Sunteți pe pagina 1din 42

CAPITOLUL IV Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei. Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă. În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare.

4.1. Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România

Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie printre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice şi de existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.

- 152 -

4.1.1. Factori naturali de cură balneară Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre. Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice,

care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi în România, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura, umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament. Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.

A. Apele minerale

Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de geneza lor. Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic. În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 20 0 C),

izoterme (34 0 – 37 0 C) şi hiperterme (peste 37 0 C).

Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale.

O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată

pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile

fizico-chimice ale apei minerale.

Astfel, apele minerale reci, cuprind 139 :

- ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);

- ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei, Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec);

139 *** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi diversificarea ofertei turistice româneşti, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995, pag. 5.

- 153 -

- ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu);

mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);

- ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara,

Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);

- ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor

clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa,

Săcele);

-

ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni,

Tuşnad, Vatra Dornei);

- ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);

- ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);

- ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec). B. Apele termominerale Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile 140 : Băile Herculane, Călimăneşti,

Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos. C. Apa lacurilor terapeutice România dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit 141 . Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte:

- lacuri de liman;

- lacuri de câmpie;

- lacuri din masivele de sare.

Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin.

140 Idem, p. 7.

141 Idem, p. 9.

- 154 -

Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care are trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cură externă. Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni, Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila. Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice externe. Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna. Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire, explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc valoarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate. D. Nămoluri şi turbe Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii de exces de umiditate anacrobiană 142 . Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi). Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia. Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna. E.Gazele mofetice Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre 143 .

142 Idem, p. 11.

143 Idem, p. 12.

- 155 -

În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate. Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea emanaţii şi utilizate în scop terapeutic.

4.1.2. Modalităţi de evaluare

În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan european. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora. Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare. Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi obiectivă a staţiunilor balneare în special. Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socio- economic. Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora, gradul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării

- 156 -

factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii, considerată 100% 14 :

- substanţe minerale terapeutice

30%

- mediu ambiant şi antropic

20%

- posibilităţi de valorificare dezvoltare

10%

- tradiţia valorificării

3%

- accesibilitatea

6%

- acces

5%

- infrastructură

5%

- structuri turistice

10%

- dotări de interes general

4%

- impactul la sfârsitul de săptămână

3%

- alte forme de turism

4%

 

100%

Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestora pe de altă parte. În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal, volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora (permanentă sau sezonieră).

4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general

Staţiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 şi 2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 şi 1.50 sunt grupate în tabelul nr. 4.1. Pentru a ilustra diferenţele între clasificarea aceasta, bazată pe indicele de atractivitate şi clasificarea folosită în România am înscris în tabelul nr. 4.1., la coloana 4, staţiunile de interes naţional. Se observă că cele mai bune staţiuni din

14 *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993, p 97.

- 157 -

Tabel nr. 4.1. Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după gradul de dotare.

   

Indice atractivitate între 3,00 şi

Staţiuni balneare cu indice de atractivitate favorabil (între 1,99 şi

1,50)

Staţiuni

 

Nr.

Staţiuni balneare de mare interes turistic

balneare

Nr.

crt.

de interes

crt.

 

2,00

naţional

0

1

2

3

4

5

1

Băile Herculane

2,23

 

1

2

Călimăneşti-Căciulata

2,20

 

2

3

Slănic Moldova

2,18

 

3

4

Eforie Nord –Techirghiol

2,14

 

4

5

Băile Tuşnad

2,12

 

5

6

Vatra Dornei

2,12

 

6

7

Mangalia Sud

2,11

 

7

8

Covasna

2,11

 

7

9

Borsec

2,10

 

8

10

Băile Olăneşti

2,09

 

9

11

Băile Govora

2,08

 

10

12

Sovata

2,05

 

11

13

Geoagiu Băi

2,04

 

12

14

Buziaş

2,02

 

13

15

Băile Felix – 1 Mai

2,00

 

14

1

Amara

 

1,96

15

2

Sângeorz Băi

 

1,94

16

3

Slănic Prahova

 

1,90

17

4

Neptun

 

1,88

18

5

Balvanyos -Turia

 

1,84

 

19

6

Stâna de Vale

 

1,83

20

7

Sinaia (balnear)

 

1,82

21

8

Moneasa

 

1,79

22

9

Borşa

 

1,74

23

10

Ocna Sibiului

 

1,74

 

24

11

Lacul Sarat

 

1,72

25

12

Bazna

 

1,72

 

26

13

Tinca

 

1,69

 

27

14

Lipova

 

1,65

 

28

15

Brădet

 

1,65

 

29

16

Vaţa.Băi

 

1,53

 

30

17

Mangalia Sud

   

31

Sursa:*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1993.

România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes naţional, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai

- 158 -

mare decât cele apreciate ca fiind de interes naţional. Avem şi excepţia reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare. Harta amplasării staţiunilor din tabelul nr. 4.1. (anexa 2) ne oferă imaginea bunei repartiţii pe teritoriul României a resurselor balneare. Având în vedere că punctele marcate reprezintă sub 20% din totalul localităţilor cu resurse balneare, se poate realiza adevărata dimensiune pe care o poate căpăta turismul balnear românesc pe piaţa turistică din Europa prin extinderea ariei de valorificare a factorilor naturali de cură existenţi în ţara noastră, efectele economice şi sociale pe care le poate genera schimbarea cantitativă dar şi calitativă a factorilor ce definesc oferta balneoturistică. În analiza ce urmează ne vom referi la elemente de atractivitate şi elemente defavorizante ce caracterizează o parte din staţiunile României. Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic (col. 2) cuprinde staţiunile cu o ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât şi al dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional. Staţiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate

fiind Băile Herculane (2.23), Călimăneşti-Căciulata (2.20) şi Slănic Moldova (2.18).Toate au un potenţial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influenţată negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi:

- modul defectuos de exploatare a resurselor în staţiunile Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova, Tuşnad, Mangalia Sud, Borsec, Govora,Geoagiu;

- gradul scăzut de cunoaştere al zăcământului în staţiunile Borsec,

Mangalia, Buziaş;

- poluarea accentuată a aerului, sonoră, în staţiunile: Călimăneşti,

Băile Herculane, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix e.t.c. şi a

apei în staţiunea Techirghiol;

- valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul staţiunilor:

Băile Herculane-Vicol, Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;

- structuri de cazare cu uzură fizică şi morală avansată în staţiunile:

- 159 -

Băile Herculane, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec şi parţial în Băile Tuşnad, Olăneşti, Govora, Geoagiu Băi, Buziaş;

- uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane,

Călimăneşti, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec, Olăneşti, Govora, Sovata,

Buziaş, dar mai ales uzura morală în cadrul tuturor bazelor de tratament;

- diversitatea redusă a structurilor de alimentaţie publică în toate

staţiunile;

- densitatea mare a construcţiilor în spaţii publice locuibile limitate în

staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile

Felix;

- numărul redus, calitatea şi diversitatea necorespunzătoare a

structurilor de agrement din toate staţiunile;

- comerţul general şi specific necorespunzător în toate staţiunile;

- calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate staţiunile cu excepţia staţiunii Mangalia Sud;

- impactul cu turismul la sfârşit de săptămână în staţiunile: Slănic

Moldova, Olăneşti, Geoagiu Băi, Sovata, Buziaş, Băile Felix. Prezentarea succintă a acestor aspecte evidenţiază faptul că dincolo de particularităţile staţiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziţia lor în teritoriu şi fondul balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care

include cu precădere, calitatea şi diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei şi agrement, comerţul general şi specific şi calitatea unor dotări de infrastructură. În scopul creşterii competitivităţii pe plan intern, dar mai ales, pe plan internaţional, strategia dezvoltării viitoare a acestor staţiuni va urmări cu precădere, ameliorarea deficienţelor semnalate în prezent, care diminuează valorea lor turistică. - Grupa staţiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.99- 1.50 ) este favorabil dezvoltării activităţii balneoturistice. Staţiunile cuprinse în această grupă sunt considerate ca staţiuni de interes naţional sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate:

- potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ;

- ambianţa exterioară şi din cadrul lor în staţiunile: Neptun (balnear),

Balvanyos, Stâna de Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borşa, Tinca,

- 160 -

Sîngeorz Băi şi Brădet (AG);

- tradiţia balneoturistică în staţiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna Sibiului, Bazna, Lipova, Lacul Sărat;

- apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre

emitente de turişti: Amara, Slănic Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu Sărat, Brădet (AG);

- structuri balneoturistice ample în staţiunile Amara, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Sîngeorz Băi, Vaţa Băi;

- condiţii de practicare pe o scară extinsă a activităţilor balneare cu

caracter preventiv şi a odihnei active. Includerea acestor staţiuni în grupa de interes balnear este determinată de potenţialul mai mic al resurselor balneare în staţiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de lipsa de diversitate a factorilor de cură, care în ultimă instanţă au influenţat modul de

dotare al staţiunilor Amara, Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna, Sîngeorz Băi, Şugaş Băi, Vaţa Băi şi Lacu Sărat pe de-o parte, iar pe de altă parte de posibilităţile mai reduse de valorificare a factorilor de cură, îndeosebi al celor din grupa substanţelor terapeutice, cel mai frecvent întâlnite. Elemente defavorizante în valorificarea prezentă şi viitoare, pot fi considerate:

- insuficienta cunoaştere a zăcămintelor balneare şi a calităţii

factorilor din staţiunile Stîna de Vale, Sinaia (balnear), Borşa;

- deficienţe de ordin tehnic în exploatarea substanţelor din staţiunile Slănic Prahova, Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi;

- poziţia excentrică în teritoriu a staţiunilor Stâna de Vale, Moneasa,

Borşa, Sîngeorz Băi,Vaţa Băi. Remedierea unora din deficienţele menţionate va contribui la sporirea interesului pentru produsele turistice respective şi constituirea lor ca staţiuni de mare importanţă pe plan naţional, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate. În acest sens, perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic Prahova, Turia, Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat. Pentru aceste staţiuni, ansamblul elementelor de atractivitate determină dezvoltarea în perspectivă a funcţiei balneoturistice corelată cu potenţialul resurselor şi cererea turistică.

- 161 -

Tabelul nr. 4.2 cuprinde staţiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de

atractivitate între 1.49-1.00 .

În această grupă sunt cuprinse staţiuni balneoturistice de importanţă zonală şi

locală. Ele se caracterizează prin predominarea funcţiei balneare care, în unele cazuri este

completată şi cu funcţia de agrement, respectiv de recreere în timpul şi la sfârşit de

saptamână. Printre aceste staţiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari,

Ocniţa, Cojocna Băi, Ocna Şugatag, Boghiş, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin,

Balta Albă, Băile Sascut.

Tabelul nr. 4.2. Staţiuni balneare de interes turistic limitat (indice de atractivitate între 1.49-1.00)

1. Sarata Monteoru

1,47

12. Bala

1,28

Malnaş Bai

13. Băile Turda

1,27

2. Vâlcele

1,46

Şugaş Băi

3. Săcelu

1,40

Telega

4. Valea Mariei

1,39

14. Băile Szeyke

1,24

5. Ocnele Mari

1,38

15. Băile Sascut

1,22

Călacea

Cojocna

6. Ocna Şugatag

1,37

16. Ocna Dej

1,19

7. Boghiş

1,36

17. Jigodin

1,18

8. Băltăţeşti Bughea de Sus

1,34

18. Sântimbru Băi

1,17

19. Băile Someşeni

1,16

9. Pucioasa

1,31

20. Remetea Băi

1,12

10.Băile Costiui

1,30

Ozunca

Oglinzi

21. Balta Albă

1,11

11.Bizuşa

1,29

Băile Homorod

Strunga

22. Dăneşti

1,10

Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, 1993.

În general, aceste staţiuni au potenţial cantitativ şi calitativ important, benefeciind

de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziţia în teritoriu, de

accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor structuri balneoturistice cu

uzură fizică şi morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazul

staţiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum şi a unor servicii mult inferioare. Toate

aceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă.

Dezvoltarea structurilor turistice în unele staţiuni din această grupă va determina şi

o intensificare a cererii turistice, mai ales în cazul acelora care dispun de factori de cură

- 162 -

utilizaţi în tratarea afecţiunilor cu grad de morbiditate ridicat sau care prezintă condiţii pentru promovarea activităţilor balneare cu caracter preventiv. Grupa staţiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 4.3), este ultima grupă din punct de vedere al atracţiei turistice şi cuprinde staţiuni beneficiare în exclusivitate de resurse balneare şi de condiţii minime de desfăşurare a activităţilor cu caracter turistic, deci funcţia acestora este în exclusivitate balneară. Tabel nr. 4.3. Staţiuni balneare de interes turistic redus (indice de atractivitate sub 1.00)

1. Băile Cărbunari

0,99

2. Băile Miercurea Sibiului

0,96

3. Câineni

0,95

4. Beltiug

0,89

Valoarea cantitativă şi calitativă a resurselor şi a mediului ambiant determină o cerere prezentă şi de perspectivă cu caracter strict local. Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative staţiuni balneare din ţara noastră. În afara acestora, există un numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şi dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilor balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea centrelor urbane mai importante. Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente ale ofertelor balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de interes local, având ca funcţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele.

4.1.4. Ierarhizarea statiunilor balneoturistice pe profile de patologie

O ierarhizare obiectivă şi în acelaşi timp pragmatică a staţiunilor se poate realiza

prin gruparea lor pe profile de patologie.

O astfel de ierarhizare este practicată în unele ţări ca Franţa, Italia e.t.c. datorită

avantajelor pe care le oferă în compararea fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o bună orientare a cererii turistice. Ierarhizarea pe profile de patologie s-a realizat şi de către

- 163 -

I.C.T. 15 şi cuprinde următoarele grupe: afecţiuni ale aparatului locomotor; afecţiuni neurologice periferice; afecţiuni cardiovasculare; afecţiuni respiratorii; afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; afecţiuni ginecologice; afecţiuni dermatologice; boli profesionale. Pe lângă ierarhizarea pe profile de patologie realizată de specialiştii de la ICT am considerat necesară prezentarea tabelelor cu staţiuni balneo climatice indicate în afecţiunile respective, tabele prezentate în lucrarea România balneară 16 . Fiecare din anexele 3 – 13 prezintă în paralel, pentru diversele tipuri de patologii, ierarhia staţiunilor şi tabela cu staţiunile indicate pentru afecţiunea respectivă, după cum urmează:

Anexa 3.

- A.

Afecţiuni ale aparatului locomotor,

-

B.

Tabela 1.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile reumatismale şi Tabela 2.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile ortopedo traumatice;

Anexa 4.

- A.

Afecţiuni neurologice periferice

-

B.

Tabela 3.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile

 

neurologice;

Anexa 5.

- A.

Afecţiuni cardiovasculare

- B.

Tabela 4.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile cardio-vasculare

Anexa 6.

-A.

Afecţiuni respirarorii şi boli ORL

-B.

Tabela 5.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile respiratorii şi ORL;

Anexa 7.

- A.

Afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare;

- B.

Tabela 6.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile tubului digestiv, hepato-biliare, ale rinichiului şi căilor urinare;

15 Colectiv de elaborare,I.C.T.,op.cit.,p.106-112 16 „ România balneară ” este un ghid pentru medicii de familie şi pentru medicii specialişti, apărută în anul 2004, ai cărei autori prof. dr. med. Nicolae TELEKI, dr.med. Laviniu MUNTEANU şi Sorin BIBICIOIU pun la dispoziţia medicilor şi publicului rezultatele cercetării ştiinţifice proprii şi a altor specialişti români.

- 164 -

Anexa 8

-A.

Afecţiuni ginecologice;

 

-B.

Tabela 7.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile

 

ginecologice;

Anexa 9.

-A.

Boli de nutriţie şi metabolism;

-B.

Tabela 9.- Staţiuni balneo-climatice indicate în bolile metabolice;

Anexa 10

-A.

Afecţiuni dermatologice;

-B.

Tabela11.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile dermatologice;

Anexa 11

-

Boli profesionale;

Anexa 12

-

Tabela 8.- Curele balneo-climatice pentru vârstnici (Balneo-

 

geriatrie);

Anexa 13

-

Tabela10.- Staţiuni balneo-climatice indicate în boli endocrine

Tabelele sunt un veritabil instrument de lucru deoarece nu prezintă numai

staţiunile indicate pentru diverse boli, ci şi stadiile de boală şi formele clinice, limitele,

contraindicaţiile şi tipul de cură recomandabilă.

Anexa 14 este un tablou sugestiv al principalelor 30 de staţiuni balneare din

România, cu procedurile şi tratamentele puse la dispoziţia turiştilor, dar şi cu

recomandările terapeutice pentru fiecare staţiune. Acest instrument de promovare este

publicat în broşurile editate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România cu

ajutorul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţională

pentru Turism, sub denumirea Staţiuni Balneare din România 17 . Remarcăm faptul că la

proceduri şi tratamente apar cura antistress, fitness şi cura Gerovital, specifice curelor de

sănătate, turismului de bunăstare.

Staţiunile de importanţă zonală sau locală grupate după criteriul indicaţiilor

generale de cură sunt grupate în anexa 15. Sunt 58 de staţiuni cu factori naturali de cură

remarcabili, ce acoperă o gamă largă de afecţiuni, dar care nu au un nivel al bazei tehnico-

materiale dezvoltat, sau dacă au avut, lipsa investiţiilor, scăderea veniturilor populaţiei şi

proasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie le-au scos parţial din categoria

staţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni balneo-climatice ale

mileniului III, de multe ori calitatea foctorilor naturali de cură fiind superioară staţiunilor

17 Broşurile sunt editate şi în limbi străine, pentru vorbitorii de limbă franceză intitulându-se „ Les Stations Balneaires de la Roumanie.

- 165 -

de importanţă naţională. Exemplificăm în acest sens staţiunea Bala, din judeţul Mehedinţi, ai cărei factori naturali de cură, aşa cum susţin specialiştii, au caracteristici mai bune decât cele din Băile Herculane. În acest fel avem o imagine complexă a staţiunilor grupate pe profile patologice. Deşi recomandarea pentru un anumit tip de cură o face medicul, apreciem că ar fi util şi practic să fie accesibile aceste indicaţii generale de cură şi turiştilor potenţiali, pentru o mai bună orientare a cererii turistice. Ne referim atât la turiştii de vârsta a treia şi cei îndrumaţi de medic spre o staţiune balneară, cât şi la celelalte categorii de vârstă, turişti din ţară şi străinătate, care vor să aleagă o staţiune pentru recuperare şi bunăstare, pentru o cură de sănătate. În perspectiva alinierii staţiunilor noastre la nivelul celor din UE, cu accent pe apărarea sănătăţii şi calitatea vieţii, pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor, calitatea factorilor naturali de cură va rămâne un element important în decizia turistului de a-şi petrece vacanţa într-o staţiune balneară. După cum se constată, ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile de patologie, regrupează staţiunile cu factorii de cură similari, valoarea acestora, precum şi celelalte criterii avute în vedere la stabilirea indicilor de atractivitate indicând ordinea lor în cadrul fiecărei grupe. Datorită dezechilibrului existent în prezent între valoarea fondului balnear şi structurile turistice ale diferitelor staţiuni, ordinea acestora în cadrul grupelor de calitate nu este reprezentată în mod obiectiv, dezvoltarea bazei materiale influenţând în mare masură poziţia staţiunilor. Astfel, în cazul afecţiunilor pentru tratamente ale aparatului respirator O.R.L., deşi factorii de cură de cea mai bună calitate se întâlnesc în staţiunea Govora, care în mod firesc ar trebui să se situeze pe locul I în grupa respectivă, datorită bazei materiale mai modeste, ea ocupă numai locul 3. Situaţii similare se regăsesc şi în cazul staţiunii Olăneşti. Produsele turistice, definite ca ambianţa specifică factorilor naturali şi antropici şi amenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale animaţiei turistice şi pot exercita o anumită atracţie asupra turiştilor 18 , formate de fiecare staţiune, au caracteristici care le diferenţiază de celelalte staţiuni. De această situaţie trebuie să se ţină seamă la dotarea şi comercializarea acestora, precum şi la stabilirea unor tarife general diferenţiate care să asigure, pe de o parte valorificarea optimă a fondului lor balnear şi pe de altă parte

18 Gabriela Stănciulescu, coordonator, Gabriela Ţigu, Felicia Stăncioiu, Emilia Ţiţan, Nicolae Lupu, Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar print, 2002, pag. 145.

- 166 -

corelarea cu posibilităţile financiare ale diferitelor segmente ale cererii turistice. În aceste

viitoare a staţiunilor

balneoturistice o constituie departajarea lor pe clase de calitate determinată de valoarea potenţială a factorilor balneari, considerată a fi elementul esenţial în stabilirea nivelului de dotare a staţiunilor şi mai ales a celui de realizare a unor produse balneoturistice competitive.

condiţii, se poate aprecia că o problemă importantă în dezvoltarea

4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti

Oferta balneoturistică românească prin diversitatea factorilor naturali de cură permite tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea superioară a acestora putând determina dezvoltarea turismului balnear din ţara noastră. Resursele balneoturistice reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare, caracteristicile lor cantitative şi calitative determinând modul şi nivelul de organizare şi amenajare ale structurilor necesare valorificării lor. Datorită evoluţiei economiei în perioada de tranziţie spre economia de piaţă, începută în 1990, structurile de primire, alimentaţie, tratament şi agrement au suferit modificări.

4.2.1. Particularitaţi ale ofertei turismului balnear

Pînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă, bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile, realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip social.

De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţii pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini. Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-a materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă. Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului balnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât

- 167 -

din punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor, căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite. Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şi alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizate conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneare indiferent de anotimp. De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă a circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turism balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşterii interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acest deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiindu- se pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2 din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a multor ţări europene dezvoltate) 19 .

4.2.2. Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc

Din 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţie contradictorie, sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România. Scăderea performanţelor economice, înregistrată după 1989 în marea majoritate a sectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură directă cu evoluţia descrescătoare a componentelor ofertei de turism balnear. Schimbările în structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament.

4.2.2.1. Structuri de primire În structurile de primire din turismul balnear s-a înregistrat o evoluţie diferită faţă de total ţară. Veniturile obţinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce în ce mai mici în raport cu cheltuielile, limitînd posibilitatea de autofinanţare a activităţii.

19 RODICA MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000,p.157

- 168 -

În condiţiile creditelor cu dobînzi deosebit de mari şi a cererii în scădere, decizia efectuării de investiţii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atâta timp cât sursele financiare proprii erau insuficiente pentru susţinerea activităţii curente şi pentru conservarea sau stoparea degradării structurilor existente. Efectele se observă în evoluţia structurilor de primire turistică în 1990-2002 (tabelul nr. 4.4. şi figura 4.1.).

Tabelul nr. 4.4. Evoluţia unităţilor de cazare turistică şi a capacităţii de cazare existente în perioada 1990-2004

Anii Număr unităţi Număr locuri Col. 4/Col. 2 Col.8/Col.6 Total Stat. Total Stat. Rom. I
Anii
Număr unităţi
Număr locuri
Col. 4/Col. 2
Col.8/Col.6
Total
Stat.
Total
Stat.
Rom.
I
Baln.
I
Rom.
I
Baln.
I
%
I
%
I
1990
3213
100
535
100,0
453236
100,0
47310
100,0
16,65
100,0
10,4
100
1991
3329
103,6
559
104,5
312407
68,9
46854
99,0
16,8
100,9
15,0
144,2
1992
3277
102,0
546
102,0
302533
66,7
47652
101,7
16,7
100,3
15,75
151,4
1993
2682
83,5
484
90,5
293036
64,7
46652
98,6
18,0
108,1
15,9
152,9
1994
2840
88,4
532
99,4
292479
64,5
50484
106,7
18,7
112,3
17,3
166,3
1995
2905
90,4
510
95,3
289539
63,9
48432
102,3
17,6
105,7
16,7
160,6
1996
2965
92,3
504
94,2
288206
63,6
47972
101,4
17,0
102,1
16,6
159,6
1997
3049
94,9
489
91,4
287943
63,5
48401
102,3
16,0
96,1
16,8
161,5
1998
3127
97,3
487
91,0
287268
63,3
48460
102,4
15,6
93,7
16,9
162,5
1999
3250
101,2
435
81,3
282806
62,4
45768
96,7
13,4
80,5
16,2
155,8
2000
3121
97,1
400
74,8
280005
61,8
43186
91,3
12,8
76,9
15,4
148,1
2001
3266
101,6
367
68,6
277047
61,1
43624
92,2
11,2
67,3
15,8
151,9
2002
3332
103,7
347
65,0
272596
60,1
42735
90,3
10,4
62,5
15,7
151,0
2003
3569
111,1
356
66,5
273614
60,4
42189
89,2
10,0
60.1
15,4
148,1
2004
3900
121,4
360
67,3
275941
60.9
40894
86,4
9,23
55,4
14,8
142,3
-
101,4
-
97,2
-
96,5
-
99,0
-
95,9
-
102,6
I
-
+ 1,4
-
- 2,8
-
- 3,55
-
- 1,0
-
- 4,1
-
+ 2,6
R

Sursa: - Anuarele statistice ale României 1990-2001 - Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003 - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005. -Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

După o creştere în 1991 faţă de 1990 a numărului de unităţi turistice, atât a celor din toată ţara, cât şi a celor din staţiunile balneare, pe total ţară a urmat o scădere cu 17,5% în 1993 şi o revenire pînă în 2004 când s-a înregistrat cel mai mare număr de unităţi. Pe de altă parte, numărul unităţilor din staţiunile balneare a scăzut cu 14 % din 1991 până în 1993, în 1994 a crescut cu 9 %, după care a scăzut aproape continuu reprezentând în 2004 doar 67,3 % din numărul existent în 1990.

- 169 -

Fig. 4.1. Evoluţia unităţilor de cazare turistică

4500 3900 4000 3569 3329 3277 3332 3266 3500 3213 3250 3127 3121 3049 2965
4500
3900
4000
3569
3329
3277
3332
3266
3500
3213
3250
3127
3121
3049
2965
2905
2840
3000
2682
2500
2000
1500
1000
535
559
546
484
532
510
504
489
487
435
400
367
347
356
360
500
0
Total ţară
Staţiuni balneare
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Pentru aceeaşi perioadă (tabelul nr.4.4. şi figura 4.2.) capacitatea de cazare a înregistrat o scădere de la an la an pe total turism şi o evoluţie sinuoasă la turism balnear. Numărul de locuri pe total ţară, după o cădere de 31% în 1991 faţa de 1990, în următorii ani a scăzut lent, în 2004, fiind de 60,9 % faţă de 1990, deci o scădere într-un ritm mediu de 3,55% pe an.

Fig.4.2. Evoluţia capacităţii de cazare existente 500000 453236 450000 400000 350000 312407 302533 293036 292479
Fig.4.2. Evoluţia capacităţii de cazare existente
500000
453236
450000
400000
350000
312407 302533 293036 292479 289539288206287943287268 282806 280005 277047 272596273614 275941
300000
250000
200000
150000
100000
47310
46854
47652
46652
50484
48432
47972
48401
48460
45768
43186
43624
42735
42189
40894
50000
0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
Total ţară
Staţiuni balneare

- 170 -

Aparent paradoxal menţinerea numărului de unităţi înregistrată în perioada analizată pe total turism, a fost însoţită de o descreştere accentuată a numărului de locuri (60,9 % în 2004 faţă de 1990, scădere de 177.295 locuri). Cei doi indicatori exprimă, însă, situaţia care începea să se generalizeze după 1990. Iniţiativa privată şi-a adus în aceşti ani contribiţia la creşterea numărului de unităţi dar prin unităţi de cazare de mici dimensiuni, cu locuri puţine, pe măsura resurselor financiare ale micilor întreprinzători. În acelaşi timp, unităţi de mari dimensiuni (hoteluri, moteluri), ieşeau din circuitul turistic. Încasările din ce în ce mai mici şi cheltuielile foarte mari aferente acestor acestor structuri de primire de mari dimensiuni au generat închiderea multora dintre ele sau mari dificultăţi în menţinerea la standarde, cu adoptarea unor soluţii de genul folosirii a unuia sau a două etaje din şase sau zece. În schimb situaţia din turismul balnear a fost inversă. Evoluţia în dinamică (figurile 4.3 şi 4.4.) ne arată că scăderea însemnată a numărului de unităţi, 67,3 % în 2004 faţă de 1990, nu a afectat major evoluţia numărului de locuri, 86,4 % în 2004 faţă de 1990, după un vârf de 106.7% în 1994 şi valori pozitive în continuare până în 1998. Ritmul mediu anual de scădere a numărului de locuri de cazare în turismul balnear a fost de 1 %. Considerăm că această situaţie se datorează pe de o parte închiderii unităţilor mici, vechi, depăşite si neintervenţiei iniţiativei private în realizarea de noi unităţi în turism balnear, iar pe de altă parte menţinerii în funcţiune a hotelurilor, a complexelor balneare şi a bazelor de tratament care deţin marea majoritate a numărului de locuri de cazare şi care au putut asigura serviciile specifice acestei forme de turism. În aceste condiţii a fost în interesul celor ce au administrat structurile de primire din turismul balnear să păstreze în funcţiune hotelurile mari, complexele balneare, care dispuneau şi de bază de tratament şi aduceau venituri pe tot parcursul anului, în defavoarea celor de capacităţi reduse, care au fost scoase din circuit şi s-au degradat în lipsa unor acţiuni de investiţii sau privatizare.

Evoluţia în dinamică a celor doi indicatori în perioada 1990-2004 număr unităti şi număr locuri de cazare sunt redate în figurile 4.3 şi 4.4 şi reflectată sintetic în punctele de vedere exprimate.

- 171 -

Fig.4.3. Evoluţia în dinamică a numărului de unităţi

140

120

121.4

100

   

80

67.3

60

111.1 104.5 103.6 103.7 102 102 101.6 100 100 101.2 99.4 97.3 97.1 95.3 94.9