05.10.

2015
STRUCTURI URBANE- CURS 1
ORGANIZARE
Prima jumate sem- structura
A doua jumatate- compozitie

Pt structura urb teste +examene- 40% teste, 60%examen

Compozitie urb- 25% teste, 25% seminar, 50% examen
- examenul are 2 subiecte-
1 de comentariu de principii compozitionale si
2 un alt subiet un comentariu de caz, situatie- fiind vb de un spatiu recunoascut in domeniul teoriei si practicii urb ca fiind
exemplar dpdv al compozitiei- sp urbane, piete, alcatuiri urb definite de a lung imp si care au devenit exemple remarcabile in domeniul
compozitiei urb

Ddpv al continutului- Strcutura urb- se vb de structura urb si se face o precizare referitoare la definirea oricarei alctuiri urb (oras) pe 2 planuri-
niveluri-
1. ORGANIZATORIC, FUNCTIONAL
2. FORMAL CONFIGURATIV
- Apoi niste comentarii ref la pl organizatoric, functional
- Urmand ca acel comentariul ref la planul formal configurativ sa fie
cuprins in compozitia urb, pt ca in fond comp urb nu e altceva decat o sructura urb in plan formal configurativ
- Din aceasta cauz, a comenta comp urb fara a avea niste minime
cunoastiinte de comp urb e mai greu de inteles in termenii in care comp urb se comenteaza azi
- Daca ar fi fost vb de comp urb cunoscuta drept ESTETICA urbana probabil
ca nu ar fi fost necesara o astfel de leg , dar asa e nevoie de notiuni de structura
- COMPOZITIA URB= STRUCTURA URB formal configurativa

STRUCTURA URBANA
- Avem pe email/ gmail o fisa/ continut al cursului
- Fisa cursului e veche, nu a fost inlocuita cu fisa noua
- Dpdv al continututlui, in noua fisa e defapt acelasi continut numai ca
lucrurile sunt putin mai clar expuse, mai evident posibil de luat in consideratie

Cursul are 3 parti

1. STRUCTURA URBANA
a. in care punem in discutie orasul in concept SISTEMIC, morfologia
urbana, functionalitatea urbana si functionarea organismului urban
b. - e vb aici de partea TEORETICA, desi nu e vb numai de teorie pt ca in
general la expunerea unui principiu , situatii de principiu, avem nevoie de exemplificari de situatii concrete
2. PARTIUL URBANISTIC- aplicarea METODOLOGICA a intelegerii sructurii
urbane
a. - nu e de fapt singura aplicare metodologica dar e aplicatia metodologic
cea mai consistenta definita ca unitara
3. RESTRUCTURAREA URBANA- ca actiune de refacere a unei structuri in
conditia in care in teritoriul respectiv a existat sau exista inca o structura definita dar neeficienta
- In fisa e trecuta si o a 4-a parte a cursului
4. Un PROIECT care se realiza cu cativa ani in urma ca aplicatie a
cursului,PARTIUL URB- acum acest proiect nu se mai face la arh dar a ramas in program atelier urb
- In fisa avem si o bibliografie- destul de bogata in fisa noua era si o
selectie a bibliografiei
- Dpdv al materialelor de curs- exista la biblioteca un curs de structura
urbana- mai vechi si are niste lipsuri
- Inregistrari de curs puse pe site, internet?
- Carti galbene (cred ca alea ale lui- posibile texte de interes pt structura
urb)
ISTORIC- EVOLUTIE CONCEPT
ANII 40
A vb despre structura- e de fapt azi o CONSECINTA a ceea ce s-a intamplat in lume in domeniul
cunoasterii prin anii 40- acel curent din filosofie numit STRUCTURALISM

1.STRUCTURALISM
a.APARITIE
def ca un curent filosofic ce s-a situat ca suport pe :
1. Fililiogie
2. Biologie
3. si mai tarziu, Matematica
- deci suportul pt comentariile care apareau- luate
din domeniu cunoasterii pt ca in anii `60-`70 acest concept de structura sa se extinda si sa ajunga
sa invadeze toate domeniile cunoasterii umane (ca atunci cand vb de un el de costumatie care
devine moda=> devenise o moda)
DECI cercetarea are def structuralism ca si curent filosofic determina concept de structura care apoi
e luat in toate domeniile

A. EXACERBARE STRUCTURALISM
-Dupa 19 65 - Vb de o EXACERBARE a abordarii structuraliste- pt ca devine METODA SI MIJLOC DE
ABORDARE IN CADRUL/ DOM CUNOASTERII- o decadere a curentului ce lasa loc unoi noi concepte:
fenomenologia, deconstructivismul
-EXACERBARE- nu se mai putea vb de nimic fara a te referi la structura
-E f clar ca exista lucruri care po fi comentate fara sa te referi la structura=> ref la structura nu mai era o
NECESITATE STIINTICA ci un MOFT- va duce la DECADEREA STRUCTURALISMULUI
=> Structuralismul uremaza acea linie de crestere si descrestere la care s-a referit anul trecut cand a vB
de doctrine

B. DECADEREA STRUCTURALISMULUI
C1. CURENTE CARE I-AU URMAT
1. Decaderea structuralismului lasand loc unor alte
curente filosoice care apareau treptat- FENOMEOLOGIA, DECONSRUCTIVISMUL samd
C2. MOTIV DECADERE
o De ce a aparut defapt aceasta decadere?
o Pt ca tot insistand pe o analiza structurala, pe cunoaserea alcatuirii interne a alcatuirilor,
s a consatat ca aceste informaii trebuie transformate si in sensul evolutiei, miscarii,
dinamicii, ori structuralismul, analiza structurala se refera la o analiza STATICA
Ex-pepene- analiza structurala- sectiune prin pepene si comentariu ref la ce se
constata referitor la structura lui
 Dar a cunoaste ce inseamna el ca fruct= a cunoaste cum se nase, creste, cum se
modifica in interiorul lui pe parcursul acestei evolutii- acest lucru nu era facut de
structuralism
Structuralism- eventual- o sect cand e iesit din floare, unul mai tarziu, altul
cand il mananci dar nu are comentariu in evolutie

FENOMENOLOGIA
A. APARITIE
A venit FENOMENOLOGIA- cu ANALIZA DINAMICA a lucrurilor
- aceasta analiza noua, aparuta prin anii 70-80 a preluat ceea ce analiza structuralista spune si a
dus mai departe ca evolutie
-Analiza fenomenologica-desi a aparut (ca orice curent filosofic prin negarea curent anterior) de
fapt a construit cunoastere sprijinindu-se pe analiza structurala
=> azi vb de ANALIZA STRUCTURAL FENOMENOLOGICA
Vb de analiza urb- avem acesta conditie de cunoastere si desfasurare a analizei
ANII 80
-Au spus multi prin anii 80 ca structura nu mai e la moda, STRUCTURA NU E O MODA, CI CEVA CE
EXISTA IN LUCRURI

2. CONCLUZII
- DECI STRUCTURALISMUL EXISTA ATATA TMP CAT EXISTA LUCRURI- ORICE LUCRU ARE O STRUCTURA(
ORGANISM VIU, ORG VIU VEGETAL, OBIECT AMORF MINERAL, SPATIU, IDEE, SENTIMENT, TOATE
ACESTEA AU O STRUCTURA)
-. Structuralismul nu a facut altceva decat sa ne atraga atentia asupra acestei structuri- a cunoaste acel
lucru- f imp sa ii cunoasti structura- e o ignoranta sa spui ca nu te intereseaza structura
- Acest tip de ignoranta datorat atractiei extraordinare pe care o are noutatea- de multe ori atractie
generata de curiozitate sau de moda- si in cunoastere e moda=> A vb de un lucru care e la moda, e un
lucru atragator
Rem Koolhaas- se arunca in afirmatii si produce confuzie
-La structura- noi discutam despre structura
- si pt inceputul cursului referintele vor fi efectiv la strucura lucrului respectiv- deci la acea
analiza statica, secventiala
- ulterior va atrage atentia asupra nor el dimanice, de factura fenomenologica care trebuie
adaugate

I. LIMBAJUL PROFESIONAL
- O PRIMA PROBLEMA A CURSULUI= LIMBAJUL PROFESIONAL
- Fiecare profesie are un limbaj
- Arhitectura si urbanismul nu au fost preocupate de acest limbaj si pt ca arhitectura a avut o
PROCUPARE DE TIP MESTESUGARESC timp de sute si sute de ani- (spre deosebire de medicina
sau drept de ex care au constituit suport de formare in cadrul unor universitati)
 -Arhitectura a intrat f tarziu ca sistemul de formare in mediul universitar- in FR sunt scoli
vocationale,de arh, care partial sunt considerate ca subordonate unor criterii de invatamant
universitar
-Dar o serie de reguli universitare nu se aplica scolilor de arh (de ex nu org doctorat- la sc la arh
ca sa dai un doctorat mergi la universitate- nu exista in fr doctor in arh ci de ex doctor in filosofie
cu aplicatie in arh)
- Asta a facut sa se foloseasca un limbajul comun nu unul specializat, profesionist- acest lucru a
creat (mai ales cand a inceput sa se dezv profesia, sa evolueze) treptat a aparut confuzie in
discutii, confuzie care exista si astazi
-La o discutie cu arh, urb se pune in discutie o problema, la un mom da constati ca iese un
scandal- desi constati ca nu au nimic de impartit si ca vor eventual acelasi lucru numai ca nu se
intleg pt ca nu vb aceeasi limba

A. STAREA DE CONFUZIE
se remarca in Romania si datorita fapt ca mediul politic nu e capabil sa se implice in utilizarea unui lb
profesionist in domeniu
- NU EXISTA ACEL CLIMAT NECESAR pt evolutia limbajului, asa cum s-a produs in Marea Britanie, Fr,
Germania (desi in general exista o dimensiune de natura formativa- unde functioneaza niste de arh de
4 ani dar si facultati de arh de 6 ani din cadrul unor universitati- exista o diferenta intre ele care det si o
dif in campul muncii- alea de 4 an- practica legata de santier, realizarea detaliilor, nu neaparat proiectre
ci executie)
- Constata in ultimii ani, cu ajutorul documentelor org internationale- consiliul Uniunii Europeene
lanseaza aproape de 2 ori pe an niste documente cu caracer programatic ref la org sp deci in general la
arh si urb)- in aceste documente apar de multe ori termeni noi cu intelesuri noi f bine def de ex
a. PARTICIPATIVITATE
b. REGENERARE URB- termen aparut acum 4 ani in documentele Uniunii Europeene- numai ca
termenii trebuie introdusi in practica profesionala, intelesi si utilizati corespunzator ( la noi de 4 ani-
termen regenerare 70% din cazuri teremenul e folosit/ interpretat complet gresit)
- A realiza o cladire noua, indiferent unde, nu inseamna regenerare urbana- la noi facultatea
a trimis proiect hotel- ploma la fatada pt regenerare urb- nu era corect
- Daca constructia respectia e capabil a produce in teritoriu o influenta de MODENIZARE in
ADANCIMEA TERITORIULUI- aunci putem vb de regenerare urb
- Apare inrebarea daca un hotel poate produce o asemenea actiune- e posibil, dar nu orice
hotel, trebuie sa fie un anumit program proiectul trebuie facut intr un anumit fel, sa cuprinda cam 50%
din studiu (nu pe planse ), ci cercetarea- ce inseamna unde se poate duce influenta in teritoiu, ce efect
poate produce aceasta influenta in perioade de 2, 5 ani si tot asa- asta e regenerare urb, nu faptul ca
amenajez de ex un traseu de biciclete (asta nu e regenerare urb- era un traseu pietonal ca o poteca si
atata tot)
c. INTEGRARE URBANA- se vb de TRASEUL INTEGRATOR - ca ex un pietonal poate fi gandit
(fara sa folosirea termenul de regenerare care nu exista aunci- dar in sensul asta) el in sine nu e un gest
de integrare dar produce integrare
 B. Sunt cateva ELEMENTE DE CONDITIONARE CARE AU DUS LA FORTAREA NASTERII UNUI LIMBAJ
PROFESIONAL:
1. LEGISLATIE
- pt ca vb de o legislatie pt urbanism de cateva sute de ani, dar de fapt legislatie ca corp unitar de legi si
reglementari se defasoar mult mai tarziu
- in Ro vb de asa ceva de abia de prin anii `30 fara insa ca acest corp de reglementari sa aiba o importata
si o folosinta f mare
- Azi nu putem sa gandim o organizare spatiala fara a apela la aceste reglementari
- Nu avem in Romnia o suficienta dezvoltare a acestei abordari a cunoasterii in domeniul
urbanismului pt ca acest CORP LEGISLATIV SUFERA INCA DE UNITATE- in primul rand prevederile pt org
spatiul- imprastiate intr-un nr de acte normative, uneori chiar in IPOSTAZE CONTRADICTORII de la una la
alta- de abia acum urmeaza o discutie la nivelul Guvernului privitor la unirea acestor acte normative intr-
un singur cod normativ (ca in Franta);
- nu avem in mod oficical aparatul care sa urmareasca aceste reglementari
- Vb de REGLEMENTARI SI CONFLICTE- situatii conflictuale a caror rezolvare duce in justitie- devin cauze
in tribunal- judecate in Ro de acelasi judecator care comenteaza si multe alte situatii, spre deosebire de
maj tari europeene- tribunale administrative- pt aceste probleme- specializati
ex Tei- improprietarire pe linia de tramvai sau cladirea inalta de la Sf Iosif
2. STIINTELE IMPLICATE- sociologia, psihologia, chiar biologia + stiintele intermediare care
intervin in act de planificare sp
3. NEVOIA DE OBIECTIVITATE
- obiectivitate= ELIMINAREA LIBERULUI ARBITRU, impunerea unor REGULI SI CONDITIONARI F
RIGUROASE a.i. ca profesionisti noi trebuie sa evitam exprimareaimi place/ nu imi place asta e o
exprimare a unui om care nu are o formatie in domeniul respectiv de multe ori fac referire la lucruri
care nu au nicio leg cu programul/ solutia respectiva
de evitat si termenii precum frumos Sandu il foloseste ca un matematician- frumusete interioara a
lucrurilor, eleganta a rezolvarii si lucrurilor
4. NEVOIA DE METODA arhitectura pana spre Cerda la Barcelona si ,mai tarziu Corbusier, nu au
avut de a face ei sunt cei care au pus problema metodei si a instrumenelor de precizie
folosibile in arh si urb (corbu cu modulorul)
i. Cerda- celebrul plan Barcelona dupa incendiu
ii. Corbusier- Carta de la atena
iii. =? Ei sunt pilonii incercarii de abordare stiintifica in organizarea spatiului
C. DE CE E DETERMINAT LB PROFESIONAL?
1. In primul rand e determinat de faptul ca AVEM NEVOIE DE O METODA, metodologie, si ca aceasta
metoda exprima pt fiecare din noi o gandire, rationament pe care se poate aseza afectivitatea
- DAR sa nu neglijam fatul ca o gandire clara se aseaza pe 4 picioare/ suport:
-1.OBSERVARE
- 2.INTELEGERE
-3. APROFUNDARE
-4. APRECIERE
-Ori pt a actiona, fiecare din aceste 4 sprijine au nevoie de elemente de limbaj
- Si atunci daca aceste 4 sprijinuri sunt responsible pt ceea ce inseamna gandirea, gandirea fiind
responsabila pt metoda, avem de a face cu aceasta LEGATURA INTRE LIMBAJ SI METODA
- O metoda principial are o SCHEMA, UN SUPORT- care e in principiu unic, indiferent daca e utilizata de
x sau y; si atunci metoda beneficiaza de un limbaj pe care trebuie sa il inteleaga si x si y
- Calculatorul- nu se poate sa nu te familiariazezi treptat cu un lb cand lucrezi la el- in gen cuvinte din
engleza pt a l folosi ai nevoie de acest lb

Limbajul profesional si profesionist

D. PROFESIONAL/ PROFESIONIST- diferenta
a. PROFESIONAL- se refera la abordarea lucrurilor intr-un anumit cadru professional, deci
referinta e indeosebi la cadrul in care se abordeaza lucrurile
b. PROFESIONIST- referinta la cunoastere, capacitate, competenta de a rezolva lucrurile
respective
- Daca vb de un lb trebuie sa folosim ambii termeni- e si profesional- folosit intr o comunitate de
profesionisti dar si profesionist pt ca prin el se imprastie elementul de cunoastere
- Vom consata ca de fapt in urbansim sunt termeni proprii specifici f putini, incomparabili cu medicina
sau stiintele juridice unde nr termeni e f mare- ca o noua limba
- Sunt insa o serie de termeni banali, din vocabularul obisnuit, dar care prin sensul pe care il capata in
domeniul urbansimului devin proprii acestuia si nu pot deveni intelesi si abordati ca atare decat de un
profesionist
ex Aglomeratie urbana (pt profsionist= o forma de asezare/ grupare/ concentrare a
populatiei in cadrul teritoriului )
- Cei care studiaza teoria comunicatiei ne spun ca IN SOCIETATEA DE AZI SE MANIFESTA 7
LIMBAJE- nu ne intereseaza acum aceste lb dar ne atrage atentia asupra fapt ca chiar pt un
profesionist in domeniul urb, in masura in care el se dovedeste a fi un om cult, el trebuie sa aiba
disponibilitate si competenta in folosirea a 3 variante de lb profesional- pt ca a comenta o
teorie este una (insemana a fi f riguros in termeni; sensul stiintific al teremnilor trebuie sa fie f
precis- in comentarea unei teorii nu poti sa dai gres pt ca un termen necorespunzator il duce pe
ascultator in alta directie) dar profesionalistul poate fi si ipostaza critica- lb critic nu e asa
pretentios ca sensul stiintific al termenilor
- Profesionistul poate fi in ipostaza de comentator public in ansamblu activitate cu caracter
participativ trebuie sa explice o solutie cetatenilor dintr o sala- pe lb lor, a unei vorbiri curente,
lasand la o parte ce inseamna termeni si nuante cu caracter stiintific, lasand la o parte
zeflemeaua, gluma ce poate aparea in lb critic

E. Cum se definesc de fapt notiuniile in cadrul limbajului profesionalist de urbanism? Sunt 3

DIRECTII DE ACTIUNE in acest sens
a. TEORIE- teoria urbanismului dar chiar si alte teorii din alte domenii- fie situatia PRELUARII
TERMENILOR si implicarea lor in domeniul urbanismului- cum ar fi de exemplu termenul de
FLEXIBILITATE URBANA SAU ARH sau termenul de MOBILITATE important in Ro, profunda
orig latina, dar noi nu il preluam din latina ci prin inermediul lb engleze, el ajunge sa fie intr o
intelegere denaturata- in Ro a fost preluat cu sensul din engleza= MISCARE- ceea ce e
 incorect in Ro-corect e Mobilitate a Spatiului resp- pt ca termenul mobilitate in lb ro toti
termenii care au acest sufix inseamna de fapt adjectiv, calitate- in mod normal prin
mobilitate ar trebui sa definim de fapt CALITATEA spatiului respectiv
- Ex - Automobil- denumit asa pt ca are capacitatea de a se misca singur nu pt ca se misca- el si
cand sta pe loc e tot automobil
- Deci atunci cand vb de mobilitate (in spatiului) trebuie sa ne ref la calitatile acelui sp de a face
posibila miscarea, modificarea, transformarea sa in timp
- CEALALTA LINIE DE PROVENIENTA- prin INOVATIE- aici existand o serie de formulari,
sinatgme
- de genul stare de impact pt noi inseamna o consecinta ca efect al introducerii in sistemul spatial al
unui nou element
-Tot pe linia teoriei prin termenii care sunt extrasi din alte domenii ale cunoasterii- intelesul lor cu privire
la organismul urb si spatiul urban
spre ex Aproprierea spatiului- inseamna o cunoastere a spatiului, o afectivitate in interiorul
individului care il face sa se simta convenail, confortabil in sp respectiv
- Spunem ca un sp gandit corect e un spatiu care intra rapid in aproprierea oamenilor care il
folosesc
- Sentimentul de apropriere e sentimentul care e comentat in psihosocilogie in acest sens si sunt
in urbansim (chiar in cel ro) cateva exemple f interesante care coduc la comentarea fenomenului
care e definit prin acest termen- faptul ca la Pitesti in proces de restructurare-constructie nou
centru- intre cladiri noi s a realizat un pietonal si la un mom dat schimbandu se seful, acesta a
dat dispozitie ca strada sa se deschida circulatiei vehiculare- a doua zi tinerii au protestat pt ca
spatiul acela deja il simteau apropriat, al lor si secretarul de partid nu a avut ce sa faca, decat sa
dea dispozitie sa redevina pietonal- de atunci e pietonal in centru Pitesti
- Alt ex la Cluj- un proiect neghiob care primeste premiu pt urb in 1n care transforma centru
oras Giurgiu care era o pastila circulara carosabila in care intrau str radiale- era centrul de
intalnire pt oameni Giurgiului- acest corso n-a mai existat pt ca a fost demolat si dintr-o piata
inelara care avea in mijloc turnul cu ceas, cel mai vechi turn din Giurgiu, a devenit o piata
dreptunghiulara oamenii nu l-au mai recunoascut ca spatiu de comuniune, plimbare

b. FAMILIA DE TERMENI
- Dintr un termen se detaseaza un alt/alti termeni care capata fiecare un sens precis- de ex AMBIANTA-
intervine in ro din franceza- totalitatea elementelor care ne inconjoara in sensul efectului pe care
ansamblul il produce asupra individului termenul a inceput sa fie utilizat in Romnia la un mom dat
intr-un fel datorita acestei afisari a modenitatii- termenul Ambient provenit pe linia lb italiene- si au
functionat multi ani impreuna, suprapusi pt ca la un mom dat sa se detaseze si diferntieze si azi
profesionist utilizam in sens diferit cei 2 termeni
- Ambianta- ce se percepe in mod fizic ce individul percepe
- Ambient- transpunerea in planul afectivitatii proprii acest lucru
=> E clar ca ambianta e una pt toata lumea, poate fi comentata de arh, urb, dar ambientul e cumva
altceva pt fiecare din indivizii care patrund in spatiul respectiv
 => Noi ca profesionisti nu putem vb de ambient decat in termeni de deductie in baza unor
cunoastiinte pe care le avem dar nu putem face afirmatii certe

c. ASOCIEREA UNOR TERMENI

- Termeni diferiti care in masura in care se aplica la un anumit obiect de natura utilizarii sp
capata niste sensuri f precise
- Termenii: OCUPARE, UTILIZARE, AFECTARE- se refera la un acelasi obiect dar fiecare din ei
inseamna altceva chiar daca unul il poate cuprinde pe un alul- cum ar fi utilizare- nu pot
comenta problema utilizarii daca nu am in prealabil in minte ocuparea

- raporturi intre spatiu si proprietate sau folosinta

- 2 atribute: public, privat
- domeniul public si domeniul privat (apartenenta)
- d.public apartine comunitatii
-d.pruvat apartine unui individ anume
- spatiul public si spatiul privat = folosinta publica si folosinta privata
-ex. spital privat ce actionaza ca spatiu public
- primaria domeniu public, dar si domeniu privat
- in sens juridic cumularea la sensul juridic al termenului de folosinta profesionala in urbanism
- prospect= distanta intre 2 cladiri
Distanta intre fronturile unei strazi implicand modul de tratare al profilului
transversal al strazii respective
- definitia termenului prin aplicarea lui in problema de urbanism: managementul urban =>
termenul de preemtiune dreptul de a avea intaietate intr-un transfer chiar atunci cand acesta este
dispus de o entitate cu titlu privat
- primaria are dreptul de a fi prima la vanzare
- PUZ poate sa includa dreptul la preemtiune
- non-edificandi de neconstruit
-non-andustandi- nu e permisa o inaltime mai mare de atat

CALEA METODOLOGICA
1. preocuparea pentru modul de organizare
-mod de lucru
-interdisciplinaritate
2.prin conditionarea eficientei, a calitatii care sa rezulte
- pun la dispozitie solutionari cu numitor comun (variante, nu solutii de studiu)
- comparatie trebuie sa aiba elemente comune

3. ABORDAREA SISTEMICA
- Termenul surprinde o notiune
- Notiunea exprima un concept
- Curent conceptual conceptualizare
- Conceptul nu dispare, cum nici structura nu dispare
- Structura structuralism structuralitate structurant structural
 - Nevoia de un element structurant pentru organizarea spatiului
- Nevoia de un element structural pentru organizarea spatiului
Acestea definesc structuralitatea, nu este structural pentru ca nu intra in structura

4. limbajul folosit in sensul de reflectare a unei situatii/ stari locale

- Zona zonificare zonning

- Zonificare impartire in parti componente diferite intre ele din punctul de vedere al caracteristicilor,
naturale sau artificiale
- - Zonning impartirea teritoriu in raport cu valoarea economica si financiara a termenului
respectiv
- baza de impozitare
- Zonare impartirea unui teritoriu in parti caracteristice din punct de vedere natural
geotopomorfologic
- zonare hidrografica, hidrologica, geotehnica

STRUCTURI URBANE CURS 2

1. INTELEGEREA ORASULUI CA SISTEM DE EXISTENTA A OMULUI IN CADRUL TERITORIULUI-

accent pe sistemul de acivitati ca baza a existentei orasului
a. In acest sens pornim comentariul de la prezentarea a7 modele privind intelegerea org
urban intr o abordare moderna
b. E vb de modele de cunoastere a org urbane care au aparut in teorii enunate in cea de-
a doua jumatate a secol trecut
c. Adic fara a avea In vedere o trimitere f exacta la structuralism- anii 50, constatam ca in
comentariul privind existenta orasului, in anii `50, apar niste interpretari noi
d. Intr un anumit sens aceste interpretari noi sunt o ilustrare a abordarii de factura
structuralista a lucrurilor, fara insa ca cel putin in anii 50-60 aceste teorii de intelegere a
orasului sa poata fi considerate expresii efective ale structuralismului
e. Si pt inceput anilor 50 atrag atentia asupra faptului ca aceste noi teorii asupra oras nu
sunt produse de niste arh sau urb care se ocupau efectiv de constructia urb ci sunt
produse in principal de economisti
f. Nu e o intamplare, lucrul asta are o justificare prin faptul ca incepe sa se constituie o
economie a existentei urb, o stiinta economica a existentei urb, si aceasta datorita
faptului ca problemele orasului (capitalist) din prima sa forma de existenta, urmand
primei rev industriale, ajunsese sa puna aceasta problema a unei ECONOMII URB, care
sa se refere atat la activitate omului in spaiul respectiv, si la produsul acestei activitai si
la modul in care teritoriul, sp era ocupat in vederea acestor activitati
7 modele de existenta urbana care au fost produse 1950-`70 :

nu este o grupare a lor intamplatoare, sunt alese pt ca fiecare dintre aceste modele are o
contributie la definirea, la un moment dat, a unui concept de organism urban.

Ordinea este cronologica, fiind intr-o succesiune temporara

1. MODELUL SNELL SI SHUlDMER

Autori economisti, isi indreapta atentia asupra orasului cu o cercetare deosebita asupra
raportului intre prezenta umana si ocuparea teritoriului.

Prezenta umana inseamna implicit ceea ce desfasoara omul prin ocuparea teritoriului
respectiv; obiecte, activitati, teritoriu si infrastructura;

Pt prima data se formuleaza o idee de SISTEM referitoare la oras; o consecinta de factura

structuralista;

Un al doilea lucru care apare pt prima data- evidentierea unei categorii de el caract pt oras=
ACTIVITATILE

Autorii pun in evidenta faptul ca orasul este o grupare de obiecte, un ansamblu, obiecte de
naturi ft diferite -ob.arhitecturale, dar alaturi de acestea ei pun in evidenta ca elemente ale
acestui ansamblu activitatile-ceea ce se intampla in teritoriul respectiv;

prin termenul de activitate ulterior se defineste tot ceea ce inseamna o actiune in sens
activ/pasiv a omului in teritoriul respectiv;

A dormi-activitate; a citi-activitate; a lucra- activitate; a viziona un spectacol, a sta pe o banca in

parc- activitate; Prin termenul de activitate se intelege tot ceea ce inseamna manifestare a
existentei umane, indiferent de cantitatea de efort, consumul energetic;
2. MODELUL REGULSKY-economist polonez

La sf anilor `50 propune acest model, care se caracterizeaza, spre deosebire de cel anterior, prin
diferenta dintre componentele orasului prin sfera fizica a acestora, dar si o alta- sfera a
informatiilor.

Termenul de informatie- sensul pe care i-l acorda TEORIA SISTEMELOR

iesire si intrare- fiind luata in consideratie in sensul de informatie(orice impuls pe care un

sistem il primeste din exterior-impuls direct prin senzatie directa, fie un impuls primit prin
cunoastere);

Se constituie CATE UN SUBSITEM DIN COMPONENTE EVIDENTIATE FIZIC, pe de alta parte un

SUBSISTEM DE ELEMENTE EVIDENTIATE PSIHOSOCIAL sau pur si simplu informativ;

Regulsky evidentia faptul ca intre cele 2 sfere exista relatii de determinare;

- Un comentariu in acest sens reflecta faptul c organismul urban e realizat avand drept obiectiv,
scop, o cunoastere mai temeinica a organismului urban

3. MODELUL GRANAI

Este produs al cercetarii unui sociolog,

Atentia fiind spre caracteristicile impuse in sensul orasului existenta umana->Orasul ca o

comunitate;

Sunt puse in evidenta 3 PLANURI DE ORGANIZARE A ORASULUI si anume

a) orasul ca ansamblu de produse sociale; implica faptul ca sunt stranse int-un loc
produse de activitati care se desfasoara in comun- scop comunitar;
PRODUS SOCIAL- nu e vb de un produs individual, asa cum apare in per feudala cand produsul
realizat era individual

b) plan al societatii organizate - comunitatea respectiva era situata in teritoriu intr-un loc bine
definit in raport cu reperele fizice in teritoriu;
c) se evidentiaza prin manifestarea orasului in ansambluri de orase= O SOCIETATE GLOBALA.
Societate globala, termen astazi curent utilizat in a definii urbanul prin ansamblul totalitaii
globale -> introdus de Granai in `58-`59;

Termen de GLOBAL evidentiaza de fapt in primul rand o intindere teritoriala, o cuprindere in

sens de totalitate a ceea ce insemna existenta, dar intr-un al 3lea rand surprinde o stare de
relatii intre toate acestea;

4. MODELUL BEER

Economist american,isi indreapta atentia asupra orasului;

n stiinta economiei, ncepnd cu SNELL SI SHUlDMER se distinge o ramura, un subdomeniu- al

intelegerii economice a orasului, a organismului urban; Autorul intra mai profund in ceea ce
inseamna sistemul organismului urban, evidentiind faptul ca avem de a face cu o
MULTITUDINE DE SECTOARE care RELATIONATE INTRE ELE genereaza orasul ca sistem; se
vorbeste pt prima data de subsisteme, abordarea structuralista se aprofundase a.i.notiunea de
sistemic (sisteme in sistem) incepuse sa circule si sa fie luata in consideratie;

Beer evidentiaza subsistemul demografic,

subsistemul economic,

subsistemul social,

subistem politic,

subsistem administrativ;

introduce in aceasta alcatuire de sisteme un sistem consemnat cu "etc". intre aceste

subsisteme ceea ce pt noi inseamna orasul, aglomerarea unor obiecte fizice arhitecturale sau
nu, raman in acest subsistem consemnat de Beer "etc".
Nu acorda o importanta deosebita manifestarii spatiale in fizic a orasului, ci a ceea ce inseamna
baza economica a existentei acestuia;

Se evidentiaza 2 COMPONENTE ALE ORASULUI CA SISTEM URBAN, sistem de ansamblu; Se face

o distinctie intre

a) mediu- subsistem pe care Beer il ia in consideratie in primul rnd

b) si celelalte subsisteme cuprinse in interiorul sistemului mare, subsisteme descrise
inainte;
De precizat faptul ca el vede atat in subsistemul mediu, cat si in acest subsistem mare de
ansamblu al subsistemelor artificiale= intelegerea orasului ca sistem deschis;

Acest subsistem deschis - un subsistem descris de autor prin prisma populatiei si care inseamna
activitati, un subsistem economic care inseamna interese economice; un subsistem spatial-
elemtenele spatiale si un subsistem de transport, insemnand interrelatii. El organizeaza aceste
subsisteme pe 2 niveluri

- cel superior de organizare

-nivel inferior de organizare;

Sensul celor 2 termeni nu se refera la importanta celor 2 planuri, ci la modul de determinare

sau legatura/relatia care apare. Dpdv al autorului pt a aborda orasul trebuie sa abordezi
spatiul organizat si miscarea in spatiul organizat, acestea fiind componente ale planului
inferior.

Prin acest model autorul nu realizeaza o intelegere ft exacta a lucrurilor; f aprofundata, prin
intelegerea pe care el o pune in evident n aceasta schema la nceputul anilor `60 exista o serie
de nonconcordante cu ceea ce se intelege astazi. Spre exemplu "interrelatiile" nu se rezuma
astazi in comentariul urbanistic la transporturi. Termenul de relatie astazi este in primul rand
inteles intr-un sens structural, ca legatura de interese, de existenta, care poate sa fie
exprimata fizic in teritoriu, chiar si intr-o miscare de transport, dar si alte mijloace.

Ceea ce e ft important de subiliat este termenul de activitati luat in consideratie la baza

intelegerii orasului ca organism urban; dat este de subliniat i o intelegere sistemica mai
complexa;
5. MODELUL CARDARELLI- apare mai trziu, prin anii 1970 -> `72-`73

Produs de un practician si teoretician in domeniul arh si urbanismului, mai complex ca cele

anterioare, model ce utilizeaza notiuni de factura structurala care incep sa intre in limbajul
stiitific;

Cardarelli se refera in primul rand la modelul morfologic si modelul organizatoric

Modelul morfologic- defineste un sistem teritoriala; este legat de ceea ce el numeste forma
orasului;

Modelul organizatoric- defineste o structura functionala, este legat de ceea ce el numeste

organizare urbana;

Considerand ca orasul de fapt este definit prin forma urbana si organizare urbana;

Autorul mai introduce in acest model notiuni:

-notiunea de tesut;

-notiunea de sfera privata, prin opozitie cu sfera publica;

In general este vorba de notiuni amintite si astazi cu referire la alcatuirea urbana, dar definirea
lor in acest model nu este foarte clara;

Ceea ce este important de semnalat in acest model este diferentierea celor 2 planuri-
pl.morfologic /model morfologic si planul organizatoric; Este de retinut intelegerea aceasta in
2 planuri in tot ce urmeaza pana la definirea conceptului de structura urbana; Fara a lua in
consideratie aceste 2 planuri nu este posibila o intelegere completa a conceptului de structura
urbana;

Este deosebit de important de a consemna mental si de a fi tot timpul constienti cand lucram
ceva de aceste 2 planuri, pt.ca realitatea in mod evident nu ne pune in fata decat ceea ce
inseamna planul morfologic (obiect real si poate fi sesizat,vazut);

Un neprofesionist nu va putea sa inteleaga orasul decat atat, la nivelul pl morfo, la niv

componentelor ce pot fi percepute de om, in timp ce profesionistul nu poate sa rezolve
treburile decat asociind planul morfo cu planul organizatoric- e un lucru dificil de inteles pt cel
ce intra prima data in contact cu aceasta intelegere, dar activitatea noastra si aplicarea
practica a principiilor pe care le luam in considerare nu e altfel posibil- decat asociind planul
morfologic cu cel al organizatoric reale

Profesionistul asociaza planului morfologic cel organizatoric;

Planul organizatoric e o realitate si tocmai aici e dificulatate de intelegere- pt ca avem de a face

cu o realitate vizibila a unor obiecte sau manifestari, dar care obiecte si manifestari sunt asa
numai dat fapt ca ele sunt o consecinta a planului organizatoric, a ceea ce vom numi RELATII
IN PLAN ORGANIZATORIC- adica de fapt STRUCTURA

Structura nu este definita de obiectele respective, ci ea sta in obiectele respective ca relatii

intre ele, definite dupa anumite conditii;

6. MODELUL de origine Americana BAUER, RUPPERT, VEGGENER

- sf anilor `70

Pune in evidenta orasul ca sistem, expunand defapt subsistemele sistemului(orasul);

Acest model se constituie printr-o clasificare expusa intr-un sistem de diagrama ramificata,
tocmai pt a evidentia relatiile intre componente.

Sunt multe lucruri de luat in consideratie din acest model, numai daca ne-am referi la
denumirirle rezervate pt diversele sub sub-subsisteme si deja modelul inseamna a avea o
contributie important in cunoastere

Este de semnalat in aceasta situatii o conditie esentiala- pt expunerea unei idei/teorii sa fie
valabila este nevoie de riguarea cu care/in care sunt definite nivelurile, in cadrul diagramei
respective- nivelurile de clasificare;

Pe un acelasi nivel de clasificare componentele tb sa fie de o ACEEASI NATURA;

Ori aici avem de a face spre ex chiar PE PRIMUL NIVEL RAMIFICATIE, ca dou componente ale
sistemului urban cu

1. Fluxuri intre zone si

2. activitati amplasate in spatiu;
fluxurile sunt o notiune care in acest caz nu este ft clar definita;

flux -miscare sau

flux-relatie sau

fluxuri-activitate- pt ca aduce ceva de undeva, altundeva;

Activitati pe loc - activitati legate de un amplasment si activitati intre locuri- de miscare, dar
ele sunt tot activitati;

NIVELUL 2

- functii:->funcia rezidentiala,

- activitati ->.activitai economice si

dotari publice;

Aceste 3 notiuni au elemente de legatura, suprapunere, dar o natura ft diferita; functia, dotarea
si activitatile economice definesc lucruri diferite.

Activitatea inseamna o actiune care produce ceva;

Functia inseamna defapt o misiune, obiectivata a cuiva/ceva;

Dotarea inseamna un spatiu amenajat pt.ceva;

Este greu de luat in consideratie astazi aceste 3 tipuri de elemente ca fiind posibil de implicat in
ceea ce inseamna activitati amplasate, legate intr-un anumit loc;

Acest lucru arata cum nu trebuie facuta o clasificare pt.ca o clasificare facuta in acest fel este
falsa, care induce in eroare si produce confuzii, dar pt anul 1975 deja aceasta expunere era un
pas inainte spre cunoastere; ea este criticabila astazi in raport cu ceea ce cunoasterea actuala a
dobandit;

7. MODELUL de la sf anilor `70, produsul colaborrii desfurate ntre

Matematicianul Botez si arh. Mariana Celac

Este un model de mare cuprindere ca explicatie referitoare la oras,

Este un model ce ia in consideratie ft clar teoria abordarii sistemice a lucrurilor; aceasta

intelegere merge teoretic la infinit, in acest caz punand in evidenta existena, manifestarea a 5
subsisteme clar definite, cu referire la oras:

1.obiective

2.activitati

3. populatie

4.spatii adaptate

5. peisaj- in sensul de mediu natural;

Aceste subsisteme se constituie astfel: primele 3 ca ansamblu sistemelor socio-economice, iar

ultimele 2 ca sisteme spatiale si ecosisteme;

Toate se definesc ca sisteme SOCIO-SPATIALE

In cadrul acestui model este clara influenta de natura structuralista;

Acest sistem, cel mai evoluat din cele prezentate, a fost totusi criticat: spatialitatea nu poate fi
rezervata ca o conditie sau ca o calitate exclusiv obiectelor fizice;

Spatialitatea este proprie tuturor componentelor alcatuirii urbane, fie de natura sociala sau
altele;

Autorii sublinieaza faptul ca dimensiunea unui sistem socio spatial este mai legata de
complexitatea sistemului, decat de masura sa fizica;

CONCLUZIE CU REFERIRE LA CELE 7 MODELE

(ar putea cuprinde si alte modele intalnite fara ca in senta concluzia sa se schimbe)
5 constatari :

1.Orasul este, defapt, practic un produs social localizat;

2. Orasul se constituie din sisteme paralele;

3. Orasul rezulta ca sistem deschis;

4. Este fundamentat pe subsisteme intre care activitatile au un rol definitoriu ca subsistem

5. Orasul se constituie pe 2 planuri: organizatoric si formal configurativ;

ACTIVITATEA

Conceptul de activitate: o abordare moderna, contemporan n domeniul urbanismului

pornete de la aceast nelegere;

-ABORDAREA MESTESUGAREASCA (la care s a referit si cursul anterior-) era o abordare care in a
gandi organizarea spatiala inseamna a te implica direct in ceea ce insemna spatiul
spatialitate, forma, imagine

- ceea ce ABORDAREA MODERNA aduce ca noutate sprijinindu-se pe tot ce a insemnat evolutia

asta in teroie arh si urb dupa 1980, e conceptul de ACTIVITATE

- foarte simplu spus, inseamna ca un profesionist, avand ca misiune sa organizeze un spatiu, ca

sa construiasca spatiul respectiv trebuie sa porneasca in aceasta misiune de la intelegerea si
proiectarea sistemului de activitati impus de soliciarea care i se face. Adica atunci cand
primeste o comanda, prima parte a cercetarii in misiunea respectiva trebuie sa se refere la ce
inseamna activitatea sau sistemul de activitati in cadrul teritoriului respectiv. De abia dupa ce
are niste concluzii in acest sens se poate indrepta catre pariul pe care il are pus la dispozitie sau,
in alte situatii, trebuie sa gaseasca spatiul potrivit cu ce a gasit (in sens de concluzie) in studiul
sistemelor de activitati

- acesta este motivul pentru care in expunere, referitor la cele 7 modele oras, a accentuat 2
lucruri:
 1. idee de activitate din momentul in care Snell si Shuldmer au introdus ca activitate pana in
mometul in care a devenit suport al organizarii spatiului

2. aceasta abordare instinctiva ca studiu intre planul organizatoric si planul configurative-

real al lucrurilor

- Pt intelegerea mai clara a conceptului de activitate (pt profesionisti-concept profesional)

Hansel si Stuart, economisti, incearca sa defineasca acest concept si sa puna in evidenta
relatia/legatura intre activitate si teren/ teritoriu de la inceput mergand de la ideea ca o
activitate ocupand un spatiu, ocupa o anumita suprafata/teren, deci, in aceste conditii are o
nevoie de amplasament;

- Se ia in consideratie ocuparea terenului respectiv printr-o anumita activitate; atelier- scopul

de a produce ceva, un produs. Exista aceasta relatie de determinare intre activitate si produs si
de asemenea o relatie de situare intre activitate si teren a.i. pana la urma, in ceea ce inseamna
preocupare umana, luam in considerare aceasta relatie, de interes, intre suprafata de teren ,
activitatea respectiva si produsul respectiv.

- fiecare dintre aceste 3 componente ale relatiei se poate definii cantitativ foarte simplu

- terenul are o anumita suprafata;

- atelierul are alta suprafata de lucru in care se produce ceva;

- produsul se defineste printr-o anumita cantitate, de produs;

- Pt a pune in evidenta natura , caracterul a ceea ce se intampla spatial in acest loc, avem o
relatie de la activitate la suprafata teritoriului, interesandu-ne gradul de ocupare si, de
asemenea, natura ocuparii terenului; aceasta relatie definindu-se ca OCUPAREA TERENULUI
SAU A TERITORIULUI in general.

- ocuparea este de fapt raportul intre aria desfasurata a spatiului de activitate si suprafata de
teren si este definita prin teren si destinatie;

- Presupunem ca proprietariu vrea sa isi mareasca afecerea, isi mareste atelierul, il

supraetajeaza, deci suprafata de lucru creste. In aceste conditii, in relatia care apare intre
activitate si suprafata/teren, spatiul il consideram prin raportare la suprafata lui. Aceasta relatie
se schimba, in sensul ca, avem de a face cu acest raport intre activitate considerata nominal si
cantitativ si suprafata terenului, rezultatul analizei noastre fiind UTILIZAREA; Vorbim despre o
ocupare printr-o anumita activitate a unui teren, dar se adauga sensul de intelegere in planul
eficientei - utilizarea. De aceea referindu-ne la faptul ca un teren este ocupat prin activitatea X,
se poate constata ca in aceeasi alcatuire urbana un alt teren ocupat cu aceeasi activitate x, dar
se poate ca aceasta activitate sa fie mai profitabila= deci e o diferenta de utilizare a terenului;
ocupand terenul cu o activitate se poate utiliza mai mult/ mai putin eficient;

UTILIZAREA- A DOUA NOTIUNE CARE INTERVINE CU REFERIRE LA REPORTUL INTRE

ACTIVITATE SI TEREN

- Relatie intre arie construita desfasurata si suprafata;

- este explicatia intre cei 2 indicii de utilizare a unui teritoriu: PROCENTUL DE OCUPARE SI
COEFICIENTULDE UTILIZARE;

Autorii Klaus Hansel si Steward se refera la aceste doua notiuni; comentariu lor se dezvolta
foarte mult in sensul abordarii economice;

Al 3-lea reper intre raportul activitate si teren: AFECTAREA

- afectarea este mai mult decat referirea la spatiu, amplasamentul respectiv, si uneori aceasta
afectare devine mult mai incomoda decat situarea in sine a activitatii in locul respectiv. In
organizarea spatiului, a situa o activitate intr-un anumit amplasament pentru noi trebuie sa
insemne a gasi, prin mijloacele de care dispunem, toate consecintele de afectare a spatiului
respectiv; A amplasa, a aseza o activitate intr-un loc inseamna a lua in consideratie si ceea ce in
afara locului respectiv, activitatea respectiva afecteaza;

- Termenul de afectare inseamna si pozitiv si negativ; afectarea poate sa insemne un avantaj

pentru vecinatati, dar poate sa insemne si un dezavantaj. Mare parte din sustinerea normelor
care au valabilitate in urbanism este data de afectarea vecinilor;

-Afectarea poate fi de mai multe feluri:

- emanatii toxice, fumdar

- transportul - pt a duce/aduce produse la o activitate este o afectare a vecinitatii;

- activitate care produce zgomot;

Consecinte de afectare- o actvitate care se desfasoara undeva produce inconveniente in alte.
pe alte terenuri care nu apartin proprietarului de activitate;

-Relatia intre vecini de loturi- proprietari care stau in case alaturate; de aici reies relatii ft
diferite pot fi fie intre 2 cladiri care exista sau intre o cladire existenta si una viitoare; rezulta
niste obligatii care, daca sunt neglijate intr-un puz sau pud, pot produce neplaceri mari

- orice domeniu al cunoasterii isi defineste propriile caracteristici stiintifice fundamentale, dar
noi ne referim la CARACTERISTICILE URBANISTICE FUNDAMENTALE; pentru inceput ne referim
la 2: ACTIVITATE SI SPATIU

-activitatea constituie o prima caracteristica urbanistica fundamentala, iar spatiu este cea de-a
doua caracteristica = este vorba despre o determinare fireasca de la activitate la spatiu;

- avem si o determinanta inversa de la spatiu la activitate spatiul fusese determinat anterior

printr-o relatie anterioara cu determinanta astfel incat preocuparea noastra, in sensul de a avea
o legatura de la spatiu la activitate, apare intr-un al doilea tip de existenta a spatiului respectiv
asta pentru ca in fond, pentru a pune in discutie relatia intre spatiu si activitate trebuie sa
plecam de la ceea ce inseamna mobil;

- este vorba de o activitate umana si un spatiu umanizat, o relatie de determinare definita, de

fapt, istoric pentru ca activitatea e umana in sensul in care ne intereseaza, indiferent de
complexitatea ei, daca ne referim la o activitate primara sau mai complicata, complexa; spatiul,
in masura in care este adaptat pt o activitate umana, el este umanizat.

- Activitatea este rezultatul unui mobil; omul este stapanit de un mobil pt a desfasura o
activitate, mobilul respectiv insemnand o motivatie.

- La baza motivatiei respective sta interesul- un interes pe care il are; la baza interesului sta o
nevoie a.i. acest mecanism de declansare a activitatii porneste intotdeauna din existenta unei
nevoi. Individul are nevoie de ceva, aceasta nevoie fiind satisfacuta rapid sau mai lent; aceasta
nevoie are un efort deosebit sau nu. Se defineste in fiecare dintre noi interesul pentru ceva,
pentru un lucru. Acest interes pt a avea, pt a fi multumit de ceva, inseamna o motivatie, un
mobil uman. El trebuie sa desfasoare o activitate pt a obtine acel lucru care il intereseaza;
Uneori este necesar de a se asocia sau de a-si asocia nevoile altora;
- activitatea mobilului poate ramane singulara sau poate fi necesar a-si asocia activitatile altora:
daca eu am un interes la un moment dat sa procur un anumit obiect, iar daca acest interes
devine preocupare si e motivat substantial inseamna ca se constituie mobilul/dorinta de a
obtine obiectul respectiv si asta inseamna o actiune din partea mea; - de exemplu: merg la
magazin sa cumpar obiectul respectiv, aceasta actiune isi asociaza alta activitate care face ca
obiectul respectiv sa fie in magazin deci de aici apare relationarea legaturii mobil- uman;
activitate umana spatiu uman intr-un context mai larg

- atunci cand ne referim la alcatuirea urbana vorbim de activitate urbana, activitatea umana
capatand caracter urban, desfasurandu-se in context urban, iar activitatea urbana cere spatiul
adecvat astfel incat relatia devine nevoie, interes, mobil, uman, activitate urbana, spatiul
urban.

- Pentru a ajunge la spatiu, pt a putea stii ce sa fac in raport cu ceea ce ni se cere in ansamblul
spatial respectiv este nevoie de a parcurge a unui drum de cunoastere, uneori drumul fiind mai
simplu, alteori mai complicat. Rezumat: pt a rezolva o problema care se impune in profesiune
nu inseamna a merge direct la creioanarea unei solutii, aceasta poate fi reusita, dar de cele mai
multe ori poate fi nereusita; pana la creionare trebuie parcurs acest drum de cunoastere si
numai in masura in care ma declar multumit cu ceea ce am aflat pot sa ma apuc de creionare
in asta constra nouteatea abordarii urbanistice

- Tot ceea ce facem este din interes, neexistand nici o actiune/atitudine fara a avea in spate un
interes (bun sau rau). Exista interese in cadrul teritoriului, problemele de urbanism fiind
conflicte de interese in cadrul teritoriului. In ultimii ani definitia urbanismului este data in
acest sens al gestionarii starilor de conflicte in cadrul teritoriilor. Conflictul in acest sens sunt
starile de contradictie intre interesele in cadrul teritoriului;

- atunci cand interesul incepe sa se cristalizeze ca MOTIVATIE inseamna ca interesul isi gaseste
sprijin in contextul in care individul se afla context: real, material sau spiritual

- matematicianul Watington se apleaca asupra determinarii intre DORINTA SI ACTIUNE si pe

baza unor anchete psiho-sociologice analizeaza aceasta problema a mobilului in definirea unei
actiunii.
- In sinteza spune ca exista 3 tipuri de mobiluri:

1. mobilurile care se dezvolta in paralel, simetrice,

2. mobilurile care se dezvolta succesiv, in alternanta

3. mobilurile care se dezvolta in contradictoriu, in complementaritate;

- astfel incat. fiecaruia din aceste trei tipuri de categorii de mobiluri le corespund anumite
actiuni in manifestarile umane; spre exemplu:

- mobilului de categoria 1 ii sunt specifice activitatile cu caracter rezidential, activitati

care se combina, contopesc, uneori raman distincte, dar se sprijina unele pe altele. Ex. Cuplu
familiar

- Mobilurile de categoria 2 sunt caracteristice activitatilor cu caracter formativ in

sensul ca un proces de formare cu un anumit obiectiv nu se poate desfasura decat dupa ce este
parcurs un alt proces de formare anterior, formarea producandu-se in stadii succesive , de la
superior la inferior.

-Mobilurile din categoria 3 sunt caracateristice activitatilor cu caracter recreativ; sunt

activitati contradictorii unele cu altele, in general. Aceasta are in vedere ca de foarte multe ori a
te recrea=desfasura activitate de acelasi efort cu cea anterioara, dar cu un sens/caracteristica
contradictorie.

- Wadington spune ca aceste mobiluri explica de fapt complexitatea manifestarilor umane, o

manifestare umana este inteleasa ca o complexitate de activitati;

- In analiza sa, face referire la un spatiu neparticularizat, de principiu. Isi imagineaza o

reprezentare grafica, tri-dimensionala-spatiala, in interiorul careia, intr-un punct in care il
considera mentalul individului respectiv, o coroborare dubla spatiu-timp, care in momentul
respectiv caracterizeaza mentalul individului respectiv. Poate fi vorba de un individ, dar chiar si
de o comunitate. Constata in aceste conditii ca inregistrarea evidentiaza mobilul care se
grupeaza intr-o evolutie posibila sau definita aposteriori, pe anumite directii. in cazul in care
avem de a face in punctul respectiv cu o comunitate, avem de a face cu un manunchi de
mobiluri in functie de analiza intereselor care vor caracteriza mobilurile respectiv- acestea
devin niste grupari caracteristice, unele dintre ele fiind in contradictoriu (un mananunchi de
mobiluri in sens pozitiv, altul in sens negativ). Aceste manunchiuri, referindu-ne la o
comunitate, reprezinta starea comunitatii respective din punctul de vedere intentiilor,
dorintelor, dar si al posibilitatilor intereselor in teriroriu.

- manunchiurile de mobiluri sunt fortele urbane ce genereaza evolutia acelei alcaturiri (poat
avea sens pozitiv sau negativ).

- O analiza temeinica in acest sens evidentiaza in ce masura o alcaturie urbana (oras, asezare
urbana, cartier) se afla sau nu intr-o stare de criza urbana - exista starea de criza urbana in care
partial/sectorial/integral o asezare poate sa intre.

- fortele urbane rezulta pe cale umana, prin manifestare umana

- forte urbane care rezulta din context fizi urban, din conditiile de activitate, actiune umana; ex.
Aglomeratia umana

- forte de natura topo-geografica care se manifesta in urban se exprima prin consecinte; ex.
Declivitatea terenului, rape, cornise

-fortele urbane de factura umana exprima:

1.determinism sub forma de actiune: fie ca ele se desfasoara natural si produc

consecinte fie ca ele luate in consideratie impun comunitatii niste masuri deci avem de a face
in ultima instanta repercursiuni asupra organizarii spatiului

2.conduc defapt mobilurile intr-o lupta pentru spatiu producand ocuparea spatiului;
aceste consecinte se simt in tot cea ce inseamna configurare spatiala in locurile respective
(Ferentari locuri neingrijte- este o consecinta -> apartamentele costa mai putin-este o
consecinta a consecintei)

3.transforma un spatiu aferent corespunzator intr-un spatiu urban

- De aici extragem o constatare : mobilul uman este un impuls structurant pentru alcatuirea
urbana, atunci activitatea urbana este factorul structurant estential pentru alcatuirea urbana,
ea actionand, impunand utilizarea si configurarea spatiului urban amenajat, organizat.
- daca am urmarit aceasta succesiune de determinari de la nevoie pana la spatiu organizat
pentru a raspunde aceste nevoi, trebuie sa luam in considetatie ca in existenta sa omul se
caracterizeaza printr-o multitudine de nevoi, astfel in configurarea spatiului intervin o
multitudine de activitati ca factori structuranti. Aceste activitati nu lucreaza independent
fieacare, este imposibil; si atunci vorbim de o aglomereare de activitati, care pt rezultate
eficiente, se organizeaza. Asa avem de a face cu sistemul de activitati urbane.

-SISTEMUL DE ACTIVITATI URBANE, al doilea aspect al problemei

- in primul rand, exista o conlucrare intre activitati, aceasta se sprijina pe ASOCIERE sau
DISOCIERE, adica pe atractie sau respingere intre activitati; activitati care prin apropiere sunt
mai eficiente sau care prin disociere pot fi mai eficiente (pt ca se incomodeaza).

- In al doilea rand, este vorba de competitivitate: unele activitati sunt mai eficiente
daca se dezvolta impreuna, nu omoara ideea de competitivitate (eficienta maxima -
competitivitate). Trebuie sa gasim acea stare de asociere a activitatilor care duc la un rezultat
eficient in conditii de competitivitate

- in al trelea rand, complexitatea conlucrarii intre activitati, care e o consecinta a

celorlalte doua caracteristici si care insemna pt noi evitarea capcanei de a ne concentra supra
unei activitati, pe care la prima vedere o consideram importanta; atitudine care a dus in
perioada anilor 60 chiar 70 la constuctia cartierelor dormitor, rezidentiale cu exclusivitate pe
de-o parte, si pe de alta parte la construictia si realizarea centrelor de servicii, in exclusivitate
eliminand din astfel de centre locuinta.

Ex. E cunoscuta experienta de la Stockholm unde s-a dezvoltat una din primele actiuni de
reconstructie a centrului de oras (prin anii 70) - cladiri de locuit au fost transf in cadiri de birouri
in anii 80, a dus la o moarte lenta centrului orasului si la o invazie a populatiei.

- in al patrulea rand, o tipologie a activitatilor, in sensul ca luand in consideratie nevoia

amestecului de activitati, mergand pe ideea identitatilor, conexiunilor, dar si al contrastelor,
cunoasterea tipologiei activitatilor puse in joc devine o necesitate, impunand o intreaga
metodologie de abordare.
- in principiu, acesta tipologie inseamna defapt o clasificare a activitatilor. modelul
functionalist facea o clasificare simpla, dar aceasta nu urmarea defapt simbioza intre activitati,
ci dimpotriva. clasificarea trebuie sa fie mai profunda si mai sensibila, astfel incat sa nu putem
lua in consideratie o clasificare unica, ci un nr cat mai larg de criterii de clasificare in raport cu
fiecare dintre ele, facand o distinctie intre diversele activitati.

- Klaus si Steward spuneau ca chiar daca avem niste criterii pe care le preluam din experienta,
nu trebuie sa ne cramponam de acestea, ci sa facem o clasificare in functie de contextul
respectiv, sa formulam pe loc criteriile pe care le luam in considerare, astfel clasificarea va fi
mai sensibila; totusi, apeland la niste criterii pe care experienta le-a dovedit ca valabile de-a
lungul timpului

ex. o clasificare in raport cu locul, in raport cu corelarea intre ele, cu nevoia de sprijin intre ele-
putem avea de a face cu activitati autonome si cu activitati in legatura unele cu altele sau
activitati dependente, in raport cu un anumit raport intre ele putem avea de a face cu activitati
principalesi activitati complementare.

- ceea ce este important in a face o clasificare, defapt a face asta e o analiza a activitatilor are
pot sa apara in legatura cu subiectul pe care il avem de rezolvat.

- in mod special pt a putea face o clasificare, e nevoie sa cunoasteam natura activitatii

respective, in al doilea rand, ce fel de spatiu ii este necesar si in al treilea rand care este nevoia
sa de accesibilitate.

-indiferent de clasificare, acestea sunt 3 determinari, date, importante pentru a cunoaste

activitatile.

-o analiza, nu neaparat foarte completa, dar multumitoare in vederea cunoasterii unui sistem
de activitati este analiza matriciala; e vorba de a folosi configuratia matriciala pt a pune in
evidenta caracteristicile activitatilor si mai departe pt a pune in evidenta ce constituie, ce
serveste constituirii sistemului de catre activitatile respective vorbim de sistem, de o structura
a sistemului si de realtiile intre componentele sistemului, adica relatii intre diferite tipuri de
activitati
- daca am cunoscut activitatile, am realizat o clasificare a lor, printr-o analiza matriciala,
mergem mai departe in ceea ce inseamna cunoasterea sistemului

- exista doua tipuri de matrici:

1. patrat- nominalizate sau identificate conventional toate activitatile a.i. in matricea

respectiva consemnam tipuri de relatie:

- relatia intre activitatea care apare pe o ordonata si o activitate care apara pe

cealalta ordonata: de respingere, de atractie, de neutralitate; daca aceste 3 feluri de
relatie pot fi cunoscute mai in amanunt, in valori de ponderi, aces tlurcu poate aparea
pe o analiza matriciala.

- avem un tablou care este cea ma simpla exprimare a structurii sistemului de

activitati respectiv, putem sa prelugram aceasta imagine in sensul de a evindentia
gruparile in care se evidentiaza relatii de asociere mai importante si mai dense, punand
in evidenta grupele de activitati care sunt avantajate daca ele sunt situate impreuna;
activitatile conlucreaza, atunci efectul functionarii respective va fi superior.

2. dreptunghica - pe o ordonata activitatile si pe o ordonata spatiile.

-in intersectiile de ordonate se pune in evidenta relatia de acomodare sau de

favorabilitate intre activitatea respectiva si spatiu; daca cele doua se potrivesc, in aceasta
conditie vor aparea niste grupari de activitati si de spatii. corelarea intre cele doua analize va
face usoara o concluzie privind organizarea spatiului care sa fie eficienta si dpdv al functionarii,
al activitatilor, si dpdv al organizarii spatiului.

Activitati si spatii:

- criteriul cel mai insistent care apare: raportarea la amplasament, loc; avand pe activitati
pe locuri si intre spatii inseamna ca spatiul respectiv se defineste ca spatiu adaptat,
unitar sau ca spatiu de tip canal
- diferentierea dintre o piata si o strada duce la o diferentiere caracteristica de imagine
pentru spatiul respecti
 Structuri urbane

curs 3

Relatia dintre activitate si spatiu:

-o intelegere a mecanismelor care conduc la definirea unei anumite organizari spatiale

care are ca baza in primul rand intelegerea acestei relatii

-intre o activitate si un spatiu exista o relatie de determinare, relatie de

interdependenta. Este vorba intr o apreciere generala de o relatie de interdependenta (activitatea
influenteaza spatiul si de asemenea relatia inversa in sensul ca spatiu determina activitatea) . Relatia
determina spatiu, spatiul determina activitatea; iar acel spatiu este organizat in concordanta cu
activitatea respectiva;

- masura in care o activitate se desfasoara in conditii bune intr un spatiu,(este evident ca

activitatea este in concordanta cu acel spatiu)

- cel care a organizat spatiul a cunoscut ce inseamna activitatea respectiva;

- cel care a organizat spatiul, a impus conditiile astfel incat activitatea sa se defasoare
convenabil;

- profesionistul care regleaza acest raport intre activitate si spatiu, nu intotdeauna se

afla in situatia de a organiza un spatiu pe un teritoriu virgin (gol, neabordat), a.i. poate organiza
spatiu in mod provizoriu ideal; sunt spatii in care el este pus in situatia de a reorganiza un spatiu
care are deja o org; el e constrans de ceea ce exista; => relatie inversa de la sptiu lacativitate

- relatie de adaptare: o activitate adapteaza spatiul, il pregateste printr-o anumita

organizare o anumita interventie asupra lui pt desfasurarea activitatii respective; aceasta
activitate de adaptare a spatiului are o fateta a unei intelegeri in sens invers=> spatiul
adapteaza o activitate;=> nu trebuie sa plecam de la idea ca relatia de la activitate la sptiu este
relatie cu sens unic;

Intelegerea mobilului uman=> intr-un anumit teritoriu, mobilul uman se defineste in

raport cu niste conditionari; conditionarile respective fiind date de fortele urbane care se
remarca, evidentiaza in teritoriul respectiv; aceste forte urbane fiind intentionale sau niste forte
urbane contextuale, de context, de loc. In general, mobilul uman este definit intentional, uman.
El este rezultatul constructiei in int individului a unei intentii, deci el are sau este de natura
motivationala, exprima un motiv, o motivatie; aceasta motivatie ducand la activitate,
construind activitatea, indiferent de loc, de spatiu, adica - ca rel intre activ si spatiu exista o det
intre rel si activitate- mobil - relatie dedeterminare

Cand activitatea este generata principial - sunt si alte deterinari privvind activitatea
respectiva care sunt legate de locul respectiv ceea ce ins ca ele interviin in momentul in care se
face rel intre cativitatea imousa de mobil si spatiu/ caracteristica a spatiului utban pentru a
avea de a face cu - forte urbane cu caracter contextual

Pe de o parte mobile urbane ( forte urbane intentionalee); pe de altea parte forte

urbane de context;. Acestea pot sa ie de natura fizic-geo-topografica (relieful). Relieful o
constrangere - forta fizica in teritoriu, pt constructie sau pot a fie alte forte e alta natura dar tot
cu caracatrer spatiu contextual de natura economica, sociala, culturala sau altele. Deci
iata ca activitatea care rezulta sau care va rezulta dupa organizarea spatiului (in raport cu
mobilul), dar este vorba in acest moment de activitatea care rezulta principial in raport cu
mobilul, presupune o prelucrare in raport cu o multitudine de alti factori in afara mobilului, sau
se asociaza pt a genera un spatiu organizat. Aceasta determinare explica termenul pe care il
aminteam la inceput- adaptarea a unui spatiu- sunt foarte rare situatiile in care o activitate se
poate desf intr-un spatiu fara niciun fel de interventie. Inca din primitiv (cele mai vechi timpuri),
omul a cautat sa-si adapteze spatiu spre a-si desf activitatea (azi mijloace foarte diferite de
interventie, mai simple sau foarte complicate). Atentie asupra faptului ca adaptarea spatiului
care in mod firesc este un produs/ consecinta a gandirii asupra activitatiii respective este de
fapt produsul unei determinari incipiente legata de mobil, adaptarea fiind un proces care se
desfasoara aproape din momomentul in care apare mobilul pana cand spatiul respectiv intra in
folosinta.

Adaptarea se intiaza odata cu mobilul prin intermediul ideii despre spatiu. Aceasta idee
despre spatiu se constituie mental pe masura ce mobilul se stabilizeaza, inseamna ca pe masura
ce nevoia devine tot mai constienta pt o activitate, deci pt un anumit spatiu.

Nevoia nu este definita, nu surprinde in mod exclusiv mobilul ci surprinde dorinta, mai
mult decat mobil, o modalitate de a realiza mobilul respectiv, pt ca aelasi mobil poate sa
caracterizeze in momente diferite sau in acelasi moment indivizi diferiti cu personalitati diferite,
fapt pt care, aceeasi mobil, acceasi nevoie este imaginata posibil diferit ca organizarea spatiala,
de aceea spunem ca adaptarea spatiului este o consecinta a unui mobil, dar ea se realizeaza in
baza ideii sau unei idei de organizarea a spatiului, a.i. aceasta idee reflectand dorinta poate sa
surprinda posibilitatea unor imagini diferite ale unui spatiu posibil, viitor. => Aceasta este
aspectul caracteristic profesiunii de arh si urbanist, faptul ca intelegerea unui mobil, care de
fapt de cele mai multe ori nu este un mobil propriu, ci unul pt care lucreaza, trebuie sa fie
insotita de ceea ce inseamna idee de organizare a spatiului. Atunci vorbim despre adecvare ca
relatie intre spatiu si mobil. Vom lua in consideratie mai multe ipostaze ale acestei
legaturi/relatii, adecvarea "ideii" la spatiu, adecvarea unui spatiu la idee;

Ce se poate face in acest spatiu? Adecvarea ideii la spatiu respectiv; in relatie inversa,
activitatea=> problema adaptarii unui spatiu la idee;

Adecvarea unei funtii la spatiu sau a unui spatiu la functie pt a ajunge la esenta de la
care am pornit - relatia de adecvarea a unei ativitati la un spatiu sau a unui spatiu la o activitate.
Criteriul esential de judecata a unei solutii ideea nu mai este luata in considerare in acelasi sens.

In multe situatii, in evaluarea unei solutii, ideea nu e luata in consideratie in acelasi sens.
=> raportul intre idee si sptiu devine tot mai important, revine ca importanta.

Idee este atunci cand vi cu ceva care inseamna o posibilitate de varianta/o varianta pt
organizarea spatiului, fie ca e vb de functionalitate sau organizarea configurativa. Organizarea
unui spatiu, a unei piete, etse o problema de IDEE.

! Ideea - nu ceea ce trebuie sa faci ci ceea ce trebuie sa aduci suplimentar programului

sau modelului respectiv.

ex: piata lui michelangelo in forma de trapez cu latura mica pre catedrala sf petru, =>
satisfactie de avea acees a imegine la apusul soarelui.

Relatia intre activitae si spatiu se constituie de fapt ca o consecinta a adaptarii activitaii

si patiului in raport cu ideea=> ideea numitorul comun care genereaza o stare a rel activitate-
spatiu;

In context urban: o relatie intre activitatea urbana si patiul umanizat/ spatiul urban.
Intre aceste 2 entitati primordiale exista o suprapunere care inseamna de fapt adecvarea; cat
de adecvat este spatiul la activitate sau invers. Aceasta suprapunere, adecvarea, genereaza
ceea ce numim serviciile/ avantajele pe care organizarea respectiva le aduce individului sau
comunitatii respective; deci cand vb despre servicii in urban trebuie sa ne gandim l acaeasta
suprapunere activitae/ spatiu, pt ca un serviciu se evidentiata prin ceea ce inseamna
organizarea spatiului corespunzator, dar si prin ceea ce inseana activitate.

ex: alimentarea cu apa : un serviciu in urban - ne duce cu gandul la spatiu si la activitatea

respectiva -> inseamna un spatiu sau niste spatii/ un complex de spatii care sunt adecvate unor
activitati care se desfasoara in spatiile resp. pornind de la ceea ce inseamna captarea apei, prelucrarea
apei, dupa care sunt spatiile amenajate pt transportul apei pana la locuinta.

De-a lungul timpului, pe o axa exista o evolutie a acestei suprapuner, a acestor servicii
care sunt expresia adecvarii spatiului, ceea ce inseamna ca avem de a face cu un
comportament prin interactivitate si un comportament prin interactiune. Aceasta evolutie in
consecinta acestor comportamente suprapuse definesc spatiul urban ca producator si ca
produs de calitate-> schema.

Concluzie/ constatare a acestui capitol

1.Activitatea etse factorul esential, structurant in ceea ce inseamna organizarea spatiului

2.A doua concluzie constatare, in sensul ca spatiu urban este pe de o parte camp de
interactivitate, adica produs de coroborare prin suprapunerea activitatilor, si pe de o alta parte
este element de interactiune a intereselor in teritoriu, adica este produs, un produs de calitate(
el rezulta conditionat in raport cu niste criterii de valabilitate si mai apoi de calitate pana la
excelent, dar totodata, el odata constituit astefel, el produce calitate, in sensul ca sistemul de
activitati care se desfasoara in spatiul respectiv este mai mult sau mai putin avantajat de
organizarea respectiva) si in acelasi timp este un producator de calitate in spatiu.

Ceea ce inseamna in teritoriu acea suprapunere intre activitate si spatiu, adica ceea ce
numim prezenta spatio-comportamentala in teritoriul urban: schema

- este vorba de un model care expune alcatuirea aceste prezente spatio

comportamentale dar in acelasi timp si modul in care se organizeaza aceasta alcatuire, cum se
constituie ea. avem o abordarea structural- fenomenologica. Trebuie sa intelegem si alcatuirea
dar si modul in care aceasta se misca (dinamica ei);

3 directii importante de constituire a aceste prezente spatio-comportamentale; pornind

de la nevoi, 3 mari grupe de nevoi.

-nevoia de Rezistenta materiala -

-nevoia de existenta psiho-sociala

-nevoia de existenta estetica- morala

Aceste nevoi inseamna o abstractizarea, adica o abstractizarea functional existentiala, o

abstractizarea functional psihosociala, si o abstractizarea perceptiv estetica.

Pe aceste 3 axe se dezvolta nevoia...., generand activitatea in consecinta - inseamna de

fapt 3 tipuri de activitate -> activitate direct si indirect productiva. Care inseamna de fapt 3
tipuri de activitae: o activitate direct si indirect productiva, de fapt o activitate productiva - daca
in perioada comunista si ideologia comunista forta intelegerea activitatii in sensul de productia
sau neproductiva pt a distinge ceea ce insemna activitatea produsa de muncime/ proletariat si
activitatea depusa mental sau de fuctional - ideologie, si tot ce se motiva nu conta decat
activitatea productia, actualmente este vb de o activitate in principiu indiferent de modalitatle
in care se desfasoara. Activitatea este productiva in orisice conditie, aceasta insemnana ca ea
produce ceva ce se vinde, ce se cere; in mod obligatoriu nefiind produsul vandabil, fizic, pt ca la
urma urmei un informatician, pe care comunismul nu in considera productiv, produce un
produs al inteligentei care se vinde.

Ex.Principial nu exista nicio diferenta intre un scaun de lemn produs de tamplar si un produs de
informatica. Totusi, facem aceasta distinctie.: activitatea direct productiva (produce drect produsul care
se vinde- ex: informaticianul, tamplarul) si munca indirect productiva ( ex: profesorul). Aceasta
relationare resprezinta de fapt o intreaga filosofie intelegerea a ceea ce inseamna munca

Nevoia de existenta materiala genereaza o activitate direct si indirect productiva.

Nevoia de existenta psiho-sociala genereaza o stare mai complexa decat in cazul

anterior pt ca avem de a face cu 2 tipuri de activitati:

a.activitatea care are caracter socio-participativ (individual participa social - ex

mersul la teatru)

b activitatea direct sau indirect productiva (activ marcata prin hasurain schema)
 Raspunde nevoii / indirect in consecinta nevoii, vine in intampinarea nevoii, pt ca nevoia
se exercita prin activitatea socio-participativa; individul partcipa social o plimbare a individului
iese la plimbare oriunde ar fii plimbarea respectiva, el nu produce nimic, nici direct nici indirect
( cand se duce la mall), el participa social, dar pt aceasta trebuie sa existe mallul,=> treuie sa
existe alti indivizi care isi desfasoara acolo o activitate direct sau indirect productiva si
realizeaza cu acel individ care se plimba are nevoie.

Activitate cotemplativa
Activitate direct productiva

Activitatii contemplative ii vine in intampinare activitatea direct productiva

A 3a axa: activitate contemplativa careia ii corespunde o activitate productiva. plimarea

in parc, pt acel parc a fost facuta munca (activ productiva)

=> Toate acestea constituie de fapt activitatea urbana. Activitatea urbana pretinde
spatiul adecvat => aceasta activitate urbana cu complexitate deosebita genereaza spatiul urban
adecvat. Acesta impreuna cu activitatea urbana, intr-un anumit loc si moment inseamna
prezenta spatio-comportamentala. Aceasta (prezenta spatio-comportamentala) evolueaza,
deci suporta de fapt o dinamica in timp si posibil si in spatiu, care nu inseamna altceva decat
existenta urbana.

Exista activitati de naturi diferite in functie de obiectiv si in functie de conditia de

desfasurare. Un factor de activitati: atragerea unei activitati de catre o alta activitate: relatii de
atractie si relatii de distractie. Atractie intre abstractizarea existential-functionala si
abstractizarea psiho-sociala, in timp ce avem de a face cu o relatie de distractie intre
abstractizare functional-existentiala si abstractizarea perceptiv- estetic

Relatia de atractie exista in cele 2 situatii intre activitatea productiva si activitatea

contemplativa sau cealalta situatie, activitatea socio-participativa

Acest model explicati pune in evidenta relatia intr-o stare mai complexa decat starea pe
care o luam in consideraere vb despre relatie, in principiu intre activitate si spatiu. Intervin o
multitudine de factori care intr-un fel sunt doar sugerati in acest model. Latura lor psihologica,
sociala sau natura fizica fac alcatuirea prezentei socio-comporamentale sa capete un caracter
orgnic, adica un caracter care devine complex cu referire la ceea ce ins oras.
 3. constatare pt care de fapt preia din explicatiile lui Durheim, filosof german, secolul
XVIII care comenta ca in alcatuirea lumii exista o solidaritate a lucrurilor care are o dubla
natura, o solidaritate mecanica si este o solidaritate organica. Extindem aceasta intelegere a
lumii la oras pt ca orasul este cea mai complexa forma de existenta umana in cadrul teritoriului.
Orasul este marcat de o solidaritate/coerenta mecanica ca obiect mecanim, supus unor reguli
clare ale fizicii, dar totodata el este supus si unor reguli organice, el fiind stapanit de om care ii
transmite de fapt un mod e lucru de natura biologica, organica. In ultimii ani , aceasta
intelegere, pe doua fete, pt oras se intregeste cu o a 3a fata, un al 3-lea plan - cel energetic-
impunanduse atentiei noastre solidaritatea energetica. lucru interesant, el aparand ca idee in
ultimii ani in conditiile in care problema energiei devine o problema esentila a vietii, comunitaii
si omului, dar pe de alta parte atragage atentia asupra faptului ca energia este o caracteristica
atat de natura mecanicului cat si de natura biologicului/ organicului: alcatuirea mecanica
produce energie.pe de alta parte: organismul uman, vegetal, biologic produc si consuma
enegie.

test: Raportandu-ne la ocuparea solului/spatiului in care intervin urmatoarele 2 tipuri de

activitati: pe loc sau ?intre locuri?, luam in considerare adecvarea

Morfologie si structura urbana

A vb despre morfologie este foarte evident o consectinta a abordarii structuraliste.

Structuralismul s-a definit ca aplicatie pe ligvistica in primul rand si mai apoi destul de repede
pe matematica, asa incat gramatica, cercetarea in domeniul gramaticii, a fost un suport
fundamental pt structuralism. Utilizarea termenului de morfologie a intrat in felul acesta foarte
timpuriu in vocabularul structuralismului si datorita unei potriviri corect definite a ramas in
vcabularul utilizat de analiza structurala in diverse domenii stiintifice si dupa ce structuralismul
a disparut ca un curent filozofic de prim interes. a.i. termenul de morfologie a fost destul de
repede preluat in teoria arhitecturii si mai mult a fost introdus in urbanistica. A fost o perioada
in anii 70 cand in contextul european exista o preocupare sustinu pt ceea ce s-a numit
morfologie urbana. Exista un grup de cercetatori teoriticieni, care aveau ca obiectiv al
cunoasterii in mod deosebit, morfologia urbana.
 Pt intelegerea lucrurilor, exemplificarea cu ceea ce inseamna morfo in gramatica este
referinta cea mai simpla si clara. Morfo fiind in gramatica acea parte care se ocupa cu
intelegerea si studierea partilor de vorbire, luate ca atare, clasificate in fuctie de proprietatile
lor si comentate in consecinta.

Morfo are acelasi sens in ceea ce priveste alcatuirea urbana si trebuie spus ca s-a folosit
mult timp, si se foloseste in continuare, si termenul de sintaxa. Exact cu acelasi sens ca morfo, o
analiza a cunoasterii a partilor de propozitie, parti de vb intelese si...

deci dpdv al posibilelor relatii dintre ele.

In ansamblu, abordarea in plan morfologic si in plan sintactic a alcatuirii urbana

inseamna defapt o abordare de structuar urbana. Aceasta, in contextu in care, evolutia in ceea
ce inseamna cunoasterea urbanistica, a trecut de la o analiza de tip tipologic initial, la o analiza
de tip relational ulterior, analiza relationala neinlocuind analiza tipologic, ci doar completand-o.
In fond o analiza tipologica e o analiza morfologica, iar o analiza relationala e o analiza
sintactica. Morfologia se evidentiza in raport cu o relalitate a existentei alcatuirii urbane/ fizice.

Trebuie sa luam in consideratie morfologia se evidentiaza in raport cu o realitate a

existentei alcatuirii urbane/fizice.Morfologia este defapt o abordare in cunoastere care se
sprijina pe abstractizare. Daca relitatea fizica duce spre viitor la generarea unei organizari
viitoare (tesut viitor), in sensul ca ea, morfologia, constituie un suport al tesutul viitor. Apare o
confuzie, tesutul in viitor este tot morfologie, una noua, o morfologie dezvoltata completata
intr-un anume fel, care se realizeaza in baza proiectului.

Proiect pe care Maxwell il considera sub forma de design. Apare faptul ca printr-o
abordare in abstractizare, o realitate de alcatuire urana, spatiala, poate fi interpretata
morfologic si cercetata in consecinta. pe aceasta cercetare se sprijina orice proiect. Deci
proiectul are ca suport morfologia existentului in cadrul teritoriului Si atunci o alcatuire viitoare
inseamna ca se sprijina pe de o parte pe un existent fizic, si pe proiectul care implica morfologia
respectiva. Cum se noteaza ca produs al cunoasterii intre ceea ceinseamna alc fizica sau
abstractizare e defapt o interpretare, o intelegere a lucrurilor, asa incat in concluzie morfologia
poate fi comentata printr-o referire directa la alcatuirea urbana, dar o cunoastere in
profunzime se face printr-o interpretare in abstractizarea ei. In fond, este defapt o intelegere a
ceea ce practic noi facem.( Aflandu-ma pe o strada, pot sa comentez morfologia alcatuirii respective,
referindu-ma la componentele fizice pe care le am in imagine, ale spatiului respectiv- referinta directa. )
Atunci cand vreau sa fac o analiza mai profunda sa pun in evidenta caracteristici ale modului
de ocupare, de asezare, de realizare a spatiului ca inchidere si deschidere, ca plin si gol, ca
inaltimi, ca functionalitate, avem nevoie de o abstractizare. Un plan e o abstractizare. un plan
al modului de ocupare al teritoriului unui caract pe care...o analiza morfo mai profunda se
realizeaza prin abstractizare a contextului respectiv.

Ce inseamna aceasta morfologie la nivelul orasului ?

Reluand relatia activitate-spatiu pornind de la ceea e constituie, ce implica motivatia

activitatilor, populatia si ceea ce implica existenta spatiilor, situl. populatie si sit. orasul in
ansamblul sau, evidentiindu-se in primul rand, la o prima analiza, prin populatia si prrin sit.
Populatia inseama de fapt la nivelul orasului prezenta oamenilor si activitatile pe care oamenii
le desfasoara. In timp ce situl inseamna teritoriu si spatiile care se constituie in cadrul
teritoriului. Activitati urbane localizate, asezate, si spatii urbane amenajate. Prin termenul de
spatiul urban implicam tot ceea ce este fizic in cadrul spatialitatii respective. Activitatile urb
localizate sunt de diferite feluri: productie materiala, spirituala, manifestari culturale, cultural-
politice, initiative, manifestari comportamentale.

Am vazut ca activitatile pot fi cunoscute, analizate, printr-o clasificare foarte flexiva in

raport cu nevoile pe care le avem la mom reps. aceste activitati sunt determinate in planul
populatiei fiind desf de pop, dar ele sunt determinate pe linia intereselor, a nevoilor. Acestea
fiind de nat biologca,materiala, economica etc.

Activitatile urmarand logica din comentariile anterioare, definesc, printr-o adecvare

corespunzatoare, spatiul, spatiile si daca luam in consideratie o anumita orgaizare a sistemului
de activitati, vb deja de o anumita organizare intr-un spatiu - politici urbane, teorie urbanistica,
concepte etic-morale, principii economice, traditii. aceasta pt ca de spatiile repsective se leaga
si ceea ce inseamna comportament, comportamentul avand o imagine, produce o imagine,
umple spatiul, a.i, vb de o spatialitate, nu se poate sa nu implicam ceea ce inseamna consecinte
ale comp. Spatiile influenteaza activitatile atunci cand ele exista si cand sunt luate in folosita.
Deci avem consemnata o relatie de interdependenta, o rel de interedependenta care
construieste, genereaza valori, bunuri , atitudini si imagini. Reprezentarea in modelul aceste a
acestor produse, efecte, ale alcatuirii urbane, pune in evidenta faptul ca, oricare dintre ele
surprnde atat activitatile cat si spatiile in consecinta. Vb astfel de o interdependenta intre viata
urbana si cadru urban. Cadrul urban in aceste conditii definind componentele exsitentei
urbane, pe aceasta linie, interese, nevoi, efecte fizic-materiale sau mentale, economice, psiho-
sociale, juridic-administrative, cultural-istorice etc. interactiunea intre viata urbana si cadrul
urban genereaza modul de viata urbana, iar acesta caracterizeaza de fapt organismul urban si
ajunge la aceasta notiune.

Adica tot ceea ce vedem, constatam, intr-un teritoriu urban, case masini oameni
mobilier urban arbor miscare zgomot mirosuri, aceasta este o intelegere complexa si mai noua
a organismului urban in sensul ca despre org urban, despre oras ca org urban, se vb acum, nu
printr-o simpla vedere de sus a unei machete, ci prin prisma trairii in interiorul acestui spatiu.
De acea vb de viata urba si cadru urb de aici va rezulta acea intelegere in suprapunere,
constienta in acest sens ca profesionisti, inconstienta pt oameni. Intelege in plan organizatoric
si intelege in planul formal-configurativ adica sp urban.

Termenul de organism urban este un termen care apare in literatura de specialitate o

data sau in consecinta intelegerii organice/organiciste a orasului-intelegerea acelei solidaritati
organice. Putem mai departe sa vb despre elem constitutive ale organismului urban-aceste
elemente situate fiind in cele doua planuri. Ele sunt elemente de viata urbana si elem de cadru
urban. Pt fiecare din aceste planuri de inseamna in principiu natura acestor elemente.

Tipuri e elemente de viata urbana si tipuri de elemente de spatiu/cadru urban

ajungem la o abordare morfologica pt ca intram intr-o cunoastere a componentelor de sistem.

Analiza tipologica tipuri de lemente de viata urbana si tipuri de elemente de spatialitate

urbana./Cadru urban

Abordare morfologica o cunoastere a componentelor din sistem.

Pt ca daca organismul urban este un sistem, atunci putem spune ca el se constituie pe

cele 2 planuri: organizatoric si formal configurativ, pe fiecare dintre aceste planuri definindu-se
un anumit subsistem. Ne deferim la subsistemul de viata urbana, ne referim la o tipologie
acetui sistem.

Elementele de viata urbana sunt de 2 tipuri: elem determinate si elem determinante.

a.elemente determinate. lespune asa pt ca sunt in primul rand determinate de actiitati.

de fapt sun det pe linia interesului, a nevoilor pt ca aceste elemente determinate sunt insasi
activitatile care se defasoara in spatiu. e vb de o determinare de natura functionala si ele pot sa
fie caracterizate sau impartite in mai multe tipuri dupa tipurile de activitati pe care e-am definit
in prealabil. putem avea elemente direct productive, inderect productive, comunicationale
implicand miscarea, circulatia.

b.elemente determinante. le spune determinante ptca in interiorul acestui sussisteb ele

influenteaza pe cele din categoria a- influenteaza afirmarea lor. le spune determinante
functional, ambiental pt ca ele se refera la ambianta si sunt elemente temporare- de timp,
praxeologie- de practica, de experiante, si elem psiho-siciologie. Intre aceste elemente de nat
ambientala exista intre ele niste relatii. Un comportament, o atitudine psihosociala se modifica
in raport cu timpul sau influenteaza timpul in lagatura cu o intentie, cu un mobil, dar aceste
elemente influenteaza elementele din categoria a, a elem determinate. A.i. se evidentiaza in
cadrul acestui subsistem un ansamblu de realtii de influenta, de determinare la un subnivel al
subsistemului in anasamblul acestia. Aceste relatii se constituie ca structura fuctionl-spatiala. Ii
spune astfel pt ca e vb de relati cu caracter functional, relatii care se prduc in spatiu, care
mobilizeaza intr-un anumit fel spatiul in care se produc. Subliniem faptul ca desi abordarea
structurala pleaca de la existenta unei structuri functionale denumita astfel ca alcatuire de
relatii, de functionare. analiza pe care functionalismul a absolutizat-o a fost analiza tipologica.
Aici a fost greseala modelului functionalist pt ca a absolutizat o structura la analiza tipologica,
neluand in cinsideratie analiza... lucrul acesta ca necesitate va aparea mai tarziu, atunci cand
functionalismul ca model de organizare a spatiului, e va pierde.

Rreferitor la cadrul urban, vom constata evidentierea a 3 subcategorii de elemente:

1. elemente determinate functional- determinarea este directa pe linia activitatilor. Aici

avem subgrupe de activitati, tipuri de activitati.

-obiecte construite, spatii amenajate, spatii plantate. Si aici pot aparea o mutitudine de
tipuri de astfel de elemente, ceea ce e caracteristic este manifestarea fizica a acestor eleme, e
vb de elemente fizice in spatiu

2.elemente determinante functional compozitionale - ele exprima o nevoie functionala

si sunt deja mijloace de compozitie, construiesc o compozitie. Avem de aface cu elemente de
plastica urbana sau efecte de plastica urbana si elemente de comportament, adica efecte de
comportament

-efectul de perspectiva este un efect de plastica urbana

-atmosfera zgomotoasa este un efect de comportament.

-stare de labraca a mediului construit este tot un efect de comportament

3. elemente determinante compozitional -formal pt ca influenteaza din punct de vedere

formal compozitia. tipul elementelor proprietati perceptive, tipul elementelor, al situatiilor,
calitatilor spatio-temporare, tipul elementelor mijloace estetice- in fiecare dintre subcategorii
se evidentiaza relatii

Mijloacele estetice ( scara spatiala, sau dominanta, contrastul) deci in interiorul

categoriei avem de aface cu astfel de relatii, dar dominanta ca mijloc plastic serveste constituirii
unui efect plastica, care este efectul de perspectiva care se sprijina pe dminanata si va sugera o
anumita relationare un spatiu, un ansamblu are nevoie in realizarea sa deefectul de perspectiva

O multituidne de relatii la niveluri diferite, relatii ce se constituie ca structura formal -

configurativa spatiala, ce se refera la forma si se defineste spatial

Iata punem in evidenta doua feluri de structura urbana niste structuri partiale pentru ca
in realitatea lucrurilor, structura spatio-configurativa etse o reproducere in spatialitate
concreta a structurii functional - spatiala.

Aceasta distinctie in contextul structurii urbane a celor doua planuri este realizata pur si
simplu din interese de abordare, de intelegere a lucrurior si este vorba de o metoda de
abordare profsionala si profesionista.

Cele doua structuri nu ne apar in realitate distincte, deci aceasta distinctie nu este
perceputa ca atare de un invidivid obisnuit, ci rezulta exclusiv in contextul abordarii
profesioniste, fiind de fapt o operatie mentala profesionala, absolut necesara insa.

Sigur ca sunt o serie de semne prin care noi ca profesionisti deducem structura spatio-
functionala aflandu-ne intr-un spatiu. Deci pentru noi ca profesionisti, perceptia este prosibila
prin intermediul structurii formale configurative.

ex. aflandu-ma intr-un spatiu si vazand existenta unei cladiri cu o anumita tinuta,
tratare, cu o anumita incadrare care ii genereaza o importanta =>> un sens pozitiv in contextul
respectiv, sunt capabil sa deduc ce se intampla in cladire = a afla aspecte in vedere cu
structurafunctionala prin simpla perceptie a miscarii in spatiul respectiv.
 O analiza imi aduce toate informatiile respective si in explica chestii la nivelul structurii
configurational-functionalan si structura configurativ-spatiala -> este partial subiectiva, ea are
o baza obiectiva in masura in care, in mod firesc,ea treabuie sa exprima structura functionala;
ea totusi are o caracteristica subiectiva, intrucat interpretarea si redarea aceluiasi lucru in
functional - intervina subiectivism - al celui care organizeaza spatiul, al celui care foloseste
spatiul si sub. al celor care comenteaza spatiul.

Acest subiectivism al structurii spatio-configurative explica nevoia de ambient in

interiorul unei org spatiale. (Aceasta nevoie de AMBIENT - in partea a doua, COMPOZITIE
URBANA.) Nevoia de ambient rezulta ca suprapunere intre multitudinea nevoilor care
caracterizeaza existent individului la un anumite moment intr-un anumit loc.

Trei sfere de nevoi

O nevoie de existenta, nevoie primara.

O nevoie de social, de a trai cu altii.

O nevoie de estetic, etic, moral.

Suprapunerea acestora defineste nevoia de ambient- suprapunere foarte diferita, de a

un individ la altul, diferita pentru fiecare individ. Daca un spatiu = o ambianta, acelui spatiu ii
vor corespune numeroase AMBIENTURI, pt. ca fiecare indivi caretrece prin spatiul respectiv, il
percepe intr-o anumita stare ambientala. Ptc. ambientul este o trecere in afectivitate, a
AMBIANTEI si dupa particularitatile sale va retine unele sau altele dintre caracteristicile fizice
ale spatiului.

Capitolul al treilea
FUNCTIONALITATE URBANA

Termenul de FUNCTIE si termenul de FUNCTIONARE.

FUNCTIONALITATE (apare acum, pe lanag termenii foositi deja; functiune si functionare)

 Activitattea si spatiul = categorii urbanistice fundamentale. Pt. a le intelege, trebuie sa
mai luam in consideratie o a treia c.u.f. = FUNCTIA URBANA, deoarece, pe parcursul acestui
drum de devenire spre spatiul adaptat, apare cerinta functionala si dupa aceea functia.

In realitate, MOBILUL, prin procesul de SCHISMOGENEZA = nastere diferentiata, in care

apar mobilurile urbane, mobilul respectiv produce de fapt, actioneaza prin intermediul unei
cerinte functionale.

Daca nevoia exprima ceva ce, material sau spiritual, omului i-ar trebui, daca interesul
exprima de fapt o nevoie devenita constienta in mintea individului, devenita un factor activ, si
daca mobilul se defineste ca motor al unui anumit interes, atunci cerinta functionala este
mijlocul prin care mobilul respectiv se exercita asupra spatiului. Acasta cerinta functionala va
deveni prin ceea ce pretinde FUNCTIA unui instrument sau a unui mijloc de a obtine ceva, a
spatiului. Spatiul, in felul acesta, se adecveaza pentru activitate.

Relatia de influenta directa mobil-activitate-spatiu se exercita intr-un mod indirect prin

intermediul cerintei functionale si a functiei, intorcandu-se de la spatiu la activitate. Acest ciclu il
urmareste profesionistul, care are in vedere circuituldirect, dar prin competentele lui urmareste
si pe cel indirect, misiunea lui fiind sa organizeze spatiul; el vine in intampinarea unei activitati
pe care individul o va desfasura.

Referitor la cerinta functionala - ea se naste numai in interiorul spatiului, ce referire la un

anumit spatiu; desi pleaca de la interes si din nastere mobilului, devine efectiva cu referire la
un spatiu - daca nu are spatiu de referire, dispare = mobil neinchegat. Cand in mintea
individului apare o posibilitate de spatializare, apare si cerinta de spatializare (functionala).
Spatiul poate sa fie un loc pe sifonier sau intr-un dulap in legatura cu intentia individului de a-si pune
ceva, dar spatiul poate sa mearga pana la sute de hectare pe care individul vrea sa cultive porumb.->
exprimare cu caracter generic.Daca individul nu ar avea ace aposibilitate de a-si rearanja lucrurile in
dulap, ar ramane in minte in minte cu mobilul(ideea) si ar merge mai departe- nu ar aparea cerinta
functionala.

Cerinta functionala apare in mod obligatoriu in int. spatiului. 3 tipuri de cerinte

functionale

1. Centripeta - se manifeta in interiorul sistemului; ar reaseza componentele sistemului,

le-ar da alta importanta, ar modifica relatiile dintre componente, dar comp. ar ramane aceleasi;
sistemul isi imbunatateste calitatea, dar nu se modifica constitutiv.
 2. Centrifug-centripeta - este in afara sistemului si se intoarce in sistem - are ca obiectiv
dezvoltarea sistemului - iese si revine in sistem imbogatita, dezvoltand sistemul = cerinta
functionala de achizitie.

3. Centrifug - iese in afara sistemului, nu revinein interior, ptc. cerinta functionala are
nevoie de ceva care nu tine de sistemul respectiv, asa ce cerinta functionala va crea in exterior
un alt sistem pe masura nevoilor respective.

Asa se intelege esenta dezvoltarii sistemice a unei alcatuiri sistemice = baza intelegerii
dezvoltarii spatial-teritoriale.

Cerinta functionala - cele trei tipuri

- C. centripeta = adaugare, intregire

- C.c-centr. = achizitie

- C. centrifuga = disolutie, distrugere

In principiu, sistemul se reconsidera in conditiile primelor doua tipuri de cerinta

functioanala, este interesant cand conditiile c.c-c = regenerare, in timp ce cerinta centrifuga
=>>GENERARE, deci altceva.

TIPURILEDE INTERVENTIE:

-CELE care produc modificarea sistemului initial prin reductie sau amplificare, SAU
pastrarea sistemului.

REDUCTIA SISTEMULUI = micsorarea sistemului, distrugerea sistemului

COMPLEXIFICAREA SISTEMULUI = posibila distrugere a sistemului, cresterea sistemului.

Scaderea = produsul c.f.centripete.

Distrugerea = produsului c.f.centrifuga-centripeta si c.f.centrifuge; cerinta de distrugere

= stingere atunci cand nevoile nu mai sunt alimentate si treptat alcatuirea spatiala resp. moare
incetul cu incetul sau explozie, distrugerea prin desfiintare, demolare.

Putem sa actionam fie prin stingere, lasand-o in timp sa dispala(localitatile din muntii
Apuseni, pleaca generatiile tinere, generatiile batrane mor si cladirile nu mai sunt intretinute;
Vestul Salbatic), fie prin explozie (demolari, pentru noi constructii - ultimii 10 ani ai perioadei
comuniste, DAR s-a vorbit mai mult decat a fost demolare propriu zisa - in bucuresti - o
demolare nestiintific abordata - s-au demolat si lucruri care erau de foarte proasta calitate, dar
si a unor lucruri de bbuna calitate; in ceea ce priveste satele - s-a demolat putin - pe motivatia
legata de construirea canalului Dambovita-Dunare, sau a unor lacuri de acumulare - mijloc de
interventie = STINGEREA, cand se cerea ca orice bucata de sat sa fie suprimat - orice actiune de
autorizatie de adaugare de constructie, de pavare, de imbunatatire a conditiilor = stingere, pe
parcursul a 10-15 ani, ca sa nu foloseasca demolarea)

Alcatuirea urbana castiga teren prin ac.achizitie.

ex.centrele de orase - refacerea centrelor in anii 70-80 = operatii de tip intensiv (la Botosani,
Rmn-Valcea, Pitesti, in general la orase extra carpatice, existau posibilitati de indesire - sedii
admin. hoteluri, case de cultura, locuinte = in interiorul terit. inclus) sau extensiv (orase din
Carpati - centrul sibiului - separat, in alta parte, in legatura convenabila cu vechiul centru;
Sighisoara, Bistrita)

Structuri urbane cursul 4

Desi cerinta functionala este un element initial in orice modificare care apare in
teritoriu, ea isi poarta influenta pana la a determina caracterul interventiei. E importanta cresterea
intensiva si extensiva ca o rezultanta a acestei tendinte pe care cerinta functionala o impune.
Cerinta functionala in sine nu se poate naste decat in interiorul sisemului(in interiorul
organismului respectiv), asta desi la o prima analizare a lucrurilor modificarea care se impune
este generata din exterior => nu e asa nici cand ceea ce se schimba in interiorul organismului
respectiv se realizeaza la un impuls din exterior.
ex. cunoaste situatia unui cartier - ceva se schimba in afara cartierului (mai mult sau mai
putin adiacent lui) => trebuie luata in considerare si o schimbare in interiorul cartierului =>
interventiile sunt impuse de schimbarea din exterior ( o largire de strada, crearea unei artere
majore). Asta deoarece sunt necesare modificari de influenta.
Sa nu facem confunzie intre ceea ce inseamna - impus de schimbare ce poate sa vina din
exterior si cerinta functionala ce vine din interior.
 (Cerinta functionala in interior
iese in exterior si ceva cu substanta?
exploratori in exterior iar apoi ies definitiv din sistem)
A treia categoria functionala.
Exista o raportare foarte sensibila; sensibilitate care merge la relatii foarte fine intre nevoie si
functie, in sensul ca pe parcursul evolutiei respective avem de a face cu o evolutie a
interesului => initiaza orice initiativa in spatiu in legatura cu fiinta umana; cu toate astea nu
ramane la fel, el se modifica; formele in care se exprima si cum se initiaza se schimba de la
situatie la situatie, trecand prin functie.
Plan psihosocial - interesul devine mobilul de actiune (antreneaza actiunea) =>
modifica interesul catre actiune (se diminueaza, isi micsoreaza amploarea) e vorba de interesul
care il preocupa pe individ. Asta se schimba din planul psihosocial catre planul arhitectural.
Interesul interior din interior se diminueaza, se aseaza, in individ apare interesul spatial
=> interesul devine din ce in ce mai plauzibil in ceea ce inseamna configurarea spatiului, si
aplicarea lui (initial nu este precizat) => luam in considerare cresterea interesului spatial
(interes spatial arhitectural urbanistic). => nu exista aceast interes, insa el apare.
Asistam la o trecere de la interesul psihosocial la cel arhitectural urbanistic.

Aceasta trecere se face printr-o trecere de la

=> o relatie intre functie / activitate/ spatiu
Functia este partea cea mai abstracta a acestei relatii => practic fie ca ne referim la o
organizare incipienta sau deja pusa in spatiu, functia ramane abstracta
(e problema intelegerii planului organizatoric -> care devine e functie) => este o organizare
functionala (organizare de functii) . Functia nu este o orca in primul rand atunci g a spatiului, nu
este o insusire a spatiului, este o disponibilitate pe care spatiul o poate avea, castiga, insusi,
printr-o anumita organizare. De aceea trebuie sa lucram cu functii - adica cu nimic concret, ci cu
disponibilitati, cu posibilitati.
Avem un interes principial teoretic, abstract si a unui interes in forma concreta si anume
configuratia spatiala.

In momentul cand incepem sa vorbim de functie intr-un ansamblu de interese incepem

sa ne ocupam de caracterul functiei, si punem astfel in discutie functiile pozitive si functiile
negative, in sensul ca:
- functia negativa este o functie care produce, care impune o reductie a sistemului, deci este
vorba de o cerinta functionala care are caracter reductiv
- functia pozitiva are un caracter constructiv fie ca doar reaeaza relatiile in cadrul sistemului
pastrand aceleasi elemente, fie ca impune,aduce,noi elemente.
In general, prin aparitia si manifiestarea unei functii negative, sistemul pierde din
rosturile sale, pierde din ceea ce inseamna misiunea sa. Adica sistemul devine nefunctional.
Aceasta intelegere este datorata abordarii biologiste ( la inceputurile structuralismului -
> s-a bazat pe biologie, pe organicitate).
Sensul biologic al functiei este luat in consideratie:
in sensul pozitivitatii ca rezultat al mentinerii starii sistemului
in sensul negativitatii, ca rezultat al deprecierii starii sistemului
In biologie, ca referire la un organism viu, conditia de functionare a organismului
respectiv, inseamna mentinerea in mod natural.
Definitia structuralismului implicand matematica in cercetarile respective, va aduce
un nou sens -> logico-matematic. Ceea ce este important este ca acest nou sens nu exclude
intelesul de factura biologica, organicismul ci il completeaza, il intregeste in ceea ce priveste
structura urbana.
Orasul este inteles si in sens mecanic si in sens organic (solidaritate mecanica/
solidaritate organica) => explicarea a orice in ceea ce priveste orasul trebuie facuta si in sens
organic si in sens mecanic.
Revenind la cele doua tipuri de functii pe care la luam in considerare si in ceea ce
priveste mediu urban vorbim: despre o functie pozitiva si una negativa => datorita intelegerii
logico-matematice.
Intelegerea organicista sustine functia pozitiva- cu rol de construire, care mentine
realitatea, chiar daca biologia recunoaste si existenta functiei negative.

Acceptia logico-matematica ia in consideratie ca valoare constructiva atat functia

pozitiva(nfunctie) si functia negativa(disfunctie). Astfel o teorie moderna a constructiei
urbane nu poate sa comenteze si nici nu poate sa ia in consideratie situatiile respective decat
considerand atat functia negativa cat si functia pozitiva => in analiza de situatie cei doi termeni
se vor intalni in mod frecvent.
ex. A considera in urban functia ca fiind doar nfunctie reprezinta a lua in considerare
demolarea ca pur si simplu o intamplare nu ca o necesitate. Cele doua functii sunt functii active
in cadrul structurii urbane => demolarea un mijloc necesar in sens constructiv. Altfel spus se
recunoaste ca in dezvoltarea urbana avem nevoie de demolare. -> a proscrie demolarea, fara
discernamant, este o eroare pe care cetateanul obisnuit nu o poate intelege -> se inscrie in sfera
acelei intelegeri pozitive a negativului.
 Intelegere pozitiva a negativului!!! - este vorba de a lua in consideratie o dubla
realitate:
- realitatea unui negativ care este o stare de fapt
- o stare care poate sa fie considerata evaluata, ca necesara sau nu, ca favorabila intr-o
anumita masura
Astfel considerarea negativului ca intelegere este o evaluare pozitiva. Dupa o analiza
stabilesc ca aceasta cladire trebuie demolata, sau acest grup de cladiri => are un sens negativ,
dar faptul ca in continuare insemna realizarea in acel loc a ceva mult mai important decat ce a
fost inseamna ca negativul initial evaluat ca atare, este suplinit de un pozitiv. => de fapt in oras
se impleteste ideea negatiei cu ideea pozitivarii, pozitivizarii ( in conditia in care avem de a face
cu un subiect gandit, analizat stiintific).
Intotdeauna, in orice situatie suntem pusi sa luam o decizie cu privire la o alcatuire
urbana, noi punem in analiza disfunctiile si functiile -> aceasta analiza numindu-se analiza de
disfunctionalitate.
Astfel incat daca orice studiu pentru noi incepe cu o analiza a situatiei existente,
momentul al doilea este analiza de disfunctionalitate. (uneori aceasta este atat de importanta si
atat de masiva in acel studiu, desi alteori aceasta este minima). Nu este niciodata justificata o
interventie daca in acel bloc nu este o disfunctionalitate care poate fi inlaturata.
Disfunctionalitatea implica un mod de evaluare relativ.
-Nu orice stare de disfunctionalitate este de aceeasi gravitate, nu avem de a face cu o
singura stare de gravitate in ceea ce priveste disfunctionalitatea
- Starile de disfunctionalitate se definesc intr-o abordare de prioritati pentru ca daca din
atatea discutii a rezultat ca in sistem multitudinea relatiilor produce o multitudine de functiuni si
daca am putea sa punem in evidenta o buna functionare este nevoie ca aceste relatii sa devina
functiuni pozitive legate intre ele. Pozitivitatea unei stari rezulta din modul in care functiile
sunt legate intre ele -> trebuie spus ca daca acest lucru este valabil pentru functiile pozitive, este
valabil si pentru cele negative. Relatiile pot favoriza atat raul ca stare cat si binele.
In desfasurarea de la nevoie/ interes la spatiu unde apare locul favorizarii unei disfunctii?
Aparitia unei disfunctii este prezenta cam peste tot. Arhitectul gandind spatiul,
organizarea lui, insemna ca el este supus pe parcursul acestui drum, cel putin la eroare. Avem
drumul de la nevoie la functie la activitate la spatiu + luam in considerare si existenta spatiului.
Ce se intampla cu acest spatiu cand intra intr-o existenta obisnuita? Spatiul definit realizat intrat
intr-o existenta comuna. => disfunctia pandeste la fiecare trecere dintr-o etapa in cealalta etapa.
daca disfunctia este prezenta la aceste etape, treceri de la o etapa la alta => trebuie spus ca
disfunctia poate sa apara de la alte hibe care pot sa apara in interpretarea-activitatea
profesionistului -> de la functionarea activitatii prin intelegerea arhitectului .
 Intre nevoie si functie, disfunctia este datorata ignorantei, neasumarii, profesionistul nu
stie sa descopere disfunctia, o ignora, nu o cunoaste. Nu stie sa gaseasca un tip de analiza
adecvat. Disfunctia poate sa apara intr-un sens de neangajare => profesionistul nu este interesat
de disfunctie; isi urmareste interesul; nu analizeaza, nu cerceteaza, nu si asuma disfunctia
respectiva si gandeste un complex functional pe care sa il puna in practica
- Trecere de la definirea spatiului la existenta efectiva a spatiului disfunctia poate sa
existe, aceeasi sau alta( in stare negestionata). Gestionarea insemnand de fapt
administrarea alcatuirii spatiului respectiv. Urmarind aceasta succesiune, semnalam de
fapt ( CA PROFESIONISTI) ca a functiona ,pentru un spatiu, nu inseamna numai a
proiecta spatiul respectiv, ci a conduce aceasta preocupare pana la grija pentru modul in
care spatiul respectiv functioneaza.
A ne preocupa pentru ceea ce inseamna disfunctie - a afecta acestei probleme o mare
parte din activitatea noastra.
Analiza situatiei existente in cea de-a doua etapa este de fapt o analiza de functionare in
care preocuparea noastra pentru disfunctii este esentiala. Avem de a face aici cu o actiune care
are un anumit caracter metodologic si care se numeste problematizare in sensul ca: a avea un
spatiu, o situatie, analiza situatiei existente ne pune la dispozitie informatii cu caracter descriptiv,
ce se afla acolo? ce caracteristici au toate lucrurile care se afla acolo? ce posibilitati de dezvoltare
au acele lucruri? si noi putem sa venim cu intrebarea ce este bine si ce nu este bine in situatia
respectiva? - asta inseamna problematizare - faptul ca pui in discutie, cu referire la situatia
respectiva a unei probleme. punand in discutie problema respectiva descoperi realitatea
situatiei, disponibilitatatea ei.
Ce inseamna a face/a dezvolta o problematizare?
- pt a realiza o analiza intr-o situatie existenta.
1. definirea unui suport de problematizare - cercetarea, analiza situatiei existente sa fie
completa si ca tu ca profesionist ai informatii suficiente privind astfel de situatii din experiente -
> cercetarea experientelor de acelasi fel
2, cercetarea situatiei existente - istoric, starea actuala si disponibilitate
3. cercetarea nevoii la nivel de strategie si obiectivare, posibilitati si pespective privind
locul respectiv
A avea informatii cat mai bogate asupra acestor 3 aspecte inseamna a avea la dispozitie
un suport corect de problematizare- care consta in a descoperi si a pune in evidenta o serie de
probleme caracteristice locului respectiv, alcaturii spatiale respective - trebuie sa urmarim cateva
momente de abordare analitica:
1. inventarierea relatiilor in teritoriu in raport cu diferitele influente care apar in cadrul
teritoriului respectiv
2. listarea disfunctiilor, examinarea si caracterizarea lor individual.
 3. ierahizarea disfunctiilor in raport cu gradul de risc - in raport cu ceea ce pot sa
produca/ sa provoace. sunt situatii in care consecinta negativa este directa, evidenta, alteori
aceasta consecinta este in asteptare si ca atare ea este un risc pe care trebuie sa-l depistezi.
4. analiza de disfunctionalitate pe baza unei abordari sistemice a efectelor de subsumare
- faptul ca si in rau exista o interrelationare a.i. consecinta unei disfunctionalitati poate sa nu fie
atat de grava, dar ea sa devina foarte grava in momentul in care disfunctionalitatea respectiva se
relationeaza cu o alta disfunctionalitate chiar mai putin importanta
5. evidentierea dependentelor negative sau pozitive evaluate la nivel de conditionare.
- descoperirea raporturilor de functionalitate- in ce masura o disfuntionalitate este influentata de
o alta disfunctionalitate- una s-ar putea diminua, iar alta sa creasca.-> nu trebuiesc luate direct ca
atare. -> problema corelarii intre diversele disfunctionalitati - in baza unei analize, lista de
disfunctionalitati se schimba.
6. stabilirea pe baza abordarii principiului critic a succesunii interventiilor de
diminuare sau inlaturare a disfunctionalitatilor pentru ca apare aici consecinta de la punctul
anterior: analiza corelarii intre disfunctionalitati. analiza punctului critic- analiza pe puncte in
care trebuie urmarita inlaturarea disfunctionalitatilor:
ex: din analiza respectiva rezulta ca a scapa la un moment dat de disfunctionalitatea y
este necesar in prealabil a fi anihilata functionalitatea x, altfel nu se poate si ca atare, in proiectul
de interventie se urmareste succesiunea diverselor operatii de interventie in sensul in care
aceastaanaliza a punctului critic o pune in evidenta.
7. momentul final in problematizare: formularea propunerilor de interventie in cadrul
teritoriului, avand drept scop inlaturarea disfunctionalitatilor - nu este posibil ca noi sa reusim sa
eliminam absolut toate disfunctionalitatile.Este vorba de calitatea solutiei de ansamblu pe care
noi o avansam si este vorba de o solutie de compromis. in general in viata, dar indeosebi la ceea
ce inseamna organizarea spatiului, nu exista solutii ideale!! solutii care sa rezolve ideal tot ce
inseamna disfunctionalitate. deci compromisul si in caduul acstuia optiunea devine pt noi un
lucru foarte important.

Interes- Nevoie:
- am pornit de la nevoie pentru a ajunge la spatiu, intr-o prima miscare, trecand prin
interes(nevoia transformandu-se in interes).
- nevoia in existenta umana- teorie de acum 100 ani, neschimbata, chiar daca
coleteralele teoriei respective s-au modificat.: Teoria lui Maslow, psihosociolog:
(comportamentul uman si organizarea spatiului) Maslow imparte preocuparile, nevoile simtite
de catre om, individ in 5 categorii. exista o intreaga motivatie a aceste impartiri, un comentariu
pt fiecare categorie. in functie de caracteristicile nevoilor respective, a ceea ce aceste nevoi
impun in comportamentul omului pt ca sunt o multitudine de rezultate la nivelul comp uman- >
Maslow dezvolta o analiza pentru a ajunge sa constate cat este ponderea oamenilor care
simt una sau alta dintre aceste nevoi. nu din intamplare sunt resprezentate grafic intr-un trapez,
ci pt ca nevoile sunt suprapuse in sensul in care Maslow constata ca categoria respectiva de nevoi
de gaseste intr-o cantitate din ce in ce mai mica. o nevoie la baza reprez, si pt ca ea se gaseste in
proportie de 85%, in timp ce nevoia care se afla pe latura de sus a trapezlui, Maslow o gaseste la
doar 10% dintre oameni. Aceste nevoi inseamna:
1.In primul rand nevoile fiziologice, existentiale: a manca, a te acoperi, a te proteja de
frig si nu este de mirare ca sub cativa indivizi care nu acorda o insemnatate prea mare acestor
nevoi
2. nevoia de stabilitate, ordine, siguranta 70% din oameni. imediat langa nevoia
existentiala. Nevoia de a avea un serviciu, un salariu, nevoia de a merge in in sigurnta pe strada
3. 50% nevoia de dragoste si de apartenenta: calitatea nevoii cu referire la ce parte a
organismului se adreseaza, la suflet deja reprezinta o pondere mai mica in randul indivizilor.
Dupa Maslow, 50% din oameni nu au nevoie de dragoste.
ex: cercetarile psihosociologice - sentimentul de apartenenta in randul tinerilor se constata
reducerea de nevoie la apartenenta. nevoia de miscare favorizeaza disparitia sentimentului de
apartenenta. aceasta stare/ situatie devine un mijloc de a cerne, de a tria starea sociala a
individului.
4. Apreciere proprie 40% - individul are un sentiment propriu de apreciere - este vb de
apreciere proprie despre el. Doar 40% sunt capabili sa se autoaprecieze. un individ care nu este
in stare sa se autoaprecieze nu este in stare sa-si gaseasca drumul - are o serie de esecuri.
5. 10% - nevoie de autodepasire. din aceasta categorie rezulta excelenta in planul
societatii. acea excelenta care duce societatea inainte.
1->5: 1- deficit de existenta ; 5 - fiintare
Studiile lui Maslow, de la deficit de existenta pana la fiintare in plin a persoanei, au
consituit subiectul unui studiu in SUA existenta americana se sprijina si astazi pe aceasta
teorie. Societatea americana spune f clar : cheltuie atat cat trebuie pt categoriile acestea de jos pt
a le da satisfactie, si cheltuie cat poti de mult pt cei de sus.
________________
Vorbind despre functie, este mai corect sa inversam putin asezarea acestor componente in
desfasurarea fireasca a procesului care are loc in cadrul unui spatiu, in sensul ca functia e de fapt
insusire a spatiului; in acest sens face posibila o anumita activitate;

Daca in mod firesc in explicatiile de la sf cursului, pornim de la ce este interesul si

ajungem la ce inseamna activitate, in momentul in care pun in discutie functia ea este o insusire
a spatiului. De la functie, pt a ajunge la activitate, trebuie sa am spatiu. Avem in minte o
activitate, gandim un spatiu, pt spatiul resp concepem o functie, coordonam spatiul in raport
cu functia respectiva, si dupa aceea punem la dispozitia activitatii spatiul respectiv.
In aceasta conditie, intre activitate si spatiu, lucrurile sunt foarte clare. -> legatura /
asemanarea intre activitate si functie nu mai este atat de usor de realizat. In general, in mintea
unui incepator in domeniu apare o oarecare confuzie, in sensul ca activitatea sau functia este de
fapt acelasi lucru, in special in conditiile in care noi folosim pt amandoua aceleasi atribute ( e:
activitate economica/ functie economica).

Activitate rezidentiala- functie rezidentiala; apare confuzie, desi si activitatea si functia

au o referinta finala d.p.d.v.al concretului, aceeasi; Pt ca spatiul sa corespunda acestor activitati
spun ca spatiul a fost gandit cu functie rezidentiala.
Functia este defapt insusirea spatiului, de a face posibila o anumita activitate; in mod
firesc atributul si pt functie si pt activitate este acelasi;
Diferenta intre notiunea de activitate si notiunea de functie:
-activitatea se raporteaza/se refera la un agent,
-in timp ce functia se atribuie unui agent;
Astfel avem relatia: agentul are o functie si prin intermediul functiei respective desfasoara o
anume activitate;
1.Diferenta intre analiza functiei urbane si studiul activitatilor economice:
activitate urbana si activitate economica;
2.Disociere intre exercitiul functiei si activitatea care se desfasoara, care are loc in aceste
conditii;
3. Diferenta care rezulta in planul de ansamblu al functiilor, intre functiile interioare orasului
(functii urbane) si functiile exterioare orasului (functii ale orasului in teritoriu);
Diferentierea dintre activitati urbane si activitati ale orasului in teritoriu rezulta si o intelegere
mai corecta cu referire la ceea ce inseamna DEZVOLTAREA ORASULUI, urbana in cadrul
teritoriului datorita activitatilor.
Initial se vorbea despre dezvoltarea unui oras intr-un teritoriu se datoreaza in mod
exclusiv functiilor sale teritoriale, externe; orasul se dezvolta cu atat mai mult cu care are functii
exterioare in teritoriu mai ample; se sublinia caracterul in teritoriu al functiilor;
Acum, un oras se poate dezvolta fara a avea defapt o anumita economie, o anumita activitate
economica, se dezvolta pe baza serviciilor, in conditiile in care serviciile reprezinta si ele in
esenta lor o activitate economica, dar nu o activitate economica direct productiva intotdeauna;
IN COMUNISM: Evolutia unei alcatuiri urbane se datoreaza in mod exclusiv industriei,
activitatilor productive, din categoria industriilor grele; se considera un oras care nu are industrie
grea nu are sanse de dezvoltare; Acesta constituia principiul de crestere pt un oras sau altul;
acesta era motivul pt care in planurile cincinale exista preocuparea ca productia din domeniul
industriei grele sa se repartizeze in diferite orase, dupa cum exista principiul ca in planul cincinal
sa nu fie prevazuti bani pt constructie de locuinte, decat in orasele in care in acelasi plan se
preconizau fonduri pt o industrie grea (activitatea care ar genera dezvoltarea)
Aceasta comanda in dezvoltare nu a mai fost mentinuta, relatiile s-au dereglat si a aparut
ceea ce s-a intamplat dupa `90 si este resimtit si astazi - cand industrii importante au intrat in
declin, insasi localitatile respective au decazut, neexistand in interiorul lor forta sa apara
activitati cu caracter compensatoriu;
dezvoltarea pot sa stea pe baza activitatilor din tertiar sau cuaternar, pana in `90 cu greu se putea
accepta existenta unei localitati cu caracter balnear, fara ca in interiorul ei sa existe activitati
economice cu caracter direct productiv; Din acest motiv la Sinaia s-au construit 2 mari unitati
industriale, care treptat au dus la degradarea caracterului estival de statiune, prin constructia
blocurilor;
Dezvoltarea serviciilor astazi poate sa constituie un factor important de dezvoltare
urbana;
Retea de localitati in teritoriu- in primul rand luam in consideratie aceasta retea in sensul
serviciilor in teritoriu;
Complexul functional, ca sistem inscris intr-o anumita situatie globala, care afecteaza
din interior si din exterior sistemul respectiv, genereaza o functionalitate specifica pt spatiul
urban.Acesta genereaza niste proprietati specifice- numite in globalitatea respectiva stare de
functionalitate

Functionalitatea este o consecinta in aceste conditii ale unui complex de functii;

Functiile acelea sunt niste insusiri in sensul de posibilitati ale spatiului;
functionalitatea este un ansamblu de calitati pe care acele functii le genereaza.
functionalitatea in sensul de complex de calitati- un ansamblu de calitati; functionalitatea este de
fapt in ansamblul ei o calitate a unui spatiu, calitate rezultata din ansamblul acesta de calitati;
Calitatile corelate intre ele intr-un anume fel genereaza o anume stare;
ansablul de functiuni genereaza functionalitatea pe baza careiase produce functionarea spatiului
respectiv. Ex: am o cladire, realizata pe baza unui proiect/ program, dar nu functioneaza, sta
inchisa- nu avem de a face cu o functionare a spatiului respectiv, desi spatiul respectiv
functioneaza prin acea stare de functionare care i-a fost atribuita; exista atunci acea relatie dintre
functii,ansamblu->functionalitate ->functionare;
Functionalitatea- prin faptul ca spatiul trebuie sa adopte o anumita configuratie, o
anumita amenajare, o anumita mobilare in sensul functionalitatii respective, inseamna ca
aceasta functionalitate impune forma. Forma face posibila defapt functionarea astfel incat se
suprapun mai multe notiuni, fiecare avand semnificatia ei, dar toate converg catre definirea unui
aceluiasi lucru.
Pe de alta parte, avem si o relatie inversa, care in general este existenta, se simte in orice
situatie de relationare in fizic a unor lucruri. Forma are o influenta asupra functiei, determina
ceva la functie, ceva in sens favorabil sau in sens nefavorabil, (forma poate sa aiba o forma
perfecta sau adaptata; poate avea functia initiala, sau una care s-a schimbat intre timp) a.i. acest
raport de la functie>functionalitate->forma este un raport intr-un circuit continuu si trebuie
inteles ca atare;
Pe de alta parte exista o relatie inversa de la functionare catre functie, pt ca noi atunci cand
gandim, inca de la prima initiere, o anumita rezolvare de spatiu, de la ceea ce inseamna acea
nevoie, interesul respectiv, avem defapt ca profesionsisti o experienta, bazata pe relatia dintr-o
functionare existenta->deducem cunostinte pe care le transpunem la initierea acestui proces de
gandire; . Experienta nu inseamna decat ceea ce se realizeaza pe aceasta relatie. Dintr o
functionare existenta deducem niste invataminte pe care le aplicam
Apare un alt circuit permanent caracteristic noua, ca profesionisti;
Referitor la functionare luam in considerare faptul ca indiferent cat de perfecta este relatia intre
functie, functionalitate si ceea ce noi ne imaginam ca va fi functionarea (noi nelucrand asupra
functionarii,doar ne-o inchipuim)
Asupra functionarii intervin - conjucturi sociale, politice, demografice, gestiune-modul
de gestionare, sau hazardul,intamplarea;

Gestiunea, dincolo de faptul ca este sectorul care suporta cel mai teribil apasarea
politicului, influenteaza modul de functionare al unui spatiu;
Caracterul obiectiv-subiectiv a ceea ce se intampla pe acest parcurs in legatura cu
functionalitatea.
Functionalitatea - definirea obiectiv-subiectiva - este o solutie a individului care o concepe, poate
fi vorba si de un subiectivism preluat din cercetarea pe care o face, solutia poarta amprenta celui
care concepe.
O intrebare care poate aparea: nevoia de previziune - noi gandim, preconizam, solutionam o
spatialitate care urmeaza sa fie. (40-60% din nevoile noastre sunt legate de previziune)
In conditia in care discutam de o functionare pornim inca de la functionalitate, avem de a
aface cu o previziune, cu o stare previzibila.
Previziunea e un lucru care planeaza asupra oricarei solutionari care priveste
functionarea in viitor al unui spatiu a.i. aceasta previziune trebuie luata de noi in consideratie
intotdeauna in interiorul functionalitatii.
Ea se dezlantuie ca posibilitate prin functionare dar noi o luam in considerare in
functionaliatate. Noi nu am avea dreptul d.p.d.v. etic sa dam drumul la o solutie fara a ne pune
intrebarea: ce s-ar intampla daca s-ar produce cutare lucru?
Putem sa ne asiguram pt noi si pt concetateni o liniste in raport cu ceea ce in principiu ar
putea fi luat in cosideratie la momentul respectiv. este previziunea care te protejeaza, cu
caracter protectionist. Cealalta previziune cu referire la evolutia fireasca, normala a lucrurilor,
de ex. cum evolueaza functia? ce se va intampla in cazul unui cutremur? ce se va intampla in
cazul in care vor fi inundatii? etc -dezvoltarea orasului nu se poate lipsi de risc - abordare
previzionista.
Structura functionala raspunde ansamblului de nevoi, de necesitati, acestea fiind intelese
in sine, in sensul cel mai larg si nu simplist exclusiv in sens biologic(in sensul de pastrare a
starii).
Faptul ca in tot acest complex de functie, functionalitate, functionare, inseamna o
cunoastere sistemica, se pune problema stabilitatii functiei.
Stabilitatea functiei- este vorba de acea relatie intre functie si organul care practica
functia respectiva - intelegere de factura biologica. Biologii ne spun ca organul dezvolta
functia, dar in schimb si functia are capacitatea de a dezvolta organul. "functia naste organul"
In esenta relatia ramane valabila, adica legatura intre ceea ce inseamna functie,
indiferent care ar fi ea, si organul care exercita functia respectiva.
Notiunea de echipament si de echipare a teritoriului + pornim tot de la mobil, interes,
nevoie.

Cerinta functionala, -functionalitate, -functie - organ

Ce inseamna functia, functionalitatea in anasmblu - un organ care asigura aceasta functie
indiferent care ar fi ea (de ex functie educativa). organul inseamna alcatuire tripartita: activitate
urbana, un spatiu urban, institutie urbana, organul nu se poate constitui altfel.
Nevoia de institutie. activitatea nu se poate desfasura intr-un spatiu adecvat decat daca
activitatea e organizata de o institutie, e un circuit de determinare:
activitate -> spatiu->institutie->activitate

Organul spatial este echipamentul teritorial. in ansamblul sau, echiamentul teritorial se constituie
tripolar (echipamentul teritorial necesar pt activitati cu caracter formativ educativ- scoala. => am
de-a face cu cee ce numesc ca este scoala (un spatiu in care se desf o activitate specifica, in
administratia specifica a unei institutii). Echipamentul scolar inseamna toate aceste 3 puse
impreuna la lucru. NU este treaba mea ca arhitect sau urbanist sa ma gandesc numai la spatiu.

Termenul de dotare e utilizabil cu referinta la ceea ce inseamna spatiu si activitate,

deci nu e vorba de functionalitate si functionare. in timp ce ma refer la echipament luand in
consideratie integralitatea spatiului, activitatii si institutiei respective.
Starea de functionalitate angajeaza un ansamblu de functii, intre acestea fiind functii
pozitive si negative, enfunctii si disfunctii. in functie de acestea putem sa ne referim la
- o stare de functionalitate constructiva atunci cand caracteristica generala este aceea a
enfunctiei
- o stare de functionalitate distructiva atunci cand caracteristica este a unei disfunctii

Problematizarea imi spune daca starea de functionallitate este distructiva sau

constructiva. Starea poate fi o stare de functionalitate efectiva sau potentiala.
Starea de functionalitate potentiala este starea care ar putea sa apara in viitor pe baza unor
evolutii viitoare ale contextului. Astfel, eu daca realizez un proiect (spatiu urban. Teritoriala/ etc),
nu se poate sa nu mi pun intrebarea ce se va intampla cu acest spatiu peste un numar de ani ?
...
EXEMPLE: ansmbluri centrale realizate in anii 60- tg mures, pitesti, giurgiu- se poate constata o
stare de functionalitate existenta la un moment dat si o stare de functionalitate care a fost
potentiala la un moment dat, care a devenit efectiva azi prin amenajarea centrelor. diferenta este
atunci cand vorbim de o starea de functionalitate constructiva - tg mures sau o stare de
functionalitate distructiva - pitesti: demolare pe o suprafata mare, cladiri au fost reasezate intr-o
noua config a centrului.
 Cap IV Curs 5 09.11.2015

Ordonarea componentelor in sistemul spatial

Intelegerea structurii functionale

Strcutura spatio configurativa prin ce se traduce spatial aceasta structura functionala

Ordonarea elementelor de viata urbana: problema ordonarii este o problema care se constituie ca
problema de esenta in planificarea spatiala.
Ordonarea este un produs natural in general, organizarea de tip organic impusa de fapt prin
regulile naturii, indiferent la ce tip de existenta s-ar referi este de fapt un produs natural, dar orice
perturbare a acestui proces inseamna o denaturare a oridnii ca produs natural; prezenta omului in spatiu
este un factor perturbator al regulilor naturale => inevitabil apare dezordinea- poate sa apara si in cazul
unor evenimente neasteptate, produsa de hazard, scot lucrurile din regula naturala
Vorbind de organizarea unui spatiu, in planul functionalitatii sale avem pe de-o parte o ordine si
pe de alta parte o posibila dezordine; raportul intre ordine si dezordine este de fapt raportul intre n
functie si disfucntie ordonarea elementelor de viata urbana este o problema pe care omul o are in
vedere

Ordonare = a situa elementele de viata urbana intr-o alcatuire cat mai convenabila din punct de
vedere functional .
ACEASTA ALCATUIRE SE EXPRIMA prin TEXTURA URBANA; ne referim la textura
oricarui material (textura lemnului de stejar este alta decat textura lemnului de mahon), textura se exprima
atat fizic prin intermediul tactil, cat si prin intermediul perceptiei, al vederii, imaginii.

Datorita faptului ca aceste particularitati de definire ale termenului sunt potrivite pt a comenta
alcatuirea urbana, folosim termenul de textura de elemente de viata urbana : texturi simple sau
complexe. In fond luam in considerare o tesatura a elementelor de viata urbana, o tesatura in care firele
acestei tesaturi sunt relatiile care se stabilesc intre elementele de viata urbana.
O textura simpla in care elementele de viata urbana sunt de acelasi fel, aceeasi natura, acelasi
tip de fibre
O textura complexa- fibre / tesaturi diferite ( alta culoare, textura, consistenta, naturii materiale )
Atunci cand elementele sunt de naturi diferite si cand relatiile intre ele sunt de asemenea de
naturi diferite ca sens, ca importanta, textura urbana este o textura complexa.

Din punct de vedere analitic: prezenta in abstract a alcaturii urbane- elementele de viata urbana
pe care le putem consemna in terotoriu SUNT ELEMENTE DE ACELASI FEL ,
de exemplu: elemente care apartin sistemului de activitati cu caracter formativ - educatie,
invatamant sunt dispuse in teritoriu, sunt relationate prin legaturi si constituie un sistem simplu; dar in
interiorul sistemului activ, exista si alte sisteme care ocupa teritoriu si au si ele la radul lor relatii intre
ele; in aceste conditii, teoretic, se suprapun doua sisteme fiecare cu relatiile lui- dar aceasta
suprapunere nu este de fapt o simpla asezare a unor elemente peste alte elemente pt ca intre doua
sisteme pot sa apara legaturi si atunci de fapt vorbim de situatia in care cele doua sisteme sunt
relationate intre ele vb de un sistem mai amplu, complex textura rezultata este una complexa pe
care o putem evalua in functie de modul in care se realizeaza ( gradul I de complexitate, II, IIIetc)
Elemente cu Elemente de acelasi fel /
CARACTER FORMATIV aceeasi natura

CARACTER NORMATIV

In fiecare dintre sistemele initiale sunt mai multe trepte definite calitativ si cantitativ asa se
exprima complexitatea, pt ca o textura simpla nu poate sa existe intr-un terotoriu.
In teritoriu in structura urbana avem de-a face cu structuri complexe ( pe de o parte definite
calitativ si cantitativ si pe de alta parte definite in sensul ocuparii teritoriului, al spatiului ).
Evaluarea cantitativa si calitativa sunt situatii in care folosesc doar una din ele, dar orice
evaluare din orice domeniu de natura calitativa sau cantitativa o suprinde si pe cealalta ( definire
dialectiva).

Determinare cantitativa Determinare calitativa

relatie

Cantitatea ascunde de fapt calitatea, produsele oferite in serviciul ocazional sunt din punct de
vedere calitativ si al valorilor , superioare produselor oferite in serviciul de zi cu zi. in sistemul
comercial se pune accent pe cantitate.

Daca avem de-a face cu o structura si ajungem la ideea ca structura respectiva are o anumita
configuratie: sa nu se faca confuzie intre configuratia structurala si cea spatiala intre cele doua
trebuie sa existe concordante, dar nu indentitate.

Topologia structurilor functionale porneste de la analiza de la nivelul geometriei relatiilor intre

elemente intr-un sistem avem de-a face cu relatii tari si relatii slabe sau moi.

Relatiile tari = MENTIN COEZIUNEA sistemului respectiv.

Sistemul A isi defineste o unitate / o coeziune datorita relatiilor tari care se manifesta intr-o
anumita zona teritoriala toate aceste elem, legate prin relatii tari, definesc sistemul A.

Relatiile slabe/moi = NU AU PUTERE SUFICIENTA spre a mentine alte elemente in interiorul

sistemului, dar sunt relatii care realizeaza legaturile sistemului A in mediu/ context ( stabilesc legatura
sistemului cu exteriorul).

Relatiile tari sunt in interiorul sistemului, iar relatiile slabe/moi sunt de fapt intre sistem
si un alt sistem in context

In aceste conditii, aceste doua tipuri de relatii trebuiesc luate in consideratie in sens sistemic:
ce este relatie moale pentru sistemul A este relatie tare pentru sistemul B = sistem superior ( care cuprinde
sistemul A si un alt sistem).
Relatiile in interiorul sistemului, datorita acestei abordari, genereaza conurile de rezolutie
conuri de influenta / de determinare relatii care produc o influenta care genereaza starea de sistem.
 Rezolutie se refera la alcatuire trimite la procedura de analiza, de cunoastere a situatiei
respective pt a dezvolta o analiza intr-un sist teritorial pornim de la un nivel catre nivelul inferior si apoi
catre nivelul inferior nivelului inferior anterior - succesiune de descendenta; sau posibil si invers, in alte
situatii, trecerea de la nivelul cel mai de jos (baza) particulatitate ( legata de detaliu ) in ascendenta catre
nivelul superior - generalitate ( principiu).
- Fiecare element stabileste o serie de subsisteme la nivel inferior
- Cunoastem, aflam informatii in sensul de coborare de la principiu la detaliu, sau invers, de
ascendenta de la particularitate (detaliu) la generalitate (principiu).

Intrebare: In ce masura structurii spatio-functionale ii este tipica o anumita topologie?

Topologie - geometrie - abordare a situarii in spatiu a lucrurilor si a relatiilor intre ele.

- S-a manifestat ca o consecinta a abordarii structurale a spatiului.

- 25 de ani a functionat centrul lui Doxiadis la Atena, recunoscut in planificarea spatiala
pentru studii topologice Weddington teorema: schismogeneza mobilelor.
- In 1965 Christopher Alexander desfasoara un studiu despre alcatuirea urbana, La
ciudad no es un arbol/A city is not a tree/Orasul este un copac? in perioada teoriei
organiciste. El analizeaza cum functioneaza un oras traditional istoric fata de unul
modern/nou (modelul urbanistic functionalist).
-> In orasul vechi/istoric, spatiul este mai atractiv, mai interesant, dar din punct de vedere al
functionalitatii nu raspunde cerintelor omului
-> In orasul modern, organizat tehnic corect, produce multumire pentru existenta, dar si o
nemultumire din punct de vedere al calitatii spatiului / atmosferei lipsa de atractie.

3 tipuri de organizare topologica a spatiului:

1. In retea (ciclica)
- Cu referire la asezarea elementelor de viata urbana in cadrul texturii si a relatiilor
determina relatii diferite.
- Situatii diferite in sensul ca organizarea ciclica produce un sistem inchis care nu poate
evolua (relatia intre 2 elemente se poate face prin relatii externe realizate prin traversarea unor
relatii intermediare)
- Texturi simple - se modifica doar prin distrugerea sistemului
- Relationata pe 2 directii
2. Radiculara (retimorfica / ortogonala)
- Disponibilitate mai mare pentru crestere nu are limite fixe definite
- Disponibilitatea componentelor de multirelationare este mai accentuata - Posibilitatea
relationarii pe 4 directii
- Configuratie exploatata de orasul modern ( nu modernist), la origini intalnita in orasul
antic grec, reluata si utilizata in mod voit, fara sa fie un principiu aplicat total baza orasului
american LEnfant pt Washington.
- Dificil de luat in considerantie centralitatea, fixarea centrului NU E SUFICIENT este
necesar ca intreaga alcatuire sa evidentieze centrul respectiv.
Ex: Washinghton arhitectul evidentiaza esplanadele
Chandigarh (India) Corbusier cursul de apa rupe ortogonalitatea orasului, iar centrul este
la limita gridului (inaltime teren)
3. Dendromorfica (ramificata)
- Tipul care exprima ordonarea posibil perfecta din punct de vedere topologic
- Toate relatiile conduc sau pornesc de la un element principal (care se constituie ca centru)
- Organizare foarte clar ierarhizata evidenta
- In tipurile anterioare (1,2) ierarhizarea nu este posibila
 - Orasul modern este ierarhizat pe una din cele doua tipuri de schema topologica si facand
referire la orasul functionalist nu este tipica orasului vechi
- Este produsul de cunoastere si organizare impus de om spatiului urban organizare
rigida produce uniformitate
- Christopher Alexander orasele de prima varsta din Marea Britanie: Harlow: 1 centru
legat de 2 subcentre in jurul caruia graviteaza 4 cartiere cu cate 3 sau 4 unitati de locuit se
produce o stare de uniformitate
Cauza: O relatie intre o componenta si o alta situata pe un nivel superior se realizeaza prin
intermediul relatiilor de la nivelele intermediare.
- Avem de a face cu planuri suprapuse fiecare plan avand elemente de acelasi nivel.
- In orasul vechi nu avem aceasta restrictie si avem coexistenta intre elemente diferite cu
relatii directe.
- Ce inseamna realizarea unui oras modern cu conditionari de existenta materiala
suficiente, dar sa pastreze si ce inseamna diversitate? realizarea unor legaturi de la un nivel
inferior la un nivel superior fara trecere prin nivele intermediare spargerea ierarhiei adoptate
de modelul functionalist.

7
1 4 6

2 3 5

1 2 3 4 5 6 7 8

Elementul cu nr 4 este in 2 sisteme in acelasi timp ( 4 este un sistem separat de celelalte dar la
nivel superior este in acelasi sistem) initierea in integrare (iesirea din structura strict organizata).

Pentru a avea de a face cu o stare de minima integrare, sistemele care sunt luate in consideratie
trebuie sa aiba minim un element comun.

Christopher Alexander Premiu pt cercetare si teorie al Institutului Britanica al Urbanistilor

punct de reper pt anii 50-60 manifestare de opozitie pentru modelul functionalist in abordarea de
urbanism.

Trebuie sa facem distinctie intre ce inseamna configuratie functionala si configuratie

topografica:
Configuratia functionala este una care exprima in mod exclusiv topolgia structurii. (scheme)
Config topografica este configuratia in care componentele/elementele structurii sunt
conditionate de caracteristicile topografice ale locului

In general, configuratia functionala este o config care evidentiaza functionalitatea (iau in

considerare natura functiilor, caracteristicile functiilor- relatii intre elemente, orientarea acestor functii)
fara a pune in evidenta determinarea cantitativa (ca spatiu/ distanta) => conditie efectiva pentru
configuratia topografica, care se refera la dispunerea in teritoriu a functiilor.

In principiu, toata aceasta explicatie ( un sambure dsintr-o intreaga teorie) conduce la intelegerea,
de fapt, a spatiului global multidimensional, avand in vedere o organizare a alcatuirii urbane atat
spatiala cat si temporala (in timp).
 Ce inseamna a lucra asupra unei texturi?
De la o reprezentare a topologiei; o reprezentare schematica in mod necesar, se trece la o
interpretare efectiva a alcatuirii urbane respective.
Lucram cu - CALITATE
- CANTITATE

Apare ideea de UNITATE DE ACTIVITATE ( unitate de functionalitate)

- nu e vorba de o reprezentare in totalitate racordata la realitate, este vorba de o reprezentare care
se aseaza pe o realitate, afiseaza realitatea intr-un mod conventional.
- este definita nominal (prin precizarea naturii ei) si definita calitativ prin raportul de ocupare
( ce spatiu ocupa?; raportul intre activitate si spatiu este definit prin intermediul acestei unitati de
activitate sau functionalitate.
- Unitatea de functionalitate, cantitativ se poate exprima prin suprafata ocupata sau prin cantitate
de produs rezultat in activitatea resp, sau prin cantitatea de produs vehiculat in activitatea resp, sau prin
cantitatea de bani realizata in activitatea resp, sau prin numarul de indivizi implicati in activitatea resp.
Astfel, unitatea de activitate devine o uitate de masura pt activitate si poate reprezenta :
- mp in activitatea x
- un individ implicat in activitatea x
Pentru a simplifica situatia, unitatea de activitate poate sa ia in considerare o valoare prin
multiplicare, astfel incat in functie de situatie, putem avea de a face cu o unitate minima de evaluare si cu
alte unitati care sunt multipli determinati ai unitatii initiale. (ex: o tona de produs realizat, o suta de mii de
lei profit, suma vehiculata in procesul resp).
Unitatea de activitate evidentiaza raportul intre activitate si spatiu raportul inseamna a
evidentia pe schema de plan/ planul pe care se discuta problema resp, situarea activitatii respective in
raport cu suprafata efectiva pe care activitatea o ocupa => felul unitatii de activitate. Functionalitatea pe
care o luam in consideratie in aceasta succesiune de multipli, este in functie de natura activitatii si pe de
alta parte, posibilitatea de a reprezenta in plan (ex: lotizare -> exprim in plan activitatea care se desfasoara
pe fiecare lot in parte).
Se poate intregi reprezentarea fie prin reprezentarea coloristica sau prin scheme auxiliare care sa
dea informatii suplimentare.
Un nivel superior ar cunoasterii raportului dintre activitate si spatiu, este cel care rezulta
prin analiza topologica a spatiului. Analiza topologica s spatiului se realizeaza pe o reprezentare
topografica a spatiului ( nu neaparat la scara, dar corecta ca spatialitate) si prin indicarea in cadrul
spatiului resp, a diverselor moduri de ocupare ale diverselor parti ale spatiului. De obicei, aceasta analiza,
venind in completarea celeilalte analize de completare spatiului, se face nu pt teritorii foarte intinse, ci pt
spatii care sunt definite ca atare, ca unitati spatiale. Astfel, se evidentiaza modalitati de ocupare diferite,
cu activitati caracteristice, urmarindu-se relatia intre activitate si spatiu, si de asemenea relatiile dintre
activitati in cadrul spatiului.
Analiza topologica este o analiza cu precadere necesara, in situatia in care avem de a face cu o
restructurare urbana, reanalizare a unui spatiu existent, aceasta facandu-se in sensul de pastrare a
caracterului spatiu respectiv ( definit de-a lungul timpului).
Ex: un arhitect italian care a venit in Romania cu niste misiuni/ interese mai mult sau mai putin
clare. Legate de casa regala romaneasca in 1997 si in acelasi timp, implicandu-se in pregatirea
concursului international Bucuresti 2000. El a tinut o conferinta si a prezentat ultima lucrare la care
participase. In 1994 in Italia a avut loc un cutremur f serios si devenise un caz cunoscut european. Mai
multe localitati/ una dintre ele fusese distrusa un sat de munte. El a primit misiunea de a proiecta
reconstructia zonei centrale a satului resp. Si-a luat ustensilele si a stat in satul resp 10 zile, dar in fiecare
zi se dcuea in fosta piata a satului central in care mai ramasesera cateva cladiri. In piata centrala exista un
arbore fff batran- s a asezat sub arbore si a inceput sa schiteze de reorganizare a spatiului in functie de
ceea ce percepea in jurul lui. In timp ce schita, oamenii povesteau ce se intampla inainte in locurile resp. (
ex: locuri de joaca, vanzare de diverse lucruri, etc) => el definea topologic un spatiu, in baza amintirilor
oamenilor care traisera in spatiul resp, in ideea unei reconstructii. In final proiectul luia rezultat nu de o
reproducere intacta a organizarii spatiale vechi, ci era vb de o arhitectura moderna, dar care era de fapt o
ipostaza moderna exact a alcatuirii vechi a spatiului resp.
Daca ne-am referi la o textura simpla, aproape in toate cazurile, unitatea de organizare functionala
poate fi luata in considerare ca unitate de dispersie in teritoriu. Dar nu este foarte corect, pt ca, de
exemplu scoli: cu 4 sali de clasa, cu 8 sali de clasa, etc.
Unitatea de activitate in cazul acesta este clasa, pt ca dimensiunea clasei (ins ensul de grup de elevi ) si
dimensiunea salii sunt stabilite prin norme.

Fiecare textura se caracterizeaza in sine in raport cu specificitatea elementelor de viata

urbana in sine, printr o anumita ocupare a teritoriului si printr o anumita densitate a acestor
elemente.
Aceasta face ca dispunerea in teritoriu sa fie o problema diferita de la o zona la cealalta, fapt pt
care normele de uilizare sunt astfel concepute incat sa permita aceste diferentieri.
Ex: Avem o dist max de parcurs pana la scoala difera daca elevul este de scl primara,
elementara,liceu, insa permite ca in cazul unor teritorii cu densitate f mare de ocupare, distanta sa fie
mai mica decat raza de deservire. In utilizarea echipamentelor inetrvin si alte determinari de natura
calitativa si cantitativa in afara acelor determinari care conduc la o repartitie riguroasa.
In aceste conditii, ordonarea elementelor de viata urbana nu este o posibilitate de organizare
automata, normativa a spatiului, ci se recomanda o diversificare maxima.

In ceea ce priveste preocuparea noastra pentru a garanta/ preciza un suport al unei minime
norme in dispunerea acestor elemente, avem o serie de instrumente de natura normativa sau de natura
operativ-executiva a caror folosinta depinde de priceperea, de modul de abordare de catre profesionist a
problemei respective.

O serie de instrumente de natura normative sau executiva au aparut odata cu primele incercari
de organizare stiintifica a spatiului odata cu lucrarile lui Alfonce Cerdac plan Barcelona dupa
incendiu.

Urbanismul rationalist consolidarea abordarii obiective si exacte in domeniul urbanismului

fapt considerat si impus in mod riguros de modelul functionalist 60-70 constrangerile pe care le
impunea fiind diminuate

politica urbana a norma sau a nu norma spatiul in raportarea sa la activitate conduce de fapt la
o multitudine de consecinte , nu numai in planul functionalitatii ci si in plan social, economico-financiar,
tehnologic, estetic.

Normarea a fost considerata ca o constrangere; se defineste in int unui sptiu de variabilitate sau
ca loc fix - in 1991 in Ro dupa niste discutii s-a decis o renuntare la norme cu referire la Franta care cu
doi ani inainte produsese o act de mare amploare de denormare survenita in urma unui process de f
lunga durata in care normele avusesera valabilitate normarea crease un support, o anumita mentlitate, la
care adaugandu.se faptul ca tuturor politicienilor li se cerea sa aiba o scl de formare in domeniu politic
administrativ.

Un spirit de reglementari in urbanism a venit o data cu arhitectura relationista (30) si apoi

Carta de la Atena cand se fac unele reglementari.

Indice de concentrare a populatiei exp- def matematic, indice artificial/inventat

Epiric sau cu ajutorul altor modele de evaluare se definesc grupuri in teritoriu, prin modele matemtice,
schema caroiaj, ingregistrari directe si empirice.

1.Aceste parti de teritoriu se nominalizeaza a,b,c,d. in baza acestei nominalizari si stabileste o

densitate pt fiecare dintre parti, ca raport intre populatie si suprafata.
2.Pasul urmator este ordonarea in succesiune critica a acestor parti componente (zone) A,B,C,D
in functie de valoarea densitatii, in sens descrescator. In situatai respectiva, inseamna ca densitatea in
zona B este cea mai mare, iar densitatea in zona C este cea mai mica schema

3. Realizarea unei reprezentari grafice, grafic patratic, de

la origine 0, pe orizontala axa x suprafata , sip e y populatia ai
aceste valori considerate pt fiecare din zole se aseaza de la origine,
in sensul descrescator stability de listarea anterioara, prin
cumulare, adaugare, adica nu toate de la 0, valori in procente ai
graficul sa se poata incheia in config patratica cu max 100%; se
defineste o curba a pune in evidenta intr-un teritoriu mai mare
zone omogene = compartimentare minutioasa.
Indicele de concentrare in terit = valoarea dublului
suprafetei dintre curba rezultata si diagonala graficului m

Este vorba de 2 situatii limita care sunt doar teoretice. In

felul acesta se poate aprecia situatia unui teritoriu din punct de
vedere al concentrarii populatiei;

Spunem ca un astfel de indice poate fi utilizat in acelasi sens pt concentrarea utilizarii vietii
urbane. Utilitatea care rezulta fiind aceea de a evalua starea unui teritoriu si eventual de a compara starea
intre teritorii diferite. Trebuie spus ca evaluarea starii unui teritoriu nu poate fi facuta in sine, dar nu
putem evalua starea teritoriului decat cu referire acestui indice la un indice reper, un indice etalon, care
rezista in literarura de specialtitate in functie de alcatuirile urbane.

1) Relly metoda influentelor concurente

- porneste de la niste procese initial cu referire la relatiile economice din teritoriu. Exemplu:
raportul de cumparaturi dintre A si B 2 centre comerciale. Centrul A si B pot sa fie 2 centre oe
de alta parte pe care le propune spre a fi realizate in raport cu acel cetru c care exista sau o a treia
situatie avem doua centra a si b, sunt f incarcate si aapre nectatea unui al treilea unde se poate
realiza al treilea centru?

In alcatuirea urbana la noi incepe sa conteze f mult acest raport intre cerere si oferta => A/B raportat la
CB2/CA2 => BC/CA = radical a/ radical b

2) Metoda influentelor concurente - GODLUND

 3) Evaluarea centralitatii GODLUND a inventat formula: PsX100/P = Ct

Ps- populaia din zona

P- populatia locala

Ct indice de centralitate

Cand acest Ct >3,4 avem de-a face cu o centralitate zonala, adica centrul serveste nu numai localitatea,
dar si

Probleme care se refera la aceasta dispozitie in teritoriu a echipamentelor, la raportarea

activitatilor la spatiu, la teritoriu, isi gasesc rezolvari si de natura grafica. acestea fiind pt noi mai
apropiate.

Centralitatea / starea de centralitate si calitatea

unui loc, in sensul de a fi centru,(nu e vb numai de un
echipament, ci de un loc) .- ne putem referi la un centru de
cartier, de zona, de oras, de judet, de regiune, teritoriu mai
larg. Lucrurile se analizeaza pe aceeasi procedura.

Este vb de forta cu care centrul resp, locul,

actioneaza asupra imprejurimilor astfel incat sa determine
un sistem teritorial sistemul = zona servita de centrul
respective se defineste prin limita generata la interferenta
sau concurenta acestui centru sau a fortelor unui alt cevtru
care exista in teritoriu, atunci aparea ceasta limita si sist
centului respective este definit clar

Daca nu avem alt centru in teritoriu decat la o

distanta mare, neglijabila, atunci aceasta limita nu se maifesta in teritoriu pt ca forta influentei scade, se
topeste- vb de un centru dar nu mai vb de o zona f clar servita de centrul resp- centru A si B sunt saturate
si e nevoie de un alt centru constat eu ca profesionist sau constata un investitor pornind de la cele
doua centre care exista si care au o incarcare egala sau diferita intre ele inc se evidentiaza prin starea de
servire a teritoriului incojurator, lucru exprimat sintetic prin aceste circumferinta de flosinta, fiind
determinate prin razele de folosinta influenta pe care un echipament o are in teritoriu ; exista o raza de
influenta maxima, dincolo de care serviciul nu mai e confortabil, si dincolo de el exista segmente reduse
care exprima o stare de confort ( a merge 5 min pna la centrul commercial = confort, a merge 15 min mai
putin confrot, 30 min = diconfort)

Datorita situarii centrelor respective aceste circumferinte se suprapun = genereaza linia rosie =
cumpana de interese interesul fata de ceea ce se intampla la centru pop va merge catre un centru sau
catre alt cebtru de la aceasta linie in teritoriu influentat de distanta si alte conditii factori de natura
psihologica, de marketing apare actractiozitatea in activitatea comerciala

Se pune problema unui al treilea centru, analizat in acelasi mod, se definesc circumferintele si
cumpenele de interese posibile, centrul c poate sa fie identic sau diferit de a si b mai amplu, mai restrans
in functie de o analiza de marketing facuta de investitor; dincolo de circumferinta centrelor, anliza se duce
mai departe pe acele isocrone urmarite pe traseele posibile de parcurs.

Configuratia functionala evolueza de la o simpla reprezentare schematica la configuratia

functional topografica > exista si un moment de trecere cand configuratia este functionala dar tinde
catre topografic.
O configuratie care se evidentiaza intr-o trama, se evidentiaza textura, natura elementelor si
relatiile dintre ele. Asemenea analize se pot face in perspectiva diferitelor consideratii pe care le avem in
vedere privind textura respectiva (consieratia privind importanta elementelor). Prin natura sa ocupa un
spatiu mult mai mare, deci apare ca diferentiere intre scheme. Aceasta insemna o analiza la nivel de
textura intr-o configuratie pur functionala. In momentul in care trecem sa ne apropiem de topografica,
insemana ca luam in consideratie rapoartelein care elem nu mai sunt asezate pe o trama teoretica, ci
sunt asezate pe o trama care e data de situatia efectiva din teren atat ca orientare a unul elem fata de un alt
elem, cat si ca distantare intre elem, chiar daca nu avem de-a face cu o topgrafie a locului, in sensul de
plan efectiv al locului.
Analizele se pot desfasura pe aspecte diferite ale aceleiasi probleme pt ca apoi in suprapune si
intr-o situare topgrafica reala sa obtinem o schema de acest fel =>schema de concluzie, fara curbe de
nivel, fara repere spatiale, ci e o schema de baza de organziare a componentelor, astfel ca trecand la
propunerea de plan eu stiu ca aceste componente, cum sa fie asezate unele fata de altele.

Ajungem defapt la finalizarea a ceea ce numim distributie spatiala in cadrul teritoriului,

acesta insemnand 4 probleme care decurg:

1. Problema pozitiei
2. Problema masurii (masurarii) si a actiunii
3. Problema regionalizarii
4. Problema deciziei

Probleme de principiu care rezulta din distributie, in practica fiecare din aceste probleme isi
gasesc o aplicare concreta, relativ diferita de la o situatie la cealalta. \Regionalizarea ne poate duce la un
moment dat la abordarea unei probleme concrete in teritoriu in planul al marketingului. Urbanismul a
deveit o ocupatie necesara pt marketing. Cel care lucreaza in domeniul respective trebuie sa dezvolte o
operatie de regionalizare si trebuie sa prezinte un document conform careia pretul apartamentelor este atat
si are sanse sa creasca. Insasi zonificare care o facem printru PUG sau PUZ este o operatie de
regionalizare. Regionalizarea este o operatie matematica in esenta ei, este un capitol care se studiaza in
matematica, astfel incat regionalizarea in ceea ce priveste teritoriul este o aplicatie care provine din
matematica => problema tehnica.

Pt politicieni regionalizarea e repr e modul cu X sau Y interactioneaza in functie de politica.

Pozitionare, facem distinctie si acest lucru e destul de mult cunoscut de profesionisti; de a diferentia intre
termenul de pozitionare, amplasare si localizare, intr-o asemenea masura incat daca cineva foloseste unul
dintre acesti termeni sa se cunoasca sensul lor si sa se priceapa ce vrea sa insemne.

Locul e definit in raport cu niste repere geografice, in raport cu niste repere de functionalitate pe
planul respectiv, dar localizarea ma trimite cu gandul la activitate, la raportul dintre activitate si spatiu =>
locul respective nu e potrivit pt activitatea respectiva.
1) Pozitionarea elementelor de viata urbana in spatiu.
- Facem distinctie intre termenul de pozitionare, de amplasare si de localizare.
- Localizarea poate sa nu fie buna dar pozitionarea sa fie.
- Loc- definit prin raportarea la niste repere geografice, functionale.
- Pozitionarea face referire la activitate.

Facem diferenta intre spatiu relativ si cel absolut.

Spatiul absolut reprezinta intelegerea curenta a spatiului pe care sta intreaga cultura a umanitatii
si care insemna o interpretare clasica a spatiului, un anumit sistem de coordonate, care e luat in
consideratie insemana o viziune disciplinara asupra spatiului. Matematic intr-un anumit sens, estetic
intr-un alt sens si commercial intr-altul.

Spatiul relativ e o intelegere recenta a spatiului intelegere care a aparut dupa teoria relativitatii
a lui Einstein si care insemna o raportare la mai mutle sisteme de coordonate utilizand criterii diferite in
functie de nevoile si mijloacele e operare ale observatorului. In spatial relativ sp se masoara in consecinta
in unitati relevante pt observator spre deosebire de sp absolut, unde masura distantelor este riguroasa si
unica in mediu.
Un spatiu relativ nu inseamna altceva decat un spatiu absolut plus obiectivarea din partea
observatorului, sensul pe care il urmareste observatorul. Pt ca un spatiu absolut inseamna in aceste
conditii o multitudine de spatii relative. Dupa interesele observatorului, toate aceste spatii relative luate in
consideratie impreuna ca informatie, care se refera la acelasi spatiu, genereaza defapt spatial absolut,
adica se intoarce, se refera la acelasi sp absolut.

A vedea un spatiu in mai multe feluri, defapt aceasta inseamna un process de negociere pt ca
aceasta negociere sta la baza intelegerii de catre mine ca profesionist a unui spatiu absolut sp real.
Exemplificare:
Un spatiu absolut., nominalizam mai multe locuri, in ordine alfabetica, in ordinea crescatoare a
distantelor, considerand locul A ca fiind originea (O). locul A este cel mai aprope, locul E e cel mai
departe. aceasta este o determinare.
Timpul timpul in care ajung din locul
A in celelalte locuri => locul C este cel mai
aproape, ischimb locul D si E se afla la aceeasi
distanta.
Daca luam in considerare criteriul social,
cu subcriteriul de atractie/ interes deosebit in
punctul D e bunica (eu merg des la bunica, o
iubesc,etc). in felul acesta se poate face o analiza
in raport cu niste criterii de natura interesului, si
se poate determina situatia in cadrul zonei.

4 Spatii relative care au devenit in acest fel contexte relevante. Spunem in aceste conditii ca
pozitia unui loc paote fi definite intr-o ultime de spatii relative a in informatia asupra locului respective sa
fie cat mai concreta in raport cu locul pe care il luam in consideratie. Realizam o sinteza a spatiilor
relative, in cadrul unui spatiu global. Spatiul absolut considerat in globalitatea evaluarii sale.
Curs 6

Distributia in teritoriu a elementelor, in cadrul sistemului, conduce la rezolvarea unor probleme. Aceste
probleme sunt diferite de la o situatie la alta, dar in general, avem de-a face cu 4 probleme
caracteristice:

- Pozitionare
- Masurare
- Regionalizare
- Decizie

In situatiile concrete, fiecare dintre aceste probleme, isi gaseste o aplicare particularizata. Privind
pozitia, o sa ne referim la ceea ce inseamna general.

MASURARE

Cu referire la masura/ masurare (ca proces) ce masuram? Masuam datele. Pt ca numim in orice
situatie prin acest termen de date, toate informatiile pe care le obtinem si care sunt de interes in
situatia respectiva, indiferent la ce aspecte ale situatiei se refera ele. Deci, fie ca ma refer la spatiu, la
situarea unor elemente in spatiu, fie ca ma refer la miscarea in spatiu, fie ca am refer la diferite procese
cu caracter demografic sau social care au loc in spatiu, toate aceste referinte devin utilizabile concret in
masura in care ele sunt evaluate prin masurare. Pt ca ne referim la interpretarea generala a problemei,
ne referim la date. Sunt 2 categorii de date:

- Date primare
- Date secundare

Nu se foloseste aceasta diferentiere pt a evidentia un grad de importanta al datelor, ci este vb de a ne

referi la nivelul informatiei pe care datele respective il exprima/ cuprind.

Prin date primare, denumim toate informatiile care sunt de natura a se defini la o prima constatare/
evaluare. De aceea se mai si numesc date brute.

Datele secundare care sunt date care apar in urma prelucrarii. De aceea se mai numesc si date
prelucrate. Prelucrarea inseamna ca deja asupra lor s-a operat de catre noi sau altcineva, o evaluare,
printr o judecata mai complexa decat simpla constatare. (ex: o comparatie). aceasta strada are un
profil mai amplu decat cealalta strada -= o inf care a fost prelucarata.

Indiferent daca este vb de date primare sau secundare, prima lor evaluare, dupa constatare, inseamna
punerea in evidenta a marimii. Astfel, spunem ca masurarea este o operatie primara, de descriere a
insusirilor, unuia sau altuia dintre elementele din sistemul respectiv. Termenul de insusire are o
conotatie f larga si in discutiile de specialitate se mai foloseste termeul de dimensiune. Folosind
termenul de dimensiune, sensul sau nu se reduce in mod exclusiv la ceea ce intelegem prin dimensiune
in matematica/ geometrie. Prin termenul de dimensiune, intr o analiza de sistem, se intelege orice este
caracteristic sistemului resp. ex: fac o distinctie intre un element si altul cu referire la culoare. In
conditiile in care culorile sunt catalogate/ cuprinse intr un repertoar de culori, fiecare culoare fiind
identificata numeric ( aceasta indentificare insemnand o formula proprie culorii resp, ca substanta
definita chimic, culoarea este o dimensiune a elem.)

Care este sensul de a gasi o dimenionare si de a releva printr-o dimeniune, o caracteristica a

elementelor resp?

Schema

Ne intereseaza :

- raportul dintre 2 elem, pe care le numim 2 entitati

- distanta dintre entitati atat timp cat sunt parti ale unui sistem si sunt pozitionare in spatiu
- ordinea in care ele sunt situate
- situarea lor dpdv nominal, categorial in ce masura elem resp face parte dintr-o anumita
categorie/ clasa de elemete de aceeasi natura.

Pt fiecare dintre aceste nevoi, noi luam in considerare o masurare pt care se utilizeaza un anumit
instrument. Aceste instrumente se numesc SCARI scari de referinta. Aceasta pt ca oricare din cele 4
caracteristici care ne intereseaza, se definesc printr o pozitionare una fata de cealalta. A defini o astfel
de relatie, inseamna a situa entitatea resp pe o anumita scara. scara de evaluare. Astfel, utilizam pt
raportul intre 2 entitati SCARA DE RAPORT. Pt distanta dintre entitati , SCARA DE INTERVAL. Pt oridine
SCARA ORDINALA si pt situarea categoriala SCARA NOMINALA.

Utilizarea acestor instrumente, are un efect cumulativ pt unele dintre ele si acest lucru apare in schema

Constatam ca:

- scara de raport este scara cea mai completa ca informatie, in sensul ca precizeaza atat raportarea cat si
distanta, cat si ordinea, cat si situarea categoriala = clasificarea.

-Scara de interval nu ne da informatie decat asupra a 3 dintre acestea : distanta, ordinea su calsificarea.

-Scara ordinala nu ne da info decat despre ordonare si clasificare

-Scara norminala nu ne da info decat asupra clasificarii.

Pt utilizarea acestor scari ca instrumente de masura, este nevoie in 2 dintre aceste cazuri, de a avea un
reper 0, de la care scara incepe sa fie aplicata, sa aiba sens. De ex: scara de interval si scara ordinala. De
obicei, in aceste conditii, pt a desfasura aceasta operatie, unul dintre elemente este luat in consideratie
ca element 0. Acest lucru nu se face intamplator, ci alegerea elem 0 se realizeaza in raport cu situatia
concreta care impune procesul de masurare respectiv, si cu obiectivul pe care il luam in consideratie. De
ex, daca imi pun intrebarea care dintre locurile listate este mai aproape de UN ANUMIT PUNCT? Fara
a avea un reper, nu pot sa pun o astfel de intrebare. In general, acest punct, este unul dintre locurile
listate, si anume locul care ne intereseaza in mod deosebit care ne intereseaza in relatie cu celelalte
elem din cadrul sistemului.

Operatia cea mai complexa este clasificarea, care se realiz pe baza scarii nominale.

Clasificare = o acumulare de info care parcurge toate cele 3 tipuri de scari, ca instrumente de evaluare,
anterior utilizarii scarii nominale. Scara nominala utilzieaza de fapt info obtinute prin intermediul
celorlalte 3. A casifica = o operatie esentiala, de cunoastere - gruparea componentelor sist resp in clase/
categorii diferite, pornind de la asemanari, si de la deosebiri. In felul acesta, punem in evidenta acele
elem ale sistemului, care dintr un anumit punc de vedere, sau din mai multe puncte de vedere, sunt mai
mult sau mai putin similare.

Acest lucru apare ca o infatisare/ explicare a studiului parcurs in asa numita dendograma (repr grafica).
schema- In cadrul acesteia, se pleaca de la o listare a elementelor si de la evidentierea unor
caracteristici, in sensul carora noi urmarim starea de asemanare sau de deosebire. Aceste caract sunt
situate pe verticala, fiecare dintre ele definind un nivel al acestei repr grafice. Astfel, este posibil sa
evidentiem care dintre elem sistemului resp sunt asemanatoare, daca nu cumva similare intre ele. Aici
de ex se vede ca elem 2 si 3 sunt similare d.p.d.v al caracteristicii consemnate la pozitia 1. Folosind
termenul utilizat initial- dimensiunea-. Constatam ca elementele 5 si 6 sunt similare in ceea ce priveste
dimeniunea consemnata la pozitia 2. Constatam ca d.p.d.v al dimensiunii consemnate la pozitia 3, si
elem 2 si 3 si 5 si 6 sunt similare. Starea de similitudine nu este ceva ce se pretinde a se manifesta in
integralitatea entitatii resp, ci numai in ceea ce priveste o anumita caracteristica/ dimesiune. Sigur ca, cu
cat numarul acestor dimensiuni este mai mare, cu atat apropierea/ asemanarea intre entitatile resp este
mai mare, ajungandu-se la indentitate.

Ex: fratii gemeni pot sa aiba asemanari mai multe si mai numeroase, sau pot sa fie intr o situatie de
indetitate atunci cand au fost conceputi.

Ceea ce se mai despinde din acest comentariu general in ceea ce priveste clasificarea, este faptul ca in
final, aceasta dendograma de similitudine ajunge/ converge catre o caracteristica care este comuna
tuturor entitatilor resp. in felul acesta se explica ceea ce am discutat intr unc urs anterior, cu referire la
starea de integrare a sistemului.

O stare de integrare minima sau o stare de integrare maxima.

Integrarea minima este atunci cand un element este comun ambelor sisteme/ mai multor sisteme. Prin
aceasta dendrograma a clasificarii rezulta ca, de fapt, daca entitatile resp fac parte dintr un sistem
amplu, complex, caracteristica care genereaza sistemul resp, este caracterstica situatia in pozitia
superioara. Astfel, o analiza/ un comenatriu de dendrograma pune in evidenta alcatuirea sis resp
integrat, in subsisteme. De ex: rezulta de fapt, ca prin aceasta dendrograma si prin aceasta reprezentare
grafica de cuprindere, se exprima o aceeasi alcatuire sistemica. Dedrograma evidentiaza in principiu,
prin pozitiile inferioare, particularitatile subsistemelor sau entitatilor componente, iar in pozitia
superioara evidentiaza generalitatea/ carcacteristica de genralitate. O analiza a dimensiunilor in cadrul
unui sistem complex, apare prin utilizarea matricei analitice, care in aceste conditii, se numeste matrice
de clasificare, o matrice in care s epune in evidenta in fiecare dintre casutele resp, starea de cuprindere
a entitatilor in cadrul sistemului si se evidentiaza numeric dar posibil, intr o anumita masura si calitativ,
intensitatea caracteristicilor/ dimensiunilor comune. In baza unei astfel de analize, se abordeaza
similaritatea sau sub o alta denumire, proximitatea. Folosim termenul de proximitate cu refeire la
spatiu, la situarea in spatiu, cu sensul de apropiere. Termenul de proximitate are acum o intelegere mai
larga, insemanand apropiere nu numai dimensional spatiala, cat si caracteristica. Similitaritatea in
cadrul sistemului, ca stare intre entitati, poate sa fie de natura structurala sau de natura functionala.

Structural, inseamna ca ne referim la felul si numarul proprietatilor, al dimensiunilor, si pe de alta parte

la intensitatea lor. Deci sunt similare 2 enitati care au acelasi nr de proprietati, care au aceleasi
proprietati, si pt care intensitatea acestora este aceeasi. D.p.d.v . functional, similaritatea se defineste in
raport cu COVARIANTA pe care entiatile resp o pun in evidenta. Daca 2 entitati evindetiaza relatii de
aceeasi natura, si mai mult, de aceeasi intensitate, atunci inseamna ca din acest punct de vedere sunt
similare.

In raportarea starii de similaritate la spatiu, luam in considerare ceea ce discuram cursul anterior ref la
spatiu. Avem astfel, o abordare topologica, in care intereseaza in mod deosebit locul si conexiunile intre
locuri, ca pozitie. avem pe de alta parte, spatiu metric, in care ne intereseaza distributia.
In principiu, spatiul topologic, este o interpretare de natura calitativa a spatiului metric pe care il
include.

Similaritatea se caract prin graduri de similitudine, fie in sensul numarului de dimensiuni similare, fie in
sensul marimii distantei in spatiu. De ex: o analiza de similaritate este absolut necesara in definirea
retelei de servicii in teritoriu (urban sa extraurban) sau in definirea retelei de localitati, pt ca in studiul pt
definirea unei retele de localitati, treb sa ajung la un mom dat sa evidentiez clasele de localitati care sunt
in terit respectiv, facand o distinctie intre localitati care au o anumita caracteristica si alte localitati care
au o alta caracteristica. cu referire la dimensiunile sistemului. Un alt comentariu se ref la evidentierea
categoriilor de localitati, in functie de distanta dintre ele. In general, in raport cu unul sau mai multe
repere de localizare. Ex: distanta pana la localitatea care este resedinta sau care are o anumita
importanta functionala.

REGIONALIZARE

Regionalizarea = operatie matematica, care inseamna circumscrierea in teritoriul al unei teorii, al acelei
parti in care teoria resp se aplica intr un fel sau in alt fel. Deja trebuie sa avem in minte ideea
generalizata de teritoriu, pt ca in general folosim termenul de teritoriu referindu-ne la o portiune de
teren, de spatiu, in care de fapt organizam spatiul resp. Termenul de teritoriu este folosit si in
matematica, intr un sens abstract. O teorie are un teritoriu, adica se aplica acelui teritoriu. (teritoriu care
desi este abstract, este limitat). ( generala la nivelul teoriei sau partiala, interioara la nivelul unuia sau
altuia din modurile aplicarii limitarii respective in aceste conditi apare regionalizarea

In cazul nostru, regionalizarea este o operatie concreta, care se ref la concret. Este un caz special de
clasificare. Clasificarea lucrurilor dupa un anumit criteriu, la care se adauga o asa numita restrictie de
contingenta/ apartenenta. De ce? Pt ca regionalizarea are drept scop definirea in teritoriu a unor zone
omogene. Omogenitate este o caracteristica rezultata din constatarea unei aceleiasi dimensiuni.
Spunem, in aceasta conditie, ca avem de-a face cu o regiune omogena. In teritoriu, regionalizarea
conduce la identificarea unor zone functionale determinate pe baza interdependentei dintre o entitate
cu rol principal si alte entitati care ii sunt subordonate- Dintre un centru si componentele sistemului
resp.

O astfel de zona functionala, care in sensul celor spuse-o regiune, se realizeaza prin descompunerea ei
in subregiuni nodale, in interactiuni- retele noduri, organizate ierarhic, si spatii interstitiale.

schema

Nodurile= acele entitati cu rol principal, centrele de regiuni. Nodul care genereaza regiunea nu este o
aparitie singulara in teritoriu; mai sunt si alte noduri in cadrul regiunii pt ca ne referim la o retea, dar
nodul principal se distinge prin dimensiunile numeric si calitativ pe care le are este centrul regiunii
resp. in functie de importanta acestui centru si de relatiile cu celelalte noduri, mai mici sau mai mari, se
defineste de fapt decupajul teritorial al regiunii resp. astfel, o analiza in acest sens, asupra unui teritoriu
larg, genereaza regionalizarea in teritoriul resp.
Avem de-a face cu interactiuni in teritoriu, intre centru si celalalte noduri, dar si intre noduri luate
separat/ distinct. Aceste relatii, interactiuni, genereaza reteaua in cadrul teritoriului, reteaua fiind
definita prin noduri si relatii. In masura in care informatiile pe care le am sunt cat mai bogate cu referire
la natura relatiilor si la marimea si rolul nodurilor, cu atat mai clara este definirea retelei in teritoriu.
Termenul de retea utilizat in planificarea spatiala, are acest sens imediat.

Spatiile interstitiale spatiile care raman, care sunt intre relatii, in ochiurile retelei. Aceste spatii
interstitiale nu au atras atentia, nu au cosntituit un obiect de cercetare, de cunoastere; odata cu
abordarea in ansamblu a regiunii (teritoriu real). In genral functionalismul, care a sprijinit definirea unei
teorii a regiionalizarii teritoriului real, nu s-a ocupat de spatiul interstitial; lucrul acesta rezultand din
intelesurile de baza ale functionalismului. Mai tarziu, dupa 1970/75 a aprut o precupare pt spatiul
interstitial. Astfel, spatiul interstitial a devenit o componenta sistemului.- un spatiu care pt arhitecti si
urbanisti prezinta interes, ca obiect de interes, nemairamanand , ca pana atunci, un rest/ un reziduu in
cadrul organizarii spatiale.

In consecinta, o regiume se evidentiaza printr un sistem de centre de interes si prin ariile lor de
influenta. Deci, printr-un mod de organizare- organizare specifica a spatiului. Aceasta organizare se
exprima prin 4 reguli.

1. MARIMEA, FORTELE, CAMPUL DE INFLUENTA SI RAZA DE ACTIUNE A NODULUI SUNT

PROPORTIONALE, Ceea ce genereaza in cadrul teritoriului o anumita situatie. Ex: (schema) 2
noduri legate printr o rel consistenta, ceea ce inseamna ca in conformitate cu regula enuntata,
se defineste o situatie in teritoriu de acest tip, sau de celalalt tip. In conditia in care cele 2 noduri
sunt identice/ similare sau in conditia in care acestea nu sunt identice unul din ele avand rol
prioritar,de centru in cadrul zonei in felul acesta se defineste in teritoiu o aplicare a regulii
prezentate - Adica, marimea fortele, campul de influenta si raza de actiune este proportionala
una cu cealalta. daca marimea nodului este clar diferita de cea a nodului alaturat ( mai mare),
atunci si raza de actiune va fi mai mare, si raza de influenta va fi mai mare.
2. IMPULSUL SCHIMBARII , IN PRIMUL RAND ECONOMICE, SE TRANSMITE IERARHIC DE SUS IN
JOS. DE LA NODUL MAI AMPLU LA NODUL MAI MIC. Acesta inseamna ca evolutia economica
a acestui nod va depinde de evolutia eocnomica a nodului ierarhic superior ca dimensiune. Se
dezvolta unul, se va dezvolta si celalalt situat pe un nivel inferior. Aceasta relatie de acest fel,
impreuna cu regula cealalta, vor genera ierarhizarea sistemului nodal in cadrul regiunii resp.
3. DEZVOLTAREA IN TERITORIU ESTE IN FUNCTIE DE DISTANTA FATA DE NOD. Luand in
condideratie un nod, si in exteriorul acestuia, in terit inconjurator,diverse locuri, atunci dez
fiecaruia dintre aceste locuri, este dependent de distanta pana la nod. suport luat in
considerare. Daca fata de un nod care este nodul principal ierarhic deifnit, nodurile vor evolua in
concordanta cu distanta lor pana la nodul ierarhic superior- In felul acesta, definindu-se
treptele de ierarhizare a nodurilor in cadrul regiunii.
4. POTENTIALUL DE DEZVOLTARE AL UNEI ZONE, IN LUNGUL UNEI AXE, ESTE IN FUNCTIE DE
INTENSITATEA INTERACTIUNILOR DINTRE CELE 2 NODURI. Dezvoltarea producandu-se intial in
jurul nodului, se exinde tentacular in lungul axei pe care se realizeaza relatia cu nodurile vecine.
Astfel, in cazul a 2 noduri egale, care se dezv egal, in aceeasi proportie/ masura, vom avea de-a
 face in lungul axei de legatura, cu o dezv in principiu egala. In cazul unor noduri de mairmi si
importante diferite, vom constata ca dezv in lungul axei este mai ampla si pe o adancime mai
mare pe masura ce locul este mai apropiat de nodul cu importanta primara.

Aceste 4 reguli, sunt reguli care se deifnesc intr o practica naturala a dezv tertoriului. In functie de
intentiile de planificare spatiala, aceste reguli pot sa fie influentate, si ca atare, situatia in teritoriu sa
se produca intr un fel oarecum modificat fata de aplicarea naturala a regulii. Dar, treb facuta urm
OBS :

ORICE DEZV CARE SE REALIZEAZA IMPOTRIVA SENSULUI NATURAL, ESTE O DEZV ANORMALA,
CARE LA UN MOM DAT SE RAZBUNA. produce o stare deficitara in teritoriu/ disfunctionaliate. De
aceea, planificarea constituindu-se ca suport al dezvoltarii, treb sa fie si sa lucreze ca un imbold pt
dezv de ansamblu si sa se produca in teritoriu printr-o modelare a spatiului, preluand ca suport, ca
sprijin caracteristicile dezv naturale. Aceasta inseamna ca proiectand reteaua de localitati intr un
teritoriu, programand niste procese de dezv in terit resp, noi nu vom putea face abstractie de ceea
ce ar insemna aplicarea regulilor naturale. Aceste acelasi lucru ca si apiculotorul care introduce in
stup, un fagure prefabricat, ajytand de fapt albinele in activitatea lor. Dar acest fagure nu are alte
caract sau dimensiuni, decat ceea ce reprezinta regula naturii aplicate in realizarea fagurelui natural
de catre albine.

Ideea de sistem si dezv sistemica apre in per anilor 30, fara sa existe o teorie sistemica, o cunostinta
asupra unui proces sistemic. In fond, Kristal sau Saarinen au deifnit o serie de principii cu referire la
o dezv sistemica naturala. Aparitia structuralismului fizeaza aceasta cunoastere intr o schema de
abordare mai precisa, mai exacta. astfel, aceasta teroie asupra regiunii, incepe dupa 1945 sa fie
aplicata , mia intai in Marea Britanie, si mai tarziu in Suedia.

Dupa 1950 , ea devine baza stiintifica in ceea ce a insemnat planificarea sptiala teritoriala. Exprienta
dezv regiunii londoneze in perioada anilor 50-60 este f expresiva in sensul acestei teorii pt ca dezv
Londrei dupa razboi, dupa pierderile suferite datorita bombardamentelor care s-au concetrat asupra
marelui oras, dar si asupra zonei inconjuratiare, conducand la distrugerea unor orasele in periurban,
a dus la deifnirea unei politici de amenajare a terioriului si de urbanism prima experienta
erupoeana de acest fel.

Datroita unei per de lipsuri f mari, apare o concentrare masiva de imigranti in Londra, si atunci se
pune problema rez cazarii acestora -> dezv unor localitati in periuban, prin constructie de locuinte
teorie elborata in anii 30 in care s epreconiza un sistem de localitati, localitati de prima importanata,
a2 si a3 a improtanta. Localitatile de importanta 2 si 3 dezvoltandu-se in jurul Londrei la o distanata
de 30 sau 60 km. aceasta idee, acest principiu este preluat de la nivelul teoriei si aplicat. Localitatile
care sunt luate in consideratie, se afla pe axele de acces catre marele oras. Apar si niste dezv
industriale in leg cu aceste dezv de localitati la un mom dat se pune problema rez relatiei de
miscare intre aceste localitati care isi luasera avant ca dezv ,si marele oras. Rezolvarea care era
cumva inconjuratoare localitatii incepe sa se prelinga, sa creasca in lungul axei de legatura, ceea ce
aducea un prejudiciu pt intreaga functionare a zonei. Datorita cresterii pop,se pune problema unei
relatii de trasport mai avantajoase linia de metrou. Se prelungesc linii de metrou din zona marelui
oras, catre exterior. Se are in vedere faptul ca daca se face o linie de metrou. Atunci ea ar trebui sa
serveasca unui terit mai larg. Atunci, linia de metrou nu se realizeaza in lungul arterei de penetratie,
ci undeva in teritoriu, astfel incat sa ajunga la acea localitate care ii interesa, atingand si alte
localitati mici. Astfel, s- a generat un teritoriu urbanizat in lungul liniei de metrou. Astazi, ne referim
cu privire la Londra, la o zona urbanizata, nu numai de influenta.

Cea de a 4-a problema DEZCIZIA

Decizia = o hotarare care devine importanta cu referire la un anumit teritoriu prin faptul ca
stabileste repere pt dezvoltarea viitoare, in sensul de obiective ale acestei dezv, pe de-o parte, si pe
de alta parte in sensul de mijloace, resurse pt dezv resp. prin acesti 2 termeni, intr- postura f
generealizata, cuprindem tot ceea ce inseamna element necesar pt dezvoltare. Ex: la mijloace
intervin, ca resurse, teritoriul, fondul economic, baza financiara, forta profesionala, cunoasterea,
etc. toate acestea sunt resurse pt dezvoltare, care se includ in ceea ce inseamna mijloacele de dezv.

Decizia este un proces de definire si este in ultima instanta, un document pe baza caruia se face
realizarea dezv.

Dezicia devine efectiva atunci cand ea se confugureaza in cadrul unui document program. De aceea
spunem ca decizia este apanajul factorului politic in ceea ce priveste dezv urb si terit., devenind
eronata folosirea expresiei decizie in raport cu activitatea profesionistului. Profesionistul nu are
puterea de decizie, el propune spre decizie. In legatura cu decizia, apare ca o problema, relatia
profesionistului cu factorul politic de decizie. Avem de-a face de multe ori cu decizia din partea celui
care investeste, atunci cand decizia se ref la o invesitie privata- decizia depinde de cel care
furnizeaza resurele financiare. De cele mai multe ori este vb de factorul politic cel care poarta
interesul pt realizarea org spatiale resp.

Schema- decizia ca produs.

decizia ca produs al unui proces porneste de la nevoie, in contextul careia se defineste obiectivul,
necesitatea precizeaza valoarea si norma, norma si val sunt stabilite ca nevoie, dar in raport cu
disponibilitatea- eu apreciez val unui fapt, tinand seama de posibilitatea care a stat la baza realizarii
faptului resp, in raport cu posibilitatea se stabileste norma ai. intre norma si valoare exista o relatie
de interdependenta sau de determinare reciproca in cond in care norma de sp locativ este de 12mp
/ ps atunci inevitabil evaluarea sp realizat la un mom dat se face in fct de aceasta norma, deci
necesitatea , desi initial atunci cand ea are pe baza mobilului este nelimitata, in mom in care se
defineste ca cerinta functionala este dj supusa normarii.

Valoarea constituie suportul pt evaluarea unui fapt , decizia neputand sa fie in afara normei, fara a
tine seama de ceea ce este posibil.
Nimic nu se poate face fara a lua in considerare posibilitate. Un ex f sugestiv este dezvoltarea
extraordinara de la ABu Dhabi care a fost deschisa ca o necesitate de existenta a comunitatii locale,
in sensul de modernizare, care apoi a fost scapata de sub norma (bogatia era atat de mare incat
ceea ce se cheltuia nu conta), pt ca in scurt timp sa se constate ca o cheltuiala fara norma, duce la o
completa stopare a procesului de dezvoltare lucru care se dovedeste in raport cu marele proiect
de dezv pe apa a orasului. Valoarea constituie suportul pt evaluare a unui fapt- evaluarea fiind intr
un raport permanent cu ceea ce se decide decizia neputand fi in afara normei. Realitatea care
apare este un produs al efortului constructiv, inclusiv al efortului de gandire, dar d.p,d,v al
procesului pe care l am luat in considerare este o rezultanta pe de-o parte a deciziei, si pe de alta
part , a unui proces de evaluare corecta pe parcurs.

D.p.d.v al deciziei in sensul procesului de dezv - profesional , luam in considerare succesiunea

acestor etape de dezv (schema) etape care de altfel, pare o inaltuire fireasca. Pornind de la ceea
ce inseamna datele de baza, avem:

- prima etapa de pregatire a datelor,

- a doua etapa de prelucrare a datelor, corepunzator obiectivului luat in considerare,
- etapa de pregatire a rezultatului, care duce la rezultat (proiect).

Realitatea este ca aceasta succesiune se refera numai la ceea ce inseamna pregatirea proiectului,
nu realizarea finala a obiectivelor propuse. Datele nu sunt altceva decat niste fapte brute.
Poregatirea datelor genereaza faptele interpretate fapte stiintifice. Pregatirea raspunsului,
inseamna fapte generice, reprezentari, principii. Cea mai mare parte ca timp si efort a acestui
proces, este afectata prelucrarii complexe, in conformitate cu obiectivul, a datelor. Avem aici de luat
in considerare, in mod general, prelucrari generale si prelucrari specifice.

PRELUCRARILE GENERALE se consuma in descrierea si analiza situatiei existente, apoi in generarea

unor solutii principial posibile, apoi in analizele de impact si consecinte, si mai apoi in evaluarea
comparativa a solutiilor posibile. ordine logica rezultata din procesul de imbogatire a cunoasterii
asupra subiectului resp. Pe parcursul acestui proces apare nevoia verificarilor verificari care in
general, se refera la prima etapa si la ultima etapa. Aceste verificari se produc in sensul de selectare
a informatiei, pe de-o parte care ajunge de la informatia bruta, si pe de alta parte, a informatiei care
vine prin intermeidul solutiilor. Avem de- a face tot cu informatii numai ca e o f mare diferenta de
calitate si de continut ale acestor informatii. Daca prima parte se refera mai mult la ce treebuie
facut, informatiile din grupul celalalt (faza 4) se refera la ceea ce ar insemna cum trebuie facut.
Aceasta analiza de verificare/ testare inseamna deifnirea unui ansamblu de legi, de reglementari ,
acetsa fiind in special caracterul acestui moment in domeniul planificarii spatiale. A stabili traseul
unei strazi, prospectul unei strazi, a stabili gradul e ocupare in teritoriile care raman in spatele
fronturilor strazii, a stabili echipamentele necesare, dincolo de definirea lor in sensul configuratiei
spatiale, inseamna definirea unor reglementari de organizare a zonei.

PRELUCRARILE SPECIFICE- decurg in aceata succesiune si care inseamna o fixare a reglementarilor la

care ne refeream anterior, in configuratii. Avem, in aceste conditii, faptul ac aceste prelucrari
 specifice de domeniu, ( vbim de urbanism, amenajarea terit) inseamna orientarea si precizarea
reglementarilor definite anterior pe 3 directii :

1. Precizarea lor pe sectoare de interes (ex: AT sectorul economic, sectorul serviciilor, sectorul
protectia mediului,etc)
2. Fixate in timp , ca programare a momentului in care reglem devin efective prin organizarea
spatiului -> utile
3. Precizarea lor in spatiu- ca localizare ( si adaptare a spatiului resp printr-o anumita amenajare)

Prelucrarile specifice se definesc in contexul in care avem de a face cu o analiza, o gandire dezvoltata in
sens longitudinal sau in sens transversal. Dezvoltarea longitudinala priveste timpul (realizarea in timp),
iar dezv transversala priveste organizarea spatiului ( la un anumit mom dat) . este vb aici de o abordare
dinamica si o abordare structurala.

Probleme care sunt efectiv de rezolvat, in interiorul problemei de decizie:

- Zonificarea
- Amplasarea
- Distributia
- Fluxurile
- alocarea echipamentelor
- definirea echipamentelor in retea.

In fiecare dintre aceste porbleme din cadrul terit, intervine decizia. Dintre aceste porbleme, cea mai
importanta este zonfiicarea.

ZONIFICAREA

- Nu este altceva decat o regionalizare, o regionalizarea in care criteriile pe care le luam in

considerare sunt legate de ocuparea spatiului in functie de tot ceea ce inseamna functionalitate.
- Termenul de zonificare nu este un termen recent in planif spatiala. In fond, zonificarea s-a
aplicat ca proces in organizarea spatiului, din cele mai vechi timpuri, motivatia luata in
considerare fiind diferita. Constatam uneori, in unele sit determinate istoric, ca avem de-a face
cu o zonificare din motive economice, alteori din motive cu caracter de a proteja comunitatea
fata de risc, alteori din motive religioase. Constatam ca zonificarea se diferentiaza pe parcursul
aparitiei si configurarii sale in teritoriu in plan istoric, pt ca orasul modern este un oras care
suporta evidenta uneo zonficari economice si sociale f puternice, fie ca aceasta este practicata
intentionat, fie ca este un rezultat al unei evolutii naturale.
- Zonificarea a fost luata in considerare ca un principiu, motivat din interese diferite si care s-a
aplicat asupra alcatuirii urbane odata cu organizarea intentionata mai mult sau mai putin
programata a constructiei urbane.
- Zoneificarea devine un principiu stiintific odata cu dezv rationalismului in arh si urb, odata cu
aplicarea modelului functionalist. Carta de la atena este documentul cel mai imporant, care
 apare in perioada aceea (anii 30) si care consfinteste zonificarea ca principiu fundamental pt
organizarea urbana.
- Acest principiu al zonif era dominat de conceptia lui Corbusier disjunctie in terit urban, a terit
pt locuit fata de terit pt munca si de terit pe recreere. principiu in virtutea caruia se urmarea
sanatatea in spatiul urban, acuratetea lui; fapt care se dovedeste zeci de ani mai tarziu, ca fiind
un mijloc de curatire a mediului urban, dar totodata fiind un mijloc de realizare a uniformitatii
spatiului. a unui spatiu urban lipsit de interes. ( critica in articolul lui Cristopher Alexander
orasul este un copac)
- Zonif urbana ramane un principiu progresist, contemporan in organizarea orasului, numai ca
motivatia si mijlocul de abordare prin care acest proces se defineste, se modifica, se shcimba, in
sensul ca se trece de la disjunctia functiunilor la coroborarea functiunilor, adica la conditia
contrara, insa respectandu-se ceea ce conceptul initial preconiza. o cunoastere f
amananuntita a functiilor in cadrul terit a ceea ce inseamna compatibilitate sau
incompatibilitate intre activitati.
Compatibilitatea conducand la asocierea activitatilor, iar incompatibilitatea la disocierea lor.
Disocierea nu mai apare asa cum rezulta in teroia lui Corbusier, adica o disociere de principiu, ci
este vb de o disociere de stare concreta care ia in considerare natura fiecarei activitati in parte.
Astfel, daca luam in considerare 2 activitati, A si B, o analiza a compatibilitatii activitatii lor, o
analiza care urmareste sa constate daca cele 2 activitati se incomodeaza sau daca sunt
indiferente, pune in evidenta mai multe tipuri de relatii.
(schema). o rel pozitiva de ambele parti ( cele 2 activ functioneaza mai bine daca sunt
asociate), un avantaj numai pt una dintre activitati, sau desi o activitate influenteaza pozitiv pe
cealalta, aceasta cealalta are o infl neg asupra primei => stare de dicordanta categorical sau o
relatie care trebuie sa fie definite in functie de ponderile in care se exercita infl negativa sau
pozitiva, s-ar putea intampla ca influenta negativa sa fie neglijabila in raport cu influenta
pozitiva care vine din sensul celalalt. Se poate ajunge la situatia in care cele 2 activitati sunt
indiferente una fata de cealalta nu se deranjeaza si nu se influenteaza pozitiv.
Dintr o astfel de analiza rezulta nu o anulare a ideii de a se situa impreuna, ci dimpotriva o
cautare a modalitatilor prin care cele 2 activitati situate impreuna pot sa genereze un spatiu
urban care sa fie valabil, sa fie si interesant. Dar, cum in alcatuirea urbana sunt rare situatiile in
care lucram cu doar 2 activitati, aceasta analiza va pune in evidenta grade diferite de grupare
atat in sens cantitativ cat si in sens calitativ pt asocierea activitatilor in constructia urbana. In
aceste conditii treb sa luam in considerare faptul ca zonificarea rezulta ca produs structural al
intrepatrunderii diferitelor structuri de elemente de viata urbana, si pornind de aici, spunem ca
ceea ce este caracterul unei zone, se defineste calitativ prin categoriile de texturi pe care le
cuprinde, si cantitativ, prin textura cu cea mai mare valoare de ocupare a teritoriului urban. ce
mai amre valoare rezultand in baza unei comparatii a situatiei resp, raportate la niste indicatori
medii pe oras.
Constat ca intr un teritoriu avem o textura urbana cu un caracter comercial, care se evidentiaza
printr un anumit indice de ocupare. In acelasi terit avem de-a face cu o ocupare cu o textura cu
caracter rezidential care si ea are un anumit indice de ocupare. Este posibil ca indicele de
ocupare rezidential sa fie mai mare decat cel cu activitate comerciala. Nu treb sa tragem, in mod
 automat o conluzie, sa spunem ca avem de-a face cu un teritoriu, cu o zona rezidentiala. Este
nevoie sa comparam indicii resp cu niste indici reper. Dupa comparare, putem considera zona
ca una comerciala in care exista si rezidential. Constatam ca indicele de ocupare de catre
textura comerciala constatat in zona iin care lucram e mai mare decat minimul constatatat
acceptat pt ceea ce inseamna zone comerciale, astfel putem considera zona, drept o zona
comerciala a orasului in care avem de a face si cu constructii rezidentiale de locuinte.

Principiul modern, contemporan al zonificarii ne arata ca amestecul functional care nu implica

niste contradictii de functionalitate, este favorabil, de urmarit. Pt ca aceasta combinare
(supravegheata profesional) prezinta interes, ca diversificare a zonei si ca particularizare a zonei.
Aceasta idee , devenita principiu, a schimbat constructia urbana dupa 1975 (cand s-a renuntat la
realizarea centrelor comerciale singulare prin functionalitatea lor, sau a centrelor culturale
singulare, mizandu-se e interesul sporit pe centrele cu functionalitate mixta o func mixta in
care sa nu apara functiuni contardictorii)-existenta unor obiective culturale, comerciale, cu
caracter distractiv recreativ in ansamblul rezidential, face ca acest ansamblu sa fie trait efectiv
de colectivitatile respective,renuntandu-se la ceea ce erau in per anilor 50-60, cartierele
dormitor. Acestea au produs, in loc sa abosoarba, printr o conditie mai sanatoasa de existenta,
ceea ce insemna raul orasului. In sensul acestei intelegeri, spunem ca o parte sau alta din oras,
se constituie ca zona, atunci cand se poate constata un anumit caracter de omogenitate, nu
neaparat un acelasi tip de activitate. Acest carcater de omogenitate pleaca pe de-o parte de la
dispunere echilibrata in cadrul teritoriului a activitatilor, dar in conditia in care aceste activitati
corespund unui evantai f larg de tipuri de activitati. Totusi, pt a caracteriza o zona, spunem ca
avem de-a face cu o zona rezidentiala, unde activ cu caract rezidential sunt majoritare, (idem pt
o zona comerciala/ mixta/ centrala ) deci, in disuctie intervine acum chiar mai insistent decat in
conceptul intiial de zonificare al lui Corbusier, ideea de caracter al zonei, pt ca pe de-o parte
avem nevoie de a defini un cracater in raport cu o activitate majoritara, si pe de alta parte, din
necesitatea de a deveni acea starea de omogenitate. Mijlocul prin care definim acest lucru, este
asa numita ANALIZA MULTICRITERIALA.
- Analiza multicriteriala este o analiza care se foloseste in cunoastere, in situatii f diferite. Este un
instrument de cunoastere in domenii f diferite, nu este un instrument utilizat numai in planif
spatiala, insa in planif sptiala evidentiaza cateva particularitati.
- Analiza multicriteriala poate fi dezvoltata pur si simplu prin utilizarea unor consemnari de
situatie, sau poate sa fie utilizata intr-un sens grafic, prin reprezentare grafica. Poate sa fie o
aplicatie metodica care sa foloseasca in cazurile complicate, modelarea matematica, sau poate
sa fie aplicata pur si simplu printr-o simpla creionare.
- In principiu, analiza multicriteriala este o calsificare prin considerera simultana a unor
caracteristici/ discriminatori. Astfel, pt noi, o preocupare importanta consta in definirea puterii
de discriminare- masura in care discriminatorii prin aplicarea lor asupra unui loc, pot sa
diferentieze locul resp de un altul. In general, se aleg acei discriminatori care au o putere mare
de diferentiere. Studiul, de fapt, are caracter comparativ, el constituindu-se prin compararea
situatiei constate in diverse locuri are terit cu un numar de discriminatori., in general, astfel de
analiza, ajunge tot la o config matriceala. pe o ordonata se trec acesti discriminatori /
 cracacteristicile iar pe cealalta ordonata se trec locurile din teritoriu intedinificare printr o
anumita nominalizare consemnand in fiecare casuta ceea ce inseamna manifestare a
discriminatorului resp la locul resp.
- Intr o imagine finala, se reliefeaza de fapt, in terit cuprins in matricea resp, zonele care prezinta
o anumita caract majoriatara. Pt noi devine mai interesanta analiza multicriteriala desfasurata
prin metoda grafica = inregistrarea coinstatarilor in legatura cu acesti discriminatori din
teritoriu.

Momentele care sunt de fapt cuprinse in aceasta abordare grafica:

1. Listarea criteriilor pe care le luam in considerare (documentare)

2. Analiza de crieteriu (trebuie vazut cre este puterea de discriminare a fiecarui criteriu, prin ce
se manifesta criteriul respectiv, faptul ca fiecare criteriu posibil sa se manifeste intr-un mod unic
sau sa se manifeste pe o anumita scara de valoare- grade diferite de intensiate)

3. Evaluarea criteriilor (aceasta inseamna ca pentru unele dintre aceste criterii noi va trebui sa
realizam o scara grafica de cuprindere atunci cand este vorba de un criteriu care se manifesta cu
intensitati diferite. De asemenea tot acum va trebui sa facem o selectie a criteriilor. Este
adevarat in principiu, un numar mai mare de criterii e in favoarea unui rezultat mai coresct de
definire, dar nu ne putem incarca cu acele criterii care in raport cu obiectivul nostru nu sunt
suficient de clare, de discriminatoare)

Aceste 3 etape sunt etape de abordare analitica a cazului. In continuare se trece la o abordare
grafica, de plan a cazului.

4. Analiza de criterii pe teren, deci cu inregistrare pe planurile respective. Astfel incat pt fiecare
criteriu noi vom obtine un plan pe care avem o imagine a diferitelor intensitati ale criteriilor si a
locurilor unde aceste intensitati se evidentiazxa

5. Constatarea pe plan a limitelor de criteriu si suprapunerea lor in sensul ca in raport cu

obiectivul, in analiza prealabila a criteriului, fiecaruia in parte, am depistat care este valoarea de
criteriu dincolo de care sensul constatarii lui nu mai este de luat in consideratie, deci fracventa
cu care el se gaseste in cazul terit nu mai este relevanta pt obiectivul oe care il avem. In felul
aceste, pe teritoriu, pe pla, se traseaza limitele de teritoriu in interiorul caroroa, valorile
criteriului respectiv raman intereante. Pt fiecare criteriu se obtine o alta limita. Noi am realizat
deja niste reginalizari, pt ca am introdus acel element de restrictie, scotand in afara o parte a
terit care din p de vedere a criteriului respectiv nu este interesant.

6. In mozaicul obtinut din suprapunerea limitelor , definim o evaluare prin cumul valoric.
(Atunci cand am dezvoltat analiza de criteriu noi am stabilit si importanta criteriului pt obiectivul
pe care il urmarim. Importanta crieriului fiind precizata printr-o nota a.i. toate criteriile au fost
consemnate de la un punct la 10 puncte, nefiind absolut necesar ca aceste criterii sa fie notate
de la un punct la un punct, putand ca diferenta de notare sa fie de mai multe puncte in fct de
imp lor. Sunt criteriile care asa cum spuneam au nuante diferite mai multe posibilitati a.i daca
 criteriul x ia nota 4 are incarcarea de 4 puncte si totodata se evidentiaza prin mai multe grade
identitate, inseamna ca criteriul respectiv, din p de vedere al consemnarii pe plan, dispun ede 4
valori. Deci nota 4 se descompune in 4 valori.) Cumularea nu inseamna altceva decat adunarea
punctelor care se realizeaza prin suprapunrerea criteriilor unde avem parte de asa ceva.

7. Definirea zonei pe baza unui interval valoric de notare. Exemplu: Schema Definirea centrului
istoric al bucurestiului. S-a intalnit cu rectorul care l-a rugat sa faca asta. Dupa cateva zile se
intalneste iar cu ala si i-a zis c anu poate asa repede, ca e o cercetare. Nu s-a grabit si a facut o
cercetare efectiva (un an jumate) care a indicat ocuparea tuturor studentilor anul 4 si 5 cu
investigarea casa cu casa a teritoriului din inelul principal. S-a facut pt fiecare parcela o fisa cu
tot felul de indicatii. A urmat prelucrarea materialului, adica un studiu de analiza multicriteriala.
Aceasta analiza a insemnat: Definirea criteriilor activitatilor vizate, fiecare criteriu a primit o nota
si s-a trecut la identificarea activitatilor in cadrul teritoriului. Identificarea criteriilor in teritoriu
se face prin mijloace diferite. Se face o identificare manula, empirica, prin vizitarea terit si
consemnarea tuturor locurilor prin care treci sau se poate face prin mijlocul cel mai apropiat de
perfectiune, printr-o modelare matematica (caroiaj, cu consemnari ale criteriilor pe care le
constati la valoarea pe care o constati). In acest fel se defineste o parte a teritoriului respectiv
care sunt caracterizate prin criteriul A, criteriul B, criteriul C. Prin suprapunere se deterina un
mozaic. Pentru fiecare parte din acest mozaic exista o suprapunere de criterii sau un singur
criteriu. Astfel se face cumulul de punctaj. Se face o listare a criteriilor respective in care se ia in
consideratie suprapunerea de cumul. O analiza posibila in prealabil in functie de situatie, o
analiza in care se iau in consideratie referiri din litaratura sau experimentari, te duc la concluzia
din care rezulta acea limita de constrangere. Se dovedeste ca centrul comercial (de ecemplu)
este atunci cand in cumulul care se acorda se obtine minimum nota 3. Deci centru comercial
este orice loc din teritoriu care obtine un cumul de not emai mare de 3. Asta inseamna ca toate
locurile care se inscriu in acest interval sunt locuri specifice ale centrului comercial.(gen centre
comerciale-obiectiv). Astfel se creaza o noua limita care contine toate acele zone care
indeplinesc conditia.

Aceasta a fost analiza multi-criteriala. Reprezinta o suprapunere de criterii pe care o realizam

sprijinindu-ne pe constatari si de calitate si de cantitate, dar in special cu caracter de
configuratie. Analiza se poate face printr-o modelare pur matematica si o analiza pur
matamatica.

- Analiza multi-criteriala poate sa evidentieze o serie de caracteristici structurale. este o posibila

surprindere in exprimare grafica a unor elemente de structura.
- Mai multe criterii se suprapun linear in lungul unui traseu. Trebuie sa ne duca cu gandul la faptul
ca pe traseul ala trebuie sa se intample ceva care are importanta functionala si spatiala. In
general asta e situatia asa numitalor bariere criteriale. Bariera e dezvolta mai mult sau mai putin
natural si este oprita pe aceasta linie. Intavilan, ape,etc bariera structurala naturala. Aceasta
situatie, ca bariera structurala mai apare in cazul in care avem de-a face cu un element de
structura urbana care face o separare intr-o parte si in alta a teritoriului urban(cale ferata,
bulevard).
 - Avem de-a face si cu niste bariere sociale. Sunt niste limite intre doua zone diferite ale alcatuirii
urbane prin tipul de populatie, printr-o populatie bogata si o populatie saraca. Nu este o
situatie care se intalneste foarte des in orasul european, ci in orasul american. Modul de dezv al
orasului (american) duce la diferente mari intre un cartier si alt cartier. Diferenta intre ce se afla
de o parte si de alta a strazii. Poate sa fie dif de natura sociala sau de nat configurativa (cladiri
inalte pe o parte si parter pe cealalta). Aceasta este, in orasele americane, limita care se ia in
consideratie definirea acelei parti de oras numita Downtown, parte a orasului construita cu
cladiri inalte si f inalte. Sunt situatii in care o astfel de analiza genereaza astfle de bariere pe care
noi, ca profesionisti, nu le-am putea distinge pe un plan totpografic al localitatii respective.
Criteriile pe care le luam in cons sunt niste criterii pe o lista numeroasa si diferentiata in sensul
naturii criteriilor. Spre exemplu adresabilitatea populatiei in raport cu anumite produse
comerciale. Intr-o analiza de acest fel, poate sa apara marcata in reprez grafica o asemenea
bariera de interes, care uneori sa corespunda unei analize pur teoretice sau nu.

Integrarea urbana ultimul curs structuri

Curs 6-structuri

E o consecinta a evolutiei nevoilor in existenta orasuluisi in general a societatii. Integrarea urbana, in

sensul in care s a constituit la un momentdat ca o simpla tendinta s-a conditionat reciproc cu zonificarea
astfel incat pe masura ce conceptul nou de zonificare s a construit a evoluat si conceptu de integrare
urbana. IU e o stare de existenta a organismului urban care nu este deloc favorizat de separare, ci
dimportiva de asociere, de cooperare. In aceste conditii,integrarea inseamna mai mult decat un simplu
complex functional,inseamn o complexitate in care , ins la un moment dat se produce,pe de o parte o
disociere functionala, iar pe cealalta o asociere profesionala. Aceasta concomitenta,este
contradictorie,in masura in care disocierea serveste asocierii. Niste componente ale sistemului se
reaseaza intr- o alt logica a lucrurilor. Disocierea in aceste conditii este un mijloc, defapt de cautare a
posibilitatilor de integrare.disocierea este la inceput realizata in mod natural, pentru ca ulterior,dup
aprox,1980 sa devina o preocupare in cadrul planificarii spatiale urbane. Integrarea are la baz tot ceea
ce a insemnat critica modelului functionalist. Are la baza cercetari denatura sciologica,in perdeceniului
al8 lea al secolului trecut si deasemenea o serie de concepte, analize, comentarii, de factur filozofic. O
filozofie cu amprent social. Este de subliniat comentariul pe care Le Febre, preocupat de evolutia si
constructia urbana le acord acestui proces, un proces de coagulare, care in mod firesc pt a se manifesta
ca o ca un contra argument la ceea ce se produsese asupra orasului prin zonificarea dup Carta de la
Atena.
Explicatie test: Zonificarea nu lua in considerare diferentierea, ci separarea.O consecinta imediata nu lua
in consid ponderea in ocuparea teritoriului.Noul concept de zonificare pune in evidenta diferentierea
bazata pe principiul cooperarii, o cooperare functional. Daca in conditiile zonificarii functionale
primare, caracterul zonei rezulta in mod direct pur si simplu din constatarea functiei care ocupa
teritoriul. In cazul in care ne referim la o zonif in conceptia moderna,avand de a face cu cooperare,
caracterul zonei poate fi realiz doar printr o cerecetare. Avem nevoie de instrumente: analiza
multicriteriala.In acconditie, cooperarea intre diverse activ, devine o necesitate pt existenta moderna.

Specializarea i unitatea-unitatea , ca idee in ansamblu(aici ne ref la unit funct) se defineste sistemic, se

defineste fie la un nivel superior cu referire la componentele sitsemului situate pe un nivel superior sau
unul din niveluele inf sau elem marunte ale sistemului. Astfel ne putem referii la o unitate de ansamblu
care caract totalit ansamblului sau unitate de...care se constata in masa elem componente de
detaliu.Ambele tipuri de zonif evidentiaza aceasta calitate de unitate.

Specializarea ef stricta in zonificarea primara si ea e posibil deluat in considerare si in zonificare in

conceptul modern,pt ca atunci cand constatam ca avem de-a face cu un centru comercial(poate include
si locuinte si elem care sa surprinda activ cu caracter recreativ),dar caracterul e activ comercial
inseamna ca avem de a face cu un ansamblu organizat, specializat.

Integrarea este de fapt o consecinta, la un nivel superior calitativ a aplicarii zonificarii in intelegerea ei
contemporane ca actiunea ei asupra unui teritoriu. Le Febre e filosof care s a preocupat sub de
organizare a teritoriului, relizand o literatura de specialitate, astfel incat opera lui e clar dedicata acestui
subiect. El este un filosof care isi are radacinile in filosofia marxist, fapt pt care prin preferintele sale,
prin modul in care gandeste lucrurilese arata apropiat acestei filosofii. Atentie: un lucru care se refera la
filosofia marxista este fpt ca aceasta filosofie in Romania a fost f denigrata dupa 1990,fata de toata
ideologia comunista , iar orice referire marxista te introducea incategoria comunistilor. O intelegere
tampita a situatiilor,pt ca in literatura de specialitate Marx si a lasat in domeniul filosofiei o contributie.
Conceptele lui au fost supuse analizelor critice, astfel incat azi noi ne referim la o suma de idei, concepte
comentarii ale lui Marxcare sau selecatat si si au pastrat valabilitatea, idei referitoare la evolutia
spatiului. 2- Le Febre, analizele lui sunt analize critice care au stiut de fapt sa faca o selectie intre ceea ce
era de preluat din teoria marxista epurand nu teoria ci comentariile, de ceea ce conjunctura aparuse in
per anilor 60, ma refer a evoolutia in plan generala grupului de filosofi francezi. In perioada anilor 60
intelectualitatea avea orientare marxist.

Henryle Febre, care intr-o lucrare intitulata Revolutia urbana,face o distinctie asupra integrrii,pt ca
aceasta distinctie se realizeaza te catre elintre monofunctionalitate, multifunctionalitate si
transfunctionalitate, in sensul in care multifunctionalitatea e o initiere spre integrare, iar
transfunctionalitatea e efectiv o stare de integrare.

Starea de integrare poate fi intalnita in urban, la nivelul programului, a functiilor de obiect si la nivelul
dunctiilor urbane. La nivelul prgramului inseamna ca un progr de arhitectura poate sa sugereze ideea de
integrare in masura in care el pune in evidenta cooperarea intereselor. Numai sugerarea cooperarii, la
nivelul intereselor,pt profesionisti inseamna ridicarea unei cai de cercetare,de studiu.La nivelul functiilor
de obiect starea de integrare rezulta, de fapt din cooperarea intre unitati functional, deci daca la niv
obiectului avem dea face cu o cooperare intre functii, de data aceasta intre unitati funtionale. E vorba de
acele unitati care se cconstituie in jurul unei fct priincipale determinante ca fct principale sau auxiliare,
spre exemplu: Un club-fctsa principala se refera la petrecerea unui timp intr-un mod placut, in conditii
de distractie; dar in afara de aceasta activ determinante exista alte activitati auxiliare-servicii referitoare
la bauturi, gustari, servicii cu caracter cultural, informativ,servicii de factura gospodareasca,etc. Avem de
a face cu o unitate de functionalitate. In conditia in care ne ref la o integrare a functiilor de obiect
inseamna ca avem in vedere constituirea unui obiect care sa aiba aceasta calitate prin asocierea
maimultor unitati functionale, generand un obiect multifunctional. Problema ob. , astfel incat unul
dintre primele astfel de obiecte care se realizeaza e Centrul cultural Poppidou Multifunctional intra in
preocuarea profesionistilor prin anii , n cadrul programului sugerandu-se cautarea unei anumite testari
de integrare, lucru ce putea sa rezulte ca o concluzie pentru un prticipant si din faptul ca eu reunea de
fapt mai multe unitati de functionare, ceea ce a si pus problema integrarii pentru unul din concurenti.
Mai mult de 1000 de participari in care multe s-au bazat pe integrare ceea ce a dus la constituirea unui
obiect unic dpdv arhitectural care cuprinde o multitudine de functiuni caracterizate f diferit. Care este
consecinta de natura integrativa care a fost evidentiata? Pt ca majoritatea concurentilor au ocupat
teritoriul, terenul oferit prin concurs subiectuui respectiv in integralitatea lui cu diverse volume mai mult
sau mai putin legate intre ele,fiecare volum prerezentand o functiune principala ( grup de activutati de
aceeasi factura), un nr mic de concurenti au mers pe integrare, ajungand sa propuna o constructie in
favoarea eliberarii unei parti importante a terenlui respectiv pt ca acesta sa devina spatiu urban (Piano si
Rogers- aprecierea juriului si au dus la constructia din paris in int careia sunt asociate o serie de activitati
care in mod traditional faceau obiecte distince intr0un ansamblu urban). Ce este caracteristic dincolo de
faptul ca toate aceste facilitati sunt compuse intr-un volum unic- consecinta ce are la baza consecinta de
natura functioanal- consta in faptul ca serie de activitati sau subactivitati care in mod necesar ar fi fost
parte in interiorul fiecaruia dintre unitatile functionale, au fost reunite astfel incat gasim la centrul
pompidou un sg spatiu de receptie. Din acest spatiu ai acces la grupul de cinematografie, la expozitia
sezoniera, muzee, centru national de studii pt arta, la centrul cultural de conferinte,etc. In acelasi sens,
sunt s alte functii care s au rezolvat in comun => integrarea are aceasta consecinta.

Integrarea la niv functiilor urbane- o integrare care reflecta coeziunea structurala a organizarii urbane
in teritoriu; - rezultatul direct al zonificarii in conditiile conceptului contemporan- inseamna a realiza o
unitate de ansamblu/ mare ansamblu, o unitate in care se existe o legatura continua intre diversele
activitati si intre spatii. In general o astfel de situatie inseamna un organism multifunctional integrat,
care de fapt se defineste prin ceea ce este centrul alcatuirii urbane resp, inseamna o structura urbana
functionala integrata (o multitudine de activ asociate pe principiul integrarii). In general, atunci cand
avem de a face cu un oras existent, si in care exista un centru istoric al orasului, aceasta parte este
asociata ansamblului central multifunctional integrat. Integrarea acestui centru se realizeaza prin
legaturile de continuitate, care sunt realizate intre centrul nou si centrul vechi. Pe de-o alta parte, printr
o patrundere a unor functiuni, a unor activ moderne in structura existenta definita istoric. Acest centru
nu av avea complexitatea de activitati pe care o are zona centrala, centrul nou, insa vor fi niste activ de
factura moderna care patrund in acea zona.

Conceptul de restaurare- 1970 si ceva.. atunci cand s a constatat ca o renovare a unui ob istoric prin
readucerea lui la starea initiala, produce un nr de asemenea obiecte cu care nu ai ce face, s a ajuns la
concluzia ca este bine ca ele sa fie ocupate de activitati moderne, a schimbat optica initiala, generand
principiul de restaurare in sit, printr-o implicarea existentei moderne .. Ex: imbinare de arh veche cu arh
moderna .

La o astfel de situatie se adauga ansamblul multifuncional integrat, ansamblu care se constituie prin
renovare urba fie prin constructii noi si constructii vechi, astfel apar astfel de ansambluri multifunctional
integrate,pt ca despre integrare putem vb la un ansamblu complet nou. Pentru ca aceste unitati,
ansamblu urban sa functioneze intr o anumita globalitate, este nevoie de un traseu integrator. Traseul
integrator reprezinta niste elemente care in functie de directiile de deplasare sa aduca relatiile care sunt
in alcatuirea generala in teritoriu. Traseul integrator este un element linear in constitutia organismului
urban, acre face legatura intre diverse ansambluri multifunctional integrate de natura foarte diferite.

Referindu-ne la integrarea la niv functiilor urbane distingem ansamblul integrator care garanteaza
coeziunea generala, ansamblul de la care porneste procesul de constituire a acestei stari, si care poate
sa cuprinda in asociere ansamblul istoric integrat. distingem in al doilea rand ansambluri sau obiecte
integrate si ceea ce numeam traseul integrator.

Din punct de vedere formal, fizic, si in legatura cu functionalitatea respectiva, putem avea ipostaze
diferite alte traseului integrator. Lucrul acesta depinde si de intinderea intregii organizari, de
globalitatea urbanului resp.

O linie de trasnport in comun poate sa devina un traseu integrator, o fasie plantata si un pietonal de
asemenea.

Daca luam pe rand fiecare dintre aceste categorii de spatiu, va trebuis a constatam ca ele nu in sine
devin traseu integrator, ci prin ceea ce ele aduc in teritoriul resp, d.p.d.v al interesului cetatenesc, al
miscarii si al configuratiei spatiale. In felul acesta, traseul integrator este o atractie, o atractie pt intregul
teritoriu inconjurator. In mod deosebit este de discutat masura in care o strada poate sa preia acets
caracter de traseu integrator. Conform principiului zonificarii, in conformitate cu carta de la atena,
strada este un spatiu coridor intre 2 sau mai multe unitati, cum ar fi unitatile rezidentiale, astfel incat
unitatile rezidentiale sunt organizate spre interior. Astfel, strada este un culoar de circulatie, dar este
d.p.d.v al definirii s[atiale, o bariera structurala. Trecerea dintr o parte in cealalta fiind pusa sub semnul
intrebarii, incepand cu utilitatea trecerii si ajungand pana la facilitatea realizarii trecerii resp. in conditiile
zonificarii prin cooperare, prin asociere, desi vbim in continuare de niste unitati cu un caracter sau altul,
trebuie luat in considerare ca exista o organizare centrifuga a acestor activitati. (din interior spre ext).
astfel, spre deosebire de situatia anterioara, in mod necesar apare aceasta mevoie a continuitatii, de o
parte si de alta a culoarului de circulatie. Aceasta inseamna ca insasi fata unitatilor acestora reprezinta o
organizare spatiala de atractie, de interes.; acest spatiu se defineste ca un spatiu cel mai import de
interes in cadrul teritoriului. In masura in care lucrul acesta este necesar, o rezolvare facila a trecerii
dintr o parte in alta devine o conditionare., o conditionare care s einscrie intr o organizare de spatiu de f
mare interes. Daca in prima formulare acest culoar se recomanda ca un spatiu care sa se elibereze, sa fie
eliberat de profesionist de orice interes, ramanand doar interesul traversarii, culoarul devine un spatiu
al interesului. In aceasta conditie, principiul integrarii devine mai evident.

In ceea ce priveste abordarea integrarii ca obiect de lucru pt un profesionist, trebuie spus ca avem de
parcurs cateva etape ale studiului. Nu este vb aici de a lua in considerare o cu totul si cu totula alta
metodologie, decat cea in cazul in care ar fi fost vbd eo zonificare moderna a spatiului, dar in sensul
principiului zonificarii functionaliste.

Este vb despre a acorda atentie unor momente care sunt specifice unei rezolvari integrate a
problemelor.

In primul rand este vb de o determinare f evidenta, clara a intinderii subiectului.

In al doilea rand este vb de o analiza de functiuni care are la baza cunoasterea temeinica a tuturor
activitatilor, care inseamna cunoasterea fiecarei activitati prin particularitatile sale, prin nevoile pe care
le impune.

In al3 lea rand este vbd e analiza gruparii functiunilor, o grupare a functiunilor si a subfunctiunilot. Este
vbd e o analiza la niv organizarii functionale care sa depisteze functiunile care au acelasi caracter in
interiorul fiecarui ansamblu de activitati. In felul acesta apare o reconsiderare a programului pe care
profesionistul l a primit initial, depistandu-se activ care se pot asocia in functie de avantajele
prezentate de aceasta asociere, se definesc functiile care sunt/ devin comune si de defineste astfel o
posibila organizare in spatiu a asocierilor functionale resp. etapa urmatoare este localizarea, localizarea
pe baza unei logici structurale, de suprapunere a activitatilor,.

Urmatoarea etapa este deifnire aunui concept arhitectural-urbanistic care se reprezinta prin
spatializarea conceptului organizatoric al spatului.

Ultima etapa care nu treb neglijata de profesionist (arhitect daca e vbde un obiect, sau urbanist daca e
vb de o integrare de urban) precizarea consecintelor in planul gestiunii pt ansamblul respectiv. De
altfel, dupa s a dovedit si in realitate, organizarea unui ansamblu multifunctional pare mai simplu de
facut decat gestionarea in actiune a unui astfel de ansamblu.

Daca la nivel urban primul proiect de obiect integrat a fost realizat la centrul pompidou, prima realizare
de integrare la nivel urban apare ca unul dintre orasele noi din Marea Britanie Stevenage. Este vb de
un proiect care a surprins prin aparitia sa, care a fost luat in considerare si pus in realizare ;a inceputul
anilor 60. Este vb de o prima alcatuire la nivel urban pe acest principiu al integrarii, in sensul in care
comentam aceasta idee de integrare in schema. Desi la Stevenage, si mai apoi intr o expresie si mai
pregnanta, la Cumbernauld, aceasta idee a integrarii prin realizarea unor ansambluri diferite ca nivel de
integrare si ca imagine spatiala, culmineaza cu centrul in cazul orasului londonez, la Cumbernauld.
Centrul, ceea ce altfel am numi zona centrala apare pur si simplu ca un trans atlantic ,pachebot. De
aceea este si dificil de folosit termenul de zona, pt ca este vorba de o constructive masiva pe multe
niveluri cu spatii urbane in interiorul acestei constructii este de fapt o imagine a unei spatialitati
integrate dusa catre limita. Realitatea este ca o abordare spre extrema a acestei integrari a pus in
evidenta si o serie de deficiente, astfel incat in organizarile urbane mai tarzii avem de a face in mod f clar
cu perpetuarea conceptului de integrare, dar in ipostaze moderate d.p.d.v al ocuparii spatiului si a
spatializarii.

Pt ca integrarea dusa in spatializare catre extrema, mai ales cand avemd e a face cu o integrare la nivelul
organismlui urban, produceo departare a individului de ceea ce inseamna natura/ spatiu natural, Oricat
de ingenioasa ar fi reproducerea acestui spatiu intr o conditie artificiala.astazi vb de integrarea arh
urbana, avand in vedere ipostaze f diferite ca spatializare, astfel incat practica ne ofera o multitudine de
situatii, de realitati, care pot fi considerate modele cu privire la ce se poae face si la ceea ce ar trebui sa
nu s efaca.

Dezvoltarea urb subteran este un produs sustinut de ideea integrarii, pt ca a patrunde in subteran si a
rezolva niste spatii de interes urban, inseamna un efort care nu poate fi justificat decat prin integrarea
activitatilor. -> diversitate in primul rand. Ansamblul subteran la MOntreal realizat in zona centrala
printr un sistem de circulatii subterane, intre statiile de metrou, prin intarirea statiilor de metrou cu o
serie de activitati suplimentare, conducand la realizarea unor centre subterane exemplu in acest sens.
Dezvoltarea dupa 1960/70, impulsionata de acel centri pomp, dezvoltarea in subteran in zona centrala a
Parisului, constituie de asemenea un exemplu.

Centrul subteran din zona halelor din paris sau centrul subteran din zona louvre-tuilleries pun in
evidenta de fapt in primul rand efectul practice si spatial ca spatiu urban al conceptului de integrare.

Integrarea prezinta astfel avantaje economice, in sensul economiei de teren, economiei la

infrastructura, economie de energie, economie de efort uman.

Avantaje sociale in sensul incarcarii spatiului urban cu contact interuman. Sunt locuri care se
imbogatesc cu acest contact interuman.

Atractia pt integrare, intr o exprimare preponderenta, apare in lumea profesionistilor inaintea

practicarii conceptului de integrare in organizarea urbana efectiva, de unde apare si o

concluzie- integrarea, asa cum putea sa fie dedusa/ comentata la inceputul anilor 60, s a definit ca o
predictie, ca o abordare prospectiva a evolutiei urbane. De abia ulterior s a dovedit, prins cercetare,
drept o nevoie. Astfel, expresiile cele mai intense ale integrarii, in formulari sumarizate, apar in imaginile
si cercetarile de natura prospectiva ale anilor 60. In acea perioada, probl de natura tehnologica pe care
inevitabil integrarea le impune sa fie rezolvate.

Dupa consumarea experientei prospectivului si a unor experiente practice in teritoriu, cum au fost cele
practicate asupra oraselor de varsta a 3a in Marea Britanie, sau cele din centrul Parisului, etc, ideea de
integrare a depasit in planul spatializarii aceasta organizare a spatiului integrat si inchis, trecand la
nivelul organizarii orasului in ansamblul sau. Astfel, astazi vb de integrare in acest plan al organizarii
urbane, globale. o integarre care implica nu numai spatiul inchis ca o absolutizare, ci si spatiul deschis
(ex: spatiul plantat). Astfel, accesul f usor in interiorul alcatuirii rubane, de la locuinta la spatiul plantat,
din centru la spatiul plantat, devin conditii adiacente integrarii.

Capitol limite de structura parcurgem singuri

Modelul organismului urban intr-o intelegere ontemporana suprirnde o multitudine de notiuni astfel ca
un comentariu al lui se poate desfasura pe mai multe subiecte la examen subiecte care se vor sprijini
pe acest model

Este un model explicativ complex pt ca ia in consideratie expunerea in acelasi timp a unui proces de
devenire catre ceea ce numim organism urban, dar si a unei alcatuiri interne asupra ce numim alcature
interna (organismal urban). (asta e pt examen)

COmentariul facut pe parcursul acestor expuneri, fie ca a fost o exprimare directa, fie ca a fost vba de o
exprimare subinteleasa, a cuprins referiri la morfologia urbana, functionarea urbana si dinamica
urbana. Termenii respectivi au fost explicati la mom respectiv si pornesc de la acesti termeni, retinand
doar determinarea esentiala de la morfologie la functionare si la dinamica.

Din punctul de vedere al asigurarii echilibrului de sistem am comentat conceptul de functionalitate si

conceptul de stabnilitate. Functinalitatea fiind rezultata din localizarea activitatilor iar stabilitatea din
gestionarea spatiilor prin gestionarea activitatilor. Intre localizarea activ si gestionarea spatiilor avem o
relatie de interdependenta care este comandata prin functia urbana. Intre functionalitate si stabilitate
exista o relatie de duble dependenta care, relatie, genereaza functionarea urbana.

Functionalitatea adaugata adaugata morfologiei urbane inseamna structura urbana, in timp ce

stabilitatea inclusa dinamicii genereaza manifestarea urbana, manifestarea existentei urbane.

Structura urbana este spatio-functionala si spatio-configurativa. Structura spatio-functionala este legata

in planul manifestarii urbane de manifestarea institutionala, adica se remarca, se simte, se consuma prin
intermediul institutiilor in timp ce structura spatio-configurativa se consuma, se defineste prin
manifestarea materiala. In fond, tot ceea ce se constituie drept structura spatio-configurativa este o
prezenta materiala.

Avem, astfel, planul organizatoric si planul formal al configuratiei. Si v-am atras atentia de mai multe ori
asupra faptului ca a gandi in plan formal, fara a gandi in prealabil in plan organizatoric este o eroare
producand in planul conceptiei rebut, de cele mai multe ori. Si de asemenetea v-am atras atentia asupra
gandirii in plan organizatoric, o gandire care lipsita fiind de suportul expresiei fizice, nu este usor de
condus, dar fara ea, un profesionist in cadrul organizarii spatiuli nu poate sa isi exercite profesiunea. Prin
intermediul celor doua planuri structura si manifestarea urbana devin determinari ale organismului
urban, ale acelei alcatuiri spatiale urbane pe care noi o analizam ca organism urban.

Organismul urban se exprima, astfel, pe de-o parte prin forma urbana, cu trimitere la structura urbana si
prin fenomenul urban cu trimitere la manifestarea urbana. Astfel, ajungem sa spunem ca fenomenul
urban este o succesiune de forma urbana si totodata spunem ca forma urbana se constituie din tot ceea
ce intr-un fel sau altul poate fi perceput ca manifestare urbana. Deci, prin forma urbana nu definim
exclusiv ceea ce vedem in spatiu ci tot ceea ce percepem prin simturile noastre. O prezenta momentana
sau efemera in spatiu a unui obiect sau a unei fiinte este forma urbana. O senzatie de placut sau
neplacut, de cald sau rece legata de un spatiu urbana, este forma urbana. Perceperea unor sunete,
indiferent de calitatea lor, perceperea unor mirosuri indiferent de calitatea lor, dar care se petrec in
spatiul urban, sunt forme urbane caracteristice acelui spatiu.

Ca o concluzie generala a ceea ce am parcurs cu referire la structura urbana, avem un al doilea model
explicativ referitor la definirea metodologica (ca procedeu) a abordarii moderne a organismului urban,
in sensul ca indiferent de subiectul pe care il avem in discutie, de obiectul pe care il cercetam, trebuie sa
avem in minte faptul ca abordarea este de factura complexa implicand abordarea sincretica, sincronica,
sinergica si abordarea diacronica.

Abordarea sincretica este abordarea care urmareste efectul de loc comun. Activitati care se produc in
acelasi loc.

Abordarea sincronica efecte de concomitenta sau de acelasi timp. Activitati care se produc in acelasi
timp.

Abordarea sinergica efecte de structuralitate sau de vecinatate, implica cooperarea, suprapunerea.

Activitati diferite care datorita unor caracteristici comune de structuralitate, impun o stare sinergica
implica cooperarea, suprapunerea, o stare de energie.

Aboradarea diacronica, activitati in stare de miscare, de continuitate.

Activitati = activitati diferite care se asociaza intr-un acelasi loc, timp, intr-o structura comuna, intr-un
proces evolutiv comun intr-o stare de continuitate, de miscare

Avem de-a face prin aceste 4 tipuri de abordare cu un studiu de suprapunere in comparatism sistemic,
ceea ce inseamna, in font, o abordare generala diferentiat cumulativ, fie ca se produce la nivel global al
organismului urban sau partial, principiul este acelasi. Intr-un cuvant, ca rezumare a acestei logici de
gandire luam in consideratie suprapunerea.

Suprapunerea este chintesenta in materie de calitate pt ceea ce inseamna o intelegere moderna a

organismului urban. AM TERMINAT CURSUL DE STRUCTURA URBANA!!!!