Numele si Prenumele IANCULESCU EVELINA

Specializarea PLANIFICARE TERITORIALA

Grupa 314

Fișă de lucru
APE SUBTERANE

Prin consultarea manualelor de Geografia fizica a României, suportul de curs,

surse bibliografice, atlasul geografic etc. realizati fisa de lucru de mai jos.

1. Precizați 3 diferențe între apele freatice și apele de adâncime (captive). Se pot face
referiri la: adâncime, roci, forme de relief în care există, surse de alimentare, proprietăți
fizico-chimice.

Apele de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale (la cele
curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie,
conţinutul biologic şi microbiologic, fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şivieţuitoarele din
ea fiind un ecosistem distinct.
Totodată, apele dulci de suprafaţă au şi numeroase caractere comune: spre deosebire de cele
subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, mai
influenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin stabile în
caracteristici, dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine calitatea.
Apele subterane obținute prin forajele executate de echipa EcoDrill Foraje sunt o sursă
importantă deoarece, spre deosebire de apele de suprafaţă, cele subterane sunt de regulă mai
puţin sau deloc poluate şi pot fi potabilizate cu măsuri minimale, uneori doar cu dezinfecţie
sau fără vreo prelucrare. Prin ape subterane se înţeleg apele care circulă în porii şi în fisurile
rocilor, în interiorul scoarţei terestre. Apa subterană provine din infiltraţia directă a
precipitaţiilor atmosferice, din infiltrarea apei de suprafaţă prin malurile permeabile ale
râurilor şi lacurilor, din condensarea vaporilor de apă în porii rocilor subterane. După modul
de cantonare şi scurgere în subteran, pânzele sau cursurile de apă subterană pot fi:
•cursuri subterane în roci fisurate sau carst;
•strate acvifere freatice, de mică adâncime (până la cca. 40 m), cantonate în roci granulare,
fără a fi sub influenţa directă a apelor de suprafaţă din vecinătate, sau alimentatepe cale
artificială din ape de suprafaţă;
•strate acvifere de mare adâncime (peste cca. 40 m), cantonate în roci granulare, fără a fi sub
influenţa directă a apelor de suprafaţă. Aceste din urmă pot fi obținute doar prin tehnologia
utilizată de EcoDrill Foraje – ei forează până la 500 metri adâncime;
•izvoare provenite din stratele subterane care ies la suprafaţă datorită
condiţiilor geomorfologice locale;
•straturi de apă constituite din nisipuri de dune maritime. Sursele de apă subterană pot fi cu
nivel liber (freatic) sau sub presiune. Un strat acvifer este cu nivel liber în cazul când la
execuţia unui foraj, apa rămâne la nivelu la care a fost întâlnită; stratele acvifere mai adânci
sunt, în general, sub presiune, fapt constatat la executarea unui foraj prin ridicarea apei la un
nivel superior celui la care a fost întâlnită. Stratul de apă subterană se numeşte artezian dacă
apa din foraj ajunge în mod natural la suprafaţa terenului, şi ascendent dacă nivelul apei
rămâne în foraj sub nivelul terenului. Apele subterane, datorită calităţii lor, se pot întrebuinţa
direct pentru scopuri de alimentare cu apă potabilă a centrelor populate şi a
unităţilor industriei alimentare, pe când apele de suprafaţă, din râuri şi lacuri, atunci când se
folosesc trebuiesă fie tratate înainte de utilizare.
• Probleme de calitate a apelor subterane
Factorii care influenţează calitatea apelor subterane sunt în mare parte identici cu cei ce
influenţează calitatea apelor de suprafaţă. Apele meteorice aduc aport de gaze dizolvate
atmosferice (oxigen, azot, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc.) şi minerale dizolvate
(bicarbonaţi şi sulfaţi de calciu şi magneziu dizolvaţi din roci; azotaţi şi cloruri de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu dizolvate din sol şi detritusuri organice; săruri de fier şi mangan).
Utilizările casnice fac să ajungă în apa subterană, prin intermediul exfiltrărilor din tancuri
septice sau canalizări neetanşe, precum şi din infiltrarea din apele de suprafaţă, detergenţi,
azotaţi, sulfaţi şi alţi produşi de degradare a substanţelor organice, săruri şi ioni dizolvaţi din
reţeaua de apă potabilă, precum şi compuşi organici solubili. Utilizările industriale ale apelor
generează ajungerea în apele subterane a diverselor săruri dizolvate în ape uzate industriale ce
se infiltrează în sol din apele de suprafaţă poluate. Agricultura generează aport de săruri din
apa de irigaţie. Depozitele de gunoi aduc aport de produşi organici de descompunere,
substanţe chimice solubile, gaze solubile, săruri provenite din cenuşă. Poluarea apelor
subterane în România este prezentă într-un procent foarte mare de surse care nu ar trebui
folosite, dar ignoranţa şi lipsa de alternative perpetuează folosirea de fântâni şi izvoare
necorespunzătoare.
2. În care din unitățile fizico-geografice de mai jos există cele mai mari cantități de ape
freatice:

o Dealurile de Vest și Podișul Dobrogei

o Câmpia Română și Câmpia de Vest
 Carpații Meridionali și Podișul Moldovei
o Podișul Moldovei și Carpații Orientali

3. Precizați și explicați pe scurt adâncimea apelor freatice din Podișul Getic.

4. Ape/izvoare minerale clorosodice se găsesc în:

o Subcarpați și Depresiunea Transilvaniei

o Carpații Meridionali și Podișul Getic
o Podișul Getic și Subcarpați
 Podișul Dobrogei și Podișul Moldovei

5. Ce sunt aureolele moferice și cum influețează caracteristicile apelor minerale din

Românie. Dați 10 exemple de locuri de exploatare a tipului de ape minerale din aureolele
mofetice din România.
Apa minerală este o apă potabilă provenită dintr-o sursă naturală (izvor), sau forată artificial
(sondă) și care prin structura ei fizică și compoziția chimică – de obicei complexă – poate
exercita efecte terapeutice. Are o compoziție chimică constantă, raportată la fluctuațiile
 anuale.

În sensul concret al termenului, apele minerale trebuie să aibă o anumită origine, să nu fie
supuse unor modificări artificiale (exceptând adăugarea de CO2) și să se deosebească de apa
potabilă prin felul și cantitatea componentelor, prin proprietățile fizice și prin calități le
terapeutice certificate de o instituție științifică.
În sensul unui efect terapeutic, o apă minerală trebuie:

 Să îndeplinească așadar anumite calități fizice de temperatură, pH și osmolaritate

 Să îndeplinească anumite calități chimice:
 mineralizare > 1g/l

 prezența elementelor chimice cu acțiune farmacologică dovedită, în concentrație de

minim: 1 g/l (CO2), 10 mg/l (Fe), 5 mg/l (Br), 1 mg/l(I), 1 mg/l (H2S), 0.7 mg/l
(Ag), F, Mn, Li, acid metaboric și acid salicilic
 compușii radioactivi să fie absenți sau prezenți în limite terapeutice acceptate (<29
nCi= 1000 Bq)
 conținutul în gaze dizolvate cu efecte biologice să fie în concentrații stabile : 1 g/l
(CO2), 1 mg/l (H2S)
 să aibă acțiuni fundamentate științific
Apele oligominerale sau oligometalice (acratice) se identifică prin:

 mineralizare totală < 1 g/l

 absența elementelor farmacologic active și a gazelor terapeutice în concentrații
minime admise
 efecte clinice de tip terapeutic dovedite
Pentru a fi utilizate terapeutic, apele minerale trebuie să fie pure bacteriologic și să aibă
un debit care poate să asigure valorificarea prin metodologia indicată.
Cura externă: balneație externă în bazine sau cadă, piscine și solarii, irigații medicinale,
comprese.
Cura internă: crenoterapia (cura de băut), inhalații, pulverizații, gargarisme, irigații vaginale.
Pentru extragere de săruri sau gaze pentru cură sau pentru industrializare.
Clasificarea apelor minerale

a) Pe baza originii în: ape de profunzime (juvenile, ce provin din apa

de condensare a magmelor vulcanice), de suprafață (vadoase, provenite
din precipitații infiltrate în sol și mineralizate la nivelul rocilor, pe fondul reactivității date
de CO2, O3, N2 provenit din atmosferă), din pânzele subterane captive (veterice, fosile,
de zăcământ)
b) Pe baza vitezei de circulație în ape: cu dinamică mare (de cele mai multe ori bicarbonatate,
la care circulația rapidă nu permite mineralizarea complexă cum ar fi
dizolvarea iodului sau bromului, chiar dacă acestea sunt prezente în rocă), cu dinamică medie
(sulfatate, calcare, magneziene, slab mineralizate), cu dinamică redusă (sărate, iodurate,
bromurate)
c) Pe baza temperaturii în:
 Termale (echivalent acratoterme la apele oligometalice), cu o temperatură > 20 °C ,
indiferent de conținutul mineral: hipotermale (20-31 °C), izotermale (32-38 °C),
hipertermale (> 38 °C)
 Reci (echivalent acratopege la apele oligometalice), cu o temperatură < 20 °C
d) Pe baza nivelul de mineralizare sunt

 ape cu mineralizãri de peste 1 g/l substanțe solide dizolvate: medie (1-15

g/l), concentrate (15-35 g/l), foarte concentrate (35-150 g/l), de mare concentrație (peste
150g/l)
 ape cu mineralizãri sub 1 g/l substanțe solide dizolvate sau oligominerale, subîmpărțite
la rândul lor în funcție de compoziție sau temperatură
e) Pe baza presiunii osmotice comparată cu soluția izotonă de ser fiziologic (NaCl 9,5 g % ,
325 moli/l) în: hipotone, izotone, hipertone
f) Pe baza pH-ului în: alcaline sau acide
g) Pe baza complexității în simple sau mixte
h) Pe baza compoziției chimice în:

 Apele alcaline și alcalino-pământoase

 Apele alcaline au ionul bicarbonic legat de cationii de Na și K, având originea

în rocile sedimentare care conțin carbonați. Se găsesc rar ape alcaline pure, frecvent fiind
alcaline mixte (conțin calciu, magneziu, fier, CO2), cu mineralizare slabă.
 Apele alcalino-pământoase au ionul bicarbonic legat de cationii de Ca și Mg și de
obicei în asociere cu: NaCl (cloruro-sodice), CO2 (carbogazoase), H2S [[Sulfuri [grupă de
minerale)|sulfuroase]]), ionul sulfat (sulfatate), Fe (feruginoase), având caracter mixt

 Apele cloruro-sodice sau sărate conțin minim 1g NaCl/l, au ca origine rocile

sedimentare bogate în sare și conțin de obicei și alte substanțe (iod, brom, calciu, magneziu,
fier, ionul sulfat) precum și gaze
 Apele iodurate: în practică nu există pure, ci în asociații cloruro-sodice, datorită
originii comune sedimentare, sau în cele mixte, alacaline, clorurate, sulfuroase.
 Apele sulfatate provin din depozite bogate în gips. Sunt sodice (glauberiene),
magneziene (amare), calcice (ghipsoase) , vitriolice (combinații cu Fe)
și alaunice (combinații cu Al)
 Apele feruginoase sunt de obicei carbogazoase sau mixte, fiind instabile datorită
tendinței la oxidare a ionilor de Fe2+ în Fe3+, ceea ce îi face greu resorbabili. Se preferă
așadar cura la izvor. Originea lor este în rocile eruptive sau sedimentare prin ape de
infiltrație ce conțin întotdeauna și CO2.
 Apele arsenicale actual sunt scoase din uz datorită limitei de toxicitate în apa
potabilă (0.2 mg As/l)
 Apele sulfuroase provin din depozite de gips sau bitum, dar pot proveni și din
acțiuni reducătoare exercitate de bacterii asupra substanțelor organice. Sunt limpezi și
incolore la izvor, dar în contact cu aerul, hidrogenul sulfurat se oxidează, ceea ce duce la
precipitarea sulfului, de aceea tratamentul cu aceste ape se face la sursă.
  Apele carbogazoase datorită creșterii capacității de dizolvare în prezența acidului
carbonic, sunt de obicei mixte: bicarbonatate, cloruro-sodice, feruginoase, sulfuroase
 Apele radioactive care sunt de obicei radonice, sunt folosite numai în cura externă și
se împart după gradul de radioactivitate (1 UM = 3.16 x 10-10 Curie/l) în intens (> 100 UM),
moderat (50-100 UM) și slab concentrate (< 50 UM)
În România se găsesc numeroase izvoare de apă minerală, în stațiuni
balneare ca: Govora, Căciulata, Călimănești, Biborțeni, Zizin, Bodoc, Vâlcele, Covasna, Bors
ec, Sângeorz, Vatra Dornei, Băile Slănic, Lipova.

6. Explicați pe scurt temperatura de peste 20 0C a apelor termale și completați tabelul de

mai jos (se vor trece unitățile geografice în care există ape termale, exemple de localități,
temperatura apei - opțional, pentru ce sunt utilizate).

Izvorul termal este un izvor natural, cu temperatura apei ce depășește temperatura medie a

locului geografic fiind unul din rezultatele proceselor vulcanismului. De regulă, temperatura
acestei ape variază între 20 și 63 de grade Celsius.[1]
După conținutul apei în săruri minerale, un izvor termal poate fi:

1. izvor cu apă sulfuroasă

2. izvor cu apă clorurată (clorură de sodiu)
3. izvor cu apă carbonatată
4. izvor cu ape radioactive
5. izvor mineral cu apă rece
S-ar mai putea clasifica izvoarele și după temperatura apei, prin conținutul apei în săruri,
aceste ape au un efect terapeutic asupra organismului.
Băile romane descoperite prin cercetări arheologice dovedesc faptul că deja în antichitate
efectul apelor termale era cunoscut deja de romani.
Aceste ape termale iau naștere la diferite adâncimi în regiunile cu activitate vulcanică, unde
apa încălzită și îmbogățită cu săruri minerale ajunge la suprafață.
Sunt locuri care au devenit Stațiuni balneare ca:

1. Băile Herculane era cunoscută deja de romani

2. Băile Felix stațiune situată lângă Oradea
3. Băile Sovata la 60 km de Târgu Mureș
4. Călimănești - Căciulata pe Valea Oltului
5. Băile Olănești pe Valea Tisei (un afluent al Oltului)
6. Băile Govora lângă Râmnicu Vâlcea
7. Băile Tușnad la 32 km de Miercurea Ciuc
8. Geoagiu-Băi, la 46 km de Deva

Unitatea fizico-geografică Localități unde există ape termale Opțional Utilizare

Temperatura apei
Băile Herculane
Băile Felix 43–49°C Izvoarele cu apă geo-
termală
Băile Sovata
Călimănești - Căciulata
Băile Olănești 
Băile Govora
Băile Tușnad
Geoagiu-Băi