).

Apele radioactive: în trecut se utilizau în cură balneară externă, cu diferite

concentraţii ale radonului (slabe- sub 50 uM/l, moderate- 50-100 uM/l, intense –
 Apele minerale terapeutice

peste 100 uM/l) în afecţiuni reumatismale, neurologice periferice, pentru efectele

antiinflamatorii ale iradierii radioactive (în vestul Cehiei, la Joachimov, în exploatări de
uraniu, unde a făcut cercetări Marie Curie). Efectele de remanenţă şi acumulare,
chiar la doze mici, cu riscuri pentru organism, au determinat renunţarea la cura
internă şi inhalatorie şi restrângerea indicaţiilor de cură externă în ţara noastră. Există
surse cu radioactivitate foarte slabă, ce nu pun probleme de risc: Herculane (20
milimicroCurie/l), Felix (0,3 milimicroCurie/l), Sângeorz Băi (235 milimicroCurie/l).

Microelementele din apele minerale: oligoelemente în concentraţii mici, în stare

ionizată, cu efecte biologice, asemănătoare cu cele ale vitaminelor.
Manganul: participă la sinteza mucopolizaharidelor şi la activitatea arginazei în ficat,
are efecte hipoglicemiante, lipotrope; unele ape pentru crenoterapie conţin până la 2
mg la litru, cele mai bogate fiind izvorul Hebe de la Sângeorz Băi (peste 9 mg la litru),
izvorul îmbuteliat de la Covasna (peste 7 mg la litru).
Litiul: activarea pompei de Na/k, Ca/Mg în membranele celulare; apele pentru
crenoterapie cu concentraţii mai mari de 3 mg la litru sunt ape litifere (izvorul matilda
de la Bodoc, izvorul Maria de la Malnaş- peste 5 mg la litru; izvorul Harghita şi Caşin
din Iacobeni – peste 6 mg la litru.
 Apele minerale terapeutice

• Zincul: component al moleculei de insulină, element important pentru formarea

anhidrazei carbonice (cu rol în secreţia clorhidropeptică gastrică), în procesele de
sinteză a proteinelor este prezent în ape de crenoterapie în concentraţii până la 4 mg
la litru.
• Cuprul: depozitat în ficat, participă la sinteza citocromoxidazei în mitocondrii,
împreună cu magneziul şi zincul protejează aparatul insular pancreatic, fiind indicate
în diabet.
• Molibdenul: participă în metabolismul purinelor, la formarea xantinoxidazei, are rol în
elasticitatea pereţilor arteriali.
• Vanadiul: contribuie la activarea coenzimei vitaminei B1.
• Siliciul: prezent în formă nedisociată în ape alcaline şi termale (10-120 mg/l) este
implicat în structura pereţilor arteriali (în ateroscleroză).
 Apele minerale terapeutice

• Apele minerale alcaline simple: inhibă secreţia gastrică, aciditatea peptică,

anhidraza carbonică din mucoasa gastrică, stimulează secreţia de mucină,
stimulează activitatea duodeno-pancreatică, activând tripsinogenul în tripsină activă;
au efecte coleretice, hipoglicemiante.
• Apele minerale alcaline mixte (alcalino-teroase şi carbogazoase): cresc secreţia
clorhidropeptică a stomacului, stimulează digestia amilolitică, efecte trofotrope şi de
stimulare a proceselor oxibiotice din hepatocit, efecte coleretice şi de fluidizare a bilei.
• Apele minerale clorurate sodice hipotone (mixte bicarbonatate şi carbogazoase):
stimulează sau reduc secreţia gastrică, în funcţie de concentraţia de bicarbonat,
stimulează activitatea enzimelor digestive, activând amilaza şi tripsina; scad colereza,
au efecte negative asupra hepatocitului; scad glicemia, cresc toleranţa diabeticilor
pentru glucoză (Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Malnaş); scad colesterolul, cresc
diureza, au efect de acidifiere a urinei şi de eliminare a K.
• Apele minerale sulfuroase de concentraţie mică: stimulează procesele enzimatice
la nivelul mucoasei gastrice, crescând secreţia; cele mai concentrate au efecte
inhibitoare; potenţează activitatea enzimelor pancreatico-intestinale; apele cu
concentraţii mici au efecte hepatotrope, cele de peste 20 mg/l au efecte citotoxice;
apele cu concentraţii mici cresc glicogenul hepatic, au efecte coleretice, cresc
toleranţa la glucoză la diabetici, stimulează catabolismul colesterolului şi sinteza
 Apele minerale terapeutice

acizilor biliare, au efecte diuretice.

Apele carbogazoase şi mofetele de la Covasna: vasodilataţie periferică cutanată,
efecte uşor hipotermizante ale băii răcoroase, creşterea debitului circulator cerebral
prin inhalarea de CO2 în băi şi mofete.
Apele sulfuroase de la Mangalia, Herculane: efecte vasodilatatoare periferice şi
hipotensoare; sunt utilizate în recuperarea bolnavilor cu SA, diabet cu
macroangiopatii.
Apele termale oligominerale de la Felix sunt utilizate în afecţiuni reumatismale
degenerative şi posttraumatice, afecţiuni neurologice, la paciente cu PR (sub formă
de HKT); la pacienţi cu HTA.
Apele sărate de diferite concentraţii în cură externă: efectele lacului helioterm de
la Sovata, HKT în bazine cu apă de mare sau de ghiol, efectele contrastelor termice
helioterapie-băi de mare asupra termoreglării.
Studii asupra talassoterapiei (climat marin, helioterapie, băi de mare) au evidenţiat
efecte asupra activităţii corticosuprarenalei (secreţia de 17-cetosteroizi), efecte
hipotensoare.
 Nămolurile terapeutice

• Peloidele: substanţe ce se formează în condiţii naturale, sub influenţa proceselor

geologice, care în stare fin divizată şi în amestec cu apa, se folosesc în practica
medicală ( băi, împachetări generale sau proceduri locale); pelos- mâl.
• Fizico-chimic, nămolurile sunt amestecuri heterogene de substanţe organice şi
minerale în stări de agregare şi forme structurale variate, ce conţin o fază solidă
(macro, micro, ultramicrocoloidală şi moleculară), o fază lichidă (soluţie apoasă) şi o
fază gazoasă (H2S, CO2, O2, H, hidrocarburi).
• După compoziţia fizico-chimică, se împart în:
- sapropelice din lacuri continentale şi lagune, formate prin sedimentarea sub apă a
materialelor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice, microbiologice şi
fizico-chimice, ce conţin substanţe organice peste 10% în nămolul uscat;
- minerale din lacuri continentale şi lacuri formate pe masive de sare, cu acelaşi mod
de formare şi de substanţe organice ca şi cele sapropelice; sau formate în jurul unor
izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat argilos, ce conţin substanţe organice
sub 10% în nămolul uscat;
- de turbă din zone mlăştinoase, format prin transformarea incompletă a materialului
vegetal în condiţii de umiditate crescută, ce conţin substanţe organice peste 10% în
nămolul uscat.
 Nămolurile terapeutice

• În staţiunile balneo-climaterice de la noi există multe tipuri de nămoluri terapeutice:

- nămoluri sapropelice de liman în lacul Techirghiol;
- nămoluri sapropelice de lacuri – Amara, Lacu Sărat, Bazna, Sovata, Slănic
Prahova;
- nămoluri minerale – Băile Govora (silicios iodurat), Geoagiu Băi (feruginos);
- nămoluri de turbă – Vatra Dornei, Băile Felix, Mangalia, Someşeni, Borsec.
Indicatorii reprezentativi de calitate: plasticitatea, termopexia, granulaţia, umiditatea,
textura, conţinutul de substanţe organice din nămolul uscat, mineralizarea şi compuşii
ionici ai soluţiei de imbibiţie ( de la valori mici, sub 15 g/l până la valori de saturaţie,
peste 150 g/l), conţinutul de H2S şi sulfuri şi pH-ul permit aprecierea valorii
terapeutice a nămolului, cel sapropelic din lacul Techirghiol fiind unul dintre cele mai
valoroase.
Modalităţile de aplicare: depind de plasticitatea, granulaţia, hidropexia nămolului. Cele
cu plasticitate bună ( sapropelice) se aplică sub formă de împachetări generale,
parţiale, cataplasme sau băi cu nămol diluat; cele cu plasticitate mai redusă (de
turbă)- sub formă de băi cu nămol diluat sau integral. Pe malul lacului Techirghiol se
fac oncţiuni cu nămol rece; în afecţiunile ginecologice, se folosesc tampoane
vaginale.
Efectele fiziologice şi terapeutice: factorul termic, cu efecte hipertermizante generale
 Nămolurile terapeutice

miorelaxante, decontracturante, creşterea flexibilităţii ţesuturilor articulare şi

periarticulare, efecte antiinflamatorii şi imunologice, vasodilatatoare periferice, de
solicitare CV, efecte sedative în aplicaţii la temperaturi mai puţin solicitante (efecte
favorizate da calităţile termopexice ale nămolului); se adaugă efecte datorate
compoziţiei fizico-chimice a nămolului, prin excitaţia mecanică a unor componente
(mai ales la nămolurile de turbă), ce declanşează mecanisme reflexe în profunzime,
cu răspunsuri vasodilatatoare, la care contribuie şi compuşi chimici sau gazoşi
resorbiţi prin piele (H2S, CO2), cu producerea de efecte umorale prin mediatori
formaţi în tegument, ce declanşează mecanisme de acţiune vasculare, endocrine,
imunologice, antitoxice, neuro-vegetative.
Oncţiunile reci cu nămol, cuplate cu helioterapia şi băile reci de ghiol reprezintă o formă
de adaptare la rece în sezonul cald, cu efecte profilactice primare şi secundare,
folosită în curele de sănătate.
Indicaţiile peloidoterapiei: afecţiuni reumatismale articulare inflamatorii (SA, artrită
psoriazică, artrite reactive), degenerativă, abarticulară, patologie posttraumatică şi
neurologică periferică, afecţiuni ginecologice, dermatologice (psoriazis, alte boli
exfoliante, eczeme, urticarii), afecţiuni endocrine cu hipofuncţie.
Contraindicaţii: forme acute ale bolilor reumatismale, afecţiuni CV ischemice, HTA, boli
respiratorii (AB, BPOC cu insuficienţă respiratorie), boli digestive (ulcer, hepatite) sau
 Nămolurile terapeutice

renale (nefrite, litiaze).

 Gazele mofetariene

• În anul 2001 s-a organizat la Covasna o manifestare ştiinţifică internaţională de către

Asociaţia Europeană de Crenoterapie Carbogazoasă.
• Mofetele sunt emanaţii naturale de CO2 gaz; sunt localizate în: zona Carpaţilor
Răsăriteni (legate de activitatea vulcanică din Gutâi-Căliman-Harghita) – staţiunile
balneo-climaterice Covasna, Balvanyos, Băile Tuşnad, Sângeorz Băi, Borsec, cu
concentraţii de CO2 între 94-99,8%, unele având pe lângă CO2, şi H2S (solfatarii) –
la Turia (0,56 mg% H2S) şi Harghita (0,08 mg%); mai sunt emanaţii de CO2 gaz şi în
unele zone ale Carpaţilor Apuseni, cu conţinut mare de azot (18-91%) şi variabil de
CO2 (4-81%). Există şi mofete artificiale: gazul carbonic este extras din ape minerale
carbogazoase – Buziaş sau folosesc CO2 industrial.
• Mofetele naturale sunt amenajate în staţiunile balneo-climaterice Covasna, Băile
Tuşnad, Malnaş, Harghita, Balvanyos. Sunt construcţii de forma circurilor romane, cu
o zonă declivă umplută cu gaz mofetarian, înconjurată cu trepte la niveluri diferite, ce
permit bolnavilor să se plaseze în ortostatism la nivelul indicat, pentru a cufunda
corpul în masa de CO2, mai greu decât aerul, până la apendicele xifoid. Efectele se
datorează atât CO2 resorbit prin tegumentul cufundat în gazul mofetarian, cât şi CO2
inhalat, prezent în concentraţii crescute şi în atmosfera supraiacentă masei gazoase
declive de CO2, prin curenţii de aer produşi de mişcările şi respiraţia pacienţilor, la
care se adaugă efectele aeroionizării crescute şi a unor urme de radioactivitate a
 Gazele mofetariene

CO2 sau de H2S (în solfatarii).

Efectele mofetelor: vasodilataţie tegumentară- în jumătatea inferioară a corpului,
cufundată în gaz, creşterea fluxului circulator periferic, creşterea circulaţiei musculare
(prin CO2 dizolvat în plasmă după inhalarea acestuia), determinând scăderea
rezistenţei periferice, a TAD, ce influenţează hemodinamica cordului: scade perioada
de preejecţie, creşte perioada de ejecţie, scade raportul între preejecţie şi ejecţie;
prin inhalarea de CO2 din atmosfera mofetei, s-au evidenţiat creşteri semnificative de
flux cerebral ( cu 75%).
Indicaţii: afecţiuni CV- cardiopatii ischemice cronice ( dureroase, nedureroase, în
perioadele de acalmie, sechele IM, faza III), HTA (stadiile I şi II), valvulopatii (forme
compensate de insuficienţă mitrală sau aortică, valvulopatii operate, la 3 luni de la
intervenţie), arteriopatii periferice ( aterosclerotioce, boală Raynaud, acrocianoză),
boli venoase cronice (sechele după tromboflebită, varice operate, insuficienţă
venoasă stadiul I).
 Bibliografie
• Banciu M. – Balneofizioterapie generală și concepte moderne de
recuperare, vol. I, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
• Teleki N. – Cura balneoclimatică în România, Ed. Medicală, București, 1986
• Teleki N., Munteanu L. – SPA Tourism în România Balneo-Turistică, Ed.
Royal Company, 2012