CAPITOLUL IV Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei. Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă. În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare. 4.1. Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie printre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice şi de existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.

- 152 -

4.1.1. Factori naturali de cură balneară Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre. Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice, care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi în România, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura, umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament. Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor. A. Apele minerale Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de geneza lor. Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic. În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C), izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C). Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale. O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile fizico-chimice ale apei minerale. Astfel, apele minerale reci, cuprind139: - ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos); - ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei, Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec);
*** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi diversificarea ofertei turistice româneşti, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995, pag. 5.
139

- 153 -

- ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu); mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi); - ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara, Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti); - ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa, Săcele); - ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni, Tuşnad, Vatra Dornei); - ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei); - ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna); - ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec). B. Apele termominerale Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile140: Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos. C. Apa lacurilor terapeutice România dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit141. Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte: - lacuri de liman; - lacuri de câmpie; - lacuri din masivele de sare. Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin.

140 141

Idem, p. 7. Idem, p. 9.

- 154 -

Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care are trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cură externă. Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni, Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila. Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice externe. Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna. Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire, explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc valoarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate. D. Nămoluri şi turbe Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii de exces de umiditate anacrobiană142. Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi). Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia. Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna. E.Gazele mofetice Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre143.

142 143

Idem, p. 11. Idem, p. 12.

- 155 -

În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate. Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea emanaţii şi utilizate în scop terapeutic. 4.1.2. Modalităţi de evaluare În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan european. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora. Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare. Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi obiectivă a staţiunilor balneare în special. Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socioeconomic. Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora, gradul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării

- 156 -

factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii, considerată 100% 14: substanţe minerale terapeutice mediu ambiant şi antropic posibilităţi de valorificare dezvoltare tradiţia valorificării accesibilitatea acces infrastructură structuri turistice dotări de interes general impactul la sfârsitul de săptămână alte forme de turism 30% 20% 10% 3% 6% 5% 5% 10% 4% 3% 4% 100% Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestora pe de altă parte. În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal, volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora (permanentă sau sezonieră). 4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general Staţiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 şi 2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 şi 1.50 sunt grupate în tabelul nr. 4.1. Pentru a ilustra diferenţele între clasificarea aceasta, bazată pe indicele de atractivitate şi clasificarea folosită în România am înscris în tabelul nr. 4.1., la coloana 4, staţiunile de interes naţional. Se observă că cele mai bune staţiuni din

*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993, p 97.

14

- 157 -

Tabel nr. 4.1. Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după gradul de dotare.
Indice atractivitate între 3,00 şi 2,00 Staţiuni balneare cu indice de atractivitate favorabil (între 1,99 şi 1,50) Staţiuni balneare de interes naţional

Nr. crt.

Staţiuni balneare de mare interes turistic

Nr. crt.

1 2 3 4 5 Băile Herculane 2,23 1 • Călimăneşti-Căciulata 2,20 2 • Slănic Moldova 2,18 3 • Eforie Nord –Techirghiol 2,14 4 • Băile Tuşnad 2,12 5 • Vatra Dornei 2,12 6 • Mangalia Sud 2,11 7 • Covasna 2,11 7 • Borsec 2,10 8 • Băile Olăneşti 2,09 9 • Băile Govora 2,08 10 • Sovata 2,05 11 • Geoagiu Băi 2,04 12 • Buziaş 2,02 13 • Băile Felix – 1 Mai 2,00 14 • Amara 1,96 15 • Sângeorz Băi 1,94 16 • Slănic Prahova 1,90 17 • Neptun 1,88 18 • Balvanyos -Turia 1,84 19 Stâna de Vale 1,83 20 • Sinaia (balnear) 1,82 21 • Moneasa 1,79 22 • Borşa 1,74 23 • Ocna Sibiului 1,74 24 Lacul Sarat 1,72 25 • Bazna 1,72 26 Tinca 1,69 27 Lipova 1,65 28 Brădet 1,65 29 Vaţa.Băi 1,53 30 Mangalia Sud 31 • Sursa:*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1993. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

0

România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes naţional, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai

- 158 -

mare decât cele apreciate ca fiind de interes naţional. Avem şi excepţia reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare. Harta amplasării staţiunilor din tabelul nr. 4.1. (anexa 2) ne oferă imaginea bunei repartiţii pe teritoriul României a resurselor balneare. Având în vedere că punctele marcate reprezintă sub 20% din totalul localităţilor cu resurse balneare, se poate realiza adevărata dimensiune pe care o poate căpăta turismul balnear românesc pe piaţa turistică din Europa prin extinderea ariei de valorificare a factorilor naturali de cură existenţi în ţara noastră, efectele economice şi sociale pe care le poate genera schimbarea cantitativă dar şi calitativă a factorilor ce definesc oferta balneoturistică. În analiza ce urmează ne vom referi la elemente de atractivitate şi elemente defavorizante ce caracterizează o parte din staţiunile României. Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic (col. 2) cuprinde staţiunile cu o ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât şi al dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional. Staţiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate fiind Băile Herculane (2.23), Călimăneşti-Căciulata (2.20) şi Slănic Moldova (2.18).Toate au un potenţial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influenţată negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi: modul defectuos de exploatare a resurselor în staţiunile Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova, Tuşnad, Mangalia Sud, Borsec, Govora,Geoagiu; Băile gradul scăzut de cunoaştere al zăcământului în staţiunile Borsec, poluarea accentuată a aerului, sonoră, în staţiunile: Călimăneşti, Mangalia, Buziaş; Herculane, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix e.t.c. şi a valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul staţiunilor: structuri de cazare cu uzură fizică şi morală avansată în staţiunile:

apei în staţiunea Techirghiol; Băile Herculane-Vicol, Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;

- 159 -

Băile Herculane, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec şi parţial în Băile Tuşnad, Olăneşti, Govora, Geoagiu Băi, Buziaş; uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec, Olăneşti, Govora, Sovata, Buziaş, dar mai ales uzura morală în cadrul tuturor bazelor de tratament; staţiunile; Felix; numărul redus, calitatea şi diversitatea necorespunzătoare a comerţul general şi specific necorespunzător în toate staţiunile; calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate staţiunile cu impactul cu turismul la sfârşit de săptămână în staţiunile: Slănic structurilor de agrement din toate staţiunile; densitatea mare a construcţiilor în spaţii publice locuibile limitate în staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile diversitatea redusă a structurilor de alimentaţie publică în toate

excepţia staţiunii Mangalia Sud; Moldova, Olăneşti, Geoagiu Băi, Sovata, Buziaş, Băile Felix. Prezentarea succintă a acestor aspecte evidenţiază faptul că dincolo de particularităţile staţiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziţia lor în teritoriu şi fondul balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care include cu precădere, calitatea şi diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei şi agrement, comerţul general şi specific şi calitatea unor dotări de infrastructură. În scopul creşterii competitivităţii pe plan intern, dar mai ales, pe plan internaţional, strategia dezvoltării viitoare a acestor staţiuni va urmări cu precădere, ameliorarea deficienţelor semnalate în prezent, care diminuează valorea lor turistică. - Grupa staţiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.991.50 ) este favorabil dezvoltării activităţii balneoturistice. Staţiunile cuprinse în această grupă sunt considerate ca staţiuni de interes naţional sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate: potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ; ambianţa exterioară şi din cadrul lor în staţiunile: Neptun (balnear),

Balvanyos, Stâna de Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borşa, Tinca,

- 160 -

Sîngeorz Băi şi Brădet (AG); tradiţia balneoturistică în staţiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre Sibiului, Bazna, Lipova, Lacul Sărat; emitente de turişti: Amara, Slănic Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu Sărat, Brădet (AG); structuri balneoturistice ample în staţiunile Amara, Neptun, Stâna de condiţii de practicare pe o scară extinsă a activităţilor balneare cu Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Sîngeorz Băi, Vaţa Băi; caracter preventiv şi a odihnei active. Includerea acestor staţiuni în grupa de interes balnear este determinată de potenţialul mai mic al resurselor balneare în staţiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de lipsa de diversitate a factorilor de cură, care în ultimă instanţă au influenţat modul de dotare al staţiunilor Amara, Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna, Sîngeorz Băi, Şugaş Băi, Vaţa Băi şi Lacu Sărat pe de-o parte, iar pe de altă parte de posibilităţile mai reduse de valorificare a factorilor de cură, îndeosebi al celor din grupa substanţelor terapeutice, cel mai frecvent întâlnite. Elemente defavorizante în valorificarea prezentă şi viitoare, pot fi considerate: insuficienta cunoaştere a zăcămintelor balneare şi a calităţii deficienţe de ordin tehnic în exploatarea substanţelor din staţiunile poziţia excentrică în teritoriu a staţiunilor Stâna de Vale, Moneasa, factorilor din staţiunile Stîna de Vale, Sinaia (balnear), Borşa; Slănic Prahova, Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi; Borşa, Sîngeorz Băi,Vaţa Băi. Remedierea unora din deficienţele menţionate va contribui la sporirea interesului pentru produsele turistice respective şi constituirea lor ca staţiuni de mare importanţă pe plan naţional, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate. În acest sens, perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic Prahova, Turia, Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat. Pentru aceste staţiuni, ansamblul elementelor de atractivitate determină dezvoltarea în perspectivă a funcţiei balneoturistice corelată cu potenţialul resurselor şi cererea turistică.

- 161 -

Tabelul nr. 4.2 cuprinde staţiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de atractivitate între 1.49-1.00 . În această grupă sunt cuprinse staţiuni balneoturistice de importanţă zonală şi locală. Ele se caracterizează prin predominarea funcţiei balneare care, în unele cazuri este completată şi cu funcţia de agrement, respectiv de recreere în timpul şi la sfârşit de saptamână. Printre aceste staţiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari, Ocniţa, Cojocna Băi, Ocna Şugatag, Boghiş, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin, Balta Albă, Băile Sascut. Tabelul nr. 4.2. Staţiuni balneare de interes turistic limitat (indice de atractivitate între 1.49-1.00) 1. Sarata Monteoru 1,47 12. Bala 1,28 Malnaş Bai 13. Băile Turda 1,27 2. Vâlcele 1,46 Şugaş Băi 3. Săcelu 1,40 Telega 4. Valea Mariei 1,39 14. Băile Szeyke 1,24 5. Ocnele Mari 1,38 15. Băile Sascut 1,22 Călacea Cojocna 6. Ocna Şugatag 1,37 16. Ocna Dej 1,19 7. Boghiş 1,36 17. Jigodin 1,18 8. Băltăţeşti 1,34 18. Sântimbru Băi 1,17 Bughea de Sus 19. Băile Someşeni 1,16 9. Pucioasa 1,31 20. Remetea Băi 1,12 10.Băile Costiui 1,30 Ozunca Oglinzi 21. Balta Albă 1,11 11.Bizuşa 1,29 Băile Homorod Strunga 22. Dăneşti 1,10
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, 1993.

În general, aceste staţiuni au potenţial cantitativ şi calitativ important, benefeciind de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziţia în teritoriu, de accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor structuri balneoturistice cu uzură fizică şi morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazul staţiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum şi a unor servicii mult inferioare. Toate aceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă. Dezvoltarea structurilor turistice în unele staţiuni din această grupă va determina şi o intensificare a cererii turistice, mai ales în cazul acelora care dispun de factori de cură

- 162 -

utilizaţi în tratarea afecţiunilor cu grad de morbiditate ridicat sau care prezintă condiţii pentru promovarea activităţilor balneare cu caracter preventiv. Grupa staţiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 4.3), este ultima grupă din punct de vedere al atracţiei turistice şi cuprinde staţiuni beneficiare în exclusivitate de resurse balneare şi de condiţii minime de desfăşurare a activităţilor cu caracter turistic, deci funcţia acestora este în exclusivitate balneară. Tabel nr. 4.3. Staţiuni balneare de interes turistic redus (indice de atractivitate sub 1.00) 1. Băile Cărbunari 2. Băile Miercurea Sibiului 3. Câineni 4. Beltiug 0,99 0,96 0,95 0,89

Valoarea cantitativă şi calitativă a resurselor şi a mediului ambiant determină o cerere prezentă şi de perspectivă cu caracter strict local. Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative staţiuni balneare din ţara noastră. În afara acestora, există un numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şi dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilor balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea centrelor urbane mai importante. Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente ale ofertelor balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de interes local, având ca funcţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele. 4.1.4. Ierarhizarea statiunilor balneoturistice pe profile de patologie O ierarhizare obiectivă şi în acelaşi timp pragmatică a staţiunilor se poate realiza prin gruparea lor pe profile de patologie. O astfel de ierarhizare este practicată în unele ţări ca Franţa, Italia e.t.c. datorită avantajelor pe care le oferă în compararea fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o bună orientare a cererii turistice. Ierarhizarea pe profile de patologie s-a realizat şi de către

- 163 -

I.C.T.15 şi cuprinde următoarele grupe: afecţiuni ale aparatului locomotor; afecţiuni neurologice periferice; afecţiuni cardiovasculare; afecţiuni respiratorii; afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; afecţiuni ginecologice; afecţiuni dermatologice; boli profesionale. Pe lângă ierarhizarea pe profile de patologie realizată de specialiştii de la ICT am considerat necesară prezentarea tabelelor cu staţiuni balneo climatice indicate în afecţiunile respective, tabele prezentate în lucrarea România balneară16. Fiecare din anexele 3 – 13 prezintă în paralel, pentru diversele tipuri de patologii, ierarhia staţiunilor şi tabela cu staţiunile indicate pentru afecţiunea respectivă, după cum urmează: ◊ Anexa 3. - A. Afecţiuni ale aparatului locomotor, - B. Tabela 1.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile reumatismale şi Tabela 2.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile ortopedo traumatice; ◊ Anexa 4. - A. Afecţiuni neurologice periferice - B. Tabela 3.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile neurologice; ◊ Anexa 5. - A. Afecţiuni cardiovasculare - B. ◊ Anexa 6. Tabela 4.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile cardio-vasculare -A. Afecţiuni respirarorii şi boli ORL -B. ◊ Anexa 7. Tabela 5.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile respiratorii şi ORL; - A. Afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; - B. Tabela 6.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile tubului digestiv, hepato-biliare, ale rinichiului şi căilor urinare;
Colectiv de elaborare,I.C.T.,op.cit.,p.106-112 „ România balneară ” este un ghid pentru medicii de familie şi pentru medicii specialişti, apărută în anul 2004, ai cărei autori prof. dr. med. Nicolae TELEKI, dr.med. Laviniu MUNTEANU şi Sorin BIBICIOIU pun la dispoziţia medicilor şi publicului rezultatele cercetării ştiinţifice proprii şi a altor specialişti români.
16 15

- 164 -

◊ Anexa 8

-A. Afecţiuni ginecologice; -B. Tabela 7.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile ginecologice;

◊ Anexa 9. ◊ Anexa 10

-A. Boli de nutriţie şi metabolism; -B. Tabela 9.- Staţiuni balneo-climatice indicate în bolile metabolice; -A. Afecţiuni dermatologice; -B. Tabela11.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile dermatologice; - Boli profesionale; Tabela 8.- Curele balneo-climatice pentru vârstnici (Balneogeriatrie); Tabela10.- Staţiuni balneo-climatice indicate în boli endocrine

◊ Anexa 11 ◊ Anexa 12 ◊ Anexa 13

Tabelele sunt un veritabil instrument de lucru deoarece nu prezintă numai staţiunile indicate pentru diverse boli, ci şi stadiile de boală şi formele clinice, limitele, contraindicaţiile şi tipul de cură recomandabilă. Anexa 14 este un tablou sugestiv al principalelor 30 de staţiuni balneare din România, cu procedurile şi tratamentele puse la dispoziţia turiştilor, dar şi cu recomandările terapeutice pentru fiecare staţiune. Acest instrument de promovare este publicat în broşurile editate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România cu ajutorul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţională pentru Turism, sub denumirea Staţiuni Balneare din România17. Remarcăm faptul că la proceduri şi tratamente apar cura antistress, fitness şi cura Gerovital, specifice curelor de sănătate, turismului de bunăstare. Staţiunile de importanţă zonală sau locală grupate după criteriul indicaţiilor generale de cură sunt grupate în anexa 15. Sunt 58 de staţiuni cu factori naturali de cură remarcabili, ce acoperă o gamă largă de afecţiuni, dar care nu au un nivel al bazei tehnicomateriale dezvoltat, sau dacă au avut, lipsa investiţiilor, scăderea veniturilor populaţiei şi proasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie le-au scos parţial din categoria staţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni balneo-climatice ale mileniului III, de multe ori calitatea foctorilor naturali de cură fiind superioară staţiunilor
17

Broşurile sunt editate şi în limbi străine, pentru vorbitorii de limbă franceză intitulându-se „ Les Stations Balneaires de la Roumanie.

- 165 -

de importanţă naţională. Exemplificăm în acest sens staţiunea Bala, din judeţul Mehedinţi, ai cărei factori naturali de cură, aşa cum susţin specialiştii, au caracteristici mai bune decât cele din Băile Herculane. În acest fel avem o imagine complexă a staţiunilor grupate pe profile patologice. Deşi recomandarea pentru un anumit tip de cură o face medicul, apreciem că ar fi util şi practic să fie accesibile aceste indicaţii generale de cură şi turiştilor potenţiali, pentru o mai bună orientare a cererii turistice. Ne referim atât la turiştii de vârsta a treia şi cei îndrumaţi de medic spre o staţiune balneară, cât şi la celelalte categorii de vârstă, turişti din ţară şi străinătate, care vor să aleagă o staţiune pentru recuperare şi bunăstare, pentru o cură de sănătate. În perspectiva alinierii staţiunilor noastre la nivelul celor din UE, cu accent pe apărarea sănătăţii şi calitatea vieţii, pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor, calitatea factorilor naturali de cură va rămâne un element important în decizia turistului de a-şi petrece vacanţa într-o staţiune balneară. După cum se constată, ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile de patologie, regrupează staţiunile cu factorii de cură similari, valoarea acestora, precum şi celelalte criterii avute în vedere la stabilirea indicilor de atractivitate indicând ordinea lor în cadrul fiecărei grupe. Datorită dezechilibrului existent în prezent între valoarea fondului balnear şi structurile turistice ale diferitelor staţiuni, ordinea acestora în cadrul grupelor de calitate nu este reprezentată în mod obiectiv, dezvoltarea bazei materiale influenţând în mare masură poziţia staţiunilor. Astfel, în cazul afecţiunilor pentru tratamente ale aparatului respirator O.R.L., deşi factorii de cură de cea mai bună calitate se întâlnesc în staţiunea Govora, care în mod firesc ar trebui să se situeze pe locul I în grupa respectivă, datorită bazei materiale mai modeste, ea ocupă numai locul 3. Situaţii similare se regăsesc şi în cazul staţiunii Olăneşti. Produsele turistice, definite ca ambianţa specifică factorilor naturali şi antropici şi amenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale animaţiei turistice şi pot exercita o anumită atracţie asupra turiştilor18, formate de fiecare staţiune, au caracteristici care le diferenţiază de celelalte staţiuni. De această situaţie trebuie să se ţină seamă la dotarea şi comercializarea acestora, precum şi la stabilirea unor tarife general diferenţiate care să asigure, pe de o parte valorificarea optimă a fondului lor balnear şi pe de altă parte
Gabriela Stănciulescu, coordonator, Gabriela Ţigu, Felicia Stăncioiu, Emilia Ţiţan, Nicolae Lupu, Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar print, 2002, pag. 145.
18

- 166 -

corelarea cu posibilităţile financiare ale diferitelor segmente ale cererii turistice. În aceste condiţii, se poate aprecia că o problemă importantă în dezvoltarea viitoare a staţiunilor balneoturistice o constituie departajarea lor pe clase de calitate determinată de valoarea potenţială a factorilor balneari, considerată a fi elementul esenţial în stabilirea nivelului de dotare a staţiunilor şi mai ales a celui de realizare a unor produse balneoturistice competitive. 4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti Oferta balneoturistică românească prin diversitatea factorilor naturali de cură permite tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea superioară a acestora putând determina dezvoltarea turismului balnear din ţara noastră. Resursele balneoturistice reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare, caracteristicile lor cantitative şi calitative determinând modul şi nivelul de organizare şi amenajare ale structurilor necesare valorificării lor. Datorită evoluţiei economiei în perioada de tranziţie spre economia de piaţă, începută în 1990, structurile de primire, alimentaţie, tratament şi agrement au suferit modificări. 4.2.1. Particularitaţi ale ofertei turismului balnear Pînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă, bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile, realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip social. De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţii pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini. Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-a materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă. Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului balnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât

- 167 -

din punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor, căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite. Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şi alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizate conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneare indiferent de anotimp. De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă a circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turism balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşterii interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acest deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiinduse pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2 din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a multor ţări europene dezvoltate) 19. 4.2.2. Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc Din 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţie contradictorie, sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România. Scăderea performanţelor economice, înregistrată după 1989 în marea majoritate a sectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură directă cu evoluţia descrescătoare a componentelor ofertei de turism balnear. Schimbările în structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament. 4.2.2.1. Structuri de primire În structurile de primire din turismul balnear s-a înregistrat o evoluţie diferită faţă de total ţară. Veniturile obţinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce în ce mai mici în raport cu cheltuielile, limitînd posibilitatea de autofinanţare a activităţii.

19

RODICA MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000,p.157

- 168 -

În condiţiile creditelor cu dobînzi deosebit de mari şi a cererii în scădere, decizia efectuării de investiţii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atâta timp cât sursele financiare proprii erau insuficiente pentru susţinerea activităţii curente şi pentru conservarea sau stoparea degradării structurilor existente. Efectele se observă în evoluţia structurilor de primire turistică în 1990-2002 (tabelul nr. 4.4. şi figura 4.1.). Tabelul nr. 4.4. Evoluţia unităţilor de cazare turistică şi a capacităţii de cazare existente în perioada 1990-2004
Anii 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 I R + 1,4 - 2,8 - 3,55 - 1,0 - 4,1 + 2,6 Total Rom. 3213 3329 3277 2682 2840 2905 2965 3049 3127 3250 3121 3266 3332 3569 3900 Număr unităţi Stat. I Baln. 100 535 103,6 559 102,0 546 83,5 484 88,4 532 90,4 510 92,3 504 94,9 489 97,3 487 101,2 435 97,1 400 101,6 367 103,7 347 111,1 356 121,4 360 101,4 Număr locuri Stat. I Baln. 100,0 47310 68,9 46854 66,7 47652 64,7 46652 64,5 50484 63,9 48432 63,6 47972 63,5 48401 63,3 48460 62,4 45768 61,8 43186 61,1 43624 60,1 42735 60,4 42189 60.9 40894 96,5 Col. 4/Col. 2 I 100,0 99,0 101,7 98,6 106,7 102,3 101,4 102,3 102,4 96,7 91,3 92,2 90,3 89,2 86,4 99,0 % 16,65 16,8 16,7 18,0 18,7 17,6 17,0 16,0 15,6 13,4 12,8 11,2 10,4 10,0 9,23 I 100,0 100,9 100,3 108,1 112,3 105,7 102,1 96,1 93,7 80,5 76,9 67,3 62,5 60.1 55,4 95,9 Col.8/Col.6 % 10,4 15,0 15,75 15,9 17,3 16,7 16,6 16,8 16,9 16,2 15,4 15,8 15,7 15,4 14,8 I 100 144,2 151,4 152,9 166,3 160,6 159,6 161,5 162,5 155,8 148,1 151,9 151,0 148,1 142,3 102,6

I 100,0 104,5 102,0 90,5 99,4 95,3 94,2 91,4 91,0 81,3 74,8 68,6 65,0 66,5 67,3 97,2

Total Rom. 453236 312407 302533 293036 292479 289539 288206 287943 287268 282806 280005 277047 272596 273614 275941 -

Sursa: - Anuarele statistice ale României 1990-2001 - Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003 - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. -Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

După o creştere în 1991 faţă de 1990 a numărului de unităţi turistice, atât a celor din toată ţara, cât şi a celor din staţiunile balneare, pe total ţară a urmat o scădere cu 17,5% în 1993 şi o revenire pînă în 2004 când s-a înregistrat cel mai mare număr de unităţi. Pe de altă parte, numărul unităţilor din staţiunile balneare a scăzut cu 14 % din 1991 până în 1993, în 1994 a crescut cu 9 %, după care a scăzut aproape continuu reprezentând în 2004 doar 67,3 % din numărul existent în 1990.

- 169 -

Fig. 4.1. Evoluţia unităţilor de cazare turistică

4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0

3900 3213 3329 3277 2682 2840 2905 2965 3049 3127 3250 3121 3266 3332 3569

535

559

546

484

532

510

504

489

487

435

400

367

347

356

360

înregistrat o scădere de la an la an pe total turism şi o evoluţie sinuoasă la turism balnear. Numărul de locuri pe total ţară, după o cădere de 31% în 1991 faţa de 1990, în următorii ani a scăzut lent, în 2004, fiind de 60,9 % faţă de 1990, deci o scădere într-un ritm mediu de 3,55% pe an. Fig.4.2. Evoluţia capacităţii de cazare existente

500000 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0

19 90 19 91 19 92 19 93 19 94 19 95 19 96 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 20 04
Total ţară Staţiuni balneare

Pentru aceeaşi perioadă (tabelul nr.4.4. şi figura 4.2.) capacitatea de cazare a

453236

312407 302533

293036 292479 289539288206 287943287268 282806

280005 277047 272596273614 275941

47310 46854 47652 46652 50484 48432 47972 48401 48460 45768 43186 43624 42735 42189 40894

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară

Staţiuni balneare

- 170 -

Aparent paradoxal menţinerea numărului de unităţi înregistrată în perioada analizată pe total turism, a fost însoţită de o descreştere accentuată a numărului de locuri (60,9 % în 2004 faţă de 1990, scădere de 177.295 locuri). Cei doi indicatori exprimă, însă, situaţia care începea să se generalizeze după 1990. Iniţiativa privată şi-a adus în aceşti ani contribiţia la creşterea numărului de unităţi dar prin unităţi de cazare de mici dimensiuni, cu locuri puţine, pe măsura resurselor financiare ale micilor întreprinzători. În acelaşi timp, unităţi de mari dimensiuni (hoteluri, moteluri), ieşeau din circuitul turistic. Încasările din ce în ce mai mici şi cheltuielile foarte mari aferente acestor acestor structuri de primire de mari dimensiuni au generat închiderea multora dintre ele sau mari dificultăţi în menţinerea la standarde, cu adoptarea unor soluţii de genul folosirii a unuia sau a două etaje din şase sau zece. În schimb situaţia din turismul balnear a fost inversă. Evoluţia în dinamică (figurile 4.3 şi 4.4.) ne arată că scăderea însemnată a numărului de unităţi, 67,3 % în 2004 faţă de 1990, nu a afectat major evoluţia numărului de locuri, 86,4 % în 2004 faţă de 1990, după un vârf de 106.7% în 1994 şi valori pozitive în continuare până în 1998. Ritmul mediu anual de scădere a numărului de locuri de cazare în turismul balnear a fost de 1 %. Considerăm că această situaţie se datorează pe de o parte închiderii unităţilor mici, vechi, depăşite si neintervenţiei iniţiativei private în realizarea de noi unităţi în turism balnear, iar pe de altă parte menţinerii în funcţiune a hotelurilor, a complexelor balneare şi a bazelor de tratament care deţin marea majoritate a numărului de locuri de cazare şi care au putut asigura serviciile specifice acestei forme de turism. În aceste condiţii a fost în interesul celor ce au administrat structurile de primire din turismul balnear să păstreze în funcţiune hotelurile mari, complexele balneare, care dispuneau şi de bază de tratament şi aduceau venituri pe tot parcursul anului, în defavoarea celor de capacităţi reduse, care au fost scoase din circuit şi s-au degradat în lipsa unor acţiuni de investiţii sau privatizare. Evoluţia în dinamică a celor doi indicatori în perioada 1990-2004 număr unităti şi număr locuri de cazare sunt redate în figurile 4.3 şi 4.4 şi reflectată sintetic în punctele de vedere exprimate.

- 171 -

Fig.4.3. Evoluţia în dinamică a numărului de unităţi
140 120 100 80 60 40 20 0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
100 104.5 102 103.6 90.5 83.5 99.4 88.4 95.3 90.4 94.2 92.3 94.9 91.4 97.3 91 101.2 81.3 97.1 74.8 101.6 103.7 111.1 121.4

68.6

65

66.5

67.3

Total ţară

Staţiuni Balneare

Fig.4.4. Evoluţia în dinamică a capacităţii de cazare 1990-2004
120 100 80
68.9 100 99 101.7 106.7 98.6 102.3 101.4 102.3 102.4 96.7

91.3

92.2

90.3

89.2

86.4

60 40 20 0

66.7

64.7

64.5

63.9

63.6

63.5

63.3

62.4

61.8

61.1

60.1

60.4

60.9

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Staţiuni balneare Total ţară

Situaţiile prezentate sunt susţinute şi de evoluţia ponderii pe care o deţine turismul balnear în totalul turismului în România. Ponderea unităţilor de cazare din staţiunile balneare a înregistrat, după o creştere până în 1994 când a atins 18,7%, o scădere de 9,2 % în 2004 într-un ritm mediu annual de 4,1 %. În schimb ponderea capacităţii de cazare din staţiunile balneare în total turism a crescut de la 10,4 % în 1990 la 14,8 % in 2004, într-

- 172 -

un ritm mediu anual de 2,6 % (figura 4.5). Fig. 4.5. Evoluţia în dinamică a raportului dintre numărul de unităţi de cazare din staţiunile balneare şi total ţară şi a raportului dintre numărul de locuri din staţiunile balneare şi total turism

180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1990 1991 1992 1993 100 100.9 100.3 144.2 151.4 152.9 108.1

166.3

160.6

159.6

161.5

162.5

155.8

148.1

151.9

151

148.1 142.3

112.3

105.7

102.1

96.1

93.7

80.5

76.9

67.3

62.5

60.1

55.4

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Unităţi de cazare

Capacitatea de cazare existentă

O altă modalitate de caracterizare a capacităţii de cazare la nivel macroeconomic este cea rezultată din analiza capacităţii de cazare în funcţiune (disponibilă) indicatorul sub formă de mărime absolută, folosit în măsurarea acesteia fiind locuri-zile (tabel 4.5.). Capacitatea de cazare în funcţiune în perioada analizată a avut o evoluţie sinusoidală atât pe total România cât şi pe staţiuni balneare. Astfel, pe total ţară, capacitatea de cazare în funcţiune în 2004 reprezintă 70,1 % din cea înregistrată în 1990, evoluţie ceva mai bună decât cea a numărului de locuri care reprezenta 60,9% (tabel nr. 4.4.). După o primă scădere accentuată de 27,5% până în 1992 a urmat o creştere de 2,1% în 1993, o scădere cu 5,5% în 1994, o relativă creştere de 0,5% în urmatorii doi ani, o scădere de 2,1% în 1997, o nouă creştere de 1,5% în 1998 şi o scădere în următorii ani urmată de o revenire în 2003 şi 2004 (figura 4.6.). În ceea ce priveşte ponderea capacităţii de cazare în funcţiune în hoteluri din cea pe total ţară, constatăm o creştere a acesteia de la 60,7 % în 1990, la 67,5 % în 2004.

- 173 -

Tabel nr. 4.5. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi staţiunile balneare în perioada 1990-2004 Anii
zile 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 I 77022 64124 55870 57434 53255 53540 53639 52027 53164 51275 50197 51882 50752 51632 53989 R

Total turism România
Mii.loc. I 100 83.3 72.5 74.6 69.1 69.5 69.6 67.5 69.0 66.6 65.1 67.4 65.9 67,0 70,1 97,5 - 2,5 Mii.loc. zile 46787 42185 38123 39402 36908 36470 36629 35594 36142 34910 33573 34338 34558 35552 36460 I 100 90.2 81.5 84.2 78.9 77.9 78.3 76.1 77.2 74.6 71.8 73.4 73.9 76.0 77,9 98,2 - 1,8

Staţiuni balneare
Mii.loc. zile
17656 14744 12846 13206 12335 12324 11922 11780 12412 11500 11327 11488 11091 11323 11424 -

Col 4 Col 8 / % 60,7 65.8 68.2 68.6 69.3 68.1 68.3 68.4 68.0 68.1 66.9 66.2 68.1 68,9 67,5 / % 60,4 70.3 76.4 75.1 77.8 78.4 78.2 77.5 76.7 81.9 81.9 80.7 83.8 84,7 85 Col 2 Col 6

Col 6/Col 2

d.c.Hoteluri I
100 83.5 72.8 74.8 69.9 69.8 67.5 66.7 70.3 65.1 64.2 65.1 62.8 64,1 64,7 96,9 - 3,1

Mii.loc.zile
10673 10363 9819 9914 9598 9667 9318 9131 9522 9415 9278 9273 9298 9592 9707 -

I
100 97.1 92.0 92.9 89.9 90.6 87.3 85.6 89.2 88.2 86.9 86.9 87.1 89,9 90,95 99,3 - 0,7

% 22,9 23.0 23.0 23.0 23.0 22.2 22.6 23.3 22.4 22.6 22.1 21.9 21,9 21,15 -

I 100,0 100.4 100.4 100.4 100.4 96.9 98.7 101.7 97.8 98.7 96.5 95.6 95,6 92,4 99,4 - 0,6

23.2 101,.3

Sursa:- Anuarele statistice ale României 1990-2001 - Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003 - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. - Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

În turismul balnear, pentru aceeaşi perioadă, evoluţia este foarte apropiată de cea pe total turism. Deşi numărul de locuri în staţiunile balneare a avut o evoluţie bună în intervalul acesta de timp, înregistrând un ritm mediu anual de scădere de 1,0 % capacitatea da cazare în funcţiune în staţiunile balneare în 2004, reprezenta 64,7 % din cea înregistrată în 1990, scăderea anuală fiind într-un ritm mediu de 3,1 %. O evoluţie bună, ce susţine concluzia noastră privind menţinerea în exploatare a hotelurilor în detrimentul unităţilor mici din turismul balnear, a înregistrat ponderea capacităţii de cazare în funcţiune din hoteluri în total turism balnear, care a crescut de la 60,4 % în 1990, la 85 % în 2004.

- 174 -

Această situaţie este datorată atât numărului mare de locuri pe care structurile Fig. 4.6. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi staţiunile balneare
90000 80000 77022 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Total ţară Staţiuni balneare
17656 14744 12846 13206 12335 12324 11922 11780 12412 11500 11327 11488 11091 11323 11424 64124 55870 57434 53989 53255 53540 53639 52027 53164 51275 50197 51882 50752 51632

hoteliere le au, cât şi integrării în complexele balneare, pe lîngă structurile de alimentaţie şi agrement, a bazei de tratament. Firesc şi cererea se îndreaptă în special spre acestea chiar dacă preţurile sunt mai mari. De altfel şi evoluţia numărului de locuri-zile din hotelurile balneare a înregistrat o scădere mică în cei cincisprezece ani, de la 10.673 mii loc-zile în 1990, la 9.707 mii loczile în 2004 (un ritm mediu anual de scădere de 0,7 %), faţă de total turism balnear unde s-au înregistrat 17.656 mii loc-zile în 1990 şi 11.424 mii loc-zile în 2004 (o scădere într-un ritm de 3,1 % pe an). Dacă puterea de cumpărare a populaţiei n-ar fi scăzut în tot acest interval de timp, atât capacitatea de cazare în funcţiune cât şi toţi ceilalţi indicatori ar fi avut evoluţii pozitive, crescătoare, în concordanţă cu dorinţa şi nevoia de refacere şi menţinere a sănătăţii pe care cetăţenii ţării noastre le au. Structura unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi (tabelul 4.6.) reflectă rezultatul evoluţiei prezentate.

- 175 -

Tabel nr. 4.6. Structura unitatilor de cazare pe tipuri deunitati in 2004
Tipuri de structuri de primire turistica Total structuri de primire turisti Nr.Unitati Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de Elevi Casute Turistice Pensiuni tur. rurale Alte Tipuri 928 149 691 132 461 72 279 157 53 892 86 % 23.8 3.8 17.7 3.4 11.8 1.8 7.2 4.03 1.4 22.87 2.2 Statiuni Balneare Nr.Unitati 112 7 139 3 35 19 5 13 6 15 6 % 31.1 1..94 38.6 0.82 9.72 5..3 1.4 3.6 1.66 4.2 1.66 Col.4/Col.2 % 12.07 4.7 20.11 2.27 7.6 13.7 1.8 8.3 11.3 1.7 6.98

Total

3900

100.0

360

100.00

9.23

Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. - Prezentare şi prelucrare date

La nivel naţional, în 2004, se poate observa că ponderea cea mai mare o au hotelurile şi vilele turistice care împreună deţin 41,5 % din totalul unităţilor de cazare din România. Următoarele unităţi sunt pensiunile turistice rurale cu 22,87 % şi pensiunile turistice urbane cu 11,8 % din total.(fig 4.7.) Ponderea cea mai mică o deţin căsuţele turistice şi de campinguri. Fig.4.7. Structura unităţilor de cazare, pe total ţară, pe tip de unităţi, în 2004

86 892 928

53 157 279 72 461 132 691

149

Hoteluri Pensiuni Tur. urbane Casute Turistice

Moteluri Campinguri Pensiuni tur. rurale

Vile Turistice Bungalouri Alte Tipuri

Cabane Turistice Tabere de Elevi

În cazul staţiunilor balneare ponderea cea mai mare o au vilele turistice, care deţin peste 38,6 % din totalul unităţilor de cazare turistică. Pe următoarea poziţie se află

- 176 -

hotelurile care deţin 31,1 % din unităţile de cazare. Pe o poziţie bună se mai situează pensiunile turistice urbane cu 9,7 %. Restul, în proporţii mici, este împărţit de celelalte tipuri de unităţi de cazare (fig 4.8.). Fig. 4.8. Structura unităţilor de cazare din staţiunile balneare, pe tipuri de unităţi, în 2004

19 35

5

13

6

15

6 112

3 7 139

Hoteluri Pensiuni Tur. urbane Casute Turistice

Moteluri Campinguri Pensiuni tur. rurale

Vile Turistice Bungalouri Alte Tipuri

Cabane Turistice Tabere de Elevi

Procentajul mare al vilelor turistice din zona balneară se poate explica prin faptul că investiţiile şi cheltuielile aferente acestui tip de unităţi de cazare sunt mai mici, menţinerea lor în funcţiune şi chiar privatizarea fiind mai uşor de făcut. Importante pentru o desfăşurare în bune condiţii a procesului turistic sunt toate formele de cazare dar, pentru un astfel de areal, vilele şi hotelurile (aproximativ 70 %) sunt cele care conferă turistului siguranţă, un preţ adecvat serviciilor oferite şi primează ca număr. Analizând ponderea deţinută de unităţile din staţiunile balneare în total unităţi (col.6) se poate observa că în staţiunile balneare se concentrează 1/5 din totalul vilelor, urmată de campinguri şi hoteluri care deţin aproximativ 13,7 % respectiv 12.07 % din totalul acestor unităţi la nivel naţional.

- 177 -

Deşi ca număr de unităţi, vilele au ponderea cea mai mare în turismul balnear, ca număr de locuri, datorită capacităţii limitate de cazare vilele rămân mult în urma hotelurilor care deţin supremaţia (tabel 4.7) Tabel nr. 4.7. Capacitatea de cazare turistica existenta în 2004 pe tipuri de unitati de cazare
Tipuri de structuri de turistică Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de elevi Căsuţe Turistice Pensiuni Tur. rurale Alte tipuri primire Nr.Locuri 160370 5992 16107 6215 8100 26894 4854 30198 4365 9405 3441 % 58,1 2,18 5,84 2,25 2,94 9,75 1,77 10,95 1,58 3,4 1,24 Nr.Locuri 29025 308 5908 148 625 2254 35 1731 443 203 214 % 70,98 0,75 14,45 0,37 1,54 5,5 0,08 4,23 1,08 0,5 0,52 % 18,1 5,14 36,68 2,38 7,7 8,38 0,72 5,73 10,15 2,16 6,2 Total structuri de primire turistică Staţiuni Balneare Col.4/Col.2

Total

275941

100,0

40894

100,0

14,8

Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. - Prezentare şi prelucrare date

Astfel în privinţa capacităţii existente, la nivel naţional, se observă ponderea mare deţinută de hoteluri, 58,1 % din totalul numărului de locuri existente în România, iar numărul de locuri în hotelurile din staţiunile balneare reprezintă 71 % din capacitatea de cazare. Pentru turismul balnear ponderea mare a numărului de locuri în hoteluri (fig.4.9.) este datorată în principal modului extensiv în care a fost concepută pînă în 1989 dezvoltarea bazei tehnico-materiale din această formă de turism - complexe balneare cu bază de tratament, în multe cazuri în formula ,,totul sub acelaşi acoperiş”. Acest sistem permite în plus, o bună valorificare a capacităţii de cazare şi tratament pe tot timpul anului. Cu excepţia vilelor care deţin 17 % din numărul de locuri, celelalte tipuri de unităţi au o pondere aproape nesemnificativă în totalul capacităţii de cazare existente în staţiunile balneare.

- 178 -

Fig.4.9. Capacitatea de cazare exitentă în staţiunile balneare pe tipuri de unităţi în 2004
214 203 443 1731 35 625 148 5908 2254

308 29025 Hoteluri Pensiuni Tur. urbane Căsuţe Turistice Moteluri Campinguri Pensiuni Tur. rurale Vile Turistice Bungalouri Alte tipuri Cabane Turistice Tabere de elevi

O imagine privind situaţia actuală a ofertei de cazare din turismul balnear ne este oferită şi de capacitatea de cazare în 2004 pe categorii de clasificare(tabelul 4.8) Tabel nr. 4.8. Structuri de primire turistică pe categorii de clasificare în 2004 din total, pe categorii de clasificare Total
Total structuri de primire turistică Staţiuni balneare

5 stele 10 2.452 -

4 stele 168 7 4,2 8.428 288 3,4

3 stele 584 36 6,2 36.216 1939 5,35

2 stele 11661 169 1,45 118.903 26212 22,04

1 stea 1057 91 8,6 63.728 7612 11,95

Neclasificate pe stele

3900 360 9,23 275.941 40.894 14,8

420 57 13,6 46.214 4843 10,5

%
Total capac. cazare exist. Nr. locuri Staţiuni balneare

%

Sursa: - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. - Prezentare şi prelucrare date

Conceput până în 1989 ca un turism de masă, fără unităţi de lux, şi în prezent oferta

- 179 -

turismului balnear se adresează în special celor cu venituri medii, marea majoritate a unităţilor fiind de o stea şi două stele, aceste două categorii însumând 260 unităţi, ceea ce reprezintă 72,2 % din totalul de 360 unităţi din staţiunile balneare (figura 4.10.). Fig. 4.10. Structura unităţilor de cazare din România şi staţiunile balneare pe categorii de confort în anul 2004
12000 10000 8000 6000 4000 2000 0
10 5 stele 1057 11661

0

168 4 stele

7

584

36

169
2 stele 1 stea

91

420

57

3 stele

neclasificate

Total ţară

Staţiuni balneare

Chiar dacă ar fi cerere potenţială şi pentru unităţi de cinci stele, dimensiunile ei nu justifică încă realizarea unor astfel de unităţi în staţiunile balneo-medicale. 4.2.2.2. Structuri de alimentaţie Alimentaţia alături de cazare reprezintă un segment de bază al ofertei balneoturistice care contribuie în mare măsură la calitatea şi imaginea generală a ofertei. Tipul şi profilul unităţilor de alimentaţie, confortul şi serviciile oferite, calitatea preparatelor, au o pondere însemnată în alegerea pe care o face turistul. În staţiunile şi localităţile balneare din ţara noastră, alimentaţia îmbracă toate formele specifice acestui sector, de la restaurante şi restaurante pensiune, la baruri, discobaruri, autoserviri, bufete, cofetării şi patiserii. Aceste unităţi din punct de vedere al clasificării cuprind toate categoriile, predomină însă multe unităţi de categoria II, III şi IV cu dotări aflate mult sub cerinţele

- 180 -

turistice actuale şi în plus ocupă locaţii foarte bune în staţiuni, ceea ce amplifică imaginea defavorabilă pe care o creează ofertei balneoturistice. Tabelul nr.4.9 prezintă structura unităţilor de alimentaţie şi gradul de confort în principalele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional. Tabelul nr. 4.9. Structura unităţilor de alimentaţie din principalele staţiuni balneare de interes naţional Nr Staţiunea Nr. Resta Bar Bufet Bu- Cafe Cofe Brase- Restau- Snak Grad de confort bar fet nea tărie rie crt loc urant zi rant calitate berărie pensiubar I II III IV ne
1 B.Hercula 8.418 ne 2 B.Olăneşti 3.435 3 B.Govora 4.393 4 Sovata 5.772 5 Călimă- 5.732 neştiCăciulata 6 Slănic 3.941 Moldova 7 B.Tuşnad 3.544 8 B.Felix 9.352 9 Vatra 3.360 Dornei 10 Buziaş 2.181 11 Covasna 2.619 12 Geoagiu 2.079 13 Amara 3.094 % 100 4.881 1.168 762 60 77 180 - 60 - 75 30 368 - 181 - 190 - 96 - 288 - 52 350 78 40 164 100 460 137 180 2,8
1.509

880 431 1636 1160 1.597 1.288 600 500 784 600 474 17,2
9.980

60 3.999 2374 200 1.845 - 1.198 505 812 920 - 825 1.292 580 1.696 - 1.371 1.227 652 2.522 - 1772 1.560 408 1.992 - 1.465 300 462 1.714

2.488 315 111 2.311 85 208 3.451 285 250 188 3.237 275 258 1.515 390 298 -

1.902 402 544 6.431 1.094 356 64 1.543 128 206 591 1.208 2.157 900 2.552 59,8

- 1.124 296 812 1.312 - 4.297 1.176 1.690 2.190 - 800 765 869 925 0,1 24 - 2.157 874 1.270 115 360 420 180 90 474 930 1.450 40 679 33,0 22,6 11,6 32,8

168 24 - 44 284 178 279 206 - 40 130 280 - 132 8,8 6,4 1,7 0,2 3,0

TOTAL 57.981 34.578 5.031 3.681 903 107 1.696

60 19.075 13.119 6.730 18.997

Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

Datele evidenţiază predominanţa restaurantelor ( cca. 60% ) în corelaţie firească cu ponderea la fel de mare a hotelurilor în cadrul structurilor de primire din staţiunile balneare, prezentate anterior, urmate la distanţă mare de restaurantele pensiune ( fostele cantine ) cu o pondere de numai 17 %. Ponderea celorlalte tipuri de unităţi, mult mai mică, indică diversitatea redusă a unităţilor de alimentaţie, cu influenţe negative asupra calităţii ofertei balneoturistice. Diminuarea atractivităţii staţiunilor este generată şi de ponderea mare a unităţilor de categoria a IV-a, 33%, cele de categoria I, care reprezintă tot 33%, neputând contrabalansa lipsa calităţii dotării şi serviciilor celorlalte, mai ales că şi aceste unităţi se prezintă de cele mai multe ori cu dotări depăşite fizic şi moral, necorespunzătoare nivelului impus de acest grad de confort.

- 181 -

Această situaţie precum şi ponderea mare a unităţilor de categoria a II-a ( cca. 23% ) conduce la concluzia că, din punct de vedere al alimentaţiei, oferta balneoturistică actuală este necompetitivă. Pentru a stabili contribuţia pe care o au în definirea calităţii ofertei balneoturistice structurile de primire şi cele de alimentaţie, ne-am propus analiza raportului de corelare dintre acestea. Situaţia pentru aceleaşi staţiuni, prezentată în tabelul nr. 4.10, relevă că, în general, raportul între indicatorii număr de locuri la mese şi număr locuri cazare este subunitar, considerat a nu fi optim, fapt ce conduce, mai ales în perioadele de sezon la aglomeraţii şi la servirea mesei în mai multe serii. Tabelul nr. 4.10. Indici de corelare a structurilor de primire şi alimentaţie din unele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional Staţiunea Locuri Locuri de Coeficient de corelare Nr. de mese cazare % crt. 5.418 5.193 0,6 1 Băile Herculane 3.435 2.813 0,8 2 B. Olăneşti 4.393 2.277 0,5 3 B. Govora 5.772 3.862 0,7 4 Sovata 5.732 4.238 0,7 5 Călimăneşti-Căciulata 3.941 3.513 0,9 6 Slănic Moldova 7 B.Tuşnad 3.541 2.597 0,7 9.353 6.395 0,7 8 B.Felix 3.360 1.847 0,5 9 Vatra Dornei 2.181 1.839 0,8 10 Buziaş 11 Covasna 2.619 2.101 0,8 2.079 1.544 0,7 12 Geoagiu 3.094 2.331 0,7 13 Amara
Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

O situaţie mai bună se înregistreză în staţiunile Vatra Dornei, Covasna, Slănic Moldova, Băile Olăneşti, Buziaş, unde acest coeficient este foarte apropiat de valoarea optimă. Disfuncţionalităţile apar în perioadele de vârf de sezon şi la sfârşit de săptămână când cresc atât gradul de ocupare a structurii de primire cât şi numărul de persoane găzduite la particulari. Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul că personalul de servire în unităţile de alimentaţie este calificat, în staţiunile balneoturistice de interes naţional constatându-se o

- 182 -

specializare ce determină o bună calitate a serviciilor şi o bună adaptabilitate la cererea turistică. Nu acelaşi lucru se poate spune despre diversitatea meniurilor, sau oferta de meniuri dietetice, care lasă mult de dorit. 4.2.2.3. Structuri de tratament Structurile specifice tratamentului balnear reprezintă elementul de bază, definitoriu, al ofertei balneoturistice. Aceste structuri sunt unităţi complexe, în care se utilizează factori curativi naturali completaţi în mod curent cu diferite proceduri de fizioterapie, electroterapie, cultură fizică medicală, aerosolarii, ştranduri terapeutice etc19. Pe baza proiectelor Ministerului Turismului, avizate de Ministerul Sănătăţii, staţiunile balneoturistice de interes naţional au beneficiat de construirea structurilor de tratament atât în cadrul hotelurilor balneare cât şi independent de acestea. Structurile de tratament balnear din staţiunile de interes naţional dispun de toate spaţiile care asigură circuite funcţionale ca: spaţii de recepţie – distribuţie a pacienţilor ( hol aşteptare, spaţii de asistenţă medicală şi coordonare ( cabinet medic şef, programare - fişier, garderobă –vestiar ); cabinet asistent şef, cabinet tratamente medicamentoase, cabinet psihiolog ). În cazul unităţilor balneare izolate, care, deseori, îndeplinesc şi funcţiile unei policlinici balneare, aceste spaţii sunt copletate cu: spaţii destinate unităţilor de lucru cu pacienţii ( sală pentru educaţie individuală, circuit de sanitară, cabinete pentru psihoterapie de grup şi elemente:
∗∗∗ Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică, indicaţii şi contraindicaţii; Ministerul Sănătăţii; Editura medicală, Bucureşti, 1986, pag. 23.
19

profilaxie primară şi secundară, circuit de recuperare medicală ); spaţii anexă şi de serviciu. Dimensionarea structurilor de tratament balnear se face ţinând cont de următoarele

- 183 -

-

număr curanţi; metodologia de asistenţă balneară; durata curei balneare; timpul de funcţionare al bazei ( una sau două ture ); suprafeţele utile necesare fiecărui tip de cură.

Staţiunile balneare dispun în mai mică măsură de dotări pentru realizarea de investigaţii, analize medicale şi diagnosticări. Corespunzător modului de efectuare al tratamentului, se disting20: - structuri de tratament complex cu tratament prioritar prin cură internă; pentru practicarea acestei forme de tratament, crenoterapia, cu tradiţie în activităţi balneare din ţara noastră, în staţiunile consacrate din acest punct de vedere, sunt amenajări speciale ca: pavilioane de cură (Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova, Buziaş), buvete sau captări de izvoare, realizate în sisteme constructive adecvate, cu procedee de captare şi tehonogii de funcţionare moderne, ce asigură în punctele de distribuţie apă minerală cu calităţi fizico-chimice originare; - structuri de tratament pentru cură externă sunt în număr mai mare decât primele, includ şi amenajări pentru cura internă, dar sunt organizate pe specificul substanţelor minerale, tratamente majore care se realizează la cadă sau în bazine pentru kinetoterapie, completate de tratamente asociate (secundare) de fizio-electro-hidro-terapie, gimnastică medicală ş.a. Echipamentul de tratament disponibil pentru aplicarea tratamentelor se compune din: ● Instalaţii pentru băi calde sau reci cu ape din izvoarele termale sau din lacuri ca în staţiunile: Amara, Bazna (băi saline), Borsec, Buziaş, Slănic Prahova, Sovata ; ● Instalaţii pentru aplicaţii de nămol prezente în toate staţiunile care deţin acest factor natural: Amara, Bazna, Covasna, Govora, Sărata Monteoru, Sângeorz, Slănic Prahova, Sovata, Vatra Dornei ; ● Instalaţii pentru electro şi hidro terapie prezente în toate staţiunile ; ● Instalaţii pentru inhaloterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Covasna, Slănic Moldova, etc. ;

20

∗∗∗ Colectiv de elaborare “Factori naturali de cură în staţiunile balneoturistice”, I.C.T.,Ministerul Turismului ,Bucureşti, 1997, pag. 23.

- 184 -

● Instalaţii de kinetoterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Călimăneşti, Căciulata, Govora, Băile Herculane, Pucioasa ; ● Săli de cultură fizică medicală prezente în statiunile: Bazna, Borşa, Borsec, Călimăneşti, Căciulata, Covasna, Băile Felix, Băile Herculane, Olăneşti. La aceasta se adaugă: ● Bazinele deschise cu ape minerale termale (Geoagiu Băi, Băile Felix, Băile Herculane , Sărata Monteoru) ; ● Curele subterane pentru asm în salinele şi ştrandurile unde se pot face băi reci şi aeroterapie (Tuşnad, Sovata, Sărata Monteoru, Pucioasa). Toate aceste instalaţii pot fi situate în incinta hotelurilor şi a complexelor hoteliere, dar pot exista şi centre de tratament care deservesc o staţiune întreagă. Valoarea deosebită a factorilor naturali de cură din România a putut intra în circuitul turistic internaţional datorită structurilor de tratament amenajate după 1970, caracterizate prin construcţii moderne cu dotări numeroase, aparatură medicală diversificată şi modernă la acel moment, când au fost realizate primele complexe balneare ce valorificau ideea excelentă “totul sub acelaşi acoperiş” (Băile Herculane, Băile Felix, Tuşnad, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Vatra Dornei, Moneasa, Mangalia, Eforie Nord, Geoagiu Băi, Sângeorz Băi), sau prin legături acoperite permiteau circulaţia de la structurile de cazare şi alimentaţie la structurile de tratament (Sovata, Covasna, Buziaş). Astfel, din baza materială creată, prin concepţia nouă de valorificare a factorilor naturali de cură, prin calitatea serviciilor şi calitatea personalului medical, s-a realizat structura turistică optimă într-o staţiune balneară şi o bună ofertă nu numai pentru turiştii români dar şi pentru cei din străinătate. Din nefericire, lipsa investiţiilor din ultimii 20 de ani a făcut ca o parte din centrele de tratament să devină necorespunzatoare. În unele staţiuni acestea sunt uzate, neîngrijite. Deteriorarea se accentuează în timpul iernii când lipsa căldurii din unele centre îşi face efectul asupra stării clădirilor, dotărilor şi instalaţiilor pentru cura balneară, reducând capacitatea de tratament , sau chiar, determinând închiderea bazei. Una din problemele importante legate de tratament a fost cea legată de raporturile dintre societatea de turism şi personalul medical care numără în prezent 400 de medici şi 6000 de alţi salariaţi asistenţi20. Rezolvarea a fost dată de Ordonanţa de Urgenţă privind
20

*** Ministerul Turismului – site www.mturismului.ro

- 185 -

organizarea şi funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare nr.152 din 7 nov.2002, iniţiată de Ministerul Turismului şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Textul Ordonanţei defineşte pentru prima dată societatea comercială de turism balnear şi de recuperare şi soluţionează următoarele probleme în perspectiva Programului naţional de redresare a turismului balnear românesc21: ● Acordă dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare de a-şi angaja personal medical propriu sau de a intra în relaţii de parteneriat cu toate structurile medicale legal constituite. Acest fapt realizează legarea actului medical de cel turistic cu efecte benefice asupra promovării produsului turistic integrat pe piaţă şi alinierea legislatiei noastre la cea europeană. ● Recunoaşte dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare prin componenta sa medicală de a fi prestatori de servicii medicale, delimitând atribuţiile celor două ministere potrivit domeniilor de competenţă, respectiv Ministerul Turismului privind activitatea turistică, iar Ministerul Sănătăţii şi Familiei activitatea medicală. Se definesc clar rolul şi locul activităţii medicale în cadrul activităţii de turism balnear, realizându-se protecţia socială a sectorului medical. Astfel, textul prevede că activitatea medicală a societăţilor de turism balnear va fi condusă nemijlocit de către medici, ea fiind supusă coordonării şi controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei. ● Oferă cadrul legal societăţilor de turism balnear şi recuperare de a intra în raporturi contractuale directe cu casele de asigurări de sănătate din ţară şi străinătate ori cu alte structuri legal constituite, conducând la o promovare mai eficientă a produsului integrat pe piaţa externă a asigurărilor de sănătate. ● Se creează cadrul legal pentru investitorii din turismul balnear în vederea alocării unor sume importante pentru modernizarea bazelor de tratament. Prin stabilirea locului şi rolului structurilor medicale ca parte integrantă a societăţii de turism balnear şi de recuperare se vor încuraja investiţiile în acest domeniu. Odată creat cadrul legislativ factorii de decizie trebuie să se concentreze pe modernizarea bazelor de tratament, care este imperios necesară.

*** O.U.G. nr.152/07.11.2002, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare, Monitorul Oficial, partea I, nr.826/15.11.2002.

21

- 186 -

4.2.2.4. Structuri de agrement Chiar dacă motivaţia principală este tratamentul, agrementul este o componentă importantă a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esenţial în definirea mărcii unui produs turistic, în diferenţierea de alte produse similare, în mărirea forţei de atracţie a unui obiectiv, staţiune sau zonă turistică. Din păcate atât în staţiunile balneoturistice, cât şi în localităţile cu amenajări balneare, dotările de agrement-divertisment, indiferent de caracterul lor sportiv-cultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt în marea lor majoritate corespunzătoare. Această situaţie este rezultatul faptului că dacă sumele disponibile sunt mici, nici preocuparea nu este mare, neglijându-se posibilităţile de a exploata bine cadrul natural sau dotările existente în staţiuni ( terenuri de sport neîngrijite –Băile Herculane şi Băile Tuşnad; case de cultură, cinematografe utilizate necorespunzător, unele transformate în depozite - Sovata, Covasna, Băile Felix; zone şi alei de plimbare neamenajate sau nereparate, lipsa cluburilor şi sălilor de lectură - Băile Tuşnad, Sovata, Vatra Dornei, ş.a.). Au fost amenajate: bowling-uri în staţiunile Băile Herculane, Băile Tuşnad; locuri de joacă pentru copii în Băile Felix; păstrăvărie în Slănic Moldova; patinoar natural în Băile Tuşnad; grădini de vară în Băile Govora, Băile Olăneşti; discoteci în Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane şi cazinou în Băile Herculane. O bună parte din acestea s-au degradat, sau au fost închise din cauza unui management defectuos. În divertismentul turiştilor, un loc important îl ocupă excursiile organizate în împrejurimile staţiunilor. Nu întotdeauna, însă, aceste excursii sunt interesante sau cu programe judicios întocmite, de multe ori fiind foarte încărcate sau obositoare. Dacă celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc o evoluţie lentă, agrementul constituie partea cea mai mobilă, deoarece, fantezia poate acţiona în limite largi şi cu bani mai puţini se pot realiza lucruri frumoase. Investiţiile în structurile de agrement şi managementul acestora trebuie optimizate în regim de urgenţă pentru a înlătura lipsa actuală de competitivitate, comparativ cu oferta de acelaşi gen din ţările europene. 4.2.3. Infrastructura generală şi turistică Prin contribuţia ce o au la valorificarea resurselor şi structurilor balneare elementele de infrastructură sunt importante în definirea ofertei balneoturistice.

- 187 -

În cadrul acestora transportul aerian, reţeaua de drumuri şi căile ferate ce permit accesul în staţiune cu mijloace diferite de transport, aleile modernizate către pavilioanele cu ape minerale, structurile de tratament, cazare, alimentaţie şi zonele de promenadă, sunt în stare mai bună sau mai puţin bună în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a zonei în care se află staţiunea şi de încadrarea staţiunii în cadrul celor de interes naţional, local sau zonal. Un element important de infrastructură , care în prezent nu mai creează probleme şi de care beneficiază în egală măsură majoritatea staţiunilor importante, dar şi cele de interes zonal şi local este reţeaua de telefonie, automată acum, completată de reţeaua de telefonie mobilă. Sunt însă probleme mai mari sau mai mici în funcţie de banii fiecărei comunităţi locale cu reţeaua de canalizare, de apă, de energie electrică şi mai ales de încălzire termică, fară care, în extrasezon nu se pot asigura servicii. Alte elemente de infrastructură generală importante în întregirea ofertei balneoturistice sunt generate de necesitatea existenţei unor parcuri balneare şi spaţii verzi care să acopere 2/3 din suprafaţa perimetrului staţiunii, existenţa unei ambianţe reconfortante şi, nu în ultimul rând, gradul de dotare al staţiunii cu unităţi comerciale şi de prestări servicii, care contribuie la „imaginea de marcă “ a staţiunii. Aceste cerinţe au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.77/1996 pentru aprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice, hotărâre prin care s-a creat cadrul legal pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic, staţiunile atestate devenind zone protejate23. Obţinerea statutului de staţiune turistică (cu efecte benefice asupra dezvoltării zonei şi a situaţiei economice a localnicilor) presupune o implicare deosebită a autorităţilor locale pentru îndeplinirea criteriilor minime pentru atestare, de la accesul în staţiune, la utilităţile absolut necesare şi până la structurile turistice.

4.3. Protecţia mediului şi turismul balnear Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea
*** H.G.R. nr.77/14.feb.1996, Hotărâre pentru aprobarea normelor privind staţiunile turistice, Monitorul Oficial nr.38/22.feb.1996
23

- 188 -

specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfăşurare. Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şi localităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori: naturali, cei legaţi de dezvoltarea economică şi cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice. 1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţii etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania sau dealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti). 2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şi degradare a substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorba de poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta Albă, Lacul Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (Băile Boghiş), poluarea sonoră, dar şi de degradarea peisajului prin halde de steril (Băile Harghita şi Sântimbru), cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor din apropierea staţiunilor balneare (Sovata, Slănic Moldova). 3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi resurse turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare. Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile de interes social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice, distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli, puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti) Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsa parcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură, influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile). Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale (Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş). Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşit de săptămână, „când presiunea turistică” este puternică.

- 189 -

Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită de valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şi neraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic. O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitarea exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională, ştiinţifică a acestora. Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, se pot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul zăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a acestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor, diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de zăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile. Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţi de forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şi de nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienico-sanitare. Între aceste deficienţe tehnice amintim: • depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr mare de sonde şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţii apelor minerale; • o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene de corodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prin depresurizare; • defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale; • captări incorecte;

- 190 -

• conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală; • pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie; • nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şi permiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, la degradarea lacurilor terapeutice; • lucrări geologice necorespunzătoare; • necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la o exploatare intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral; • utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement, conduce la amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm – factor terapeutic foarte important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata; • evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şi biochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediului prin compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor. Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratarea corespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând la degradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu - Gorj). Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei. Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltarea nesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, această ultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire a teritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cu instalaţii turistice mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi Băile Herculane). În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreaga activitate se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentarea unor criterii şi norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980.

- 191 -

Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţa nealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic, fizico-chimic şi biologic al acestuia. O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizare şi construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul de utilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare care aleg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor de exploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema: a) surse echipate pentru exploatare şi control; b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale; c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator. Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificat cerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egida forului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul 1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de câte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiunea sunt entităţi evolutive. Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până la detaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţii omului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prin instituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zona staţiunii, a zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poate conduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituie un areal restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiind diferită, de la caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate în mod expres într-o anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei zone se face în scopul asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatării apei minerale, principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel de construcţie; utilizarea, depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavaţii;

- 192 -

traversarea zonei de către conducte de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice fel de conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări ale aerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţi care nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale. Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea are o extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putând fi mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii: amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă; aruncarea, deversarea, împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavaţii, lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi; orice activitate antropică ce poate dăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii; desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicat de poluare fonică (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice). La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balneară contribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea la legislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţii privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şi privat şi faptul că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţile locale şi investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar putea crea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.

- 193 -

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful