Sunteți pe pagina 1din 42

CAPITOLUL IV

Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor


care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi
spirituală.
Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi
economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale,
spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai
profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură
complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului
modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei.
Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu
1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură,
intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă.
În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în
perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor
balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a
indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei
balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare.

4.1. Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România

Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe
un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie
printre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale
şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată
de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor
principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte
polifactoriale benefice şi de existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale
balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.

- 152 -
4.1.1. Factori naturali de cură balneară
Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de
resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre.
Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice,
care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de
menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de
reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi în
România, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura,
umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc
eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament.
Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale
cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.
A. Apele minerale
Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite
adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de
geneza lor.
Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă
naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita
efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic.
În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C),
izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C).
Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină
valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale.
O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată
pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile
fizico-chimice ale apei minerale.
Astfel, apele minerale reci, cuprind139:
- ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter
termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);
- ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei,
Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec);
139
*** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi diversificarea ofertei
turistice româneşti, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995, pag. 5.

- 153 -
- ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu);
mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);
- ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara,
Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);
- ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor
clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa,
Săcele);
- ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni,
Tuşnad, Vatra Dornei);
- ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);
- ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);
- ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).
B. Apele termominerale
Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de
tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică.
Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile,
existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu
utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile140: Băile Herculane, Călimăneşti,
Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos.
C. Apa lacurilor terapeutice
România dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au
origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale
apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit141.
Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii
distincte:
- lacuri de liman;
- lacuri de câmpie;
- lacuri din masivele de sare.
Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare
cu un grind fluviatil sau cordon marin.

140
Idem, p. 7.
141
Idem, p. 9.

- 154 -
Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care are
trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată,
utilizată în cură externă.
Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni,
Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila.
Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind
prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice
externe.
Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.
Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire,
explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe
fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc
valoarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.
D. Nămoluri şi turbe
Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turba
este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii de
exces de umiditate anacrobiană142.
Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul
Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau
nesulfuroase (Sângeorz Băi).
Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică,
acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora.
Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării
se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia.
Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra
Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.
E.Gazele mofetice
Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la
suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre143.

142
Idem, p. 11.
143
Idem, p. 12.

- 155 -
În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile
gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile
cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.
Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi
hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase
de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea
emanaţii şi utilizate în scop terapeutic.

4.1.2. Modalităţi de evaluare

În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale
de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan
european. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului
de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora.
Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea
la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă
pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare.
Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la
sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi
obiectivă a staţiunilor balneare în special.
Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare
generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socio-
economic.
Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce
caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale
substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice
care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora,
gradul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu
turismul la sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este
sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării

- 156 -
factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii,
considerată 100% 14:
- substanţe minerale terapeutice 30%
- mediu ambiant şi antropic 20%
- posibilităţi de valorificare dezvoltare 10%
- tradiţia valorificării 3%
- accesibilitatea 6%
- acces 5%
- infrastructură 5%
- structuri turistice 10%
- dotări de interes general 4%
- impactul la sfârsitul de săptămână 3%
- alte forme de turism 4%
100%
Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor
balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestora
pe de altă parte.
În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor
balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal,
volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora
(permanentă sau sezonieră).

4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general

Staţiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 şi


2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 şi 1.50
sunt grupate în tabelul nr. 4.1. Pentru a ilustra diferenţele între clasificarea aceasta, bazată
pe indicele de atractivitate şi clasificarea folosită în România am înscris în tabelul nr. 4.1.,
la coloana 4, staţiunile de interes naţional. Se observă că cele mai bune staţiuni din

14
*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale,
I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993, p 97.

- 157 -
Tabel nr. 4.1. Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după gradul de dotare.
Staţiuni
Indice balneare cu Staţiuni
Nr. Staţiuni balneare de mare atractivitate indice de balneare Nr.
crt. interes turistic între 3,00 şi atractivitate de interes crt.
2,00 favorabil naţional
(între 1,99 şi
1,50)
0 1 2 3 4 5
1 Băile Herculane 2,23 • 1
2 Călimăneşti-Căciulata 2,20 • 2
3 Slănic Moldova 2,18 • 3
4 Eforie Nord –Techirghiol 2,14 • 4
5 Băile Tuşnad 2,12 • 5
6 Vatra Dornei 2,12 • 6
7 Mangalia Sud 2,11 • 7
8 Covasna 2,11 • 7
9 Borsec 2,10 • 8
10 Băile Olăneşti 2,09 • 9
11 Băile Govora 2,08 • 10
12 Sovata 2,05 • 11
13 Geoagiu Băi 2,04 • 12
14 Buziaş 2,02 • 13
15 Băile Felix – 1 Mai 2,00 • 14
1 Amara 1,96 • 15
2 Sângeorz Băi 1,94 • 16
3 Slănic Prahova 1,90 • 17
4 Neptun 1,88 • 18
5 Balvanyos -Turia 1,84 19
6 Stâna de Vale 1,83 • 20
7 Sinaia (balnear) 1,82 • 21
8 Moneasa 1,79 • 22
9 Borşa 1,74 • 23
10 Ocna Sibiului 1,74 24
11 Lacul Sarat 1,72 • 25
12 Bazna 1,72 26
13 Tinca 1,69 27
14 Lipova 1,65 28
15 Brădet 1,65 29
16 Vaţa.Băi 1,53 30
17 Mangalia Sud • 31
Sursa:*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei
internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1993.

România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes


naţional, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai

- 158 -
mare decât cele apreciate ca fiind de interes naţional. Avem şi excepţia reprezentată de
Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria
staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare.
Harta amplasării staţiunilor din tabelul nr. 4.1. (anexa 2) ne oferă imaginea bunei
repartiţii pe teritoriul României a resurselor balneare. Având în vedere că punctele marcate
reprezintă sub 20% din totalul localităţilor cu resurse balneare, se poate realiza adevărata
dimensiune pe care o poate căpăta turismul balnear românesc pe piaţa turistică din Europa
prin extinderea ariei de valorificare a factorilor naturali de cură existenţi în ţara noastră,
efectele economice şi sociale pe care le poate genera schimbarea cantitativă dar şi calitativă
a factorilor ce definesc oferta balneoturistică.
În analiza ce urmează ne vom referi la elemente de atractivitate şi elemente
defavorizante ce caracterizează o parte din staţiunile României.
Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic (col. 2) cuprinde staţiunile cu o
ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât
şi al dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie în
activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional.
Staţiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una
dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate
fiind Băile Herculane (2.23), Călimăneşti-Căciulata (2.20) şi Slănic Moldova (2.18).Toate
au un potenţial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influenţată negativ, într-o
măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi:
- modul defectuos de exploatare a resurselor în staţiunile Băile Felix,
Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova, Tuşnad, Mangalia Sud, Borsec,
Govora,Geoagiu;
- gradul scăzut de cunoaştere al zăcământului în staţiunile Borsec,
Mangalia, Buziaş;
- poluarea accentuată a aerului, sonoră, în staţiunile: Călimăneşti,
Băile Herculane, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix e.t.c. şi a
apei în staţiunea Techirghiol;
- valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul staţiunilor:
Băile Herculane-Vicol, Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;
- structuri de cazare cu uzură fizică şi morală avansată în staţiunile:

- 159 -
Băile Herculane, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec şi parţial în Băile Tuşnad,
Olăneşti, Govora, Geoagiu Băi, Buziaş;
- uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane,
Călimăneşti, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec, Olăneşti, Govora, Sovata,
Buziaş, dar mai ales uzura morală în cadrul tuturor bazelor de tratament;
- diversitatea redusă a structurilor de alimentaţie publică în toate
staţiunile;
- densitatea mare a construcţiilor în spaţii publice locuibile limitate în
staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile
Felix;
- numărul redus, calitatea şi diversitatea necorespunzătoare a
structurilor de agrement din toate staţiunile;
- comerţul general şi specific necorespunzător în toate staţiunile;
- calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate staţiunile cu
excepţia staţiunii Mangalia Sud;
- impactul cu turismul la sfârşit de săptămână în staţiunile: Slănic
Moldova, Olăneşti, Geoagiu Băi, Sovata, Buziaş, Băile Felix.
Prezentarea succintă a acestor aspecte evidenţiază faptul că dincolo de
particularităţile staţiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziţia lor în
teritoriu şi fondul balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care
include cu precădere, calitatea şi diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei şi
agrement, comerţul general şi specific şi calitatea unor dotări de infrastructură.
În scopul creşterii competitivităţii pe plan intern, dar mai ales, pe plan internaţional,
strategia dezvoltării viitoare a acestor staţiuni va urmări cu precădere, ameliorarea
deficienţelor semnalate în prezent, care diminuează valorea lor turistică.
- Grupa staţiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.99-
1.50 ) este favorabil dezvoltării activităţii balneoturistice.
Staţiunile cuprinse în această grupă sunt considerate ca staţiuni de interes naţional
sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate:
- potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ;
- ambianţa exterioară şi din cadrul lor în staţiunile: Neptun (balnear),
Balvanyos, Stâna de Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borşa, Tinca,

- 160 -
Sîngeorz Băi şi Brădet (AG);
- tradiţia balneoturistică în staţiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna
Sibiului, Bazna, Lipova, Lacul Sărat;
- apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre
emitente de turişti: Amara, Slănic Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu
Sărat, Brădet (AG);
- structuri balneoturistice ample în staţiunile Amara, Neptun, Stâna de
Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Sîngeorz Băi, Vaţa Băi;
- condiţii de practicare pe o scară extinsă a activităţilor balneare cu
caracter preventiv şi a odihnei active.
Includerea acestor staţiuni în grupa de interes balnear este determinată de
potenţialul mai mic al resurselor balneare în staţiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de
lipsa de diversitate a factorilor de cură, care în ultimă instanţă au influenţat modul de
dotare al staţiunilor Amara, Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear),
Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna, Sîngeorz Băi, Şugaş Băi, Vaţa Băi şi Lacu Sărat pe de-o
parte, iar pe de altă parte de posibilităţile mai reduse de valorificare a factorilor de cură,
îndeosebi al celor din grupa substanţelor terapeutice, cel mai frecvent întâlnite.
Elemente defavorizante în valorificarea prezentă şi viitoare, pot fi considerate:
- insuficienta cunoaştere a zăcămintelor balneare şi a calităţii
factorilor din staţiunile Stîna de Vale, Sinaia (balnear), Borşa;
- deficienţe de ordin tehnic în exploatarea substanţelor din staţiunile
Slănic Prahova, Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi;
- poziţia excentrică în teritoriu a staţiunilor Stâna de Vale, Moneasa,
Borşa, Sîngeorz Băi,Vaţa Băi.
Remedierea unora din deficienţele menţionate va contribui la sporirea interesului
pentru produsele turistice respective şi constituirea lor ca staţiuni de mare importanţă pe
plan naţional, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate.
În acest sens, perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic
Prahova, Turia, Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat.
Pentru aceste staţiuni, ansamblul elementelor de atractivitate determină dezvoltarea
în perspectivă a funcţiei balneoturistice corelată cu potenţialul resurselor şi cererea
turistică.

- 161 -
Tabelul nr. 4.2 cuprinde staţiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de
atractivitate între 1.49-1.00 .
În această grupă sunt cuprinse staţiuni balneoturistice de importanţă zonală şi
locală. Ele se caracterizează prin predominarea funcţiei balneare care, în unele cazuri este
completată şi cu funcţia de agrement, respectiv de recreere în timpul şi la sfârşit de
saptamână. Printre aceste staţiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari,
Ocniţa, Cojocna Băi, Ocna Şugatag, Boghiş, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin,
Balta Albă, Băile Sascut.

Tabelul nr. 4.2. Staţiuni balneare de interes turistic limitat


(indice de atractivitate între 1.49-1.00)
1. Sarata Monteoru 1,47 12. Bala 1,28
Malnaş Bai 13. Băile Turda 1,27
2. Vâlcele 1,46 Şugaş Băi
3. Săcelu 1,40 Telega
4. Valea Mariei 1,39 14. Băile Szeyke 1,24
5. Ocnele Mari 1,38 15. Băile Sascut 1,22
Călacea Cojocna
6. Ocna Şugatag 1,37 16. Ocna Dej 1,19
7. Boghiş 1,36 17. Jigodin 1,18
8. Băltăţeşti 1,34 18. Sântimbru Băi 1,17
Bughea de Sus 19. Băile Someşeni 1,16
9. Pucioasa 1,31 20. Remetea Băi 1,12
10.Băile Costiui 1,30 Ozunca
Oglinzi 21. Balta Albă 1,11
11.Bizuşa 1,29 Băile Homorod
Strunga 22. Dăneşti 1,10
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei
internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, 1993.

În general, aceste staţiuni au potenţial cantitativ şi calitativ important, benefeciind


de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziţia în teritoriu, de
accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor structuri balneoturistice cu
uzură fizică şi morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazul
staţiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum şi a unor servicii mult inferioare. Toate
aceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă.
Dezvoltarea structurilor turistice în unele staţiuni din această grupă va determina şi
o intensificare a cererii turistice, mai ales în cazul acelora care dispun de factori de cură

- 162 -
utilizaţi în tratarea afecţiunilor cu grad de morbiditate ridicat sau care prezintă condiţii
pentru promovarea activităţilor balneare cu caracter preventiv.
Grupa staţiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 4.3), este ultima grupă
din punct de vedere al atracţiei turistice şi cuprinde staţiuni beneficiare în exclusivitate de
resurse balneare şi de condiţii minime de desfăşurare a activităţilor cu caracter turistic,
deci funcţia acestora este în exclusivitate balneară.
Tabel nr. 4.3. Staţiuni balneare de interes turistic redus
(indice de atractivitate sub 1.00)
1. Băile Cărbunari 0,99
2. Băile Miercurea Sibiului 0,96
3. Câineni 0,95
4. Beltiug 0,89

Valoarea cantitativă şi calitativă a resurselor şi a mediului ambiant determină o


cerere prezentă şi de perspectivă cu caracter strict local.
Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative staţiuni
balneare din ţara noastră.
În afara acestora, există un numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şi
dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilor
balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea
centrelor urbane mai importante.
Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente ale ofertelor
balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de interes local, având ca
funcţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele.

4.1.4. Ierarhizarea statiunilor balneoturistice pe profile de patologie

O ierarhizare obiectivă şi în acelaşi timp pragmatică a staţiunilor se poate realiza


prin gruparea lor pe profile de patologie.
O astfel de ierarhizare este practicată în unele ţări ca Franţa, Italia e.t.c. datorită
avantajelor pe care le oferă în compararea fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o
bună orientare a cererii turistice. Ierarhizarea pe profile de patologie s-a realizat şi de către

- 163 -
I.C.T.15 şi cuprinde următoarele grupe: afecţiuni ale aparatului locomotor; afecţiuni
neurologice periferice; afecţiuni cardiovasculare; afecţiuni respiratorii; afecţiuni ale
aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; afecţiuni
ginecologice; afecţiuni dermatologice; boli profesionale.
Pe lângă ierarhizarea pe profile de patologie realizată de specialiştii de la ICT am
considerat necesară prezentarea tabelelor cu staţiuni balneo climatice indicate în afecţiunile
respective, tabele prezentate în lucrarea România balneară16.
Fiecare din anexele 3 – 13 prezintă în paralel, pentru diversele tipuri de patologii,
ierarhia staţiunilor şi tabela cu staţiunile indicate pentru afecţiunea respectivă, după cum
urmează:
◊ Anexa 3. - A. Afecţiuni ale aparatului locomotor,
- B. Tabela 1.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
reumatismale şi
Tabela 2.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
ortopedo traumatice;
◊ Anexa 4. - A. Afecţiuni neurologice periferice
- B. Tabela 3.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile

neurologice;

◊ Anexa 5. - A. Afecţiuni cardiovasculare


- B. Tabela 4.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
cardio-vasculare
◊ Anexa 6. -A. Afecţiuni respirarorii şi boli ORL
-B. Tabela 5.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
respiratorii şi ORL;
◊ Anexa 7. - A. Afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale
rinichiului şi căilor urinare;

- B. Tabela 6.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile tubului


digestiv, hepato-biliare, ale rinichiului şi căilor urinare;

15
Colectiv de elaborare,I.C.T.,op.cit.,p.106-112
16
„ România balneară ” este un ghid pentru medicii de familie şi pentru medicii specialişti, apărută în anul
2004, ai cărei autori prof. dr. med. Nicolae TELEKI, dr.med. Laviniu MUNTEANU şi Sorin BIBICIOIU pun
la dispoziţia medicilor şi publicului rezultatele cercetării ştiinţifice proprii şi a altor specialişti români.

- 164 -
◊ Anexa 8 -A. Afecţiuni ginecologice;
-B. Tabela 7.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
ginecologice;
◊ Anexa 9. -A. Boli de nutriţie şi metabolism;
-B. Tabela 9.- Staţiuni balneo-climatice indicate în bolile metabolice;
◊ Anexa 10 -A. Afecţiuni dermatologice;
-B. Tabela11.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
dermatologice;
◊ Anexa 11 - Boli profesionale;

◊ Anexa 12 - Tabela 8.- Curele balneo-climatice pentru vârstnici (Balneo-


geriatrie);
◊ Anexa 13 - Tabela10.- Staţiuni balneo-climatice indicate în boli endocrine

Tabelele sunt un veritabil instrument de lucru deoarece nu prezintă numai


staţiunile indicate pentru diverse boli, ci şi stadiile de boală şi formele clinice, limitele,
contraindicaţiile şi tipul de cură recomandabilă.
Anexa 14 este un tablou sugestiv al principalelor 30 de staţiuni balneare din
România, cu procedurile şi tratamentele puse la dispoziţia turiştilor, dar şi cu
recomandările terapeutice pentru fiecare staţiune. Acest instrument de promovare este
publicat în broşurile editate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România cu
ajutorul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţională
pentru Turism, sub denumirea Staţiuni Balneare din România17. Remarcăm faptul că la
proceduri şi tratamente apar cura antistress, fitness şi cura Gerovital, specifice curelor de
sănătate, turismului de bunăstare.
Staţiunile de importanţă zonală sau locală grupate după criteriul indicaţiilor
generale de cură sunt grupate în anexa 15. Sunt 58 de staţiuni cu factori naturali de cură
remarcabili, ce acoperă o gamă largă de afecţiuni, dar care nu au un nivel al bazei tehnico-
materiale dezvoltat, sau dacă au avut, lipsa investiţiilor, scăderea veniturilor populaţiei şi
proasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie le-au scos parţial din categoria
staţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni balneo-climatice ale
mileniului III, de multe ori calitatea foctorilor naturali de cură fiind superioară staţiunilor
17
Broşurile sunt editate şi în limbi străine, pentru vorbitorii de limbă franceză intitulându-se „ Les Stations
Balneaires de la Roumanie.

- 165 -
de importanţă naţională. Exemplificăm în acest sens staţiunea Bala, din judeţul Mehedinţi,
ai cărei factori naturali de cură, aşa cum susţin specialiştii, au caracteristici mai bune decât
cele din Băile Herculane.
În acest fel avem o imagine complexă a staţiunilor grupate pe profile patologice.
Deşi recomandarea pentru un anumit tip de cură o face medicul, apreciem că ar fi util şi
practic să fie accesibile aceste indicaţii generale de cură şi turiştilor potenţiali, pentru o mai
bună orientare a cererii turistice. Ne referim atât la turiştii de vârsta a treia şi cei îndrumaţi
de medic spre o staţiune balneară, cât şi la celelalte categorii de vârstă, turişti din ţară şi
străinătate, care vor să aleagă o staţiune pentru recuperare şi bunăstare, pentru o cură de
sănătate. În perspectiva alinierii staţiunilor noastre la nivelul celor din UE, cu accent pe
apărarea sănătăţii şi calitatea vieţii, pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor,
calitatea factorilor naturali de cură va rămâne un element important în decizia turistului de
a-şi petrece vacanţa într-o staţiune balneară.
După cum se constată, ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile de
patologie, regrupează staţiunile cu factorii de cură similari, valoarea acestora, precum şi
celelalte criterii avute în vedere la stabilirea indicilor de atractivitate indicând ordinea lor în
cadrul fiecărei grupe.
Datorită dezechilibrului existent în prezent între valoarea fondului balnear şi
structurile turistice ale diferitelor staţiuni, ordinea acestora în cadrul grupelor de calitate nu
este reprezentată în mod obiectiv, dezvoltarea bazei materiale influenţând în mare masură
poziţia staţiunilor.
Astfel, în cazul afecţiunilor pentru tratamente ale aparatului respirator O.R.L., deşi
factorii de cură de cea mai bună calitate se întâlnesc în staţiunea Govora, care în mod firesc
ar trebui să se situeze pe locul I în grupa respectivă, datorită bazei materiale mai modeste,
ea ocupă numai locul 3. Situaţii similare se regăsesc şi în cazul staţiunii Olăneşti.
Produsele turistice, definite ca ambianţa specifică factorilor naturali şi antropici şi
amenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale animaţiei turistice şi pot
exercita o anumită atracţie asupra turiştilor18, formate de fiecare staţiune, au caracteristici
care le diferenţiază de celelalte staţiuni. De această situaţie trebuie să se ţină seamă la
dotarea şi comercializarea acestora, precum şi la stabilirea unor tarife general diferenţiate
care să asigure, pe de o parte valorificarea optimă a fondului lor balnear şi pe de altă parte
18
Gabriela Stănciulescu, coordonator, Gabriela Ţigu, Felicia Stăncioiu, Emilia Ţiţan, Nicolae Lupu, Lexicon
de termeni turistici, Editura Oscar print, 2002, pag. 145.

- 166 -
corelarea cu posibilităţile financiare ale diferitelor segmente ale cererii turistice. În aceste
condiţii, se poate aprecia că o problemă importantă în dezvoltarea viitoare a staţiunilor
balneoturistice o constituie departajarea lor pe clase de calitate determinată de valoarea
potenţială a factorilor balneari, considerată a fi elementul esenţial în stabilirea nivelului
de dotare a staţiunilor şi mai ales a celui de realizare a unor produse balneoturistice
competitive.

4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti

Oferta balneoturistică românească prin diversitatea factorilor naturali de cură


permite tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea superioară a acestora putând
determina dezvoltarea turismului balnear din ţara noastră.
Resursele balneoturistice reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare,
caracteristicile lor cantitative şi calitative determinând modul şi nivelul de organizare şi
amenajare ale structurilor necesare valorificării lor.
Datorită evoluţiei economiei în perioada de tranziţie spre economia de piaţă,
începută în 1990, structurile de primire, alimentaţie, tratament şi agrement au suferit
modificări.

4.2.1. Particularitaţi ale ofertei turismului balnear

Pînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă,
bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile,
realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip
social.
De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţii
pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini.
Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-a
materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă.
Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului
balnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea
mijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât

- 167 -
din punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor,
căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite.
Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şi
alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizate
conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneare
indiferent de anotimp.
De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă a
circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turism
balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşterii
interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acest
deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiindu-
se pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2
din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a
multor ţări europene dezvoltate) 19.

4.2.2. Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc

Din 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţie


contradictorie, sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România.
Scăderea performanţelor economice, înregistrată după 1989 în marea majoritate a
sectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură directă cu evoluţia descrescătoare a
componentelor ofertei de turism balnear.
Schimbările în structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puterii
de cumpărare a populaţiei au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi
implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament.

4.2.2.1. Structuri de primire


În structurile de primire din turismul balnear s-a înregistrat o evoluţie diferită faţă
de total ţară. Veniturile obţinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce în ce
mai mici în raport cu cheltuielile, limitînd posibilitatea de autofinanţare a activităţii.

19
RODICA MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000,p.157

- 168 -
În condiţiile creditelor cu dobînzi deosebit de mari şi a cererii în scădere, decizia
efectuării de investiţii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atâta timp
cât sursele financiare proprii erau insuficiente pentru susţinerea activităţii curente şi pentru
conservarea sau stoparea degradării structurilor existente.
Efectele se observă în evoluţia structurilor de primire turistică în 1990-2002
(tabelul nr. 4.4. şi figura 4.1.).

Tabelul nr. 4.4. Evoluţia unităţilor de cazare turistică şi a capacităţii de cazare


existente în perioada 1990-2004

Anii Număr unităţi Număr locuri Col. 4/Col. 2 Col.8/Col.6


Total Stat. Total Stat.
Rom. I Baln. I Rom. I Baln. I % I % I
1990 3213 100 535 100,0 453236 100,0 47310 100,0 16,65 100,0 10,4 100
1991 3329 103,6 559 104,5 312407 68,9 46854 99,0 16,8 100,9 15,0 144,2
1992 3277 102,0 546 102,0 302533 66,7 47652 101,7 16,7 100,3 15,75 151,4
1993 2682 83,5 484 90,5 293036 64,7 46652 98,6 18,0 108,1 15,9 152,9
1994 2840 88,4 532 99,4 292479 64,5 50484 106,7 18,7 112,3 17,3 166,3
1995 2905 90,4 510 95,3 289539 63,9 48432 102,3 17,6 105,7 16,7 160,6
1996 2965 92,3 504 94,2 288206 63,6 47972 101,4 17,0 102,1 16,6 159,6
1997 3049 94,9 489 91,4 287943 63,5 48401 102,3 16,0 96,1 16,8 161,5
1998 3127 97,3 487 91,0 287268 63,3 48460 102,4 15,6 93,7 16,9 162,5
1999 3250 101,2 435 81,3 282806 62,4 45768 96,7 13,4 80,5 16,2 155,8
2000 3121 97,1 400 74,8 280005 61,8 43186 91,3 12,8 76,9 15,4 148,1
2001 3266 101,6 367 68,6 277047 61,1 43624 92,2 11,2 67,3 15,8 151,9
2002 3332 103,7 347 65,0 272596 60,1 42735 90,3 10,4 62,5 15,7 151,0
2003 3569 111,1 356 66,5 273614 60,4 42189 89,2 10,0 60.1 15,4 148,1
2004 3900 121,4 360 67,3 275941 60.9 40894 86,4 9,23 55,4 14,8 142,3
- 101,4 - 97,2 - 96,5 - 99,0 - 95,9 - 102,6
I
- + 1,4 - - 2,8 - - 3,55 - - 1,0 - - 4,1 - + 2,6
R

Sursa: - Anuarele statistice ale României 1990-2001


- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică
cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
-Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

După o creştere în 1991 faţă de 1990 a numărului de unităţi turistice, atât a celor
din toată ţara, cât şi a celor din staţiunile balneare, pe total ţară a urmat o scădere cu 17,5%
în 1993 şi o revenire pînă în 2004 când s-a înregistrat cel mai mare număr de unităţi. Pe de
altă parte, numărul unităţilor din staţiunile balneare a scăzut cu 14 % din 1991 până în
1993, în 1994 a crescut cu 9 %, după care a scăzut aproape continuu reprezentând în 2004
doar 67,3 % din numărul existent în 1990.

- 169 -
Fig. 4.1. Evoluţia unităţilor de cazare turistică

4500
3900
4000 3569
3329 3277 3250 3266 3332
3500 3213
2965 3049 3127 3121
2840 2905
3000 2682
2500
2000
1500
1000 535 559 546 484 532 510 504 489 487 435 400 367 347 356 360
500
0
90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

00

01

02

03

04
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20
Total ţară Staţiuni balneare

Pentru aceeaşi perioadă (tabelul nr.4.4. şi figura 4.2.) capacitatea de cazare a


înregistrat o scădere de la an la an pe total turism şi o evoluţie sinuoasă la turism
balnear. Numărul de locuri pe total ţară, după o cădere de 31% în 1991 faţa de 1990, în
următorii ani a scăzut lent, în 2004, fiind de 60,9 % faţă de 1990, deci o scădere într-un
ritm mediu de 3,55% pe an.

Fig.4.2. Evoluţia capacităţii de cazare existente

500000
453236
450000

400000

350000 312407 302533


293036 292479 289539288206 287943287268 282806
300000 280005 277047 272596273614 275941

250000

200000

150000

100000
47310 46854 47652 46652 50484 48432 47972 48401 48460 45768 43186 43624 42735 42189 40894
50000

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni balneare

- 170 -
Aparent paradoxal menţinerea numărului de unităţi înregistrată în perioada
analizată pe total turism, a fost însoţită de o descreştere accentuată a numărului de locuri
(60,9 % în 2004 faţă de 1990, scădere de 177.295 locuri). Cei doi indicatori exprimă, însă,
situaţia care începea să se generalizeze după 1990.
Iniţiativa privată şi-a adus în aceşti ani contribiţia la creşterea numărului de unităţi
dar prin unităţi de cazare de mici dimensiuni, cu locuri puţine, pe măsura resurselor
financiare ale micilor întreprinzători. În acelaşi timp, unităţi de mari dimensiuni (hoteluri,
moteluri), ieşeau din circuitul turistic.
Încasările din ce în ce mai mici şi cheltuielile foarte mari aferente acestor acestor
structuri de primire de mari dimensiuni au generat închiderea multora dintre ele sau mari
dificultăţi în menţinerea la standarde, cu adoptarea unor soluţii de genul folosirii a unuia
sau a două etaje din şase sau zece.
În schimb situaţia din turismul balnear a fost inversă. Evoluţia în dinamică (figurile
4.3 şi 4.4.) ne arată că scăderea însemnată a numărului de unităţi, 67,3 % în 2004 faţă de
1990, nu a afectat major evoluţia numărului de locuri, 86,4 % în 2004 faţă de 1990, după
un vârf de 106.7% în 1994 şi valori pozitive în continuare până în 1998. Ritmul mediu
anual de scădere a numărului de locuri de cazare în turismul balnear a fost de 1 %.
Considerăm că această situaţie se datorează pe de o parte închiderii unităţilor mici,
vechi, depăşite si neintervenţiei iniţiativei private în realizarea de noi unităţi în turism
balnear, iar pe de altă parte menţinerii în funcţiune a hotelurilor, a complexelor balneare şi
a bazelor de tratament care deţin marea majoritate a numărului de locuri de cazare şi care
au putut asigura serviciile specifice acestei forme de turism.
În aceste condiţii a fost în interesul celor ce au administrat structurile de primire
din turismul balnear să păstreze în funcţiune hotelurile mari, complexele balneare, care
dispuneau şi de bază de tratament şi aduceau venituri pe tot parcursul anului, în defavoarea
celor de capacităţi reduse, care au fost scoase din circuit şi s-au degradat în lipsa unor
acţiuni de investiţii sau privatizare.

Evoluţia în dinamică a celor doi indicatori în perioada 1990-2004 număr unităti şi


număr locuri de cazare sunt redate în figurile 4.3 şi 4.4 şi reflectată sintetic în punctele de
vedere exprimate.

- 171 -
Fig.4.3. Evoluţia în dinamică a numărului de unităţi

140

120 121.4
111.1
104.5
103.6 102 101.2 101.6 103.7
100 100 99.4 97.3 97.1
95.3 94.2
92.3 94.9
90.5 88.4 90.4 91.4 91
83.5 81.3
80
74.8
68.6 66.5 67.3
65
60

40

20

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni Balneare

Fig.4.4. Evoluţia în dinamică a capacităţii de cazare 1990-2004

120
106.7
100 100 101.7 102.3 101.4 102.3 102.4
99 98.6 96.7
91.3 92.2 90.3 89.2 86.4
80
68.9 66.7 64.7 64.5 63.9 63.6 63.5 63.3 62.4 61.8
60 61.1 60.1 60.4 60.9

40

20

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Staţiuni balneare Total ţară

Situaţiile prezentate sunt susţinute şi de evoluţia ponderii pe care o deţine turismul


balnear în totalul turismului în România. Ponderea unităţilor de cazare din staţiunile
balneare a înregistrat, după o creştere până în 1994 când a atins 18,7%, o scădere de 9,2 %
în 2004 într-un ritm mediu annual de 4,1 %. În schimb ponderea capacităţii de cazare din
staţiunile balneare în total turism a crescut de la 10,4 % în 1990 la 14,8 % in 2004, într-

- 172 -
un ritm mediu anual de 2,6 % (figura 4.5).

Fig. 4.5. Evoluţia în dinamică a raportului dintre numărul de unităţi de


cazare din staţiunile balneare şi total ţară şi a raportului dintre numărul de locuri
din staţiunile balneare şi total turism

180
160 166.3 160.6 161.5 162.5
159.6 155.8
151.4 152.9 148.1 151.9 151 148.1 142.3
140 144.2
120
108.1 112.3
100 100 100.9 100.3 105.7 102.1 96.1 93.7
80 80.5 76.9
67.3 62.5
60 60.1 55.4
40
20
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Unităţi de cazare Capacitatea de cazare existentă

O altă modalitate de caracterizare a capacităţii de cazare la nivel macroeconomic


este cea rezultată din analiza capacităţii de cazare în funcţiune (disponibilă) indicatorul
sub formă de mărime absolută, folosit în măsurarea acesteia fiind locuri-zile (tabel 4.5.).
Capacitatea de cazare în funcţiune în perioada analizată a avut o evoluţie
sinusoidală atât pe total România cât şi pe staţiuni balneare. Astfel, pe total ţară,
capacitatea de cazare în funcţiune în 2004 reprezintă 70,1 % din cea înregistrată în 1990,
evoluţie ceva mai bună decât cea a numărului de locuri care reprezenta 60,9% (tabel nr.
4.4.). După o primă scădere accentuată de 27,5% până în 1992 a urmat o creştere de 2,1%
în 1993, o scădere cu 5,5% în 1994, o relativă creştere de 0,5% în urmatorii doi ani, o
scădere de 2,1% în 1997, o nouă creştere de 1,5% în 1998 şi o scădere în următorii ani
urmată de o revenire în 2003 şi 2004 (figura 4.6.).
În ceea ce priveşte ponderea capacităţii de cazare în funcţiune în hoteluri din cea pe
total ţară, constatăm o creştere a acesteia de la 60,7 % în 1990, la 67,5 % în 2004.

- 173 -
Tabel nr. 4.5. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi
staţiunile balneare în perioada 1990-2004

Anii Total turism România Staţiuni balneare Col 4 Col 8 Col 6/Col 2
/ /
Mii.loc. Mii.loc. Mii.loc. d.c.Hoteluri
Col 2 Col 6
zile I zile I zile I Mii.loc.zile I % % % I

1990 77022 100 46787 100 17656 100 10673 100 60,7 60,4 22,9 100,0
1991 64124 83.3 42185 90.2 14744 83.5 10363 97.1 65.8 70.3 23.0 100.4
1992 55870 72.5 38123 81.5 12846 72.8 9819 92.0 68.2 76.4 23.0 100.4
1993 57434 74.6 39402 84.2 13206 74.8 9914 92.9 68.6 75.1 23.0 100.4
1994 53255 69.1 36908 78.9 12335 69.9 9598 89.9 69.3 77.8 23.2 101,.3
1995 53540 69.5 36470 77.9 12324 69.8 9667 90.6 68.1 78.4 23.0 100.4
1996 53639 69.6 36629 78.3 11922 67.5 9318 87.3 68.3 78.2 22.2 96.9
1997 52027 67.5 35594 76.1 11780 66.7 9131 85.6 68.4 77.5 22.6 98.7
1998 53164 69.0 36142 77.2 12412 70.3 9522 89.2 68.0 76.7 23.3 101.7
1999 51275 66.6 34910 74.6 11500 65.1 9415 88.2 68.1 81.9 22.4 97.8
2000 50197 65.1 33573 71.8 11327 64.2 9278 86.9 66.9 81.9 22.6 98.7
2001 51882 67.4 34338 73.4 11488 65.1 9273 86.9 66.2 80.7 22.1 96.5
2002 50752 65.9 34558 73.9 11091 62.8 9298 87.1 68.1 83.8 21.9 95.6
2003 51632 67,0 35552 76.0 11323 64,1 9592 89,9 68,9 84,7 21,9 95,6
2004 53989 70,1 36460 77,9 11424 64,7 9707 90,95 67,5 85 21,15 92,4
I - 97,5 - 98,2 - 96,9 - 99,3 - - - 99,4

- - 2,5 - - 1,8 - - 3,1 - - 0,7 - - - - 0,6


R

Sursa:- Anuarele statistice ale României 1990-2001


- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

În turismul balnear, pentru aceeaşi perioadă, evoluţia este foarte apropiată de cea pe
total turism. Deşi numărul de locuri în staţiunile balneare a avut o evoluţie bună în
intervalul acesta de timp, înregistrând un ritm mediu anual de scădere de 1,0 % capacitatea
da cazare în funcţiune în staţiunile balneare în 2004, reprezenta 64,7 % din cea înregistrată
în 1990, scăderea anuală fiind într-un ritm mediu de 3,1 %.

O evoluţie bună, ce susţine concluzia noastră privind menţinerea în exploatare a


hotelurilor în detrimentul unităţilor mici din turismul balnear, a înregistrat ponderea
capacităţii de cazare în funcţiune din hoteluri în total turism balnear, care a crescut de la
60,4 % în 1990, la 85 % în 2004.

- 174 -
Această situaţie este datorată atât numărului mare de locuri pe care structurile

Fig. 4.6. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi staţiunile


balneare

90000

80000 77022

70000 64124

60000 55870 57434


53255 53540 53639 52027 53164 53989
51275 50197 51882 50752 51632
50000

40000

30000

20000 17656
14744
12846 13206 12335 12324 11922 11780 12412 11500 11327 11488
11091 11323 11424
10000

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni balneare

hoteliere le au, cât şi integrării în complexele balneare, pe lîngă structurile de alimentaţie


şi agrement, a bazei de tratament. Firesc şi cererea se îndreaptă în special spre acestea chiar
dacă preţurile sunt mai mari.
De altfel şi evoluţia numărului de locuri-zile din hotelurile balneare a înregistrat o
scădere mică în cei cincisprezece ani, de la 10.673 mii loc-zile în 1990, la 9.707 mii loc-
zile în 2004 (un ritm mediu anual de scădere de 0,7 %), faţă de total turism balnear unde
s-au înregistrat 17.656 mii loc-zile în 1990 şi 11.424 mii loc-zile în 2004 (o scădere într-un
ritm de 3,1 % pe an).
Dacă puterea de cumpărare a populaţiei n-ar fi scăzut în tot acest interval de timp,
atât capacitatea de cazare în funcţiune cât şi toţi ceilalţi indicatori ar fi avut evoluţii
pozitive, crescătoare, în concordanţă cu dorinţa şi nevoia de refacere şi menţinere a
sănătăţii pe care cetăţenii ţării noastre le au.
Structura unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi (tabelul 4.6.) reflectă rezultatul
evoluţiei prezentate.

- 175 -
Tabel nr. 4.6. Structura unitatilor de cazare pe tipuri deunitati in 2004
Tipuri de structuri de Total structuri de primire turisti Statiuni Balneare Col.4/Col.2
primire turistica
Nr.Unitati % Nr.Unitati % %

Hoteluri 928 23.8 112 31.1 12.07


Moteluri 149 3.8 7 1..94 4.7
Vile Turistice 691 17.7 139 38.6 20.11
Cabane Turistice 132 3.4 3 0.82 2.27
Pensiuni Tur. urbane 461 11.8 35 9.72 7.6
Campinguri 72 1.8 19 5..3 13.7
Bungalouri 279 7.2 5 1.4 1.8
Tabere de Elevi 157 4.03 13 3.6 8.3
Casute Turistice 53 1.4 6 1.66 11.3
Pensiuni tur. rurale 892 22.87 15 4.2 1.7
Alte Tipuri 86 2.2 6 1.66 6.98
Total 3900 100.0 360 100.00 9.23
Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

La nivel naţional, în 2004, se poate observa că ponderea cea mai mare o au


hotelurile şi vilele turistice care împreună deţin 41,5 % din totalul unităţilor de cazare din
România. Următoarele unităţi sunt pensiunile turistice rurale cu 22,87 % şi pensiunile
turistice urbane cu 11,8 % din total.(fig 4.7.)
Ponderea cea mai mică o deţin căsuţele turistice şi de campinguri.
Fig.4.7. Structura unităţilor de cazare, pe total ţară, pe tip de unităţi, în 2004

86
892 928

53 149
157
279
691
72
461 132

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice


Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de Elevi
Casute Turistice Pensiuni tur. rurale Alte Tipuri

În cazul staţiunilor balneare ponderea cea mai mare o au vilele turistice, care deţin
peste 38,6 % din totalul unităţilor de cazare turistică. Pe următoarea poziţie se află

- 176 -
hotelurile care deţin 31,1 % din unităţile de cazare. Pe o poziţie bună se mai situează
pensiunile turistice urbane cu 9,7 %. Restul, în proporţii mici, este împărţit de celelalte
tipuri de unităţi de cazare (fig 4.8.).
Fig. 4.8. Structura unităţilor de cazare din staţiunile balneare, pe tipuri de
unităţi, în 2004

6 15 6
5 13
19 112

35

3
7

139

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice


Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de Elevi
Casute Turistice Pensiuni tur. rurale Alte Tipuri

Procentajul mare al vilelor turistice din zona balneară se poate explica prin faptul că
investiţiile şi cheltuielile aferente acestui tip de unităţi de cazare sunt mai mici, menţinerea
lor în funcţiune şi chiar privatizarea fiind mai uşor de făcut. Importante pentru o
desfăşurare în bune condiţii a procesului turistic sunt toate formele de cazare dar, pentru un
astfel de areal, vilele şi hotelurile (aproximativ 70 %) sunt cele care conferă turistului
siguranţă, un preţ adecvat serviciilor oferite şi primează ca număr.
Analizând ponderea deţinută de unităţile din staţiunile balneare în total unităţi
(col.6) se poate observa că în staţiunile balneare se concentrează 1/5 din totalul vilelor,
urmată de campinguri şi hoteluri care deţin aproximativ 13,7 % respectiv 12.07 % din
totalul acestor unităţi la nivel naţional.

- 177 -
Deşi ca număr de unităţi, vilele au ponderea cea mai mare în turismul balnear, ca
număr de locuri, datorită capacităţii limitate de cazare vilele rămân mult în urma
hotelurilor care deţin supremaţia (tabel 4.7)

Tabel nr. 4.7. Capacitatea de cazare turistica existenta în 2004


pe tipuri de unitati de cazare
Tipuri de Total structuri de primire turistică Staţiuni Balneare Col.4/Col.2
structuri de primire
turistică Nr.Locuri % Nr.Locuri % %
Hoteluri 160370 58,1 29025 70,98 18,1
Moteluri 5992 2,18 308 0,75 5,14
Vile Turistice 16107 5,84 5908 14,45 36,68
Cabane Turistice 6215 2,25 148 0,37 2,38
Pensiuni Tur. urbane 8100 2,94 625 1,54 7,7
Campinguri 26894 9,75 2254 5,5 8,38
Bungalouri 4854 1,77 35 0,08 0,72
Tabere de elevi 30198 10,95 1731 4,23 5,73
Căsuţe Turistice 4365 1,58 443 1,08 10,15
Pensiuni Tur. rurale 9405 3,4 203 0,5 2,16
Alte tipuri 3441 1,24 214 0,52 6,2

Total 275941 100,0 40894 100,0 14,8

Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni


de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Astfel în privinţa capacităţii existente, la nivel naţional, se observă ponderea mare


deţinută de hoteluri, 58,1 % din totalul numărului de locuri existente în România, iar
numărul de locuri în hotelurile din staţiunile balneare reprezintă 71 % din capacitatea de
cazare.
Pentru turismul balnear ponderea mare a numărului de locuri în hoteluri (fig.4.9.)
este datorată în principal modului extensiv în care a fost concepută pînă în 1989
dezvoltarea bazei tehnico-materiale din această formă de turism - complexe balneare cu
bază de tratament, în multe cazuri în formula ,,totul sub acelaşi acoperiş”. Acest sistem
permite în plus, o bună valorificare a capacităţii de cazare şi tratament pe tot timpul anului.
Cu excepţia vilelor care deţin 17 % din numărul de locuri, celelalte tipuri de unităţi
au o pondere aproape nesemnificativă în totalul capacităţii de cazare existente în staţiunile
balneare.

- 178 -
Fig.4.9. Capacitatea de cazare exitentă în staţiunile balneare pe tipuri de unităţi în
2004

214
203
443
1731
35
625 2254
148
5908

308

29025

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice


Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de elevi
Căsuţe Turistice Pensiuni Tur. rurale Alte tipuri

O imagine privind situaţia actuală a ofertei de cazare din turismul balnear ne este
oferită şi de capacitatea de cazare în 2004 pe categorii de clasificare(tabelul 4.8)

Tabel nr. 4.8. Structuri de primire turistică pe categorii de clasificare în 2004


din total, pe categorii de clasificare

Total 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea Neclasificate


pe stele
Total structuri 3900 10 168 584 11661 1057 420
de primire
turistică
Staţiuni 360 - 7 36 169 91 57
balneare
% 9,23 - 4,2 6,2 1,45 8,6 13,6
Total capac. 275.941 2.452 8.428 36.216 118.903 63.728 46.214
cazare exist.
Nr. locuri
Staţiuni 40.894 - 288 1939 26212 7612 4843
balneare
% 14,8 - 3,4 5,35 22,04 11,95 10,5
Sursa: - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Conceput până în 1989 ca un turism de masă, fără unităţi de lux, şi în prezent oferta

- 179 -
turismului balnear se adresează în special celor cu venituri medii, marea majoritate a
unităţilor fiind de o stea şi două stele, aceste două categorii însumând 260 unităţi, ceea ce
reprezintă 72,2 % din totalul de 360 unităţi din staţiunile balneare (figura 4.10.).

Fig. 4.10. Structura unităţilor de cazare din România şi staţiunile balneare pe


categorii de confort în anul 2004

12000 11661

10000

8000

6000

4000

2000
1057
584 420
10 0 168 7 36 169 91 57
0
5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea neclasificate

Total ţară Staţiuni balneare

Chiar dacă ar fi cerere potenţială şi pentru unităţi de cinci stele, dimensiunile ei nu


justifică încă realizarea unor astfel de unităţi în staţiunile balneo-medicale.

4.2.2.2. Structuri de alimentaţie

Alimentaţia alături de cazare reprezintă un segment de bază al ofertei


balneoturistice care contribuie în mare măsură la calitatea şi imaginea generală a ofertei.
Tipul şi profilul unităţilor de alimentaţie, confortul şi serviciile oferite, calitatea
preparatelor, au o pondere însemnată în alegerea pe care o face turistul.
În staţiunile şi localităţile balneare din ţara noastră, alimentaţia îmbracă toate
formele specifice acestui sector, de la restaurante şi restaurante pensiune, la baruri, disco-
baruri, autoserviri, bufete, cofetării şi patiserii.
Aceste unităţi din punct de vedere al clasificării cuprind toate categoriile,
predomină însă multe unităţi de categoria II, III şi IV cu dotări aflate mult sub cerinţele

- 180 -
turistice actuale şi în plus ocupă locaţii foarte bune în staţiuni, ceea ce amplifică imaginea
defavorabilă pe care o creează ofertei balneoturistice.
Tabelul nr.4.9 prezintă structura unităţilor de alimentaţie şi gradul de confort în
principalele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional.

Tabelul nr. 4.9. Structura unităţilor de alimentaţie din principalele staţiuni balneare
de interes naţional
Nr Staţiunea Nr. Resta Bar Bufet Bu- Cafe Cofe Brase- Restau- Snak Grad de confort
crt loc urant zi fet nea tărie rie rant bar calitate
bar berărie pensiu- I II III IV
ne
1 B.Hercula 8.418 4.881 1.168 762 60 77 180 350 880 60 3.999 2374 200 1.845
ne
2 B.Olăneşti 3.435 2.488 315 111 - - 60 - 431 - 1.198 505 812 920
3 B.Govora 4.393 2.311 85 208 - - 75 78 1636 - 825 1.292 580 1.696
4 Sovata 5.772 3.451 285 250 188 30 368 40 1160 - 1.371 1.227 652 2.522
5 Călimă- 5.732 3.237 275 258 - - 181 164 1.597 - 1772 1.560 408 1.992
neşti-
Căciulata
6 Slănic 3.941 1.515 390 298 - - 190 100 1.288 - 1.465 300 462 1.714
Moldova
7 B.Tuşnad 3.544 1.902 402 544 - - 96 - 600 - 1.124 296 812 1.312
8 B.Felix 9.352 6.431 1.094 356 64 - 288 460 500 - 4.297 1.176 1.690 2.190
9 Vatra 3.360 1.543 128 206 591 - 52 - 784 - 800 765 869 925
Dornei
10 Buziaş 2.181 1.208 168 24 - - 44 137 600 - - 24 - 2.157
11 Covasna 2.619 2.157 284 178 - - - - - - 874 1.270 115 360
12 Geoagiu 2.079 900 279 206 - - 40 180 474 - 420 180 90 474
13 Amara 3.094 2.552 130 280 - - 132 - - - 930 1.450 40 679
% 100 59,8 8,8 6,4 1,7 0,2 3,0 2,8 17,2 0,1 33,0 22,6 11,6 32,8
TOTAL 57.981 34.578 5.031 3.681 903 107 1.696 1.509 9.980 60 19.075 13.119 6.730 18.997
Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

Datele evidenţiază predominanţa restaurantelor ( cca. 60% ) în corelaţie firească cu


ponderea la fel de mare a hotelurilor în cadrul structurilor de primire din staţiunile
balneare, prezentate anterior, urmate la distanţă mare de restaurantele pensiune ( fostele
cantine ) cu o pondere de numai 17 %. Ponderea celorlalte tipuri de unităţi, mult mai mică,
indică diversitatea redusă a unităţilor de alimentaţie, cu influenţe negative asupra calităţii
ofertei balneoturistice.
Diminuarea atractivităţii staţiunilor este generată şi de ponderea mare a unităţilor de
categoria a IV-a, 33%, cele de categoria I, care reprezintă tot 33%, neputând contrabalansa
lipsa calităţii dotării şi serviciilor celorlalte, mai ales că şi aceste unităţi se prezintă de cele
mai multe ori cu dotări depăşite fizic şi moral, necorespunzătoare nivelului impus de acest
grad de confort.

- 181 -
Această situaţie precum şi ponderea mare a unităţilor de categoria a II-a ( cca.
23% ) conduce la concluzia că, din punct de vedere al alimentaţiei, oferta balneoturistică
actuală este necompetitivă.
Pentru a stabili contribuţia pe care o au în definirea calităţii ofertei balneoturistice
structurile de primire şi cele de alimentaţie, ne-am propus analiza raportului de corelare
dintre acestea. Situaţia pentru aceleaşi staţiuni, prezentată în tabelul nr. 4.10, relevă că, în
general, raportul între indicatorii număr de locuri la mese şi număr locuri cazare este
subunitar, considerat a nu fi optim, fapt ce conduce, mai ales în perioadele de sezon la
aglomeraţii şi la servirea mesei în mai multe serii.

Tabelul nr. 4.10. Indici de corelare a structurilor de primire şi alimentaţie din unele
staţiuni balneoclimaterice de interes naţional
Staţiunea Locuri Locuri de Coeficient de corelare
Nr. de mese cazare %
crt.
1 Băile Herculane 5.418 5.193 0,6
2 B. Olăneşti 3.435 2.813 0,8
3 B. Govora 4.393 2.277 0,5
4 Sovata 5.772 3.862 0,7
5 Călimăneşti-Căciulata 5.732 4.238 0,7
6 Slănic Moldova 3.941 3.513 0,9
7 B.Tuşnad 3.541 2.597 0,7
8 B.Felix 9.353 6.395 0,7
9 Vatra Dornei 3.360 1.847 0,5
10 Buziaş 2.181 1.839 0,8
11 Covasna 2.619 2.101 0,8
12 Geoagiu 2.079 1.544 0,7
13 Amara 3.094 2.331 0,7
Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

O situaţie mai bună se înregistreză în staţiunile Vatra Dornei, Covasna, Slănic


Moldova, Băile Olăneşti, Buziaş, unde acest coeficient este foarte apropiat de valoarea
optimă.
Disfuncţionalităţile apar în perioadele de vârf de sezon şi la sfârşit de săptămână
când cresc atât gradul de ocupare a structurii de primire cât şi numărul de persoane
găzduite la particulari.
Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul că personalul de servire în unităţile de
alimentaţie este calificat, în staţiunile balneoturistice de interes naţional constatându-se o

- 182 -
specializare ce determină o bună calitate a serviciilor şi o bună adaptabilitate la cererea
turistică.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre diversitatea meniurilor, sau oferta de
meniuri dietetice, care lasă mult de dorit.

4.2.2.3. Structuri de tratament

Structurile specifice tratamentului balnear reprezintă elementul de bază,


definitoriu, al ofertei balneoturistice.
Aceste structuri sunt unităţi complexe, în care se utilizează factori curativi naturali
completaţi în mod curent cu diferite proceduri de fizioterapie, electroterapie, cultură fizică
medicală, aerosolarii, ştranduri terapeutice etc19.
Pe baza proiectelor Ministerului Turismului, avizate de Ministerul Sănătăţii,
staţiunile balneoturistice de interes naţional au beneficiat de construirea structurilor de
tratament atât în cadrul hotelurilor balneare cât şi independent de acestea.
Structurile de tratament balnear din staţiunile de interes naţional dispun de toate
spaţiile care asigură circuite funcţionale ca:
- spaţii de recepţie – distribuţie a pacienţilor ( hol aşteptare,
programare - fişier, garderobă –vestiar );
- spaţii de asistenţă medicală şi coordonare ( cabinet medic şef,
cabinet asistent şef, cabinet tratamente medicamentoase, cabinet psihiolog ).
În cazul unităţilor balneare izolate, care, deseori, îndeplinesc şi funcţiile unei
policlinici balneare, aceste spaţii sunt copletate cu:
- spaţii destinate unităţilor de lucru cu pacienţii ( sală pentru educaţie
sanitară, cabinete pentru psihoterapie de grup şi individuală, circuit de
profilaxie primară şi secundară, circuit de recuperare medicală );
- spaţii anexă şi de serviciu.
Dimensionarea structurilor de tratament balnear se face ţinând cont de următoarele
elemente:

19
∗∗∗ Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică, indicaţii şi contraindicaţii; Ministerul Sănătăţii;
Editura medicală, Bucureşti, 1986, pag. 23.

- 183 -
- număr curanţi;
- metodologia de asistenţă balneară;
- durata curei balneare;
- timpul de funcţionare al bazei ( una sau două ture );
- suprafeţele utile necesare fiecărui tip de cură.
Staţiunile balneare dispun în mai mică măsură de dotări pentru realizarea de
investigaţii, analize medicale şi diagnosticări.
Corespunzător modului de efectuare al tratamentului, se disting20:
- structuri de tratament complex cu tratament prioritar prin cură internă; pentru
practicarea acestei forme de tratament, crenoterapia, cu tradiţie în activităţi balneare din
ţara noastră, în staţiunile consacrate din acest punct de vedere, sunt amenajări speciale ca:
pavilioane de cură (Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova,
Buziaş), buvete sau captări de izvoare, realizate în sisteme constructive adecvate, cu
procedee de captare şi tehonogii de funcţionare moderne, ce asigură în punctele de
distribuţie apă minerală cu calităţi fizico-chimice originare;
- structuri de tratament pentru cură externă sunt în număr mai mare decât primele,
includ şi amenajări pentru cura internă, dar sunt organizate pe specificul substanţelor
minerale, tratamente majore care se realizează la cadă sau în bazine pentru kinetoterapie,
completate de tratamente asociate (secundare) de fizio-electro-hidro-terapie, gimnastică
medicală ş.a.
Echipamentul de tratament disponibil pentru aplicarea tratamentelor se compune
din:
● Instalaţii pentru băi calde sau reci cu ape din izvoarele termale sau din lacuri ca
în staţiunile: Amara, Bazna (băi saline), Borsec, Buziaş, Slănic Prahova, Sovata ;
● Instalaţii pentru aplicaţii de nămol prezente în toate staţiunile care deţin acest
factor natural: Amara, Bazna, Covasna, Govora, Sărata Monteoru, Sângeorz, Slănic
Prahova, Sovata, Vatra Dornei ;
● Instalaţii pentru electro şi hidro terapie prezente în toate staţiunile ;
● Instalaţii pentru inhaloterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Covasna, Slănic
Moldova, etc. ;

20
∗∗∗ Colectiv de elaborare “Factori naturali de cură în staţiunile balneoturistice”, I.C.T.,Ministerul
Turismului ,Bucureşti, 1997, pag. 23.

- 184 -
● Instalaţii de kinetoterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Călimăneşti, Căciulata,
Govora, Băile Herculane, Pucioasa ;
● Săli de cultură fizică medicală prezente în statiunile: Bazna, Borşa, Borsec,
Călimăneşti, Căciulata, Covasna, Băile Felix, Băile Herculane, Olăneşti.
La aceasta se adaugă:
● Bazinele deschise cu ape minerale termale (Geoagiu Băi, Băile Felix, Băile
Herculane , Sărata Monteoru) ;
● Curele subterane pentru asm în salinele şi ştrandurile unde se pot face băi reci şi
aeroterapie (Tuşnad, Sovata, Sărata Monteoru, Pucioasa).
Toate aceste instalaţii pot fi situate în incinta hotelurilor şi a complexelor hoteliere,
dar pot exista şi centre de tratament care deservesc o staţiune întreagă.
Valoarea deosebită a factorilor naturali de cură din România a putut intra în
circuitul turistic internaţional datorită structurilor de tratament amenajate după 1970,
caracterizate prin construcţii moderne cu dotări numeroase, aparatură medicală
diversificată şi modernă la acel moment, când au fost realizate primele complexe balneare
ce valorificau ideea excelentă “totul sub acelaşi acoperiş” (Băile Herculane, Băile Felix,
Tuşnad, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Vatra Dornei, Moneasa, Mangalia, Eforie Nord,
Geoagiu Băi, Sângeorz Băi), sau prin legături acoperite permiteau circulaţia de la
structurile de cazare şi alimentaţie la structurile de tratament (Sovata, Covasna, Buziaş).
Astfel, din baza materială creată, prin concepţia nouă de valorificare a factorilor
naturali de cură, prin calitatea serviciilor şi calitatea personalului medical, s-a realizat
structura turistică optimă într-o staţiune balneară şi o bună ofertă nu numai pentru turiştii
români dar şi pentru cei din străinătate.
Din nefericire, lipsa investiţiilor din ultimii 20 de ani a făcut ca o parte din centrele
de tratament să devină necorespunzatoare. În unele staţiuni acestea sunt uzate, neîngrijite.
Deteriorarea se accentuează în timpul iernii când lipsa căldurii din unele centre îşi face
efectul asupra stării clădirilor, dotărilor şi instalaţiilor pentru cura balneară, reducând
capacitatea de tratament , sau chiar, determinând închiderea bazei.
Una din problemele importante legate de tratament a fost cea legată de raporturile
dintre societatea de turism şi personalul medical care numără în prezent 400 de medici şi
6000 de alţi salariaţi asistenţi20. Rezolvarea a fost dată de Ordonanţa de Urgenţă privind

20
*** Ministerul Turismului – site www.mturismului.ro

- 185 -
organizarea şi funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare nr.152 din 7
nov.2002, iniţiată de Ministerul Turismului şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Textul
Ordonanţei defineşte pentru prima dată societatea comercială de turism balnear şi de
recuperare şi soluţionează următoarele probleme în perspectiva Programului naţional de
redresare a turismului balnear românesc21:
● Acordă dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare de a-şi angaja
personal medical propriu sau de a intra în relaţii de parteneriat cu toate structurile medicale
legal constituite. Acest fapt realizează legarea actului medical de cel turistic cu efecte
benefice asupra promovării produsului turistic integrat pe piaţă şi alinierea legislatiei
noastre la cea europeană.
● Recunoaşte dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare prin
componenta sa medicală de a fi prestatori de servicii medicale, delimitând atribuţiile celor
două ministere potrivit domeniilor de competenţă, respectiv Ministerul Turismului privind
activitatea turistică, iar Ministerul Sănătăţii şi Familiei activitatea medicală. Se definesc
clar rolul şi locul activităţii medicale în cadrul activităţii de turism balnear, realizându-se
protecţia socială a sectorului medical. Astfel, textul prevede că activitatea medicală a
societăţilor de turism balnear va fi condusă nemijlocit de către medici, ea fiind supusă
coordonării şi controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
● Oferă cadrul legal societăţilor de turism balnear şi recuperare de a intra în
raporturi contractuale directe cu casele de asigurări de sănătate din ţară şi străinătate ori cu
alte structuri legal constituite, conducând la o promovare mai eficientă a produsului
integrat pe piaţa externă a asigurărilor de sănătate.
● Se creează cadrul legal pentru investitorii din turismul balnear în vederea alocării
unor sume importante pentru modernizarea bazelor de tratament. Prin stabilirea locului şi
rolului structurilor medicale ca parte integrantă a societăţii de turism balnear şi de
recuperare se vor încuraja investiţiile în acest domeniu.
Odată creat cadrul legislativ factorii de decizie trebuie să se concentreze pe
modernizarea bazelor de tratament, care este imperios necesară.

21
*** O.U.G. nr.152/07.11.2002, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi funcţionarea societăţilor de
turism balnear şi de recuperare, Monitorul Oficial, partea I, nr.826/15.11.2002.

- 186 -
4.2.2.4. Structuri de agrement

Chiar dacă motivaţia principală este tratamentul, agrementul este o componentă


importantă a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esenţial în definirea mărcii unui
produs turistic, în diferenţierea de alte produse similare, în mărirea forţei de atracţie a
unui obiectiv, staţiune sau zonă turistică. Din păcate atât în staţiunile balneoturistice, cât şi
în localităţile cu amenajări balneare, dotările de agrement-divertisment, indiferent de
caracterul lor sportiv-cultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt în marea lor majoritate
corespunzătoare.

Această situaţie este rezultatul faptului că dacă sumele disponibile sunt mici, nici
preocuparea nu este mare, neglijându-se posibilităţile de a exploata bine cadrul natural sau
dotările existente în staţiuni ( terenuri de sport neîngrijite –Băile Herculane şi Băile
Tuşnad; case de cultură, cinematografe utilizate necorespunzător, unele transformate în
depozite - Sovata, Covasna, Băile Felix; zone şi alei de plimbare neamenajate sau
nereparate, lipsa cluburilor şi sălilor de lectură - Băile Tuşnad, Sovata, Vatra Dornei, ş.a.).
Au fost amenajate: bowling-uri în staţiunile Băile Herculane, Băile Tuşnad; locuri
de joacă pentru copii în Băile Felix; păstrăvărie în Slănic Moldova; patinoar natural în
Băile Tuşnad; grădini de vară în Băile Govora, Băile Olăneşti; discoteci în Băile Felix,
Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane şi cazinou în Băile Herculane. O bună parte din
acestea s-au degradat, sau au fost închise din cauza unui management defectuos.
În divertismentul turiştilor, un loc important îl ocupă excursiile organizate în
împrejurimile staţiunilor. Nu întotdeauna, însă, aceste excursii sunt interesante sau cu
programe judicios întocmite, de multe ori fiind foarte încărcate sau obositoare.
Dacă celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc o
evoluţie lentă, agrementul constituie partea cea mai mobilă, deoarece, fantezia poate
acţiona în limite largi şi cu bani mai puţini se pot realiza lucruri frumoase.
Investiţiile în structurile de agrement şi managementul acestora trebuie optimizate
în regim de urgenţă pentru a înlătura lipsa actuală de competitivitate, comparativ cu oferta
de acelaşi gen din ţările europene.

4.2.3. Infrastructura generală şi turistică


Prin contribuţia ce o au la valorificarea resurselor şi structurilor balneare elementele
de infrastructură sunt importante în definirea ofertei balneoturistice.

- 187 -
În cadrul acestora transportul aerian, reţeaua de drumuri şi căile ferate ce permit
accesul în staţiune cu mijloace diferite de transport, aleile modernizate către pavilioanele
cu ape minerale, structurile de tratament, cazare, alimentaţie şi zonele de promenadă, sunt
în stare mai bună sau mai puţin bună în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a zonei
în care se află staţiunea şi de încadrarea staţiunii în cadrul celor de interes naţional, local
sau zonal.
Un element important de infrastructură , care în prezent nu mai creează probleme
şi de care beneficiază în egală măsură majoritatea staţiunilor importante, dar şi cele de
interes zonal şi local este reţeaua de telefonie, automată acum, completată de reţeaua de
telefonie mobilă.
Sunt însă probleme mai mari sau mai mici în funcţie de banii fiecărei comunităţi
locale cu reţeaua de canalizare, de apă, de energie electrică şi mai ales de încălzire termică,
fară care, în extrasezon nu se pot asigura servicii.
Alte elemente de infrastructură generală importante în întregirea ofertei
balneoturistice sunt generate de necesitatea existenţei unor parcuri balneare şi spaţii verzi
care să acopere 2/3 din suprafaţa perimetrului staţiunii, existenţa unei ambianţe
reconfortante şi, nu în ultimul rând, gradul de dotare al staţiunii cu unităţi comerciale şi de
prestări servicii, care contribuie la „imaginea de marcă “ a staţiunii.
Aceste cerinţe au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.77/1996 pentru
aprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice, hotărâre prin care s-a creat cadrul
legal pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic, staţiunile atestate
devenind zone protejate23.
Obţinerea statutului de staţiune turistică (cu efecte benefice asupra dezvoltării zonei
şi a situaţiei economice a localnicilor) presupune o implicare deosebită a autorităţilor
locale pentru îndeplinirea criteriilor minime pentru atestare, de la accesul în staţiune, la
utilităţile absolut necesare şi până la structurile turistice.

4.3. Protecţia mediului şi turismul balnear

Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, se


conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea

23
*** H.G.R. nr.77/14.feb.1996, Hotărâre pentru aprobarea normelor privind staţiunile turistice, Monitorul
Oficial nr.38/22.feb.1996

- 188 -
specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare
numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfăşurare.
Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şi
localităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori: naturali, cei legaţi de
dezvoltarea economică şi cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice.
1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţii
etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania sau
dealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti).
2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şi
degradare a substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorba
de poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta
Albă, Lacul Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (Băile
Boghiş), poluarea sonoră, dar şi de degradarea peisajului prin halde de steril (Băile
Harghita şi Sântimbru), cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor din
apropierea staţiunilor balneare (Sovata, Slănic Moldova).
3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi
resurse turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a
potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei
sau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia
greşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare.
Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile de
interes social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice,
distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli,
puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti)
Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsa
parcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură,
influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile).
Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale
(Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş).
Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşit
de săptămână, „când presiunea turistică” este puternică.

- 189 -
Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită
de valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şi
neraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic.
O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o mare
vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca
schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse
terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu
deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, din
nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitarea
exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare,
executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de
specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională,
ştiinţifică a acestora.
Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, se
pot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul
zăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a
acestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor,
diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de
zăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile.
Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţi
de forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şi
de nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienico-sanitare.
Între aceste deficienţe tehnice amintim:
• depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr mare
de sonde şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţii
apelor minerale;
• o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene de
corodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prin
depresurizare;
• defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale;
• captări incorecte;

- 190 -
• conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală;
• pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie;
• nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şi
permiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, la
degradarea lacurilor terapeutice;
• lucrări geologice necorespunzătoare;
• necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la o
exploatare intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral;
• utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement,
conduce la amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm – factor
terapeutic foarte important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata;
• evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şi
biochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediului
prin compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor.
Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratarea
corespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând la
degradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu - Gorj).
Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei.
Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltarea
nesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică,
realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau
natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, această
ultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de
situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze
materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire a
teritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cu
instalaţii turistice mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi
Băile Herculane).
În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreaga
activitate se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentarea
unor criterii şi norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980.

- 191 -
Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţa
nealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic,
fizico-chimic şi biologic al acestuia.
O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizare
şi construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul de
utilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare care
aleg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor de
exploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema:
a) surse echipate pentru exploatare şi control;
b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale;
c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator.
Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificat
cerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egida
forului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate de
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şi
Protecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul
1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de
câte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiunea
sunt entităţi evolutive.
Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până la
detaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţii
omului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prin
instituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zona
staţiunii, a zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poate
conduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituie
un areal restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiind
diferită, de la caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate în
mod expres într-o anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei
zone se face în scopul asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a
exploatării apei minerale, principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel de
construcţie; utilizarea, depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii
ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavaţii;

- 192 -
traversarea zonei de către conducte de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice fel
de conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări ale
aerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţi
care nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale.
Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea are
o extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putând
fi mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii:
amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă; aruncarea, deversarea,
împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavaţii,
lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi; orice activitate antropică ce poate
dăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii; desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicat
de poluare fonică (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice).
La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balneară
contribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea la
legislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţii
privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şi
privat şi faptul că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţile
locale şi investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar putea
crea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.

- 193 -