7B.

PERSPECTIVE
DE DEZ. A ARH.
Spatiul rom. se particularizeaza fata de cel gen. est
European prin:
-O continuitate multimilenara
-O enclave de latinitate intro zona de sclavism
-O toleranta extrema exprimata prin pasnic si practice
crestine
-O extraordinara percutare in spiritualitatea universala-in
ciuda unei traditii coservatoare exprimata prin rural
Mostenirea totalitara (vezi A3)
In acest peisaj deprindem prezenta (minora) a catorva
aspecte a arh poz. :
-o mostenire istorico-patrimoniala valoroasa care poate fi
recuperata si conservata
- sansa unei latente spirituale, prospetime in gandire
- scoala de arh. cu traditie
Discursul teoretic exprimat prin concursuri int., comentarii
teoretice, si-a pastrat in mediile elitiste o continuitate ce a
facut posibila reluarea activ. profesionale adevarate dupa
19990.
Ion Mincu din Buc-rol imp. alaturi de ao anumita parte a
uniunii arhitectiilor.
Casa Poporului: 7 nivele in subsol, a doua in lime dupa
Pentagon, piata din fata nu se percepe intro perspective
de pe boulevard, axa est vest- fatada
Cerintele concursului Buc. 2000: centru de afaceri, inst. si
org. internat., inst de importanta nat., locuinte, CP de
neatins dar cu modificari de functiuni, hotel pt.
parlamentari, parcaje foarte mari.
Marele premiu- Von Gerkan-Hamburg: pastrarea si
revitalizarea axului central, deplasarea perspectivei spre
dreapta (centru de afaceri), inscrierea intro continuitate a
spatiului urban, restituie memoria locului prin crearea de
strazi respactand costructiile celor vechi.


1ADESPRE CONCEPTIA SPATIULUI ARHITECTURAL
IN EPOCA MODERNA SI PREMODERNA
Spatiul arh este in conceptia lui Bruno Zeni, protagonistul
arhitecturii. El spune ca ist. arh. ar trebui sa fie inainte de
toate istoria conceptiilor spatiale; a judeca arh. inseaman a
judeca spatiul int. , restul e important dar e subordonat
conceptiei spatiale
Preioada premoderna
Aristotel-defineste spatiul ca fiind un continator de lucruri,
o cavitate limitata la ext si umpluta la int.; arh.=ratiunea de
a umple aceasta cavitate
observam in aceasta gandire reducerea la cele doua
extreme a sp. arh int si ext
Aceasta gandire bipolara a cracterizat aproape toata
perioada de doua milenii a gandirii occidentale.
Cateva mari etape au marcat conceptia despre spatiu ce
tine cont de descop. stiintifice ale vremii:
A.Conceptia euclidiana-a dominat aproape 18 sec
gandirea stiintifica
Sp. cosiderat limitat, finit; legile matematicii se bazau pe
axiomele euclidiene ce constituie suportul logic al
geometriei ca expresie a nevoii umane de ordine in haos
Ordinea=nevoie profund umana ce rezulta din limitele
conditiei umane
B.Conceptia Newtoniana
-marcheaza marea schimbare in conceptia despre spatiu,
pornita din pp reconsiderarii srp. fizic si adecoperirii legilor
atractiei universale
Sp.: omogen, izotrop, imobil
-extensia sp. in univers putea fi finita
-sp. arh. e in continuare perceput din pp. geometrica,
statica, nu se elibereaza prin miscare de constrangerile
statice
C.Conceptia Lobacevscyana (neeuclidiana)
-Lob. matematician rus aduce in discutie axiomele lui
Euclid
-el extinde problematica spatiala introducand notiune de
deplasare in calculul matematic
D.Conceptia topologica
-bazata pe teoria relativitatii (Ensthein)
-continuitate sp.-timp
-infinitul limitat de constanta vitezei luminii
-similtaneitatea e relativa
In teoriile arh. contemporane se foloseste terminologia de
sp. euclidian in sens mai larg decat sensul strict
-sens strict=sp. e limitat
-sens larg=propune un sistem de coordonate care e
teoretic infinit in spatiu si timp
Perioada premoderna e profund marcata de conceptia
euclidiana despre sp. chiar daca in sec. 19 se imbogateste
cu noi teorii; istoria si teoria arh. se inspira din arta, stiinte
psihol., sociologice.
Miscarea einflung-arh=arta a sp. pt. prima oara
-Sedl Mayer- trateaza forma in trei ipostaze
a.ca proportie
b.ca structura
c.ca spatiu
a.Proportia se bazeaza pe teoria numerelor; proportia in
sine nu duce la placere estetica decat daca sunt
armonioase, insotite de eurcnie care tine de spiritul si
starea artistului
Forma ca sp. nu duce la rezultate satisfacatoare daca sp.
nu e luat impreuna cu limitele sale materiale
Arh. premoderna a compus mereu spatiile in ideea de
interpretare, dar statica si bazata pe ierarhie
-barocul a condus la prima eliberare spatiala: a
descopmus peretii si acoperisurile, a subliniat existenta a 2
coji (int. si ext.)
Pana in sec 20 problema sp. poate fi pusa sub 2 aspecte
-unul al sp. arh. propriu-zis, analizat prin exemplele cele
mai valoroase
-altul al discutiei despre sp. arh facuta prin teoria arh
Perioada moderna
Aparitia noilor matreiale si punerea lor in opera, dezv
industr. a produsului ce antreneaza problematica arh.
locuintei de masa si a estetizaroii acesteia, toate acestea
se fac pe fondul unor profunde transformari in gandirea
specifice arh. moderne
-sp. traversand materia, golul traversand plinul, relatia plin-
gol, continuitatea sp. int ext. definesc un nou ... intre
forma si sp.
Sp-obiect, forma concreta, materie incarcata de simboluri
Sp-ca un gol, sp. sapat in forma
-continuitatea sp., extensia, penetrarea int-ext, curgerea ,
fluenta, sunt notiuni din ce in ce mai vehiculate in
vocabularul arh. moderne.
-limita spatiala nu mai trebuie sa corespunda structurii
portante
Wright-distruge colturile introducand ferestre de colt; limita
nu corespunde structurii portante; console uriase; partiu
flexibil
Ludwig Mies wan der Rohe-contributie imp. in largirea
acestiu vocabular (pavilionul expo de la Barcel;ona):
prelungirea exagerata a pereteluiafiseaza extensia
unidirectionala a sp.; folosirea peretiilor in scopul limitarii,
dirijarii sau curgerii spatiale



2A IDEALUL SOCIAL epoca premoderna, moderna si
contemporana
Dominata de cateva valori morale- DUMNEZEU, STATUL,
STIINTA
-revolutia franceza transforma aceasta triada in opozitia D-
zeu-om, stat-cetatean
-sf. sec19 incep sec 20 triada devine tot mai labila ,
motivatii:- revolutia 1917 ce a zdruncinat statul imperialist
si tarist rus, credinta si le-a inlocuit cu conducerea
proletariatului; -marirea imperiului austro-ungar
eliberarea pop., europei centrale
si de est
Marile idealuri pt o lume mai buna , accesibile celor multi
sunt imbratisate si de elita europeana , apuseana, care
considera rev. rusa ca o experienta valabila
Locuinta de masa, masina de locuit a lui Corbusier,
urbanismul lui luminat erau mai curand expresii ale unor
teoretizari convingatoare, dar erau departe de a fi un ideal
Avangarda germana propovaduieste idei ce pp. depasirea
diferentelor de clasa
Arta realista descopera calitati estetice in viata oamenilor
de rand a omului necajit- devine arta maselor, mijloc de
educare, iar omul de rand devine omul nou
Utopia constructivistiilor elitisti e greu digerata de mase, in
schimb arh academica , desi eclectica corespunde mai
bine gustului popular ea devenind ulterior arh socialista,
exprima cultul personalitatii staliniste , musoliniana,
hitleriste
Realismul socialist castiga tot mai mult teren. 1934-
congresul scriitorilor sovietici-prima definire a realismului
socialist: procedeu artistic de a reflecta realitatea prin
prisma revolutionara si de a ### cu scopul de a forma
omul nou
Ea este realista in continut dar natioanala ca forma, arta
fiind pusa in slujba politicului
Realismul socialist ca forma de manifestare artistica
cuprinde intreaga europa prin miscari de dreapta-fascism,
dar si de stanga-comunism
Ambivalenta perioadei moderne ca o balansare intre cei
doi poli (dr, stg)
Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala arh
adopta fie academismul clasicismul, eclectismul pe care
azi il numim realism socialist, fie arh moderna
Charta de la Atena 1938- principiile au fost imbratisate
de intreaga lume postbelica, dar greselile facute au fost
exagerate in special in estul europei: refuzul trecutului,
ignorearea culturii urbane, toate acestea convin puterii
care propune monumente impunatoare, pompoase ce
distrug tesutul si esenta urbana (ex: monum. hitleriste ale
lui Speer)
Pe de alta parte arh locuintei de masa a fost tot mai mult
neglijata, aflandu-se la polul opus celei monumentale,
dihotomia aceasta extinzandu-se si asupra altor aspecte
de vieti urbane: centru- periferie, arh culta-arh vernaculara
O prima reactie la politica totalitara si arh aferente o
reprezinta miscarea Tendeza in Italia ce inceraca
reabilitarea arh prin intoarcerea la traditie si istorie
Reorientarea stangii europene mascata de teoriile
italienilor este dublata de Team-ex al carui program
teoretic isi propune rediscutarea critica a Chartei de la
Atena si reorientare spre crestere, schimbare, identitate
In Anglia apusul Imperiului victorian puritana e marcata in
anii 60 de miscarea populara condusa de grupul
Archigram
La americani se obserbva saracirea modernismului clasic
si se doreste regasirea farmecului, a enuntiei, a
semnificatiei
Anii 60- marcati de evenoimente politice si sociale
importante:
-dezradacinarea celor din mediul rural si greutatea
adaptarii intr-o lume noua
-razboiul rece
-perspectiva distrugerii nucleare
-razboiul din Vietnam
=>O stare de blazare lipsa de entuziasm, goliciune
Marcati in europa, America si Japonia de arh metabolista,
transformata ulterior in arh megacontructiilor gigantice, ca
o solutie pt. principiile urbanistice si sociale in continua
schimbare, adaptare, evolutie.
Post-modernismul=un curent nascut in america
Late-modernismul
Deconstructivismul=contesta toate valoriile perene majore
ale societatii caracter anti politic, anti social-este elitist
intolerant.



5A COMPOZITIA ARHITECTURALA
(PREMODERN+MODERN)
Compozitia =un mod de a alcatui regului si legi de alcatuire
a volumelor spatiilor si dimensiunilor arhitecturale=>
principii de compozitie arhitecturala
Paul Rudolph compozitia = copia unor motive,
suprapunerea de ornamente, e o privire superficiala
Pe de o parte => pentru unii arh contemporani pb legate
strict de compozitie, sunt neesentiale, minore, superficiale,
pe de alta parte=> alti arh contemporani- Ching afirma ca
functiunea si simbolurile sunt trecatoare, dar sp. si forma
raman; in conceptia lui Ching elementele de baZa ale arh
sunt sp. constructia, inchiderea, iar arh. se
experimenteaza prin miscare(sp.+timp)
Regulile, legile compozitiei arh. au constitut preocuparea
esentiala a teoreticienilor de arh pana la aparitia teoriilor
sociologiei sau semioticii
Arh premoderna
Epoca premoderna a mascat o relativa scindare a artei
elitiste de cea populara, culotura fiind sfera integratoare a
celor 2; arta populara recunoaste conducerea elitei, iar
aceasta nu o desconsidera
Opera premoderna aspira la coerenta de viziune, pune
pret pe continuitate
Opera premoderna urmareste armonia si frumosul ca ideal
estetic, iar metodele de realizare a acesteia sunt date de
legile compozitiei arhitecturale
De la antichitatea greaca vazuta de Vizuviu in operele sale
la renasterea explicata de Alberti sau Palladio in toata
perioada premoderna s-au cautat principiile universale
absolute in fata carora nu exista mijloc de a te sustrage
Binele si raul, adevarul si minciuna, ceea ce e drept sau
nedrept => principiile oricarei reflexii teoretice care in
privinta arh sunt legate nu numai de forme si sp, dar si de
semnificatia acestora
Grecia antica- ordinele antice furnizau modele sau tipologii
de elemente pt a obtine frumosul in arh Atat ordinele cat si
principiile lui Vitruviu legate de proportie au avut ca termen
de comparatie si ideal omul centru universului Vitruviu
plaseaza arh intre arta si stiinta si ofera principiile de
alcatuire a templelor pe baza legilor simetriei si a euritmiei
(simetria nu poate duce singura la frumos daca nu e
insotita de euritmie)
Alberti extinde problema arh de la cea de obiect la
problema sitului si a orasului. Regulile conventionale si
legile proportionale raman neschimbate in esenta pana in
sec 20 ca fundal major
Beaux Art a staruit ncu autoritate in aplicarea principiilor si
regulilor de compozitie => din modelele istorice
Viollet Le Duc pt prima oara aduce ideea superioritatii
stiintei si tehnologiei ingineresti fata de arta=>
buloversarea academismului beauxartist; V. Le duc
pregateste patrundrea stiintelor si rationalitatii in arh
Bauhaus-ul a dus mai departe idea de patrundere a
stiintelor exacte in arh
Perioada moderna
Rationalismul arh moderne inlocuieste principiile
acdemismului beauxartist, aducand principii noi mai
abstracte si mai elastice, motivate:
-pe de o parte geometric=> sp. si forma abstractizate, sunt
supuse legilor noilor materile si noilor tehnologii
-pe de lata parte social => urbanismul generat de C.I.A.M.
e bogat in principii cu caracter imuabil
Principiile de baza: non-ornamentul, non-contextul
Cornusier lanseaza noile reguli de compozitie devenite
limbaj sine quo noi ale modernismului, declara asimetrai
aproape obligatorie
-arh moderna aspira si ea la coerenta, dar prin juxtapuneri,
fragmentari
-frumosul nu e un scop in sine
-artistii sunt pasionati de nedreptatea sociala
=>arh propune schimbarea lumii oferind un model de viata
nou purificator, egalizator
-arh intoarce spatele istoriei, inventeaza o lume mai buna
bazata pe sinceritate functionala estetica si structurala
Exagerarile au dus la stereotipia stilului internat
Criza de dupa al 2 lea razb mond, marile probleme soc
nerezolvate, avantul tehnologic, schimbarea criteriilor
traditionale cu altele e semnalata in jurul anilor 60 de
majoritatea criticiilor si teoreticiienilor
=>e nevoie de un nou sens, de farmec, complexitate,
ambiguitate, mit, poezie
=>postmodernismul


2B BAROCUL SI REABILITAREA LUI IN ARH
POSTMODFERNA
Baroc=eliberare spirituala de regulile tratatelor, de
conventii, de geometria elementara.
-eliberarea de siosteme si de antiteza spatiului int sp. ext
-dobandeste un sens psihologic
Bruno Zevi se poate vorbi si de un baroc modern, cand
arh se declara independenta de formele si schemele
functionale (formalism)
-preferinta pentru elemente scenografice
-aparitia in cladiri a elem. materialiste
-elem. de sculptura
-asimetrie, dezordine
-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa
-caracter dinamic
-legatura organica intre sp int si sp ext
-abundenta decorativa, tratare sculpturala a maselor
construite, complexitatea spatiala
-apare ca o reactie la formele### ale renasterii(post m-m.)
impotriva regulilor si a canoanelor structurale###
-in conceptia planimetrica si volumetrica se renunta la
formele geometrice simple, clare => joc rafinat de imbinari
de corpuri
-folosirea curbelor si contracurbelor
-importanta stiluilui contextul important
-jocuri de apa
-caracter de neliniste
-prin elemente decorative de renastere le imbina cu
inovatiile proprii in psihologia spatiului => policodare
-planuri si fatade pe aceasi plansa desen




6A IDEALUL ESTETIC
Pana la sf sec 19 creatia artistica aspira la frumusete pe
care o raporta mereu la realitate=> idealul de perfectiune
Aristotel (discipol al lui Platon) arta imita natura
-omul e singurul capabil sa faureasca forme perfecte
-arta educa firea umana
-actul de creatie e purificator
Platon - frumosul nu are caracter imobil, atemporal si
aspatial
-arta =atribut al puterii divine, abordabil printr-un indelung
proces de initiere
-actul de creatie pp o stare emotionala ce nu are nimic in
comun cu rationalul
-arta superioara naturii
Numerele, formele sunt sacre in masura in care ele sunt
regulate
-proportiile perfecte sunt divine
-rapoartele armonioase, sectiunea de aur, formele
platoniciene sunt perfecte ideale, fiind modul de studiu,
reflectie si compozitie artistica
In antichitate fenomenul era considerayt ca facand parte
din triada spiritulatitatii umane: solid, util frumos
Asociat cu armonia ordinea, adev, gratia, forma, idealul
estetic nu se refera la realitate asa cum este ci incerca o
corectare a ei prin arta printr-o pronuntata valoare spiritula,
abstracta
Frumosul si Sublimul se deosebesc ca nuanta in
interpretarea estetica :
1.prerealista numai in ceea ce priveste finalitatea: -
frumosul precede sublimul, el fiind o nazuinta spre
perfectiune
sublimul este absolutizarea frumosului
2.realista, moderna si premoderna accepta sublimul ca
pe o categorie estetica rezultata nu neaparat din
perspectiva frumosului, dar si din alyte perspective
Arta realista critica conceptul platonician al superioritatii
artei fata de natura
-1797 Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul
si caracteristicul, interesantul
-1853 Karl Rozenkrauz estetica uratului, uratul impus
definitiv ca o categorie estetica idei experimentate cu
succes de reprezentanti ai artei realiste (Beaudelaire,
Brecht, Picasso)
Miscarea moderna rastoarna conventiile, modelele,
prejudecatiile; frumosul este rational, luminos,
optimist;uratul nu apare decat din perspectiva contestarii
totale
-teoriile moderne s-au nascut pe fondul unor mari prefaceri
sociale, tehnologice => vor afecta gustul estetic
-ornamentul devine crima odata cu lucrarea pamfletara a
lui Adolf Loos Ornament si crima; este respins definitiv
=> sinceritate functionala si structurala => noi principii
estetice la randul lor docmatizate de reprezentantii
modernismului clasic: Le Corbusier, Mies Van der Rohe. Ei
impun cu autoritate un gust sigur: frumosul rational;
structura este expresiva si sincera conform cu materialul,
iar functiunea devine exprimata volumetric a.i. frumosul =>
din unitatea dintre continut si forma
Stilul international postbelic a saracit arh prin repetitia
formei tip industrializate, reducand discursul estetic la
tipologie
Miscarea postmoderna reabiliteaza ornamentul ca factor
important in personalizarea arh, in restituirea semnificatiei,
a identitatii
Peter Blakc nevoia de emotie =nevoia de impodobire
Venturiu nevoia de ludic, de comunicare, opusa plictiselii
rezultate din simplism
Eisenman nevoia de arbitrar opusa ordinii
Ch. Moore ornamentul devine purtator de sens istoric,
cod al constientizarii apartenentei la o civilizatie
In urbanism, principiile arh postmoderne contrazic
principiile urbanismului liber ratioanalist (Ciam) , readuce
in discutie traditia urbana istorica
Epoca contemporana dezvolta un nou raport intre
ornament si repetitie, intre traditie ca un dat prezent prin
ornament si sensul, semnificatia ornamentului
-ornamentul poate fi aplicat gratuit, arbitrar sau poate fi
aplicat logic ,structural
Teoriile semiotice actulae ofera ornamentului rolul de
comunicare codata, rolul de limbaj (Schulz limbajul
arhitectural)
Deconstructivistii motivul zoomorfic (lebada, delfin,
peste)=expresie a arbitrarului
-o noua forma de perfectiune
Eisenman analizeaza ornamentul ca pe o prezenta,
raporteaza totul la o anumita experienta arh care nu are
materialitate dar care reprezinta un eveniment care
vorbeste dspre trecut, despre traditie si prezent, un
eveniment perceput de noi prin prisma propriei noastre
experiente
Ornamentul - formeaza si informeaza, semnalizeaza si
simbolizeaza, poarta si rupe o traditie
-lebedele sau delfinii lui Emgraves,pestele a lui Gehry
nu au nimic de a face cu functiunea, efectul scontat este
indiferenta


8AMODERNISMUL
-orientare in cadrul arh initiata la inceputul sec20
Principalele fundamente forma arhitecturala este o
rezultanta directa a functiunii (form follows function) din
care => cateva reguli generale de compozitie:
-planul, distribuirea sp si organizarea volumelor sunt
rezultate din schema functionala
-plastica arh se dezvolta in masura in care elementele ei
sunt justificate functional
-pt exprimarea functiunii in forma se folosesc figurile si
formele geometrice, bazate cat se poate, pe linii si unghiuri
drepte
-la realizarea cladirilor moderniste se folosesc non-culorile
(alb, negru) si culorile primare (rosu, galben , albastru)
Bazele teoretice ale functionismului modernist propuse de
la lucrarea lui Adolf Loos => ornamentul drastic criticat
Exista 2 mari grupe de constructii moderniste
a.constructii in care predomina masele opace neo
brutaliste
b.constructii in care predomina zonel;e vitrate-stilul
international
a.viziune mai statica, motivitate; exista si aici trei variante
de fatade:
cu dominante orizontale si verticale constituite din benzi
groase si opace alternand cu siruri de ferestre
-fatade cu rosturi
-fatade cu goluri dispuse liber
Aceasta impartire nu are doar un caracter stilistic ea fiind
si o rezultanta a programului de arh
b.stilul international
caracteristic pentru cladirile zgarie-nori; stilul acestora
este in genul unitar-fatade de sticla, simplitate
-preferinta pt orice fel de cladiri cu pereti transparenti de
forma invariabil dreptunghiurala, la care muchiile orizontale
si verticale precum si montantii ferestrelor sunt reduse la
minima expresie

Anularea unghiurilor ca limita de sp. permite interpretarea
int-ext. Senzatia de plutire a planseurilor printr-o serie de
falsificari contructive
-sp. concept in miscare =>perceptia frontala nu mai e asa
importanta introducerea notiunii de timp ca o
componenta spatiala sine quo non
Le Corbusier exerseaza in seria renumitelor sale vile
aplicarea unor principii pe de o parte cubiste (in ceea ce
priveste perspectiva) si pe de alta parte moderne (in ceea
ce priveste conceptia spatiala)
Vila Savoye continuitatea spatiului int ext, flexibilitatea
partiului, terasa gradina ca acoperis, structura portanta pe
piloni ce permite fluidizarea sp., extensie a sp. atat in plan
vertical cat si orizontal
MODERNISMUL CLASIC uneste principiile ### dintre
care putem enumera pe cele care au stat la baza stilului
international:
-arh mai curand volum decat masa
-mai curtand regularitate decat simetrie axiala
Principiile Chartei de la Atena referitoare la abordarea sp
urban
-principii clare doctrinare
-au generat asa zisul urbanism liber insusit cu repeziciune
de arh intregii lumi
-acest mod de gandire a fost exagerat prin simplificare in
tarile in curs de dezv si au suferit un puternic proces de
industrializare, tipizare dupa al 2 lea RM care duce la
depersonalizare, la lipsa de semnificatie
HIGH TECH
Micarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a fost
marcata de apariia Centrului Pompidou la Paris in cartierul
Beaubourg, dar ea se afirma cu tot nai multa pregnanta in
Europa, Anglia, America sau Japonia.
-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a tendintelor
exprimate formal in arh moderna
-radacinile lui sunt aceleasi ca la modernism
(neoplasticism, constructivism, Bauhaus, rationalism
francez si italian) dar HT a cunoscut o evolutie deosebita
fata de modernism in care cladirea isi exprima clar propria
functionalitate in care e inlaturata orice decoratie anexa,
HT aduce ceva in plus prin conferirea unor valente estetice
elementelor structurale si celor anexe, care devin astfel
factori esentiali de expresivitate (Renzo Piano, Richard
Rogers, Norman Foster)
LATE MODERNISM
Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special
de dupa socul petrolului din toamna anului 1973 se
caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au
fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc
o schimbare la nivelul ideologic si artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat
configuratia edificiilor, a schemelor functionale, a
sistemului morfologic, toate acestea cauzate de
stereotopia si lipsa de semnificatie a arh moderene in
special a stilului internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o
dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o modalitate
particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel
al arh moderne
-white arh miscare promoderna late modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Late M influente neoplasticiste + Le Corbusier
-miscare omogena care continua principiile functionaliste
ale modernismului introducand insa elemente de formalism:
-evidentierea puternica a volumelor prin decupaje nete si
prin folosirea in special a albului
-existenta unor elem constructive anexe care nu au
neaparat justificare functionala (pergole, ziduri false)
-opozitia accentuata in mod voit intre plin si gol, intre masa
opaca si suprafetele vitrate => goluri impuscate
-accentuarea si specularea resurselor de expresivitate ale
sistemului structural al cladirii
-afirmarea unor rosturi de regula ortogonale
Late M reprezinta o combinatie de functionalism si
formalism (functionalismul predomina) , derivat in special
din neoplasticism si opera lui Corbusier
L. M. duce formele si ideile miscarii moderne la extrem,
exagerand natura si imaginea tehnologica a cladirii, in
incercarea de aproduce amuzament si placere
Reprezentanti in SUA:
RICHARD MEIER unul dintre cei mai caracteristici ai late
modernismului
-poate fi comparat cu Le Corbusier, dar in loc sa caute o
integrare armonioasa de plane curbe si grile ca si Le C.,
Meier incearca o disonanta a lor (grilele sunt miscate cu 5
grade, volumele sunt violent alaturate, opozitia lor e
exagerata
-el spune ca a fost influentat cel mai puternic in opera sa
de Conventia de la Tourette (Corb.) in ceea ce priveste
alcatuirea planurilor si de Vila Savoye sau Vila Stein in
ceea ce priveste alcatuirea fatadelor
Caracteristici ale stilului lui Meier: in ceea ce priveste
planul: - combinatia formelor ortogonale cu cele curbe
-treceri frecvente de la o directie la alta prin intermediul a
doua sau 3 paliere intermediare raportate in arce de cerc
-separarea stalpilor de panourile de inchidere si de
compartimentare
-grile rotite la unghiuri mici
-alcatuirea zonelor de circulatie
In ceea ce priveste fatadele:
-scoaterea in evidenta a unor volume mari (de obicei
plinuri) prin contrast cu zone vitrate
-folosirea de preferinta a albului
-folosirea caroiajelor pt plinuri
Ex: Douglas House marcheaza inceputul celei mai
importante perioade din activ lui Meier
-tendinte foarte puternice formaliste; accentuarea cosurilor
in fatada, a scarilor exterioare
-proiectele Olivetti cladiri tip ce urmeaza a fi amplasate
in 15 orase din SUA
- High Museum of Art Atlanta
- Canal Plus Paris
CHARLES GWATHMEY atasat la inceput de Meier la
gruparea New York five
-maniera de lucru asemanatoare cu a lui Meier
-influentat si el de Corb. si mai ales de neoplasticism
In Japonia ARATA ISOZAKI in prima etapa a creatiei
sale arh -linie foarte apropiata de stilul lui Meier
TADAO ANDO exponent foarte autentic al arh Late M ;
stilul sau manifesta un sistem morfologic de sinteza. El
creaza efecte de umbra si lumina care confera interiorului
o aparenta mistica. Frumusetea nu are nimic in comun cu
operatiunile intelectuale sau teoriile dificile
-predomina betonul aparent
In Europa
JEAN NOVEL opera sa imbina elem LM cu ale HT
O.M. UNGERS



11 ASEMNIFICATIA SI POLICODAREA ARHITECTURII
POSTMODERNE
Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special
de dupa socul petrolului din toamna anului 1973 se
caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au
fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc
o schimbare la nivelul ideologic si artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat
configuratia edificiilor, a schemelor functionale, a
sistemului morfologic, toate acestea cauzate de
stereotopia si lipsa de semnificatie a arh moderene in
special a stilului internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o
dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o modalitate
particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel
al arh moderne
-white arh miscare promoderna late modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Cele 2 mari principii: nonornamentul si noncontextul
apartinand arh moderniste i se opune in arh postmoderna
revaluarile istorice si cele legate de
context=>reconsiderarea adevaratelor repere ale identitatii,
personalizzarii, semnificatiei arhitecturii
-cercetarile teoretice se indreapta cu precadere inspre
explicatia crizei arh moderne din cauza pierderii atributelor
artistice, poeticul, valoarea emotionala
Caracteristici ale arh postmoderne:
-utilizarea ornamentului ca aluzie istorica sau ca decoratie
-folosirea formelor ca referinta istorica explicata
-folosirea eclectica a limbajului modern si premodern
-utilizarea culorilor vii si a unei diversitati de materiale
-definirea sp. intermediare care constau in zone de
circulatie, sp. prinse in grosimea zidurilor
In aceasta ordine de idei apare motivul specificitatii
OB. de arh a imaginii sale unice, irepetabile, imagine ce
contine o anumita ambiguitate; depersonalizarii prin
universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere
=> ornamentul devine un obiect codat dar si o modalitate
de transmitere codata
Robert Venturi prefer obiectele bogate in semnificatii,
celor a caror semnificatie e clara; admit functiunile implicite
celor explicite; unuia sau altuia ii prefer unuia si altuia
-aceasta multitudine de semnificatii se obtine in primul;
rand prin varietate si bogatie formala
Robert Stein in loc de sloganul modernist less is more,
declara ca in arh postmoderna more is more
Posmodernul actioneaza asupra plictiselii vizulae, a
modernismului , solutia fiind amestecarea limbajului
modern cu un alt limbaj
-ei practica un dublu cod; o cladire postmoderna e
jumatate moderna, jum altceva (deseori traditie) ce
incearca sa comunice pe de o parte publicului, pe de alta
parte unei minoritati avizate
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una
priveste inapoi sperand sa gaseasca originile, calalta
priveste inainte in nimic
PM datoreaza mult orientului, insusindu-si ### in sensul
acceptarii neutralitatii alaturi de cei 2 poli extremi =>spatiu
de tranzitie


10A P. EISENMAN
-exponentul cel mai riguros al deconstructivismului
explicabil prin formatia sa ratioanalista
-prezenta absentei-prin sustragerea unei portiuni dintr-un
volum sau prin anularea zonei centrale
-uzeaza, la inceput de idei neostructuraliste apoi de ideile
protestatare ale deconstructivismului
-elitismul incomprehensibil => alienare
- considera ornamentul ca pe o necesitate a arbitrarului
necesitate a secondaritatii ce trebuie abordata impreuna
cu principalul
Adrew Benjamin spune despre Einsenman ca:
-incorporeaza 2 tendinte divergente, una care ne situeaza
in sanul ornamentului si alta care ne distanteaza de
aceasta istorie deschisa spre posibilitatea avangardei arh
-riscul care exista in tentativa de a stabili un raport intre
ornament si repetitie e acela de a reduce arh la
ornamental###
-analizand ornamentul ca pe o prezenta => raportul la o
anumita experienta arh ce reprezinta un ornament care
vorbeste despre trecut
-spatiu de tranzitie dintre int si ext, intre public si privat,
intre o structura portanta si necesitatea unei alteia
neportante dar necesare prin arbitrarul ei=> devin aproape
obligatorii in arh postmoderna
-contextul e total neglijat la deconstructivisti: "Noi am
utilizat terenul ca pe un palimsestun loc unde se scrie, se
terge si se rescrie istoria. Cldirile noastre sunt procesul
invers al faptului ca situl emana cldirea concept
PostModernist. Cldirile noastre creeaz terenul concept
Non-PostModernist." (Eisenman)
Eisenman a dezvoltat teoria analizei si folosirea ei in
cadrul proiectarii
-casele 1-9 simpatie pt modernisti
-casa 10 orientarea deconstructivista devine evidenta,
influentele psihanalizei si ale filozofiei nihiliste constituind
doar o parte din aspectele declarate ele autorului.
Casa cu nr.10 este prima aplicare adescompunerii,
dislocrii si deconstructiei, prin sustragerea unor elemente
care "distrug punctul central al imobilului, scara
antropomorfica siutilizarile normale pierderea punctului
central, formele in L simboliznd separarea si instabilitatea,
excavarile, scufundarea in trecut si incontient, scalarea si
geomatria topologica ".
-Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi erodate
subliniaz condiia nesigura a universului
-La Guardiola house ntreptrunderea acestor L-uri este
savant explicata de autor ca fiind o "marcare a nelegerii
locului ca rezultat al schimbrii nelegerii lumii"
-Grilele spaiale tridimensionale sunt un motiv
compoziional aproape "sine qua non" in opera lui
Eisenman. ''Ele sunt versiuni neomoderniste alegrilajelor
de perspectiva ale lui Braimnte, mai degrab deschise
(infinite) dect nchise (finite) mii degrab
quatrodimensionale dect unidirecionale, mai curnd
uoare dect grele
Eisenman foloseste desenul complex al juxtapunerilor
secventiale cat si macheta in seria celor 10 case=>
filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial



1B DECONSTRUCTIVISMUL
Peisajul arhitectural contemporan e inca dominat de
pluralism si eterogenitate ca fundal, pe care se afirma
cteva micri cu nuana mai pronunata cum ar fi:
micarea HI-TECH; micrile pe teme moderne care se
pot subimparti in micri PROMODERNE si
ANTIMODERNE.
Unii critici plaseaz micarea deconstructivista ca pe o
continuare liniara a mis-carii constructiviste a anilor '20,
sau a celei "puriste" de mai trziu, pe care nu face dect
sa o mbogeasc cu mijloacele de expresie ale timpurilor
noastre.
Astfel principalii reprez. ai Decomstr. isi justifica inspiratia
din mishcarile avangardiste ruse, astfel Bernard TSCHUMI
si-l asuma pe CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH,
Pete EISENMAN pe CERNIKOV + idei neostructuraliste.
Pe linia antimodernismului, micarea
DECONSTRUCTIVISTA preia forme multiple prin
exacerbarea dusa la extrem a primelor proteste
antimoderne, propunnd ipostaze ale ornamentului ca
expresie a opiunii, subiectivismului si arbitrariului.(Ex:
Pestele lui GEHRY ca si ntreaga lui opera se manifesta ca
un protest general mpotriva tuturor conveniilor.)
DECONSTR. Suportul teoretic deosebit de vast, bazat pe
conceptii noi din domeniul filozofiei, semioticii, psihanalizei,
psihosociologiei, se altura celor din domeniul tehnicii;
informaticii, cineticii, cuanticii, energeticii, dar si a unor
domenii artistice profund implicate arhitectural: muzicii,
dansului, cinematografiei, publicitarii.
Miscarea DEC. reabiliteaza haosul ca necesar in
coexistentza sa cu ordinea, dar intermediat de
neutralitate=>tripartismul (cu nuanta orientala) ce permite
coexistenta ordinii cu dezordinea. Teoria DEC. e bazata pe
disfunctie, dizlocare, disjunctie; totusi o mare parte din arh.
DEC. trateaza problema ca si cand o data cataclismul
produs ei sunt chemati sa reorganizeze materia. Termenul
de DEC. nu mai corespunde azi cu sensul propriu al
cuvantului, pt ca deconstructivistii DECONSTRUIESC pt a
RECONSTRUI
Pe fondul pluralismului si diversitii, precum si a
relativismului in gndirea arhitecturala contemporana, ,
este invocat Feyerabend cu a sa Against Method care, in
idea reunirii logicii cu metafizica, ne convinge de faptul ca
"totul merge". Idea aceasta "totul merge" o regsim mereu
in explicaiile "post-factum" ale multor deconstructivisti
americani, dintre care cel mai virulent, Frank Gehry,
respinge cultura ca pe un balast de prejudeci. In opozitie,
Noica respinge acest mod de abordare a pluralismului si
relativitii si propune ca metoda abordarea globala
metafizica a lui Blaga, care include cultura in sistemul sau
filozofic ca fiind singura reabilitare posibila in pluralism.
1.In domeniul estetic- DEC. sugereaza aparitzia unui nou
sistem de organizare=> deplasarea devenind masura
perceptiei spatiale
2.In conceptia spatiala DEC. considera ca forma arh nu
e numai cuplul figura-fond, dar se compenseaza cu geom.
fractala, cu limite, disjunctii, diferente, absente
3.In domeniul semiotic DEC. exagereaza sensurile meta-
arh.:
-arh. e palimsest
-arh. formeaza si informeaza
-arh. e semn si simbol
-arh. comunica si emotioneaza
=>un abuz obositor de semnificatii multiple si dense, toate
pt a regasi smenificatia pierduta a arh
4.ca metoda celor pur stiintifice si rationale li s-a adaugat
cele euristice
5.ca tehnologie-DEC. uzeaza de cele mai sifisticate si cele
mai noi forme de publicitate ca orice arta ce e vizula si
publica
Royston Landau- discursul arh nu e numai teorie cis i
practica
-exp. de proiecte publicitare comunica cu publicul larg
-limbajul arhitectural este vizual
Depersoanlizarii prin universalizare: se opune
personalizarea prin diferentiere. Serias filosofica oferita de
Derrida (care a fost enuntata cu multe decenii inainte de
Blaga) este acea a teoriei diferentelor care a dat nastere la
multe discutii teoretice
Arhitectii DEC au fost inspirati din filosofia lui Platon sau a
lui Nitse (nihilism- e nevoie de haos pt a se naste o stea)
In concluzie, cel mai important aspect in evolutia
contemporana pare sa fie o febrila cautare de sine, un fel
de sens al sacrului in gestul arh., pt ca dupa cum spunea
MALRAUX sec XXI va fi religios sau nu va fi deloc
Ex: Esenman, Hadid, Tschumi, Hiromi Fuji, grupul
Arquitectonica, OMA. (Rem KOOLHAAS), grupul
Morphosis, Grehy
Ch. Jencks daca exista dubii privind caracterul general
al DEC pot fi aventurate idei care se refera la caracterul
antipolitic si antisocial
Transformari in DEC :
-limita =>nonlimita
-decontextulizarea=>recontextualizarea
-ordine=>dezordine

3B LIMBAJUL ARHITECTURAL IN EX. LUI SHULTZ
Idealul estetic-ornamentul poate fi aplicat sau structural
-ornamentul are rol de comunicare codata=> limbaj
Spatiu considera ca relatiile fundamentale geometrice
pot fi combinate intre ele
-organizarea elem de arh
in raport cu un punct => centralitate,
in raport cu o linie => axialitate
-organizarea in raport cu un sistem de coordonate spatiale
=> schematizarea structurala
-face diferente intre relatiile geometrice si cele topologice
(cantitate in raport cu calitatea)
-relatiile geometrice +relatiile topologice +rel conventionale
=> analiza sp. arhitectural
-Gestalf accesibilitatea pp. o atitudine adecvata, starea
de gratie => spectator initiat
-forma ca sp interior nu duce la rezultate numai daca e luat
cu tot cu limitele sale
Caracterul unui loc (sp) poate fi independent de forma
spatiala, dar dependent de motivatia simbolica
-mecanismul autoreglabil, ale crui articulaii sunt capabile
de a prelua situaii noi, pentru care nu a fost programat
iniial.
-Capela Medici (Michelangelo)=>simbolic
- sacristia Sn Lorenzo a lui Brunelleschi =>elemente
stereotipe
Nu doar forma spatiala determina arh ci mai multi factori:
-Bruno Zevi sp interior e principal in arh, se apropie de
romanticii germani
-face distinctie intre sp fizic si sp arh
Capacitatea unei structuri formale, adica aptitudinea de a
primi continut, e determinata de posibilitatea sistemului de
comunicare
P.V. Meiss teorii spatiale legate de semnificatia arh sunt
reluate atat din directia discursului gestataltist al formei
spatiale semnificative cat si din cel al locului nascator de
identitate
Epoca moderna dezvolta un nou raport intre ornament si
repetitie, intre traditie ca un dar prezent prin ornament si
sensul, semnificatia ornamentului inerent logicii
constructiei.
Ornamentul poate fi aplicat deci gratuit, arbitrar, sau
structural, deci logic, constructiv. In orice ipostaza, el
recastiga dreptul la existenta in forma arhitecturala
contemporana, iar teoriile semiotice actuale ofera
ornamentului rolul de comunicare codata deci rolul de
limbaj. C.N. Schulz in Limbajul arhitecturii aduce o
contributie nepretuita intelegerii fenomenului prin
exemplele asupra momentului funerar a lui Carlo Scarpa
dedicat familiei Galli.
Limbajul arhitecturii ca arta este vizualul. Mesajul identitatii
in univers poate fi exprimat cu forta chiar intr-un limbaj
abstract dar simbolizat, prin reluarea expresionismului
corbusianist in ipostaza japoneza (Schimohara).
Alvaro Siza dovedeste in intreaga sa opera o indentificare
cu acelasi mesaj al identitatii, la care ajunge din directia
opusa o cultura inchisa, mijloace elementare si o
continuitate traditionala profunda. Se observa doua
atitudini opude referitoare la traditie. Una, pedaland pe
conservarea formelor traditionale,- de obicei inchise,
explicite, centripete care risca in extremis sa ramana
clonata intr-un limbaj cu nuanta tehnologica. Aceste forme
devin suficiente prin lipsa capacitatii lor evolutive. Schulz
asemuieste spatiul arhitectural cu o articulatie, mecanism
capabil de adaptare, schimbare si evolutie.
O alta atitudine priveste formele traditionale la modul
esential, propunand forme deschise, centrifuge, capabile
de schimbare, cu alte cuvinte, evolutive. Aceasta tendinta
poate avea la randul ei riscul pierderii identitatii prin
universalizare.

6B FORMALISM REALISM IN CONCEPTIA LUI B.
HUET (idealul social)
Pornind de la paradoxalul slogan sovietic al arhitecturii
"raionale prin coninut si naionale prin forma" ce de fapt
promova o arhitectura a puterii sovietice pan ruse (Huet) a
Universitii Lomonosov presrata in ipostaze identice in
mai toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura
eclectica si deci formalista nu a fcut dect sa scindeze
forma de coninut provocnd si contribuind substanial la
criza arhitecturii postbelice.
=>monumentele hitleriste ale lui Speer si mai tarziu cele
staliniste au toate un numitor comun: sunt eclectice,
pompoase, greoaie, perene, dorinta de acces la eternitate
a tiranilor e invers proportioanala cu legitimitatea lor.
Arhitectura locuintei de masa se vede situata la celalat pol
fiind neglijata
Cupa Brecht, realismul nu este o problema de forma, (ci
de politica n.n.). Parafrazndu-l, Bernard Huet, critic
contemporan francez, afirma: "ai pofta sa spui ca nici
formalismul nu e o problema de forma", referindu-se la
faptml ca formalismul, nu mai puin e o problema de
politica
Dupa Huet, orice arh care figureaza in proiectul sau o
utopie de ordin social fara conflict e formalist (un ex, Bofill
construieste in vremurile postmoderne Versailles pt saraci
si alte complexe megalomane, el propunand saracilor
ansambluri gigantice, greoaie, reci, lipsite de poezie, ca
amintire ale vremurilor totalitare)
Dupa Huet formalismul ar avea mai multe atribute: este
birocratic- deoarece orice sistem care tinde sa reduca
realul la un numar de nevoi, de standarduri, de stiluri, duce
la formalism
Sau orice simpla adecvare la normele functionale fara
raportare la social sau la comanda sociala e formalism
Este tehnocratic-aplicarea mecanica a tehnicii la realitate o
marcheaza pe aceasta si o transforma in abstractie; orice
arh. redusa la o serie de operatiuni de tehnica financiara
distributiva, sau constructiva este formalista.
Este irational arhitectii care cauta in afara arh. propria lor
rationalitate, se expun grav la formalism
Notiunea de formalism e folosita de Huet atat in sesnsul
desprinderii formei de continut, dar si in cel al atitudinii
fata de societate a gestului creatiei.


8B COMPOZITIA ARHITECTURALA IN PERIOADA
POST-MODERNA(CONTEMPORAN CRED)
POST MODERNISMUL se manifesta iniial ca o reacie la
principiile modernismului devenit "clasic". Celor doua mari
principii: non-ornamentul (si implicit non-istoria) si non-
contextul ( deci implicit universalizarea prin absolutizare) li
se opun: reevaluri le istorice si cele contextualiste, toate
la un loc considerate (de fapt reconsiderate) adevratele
repere ale identitii, personalizrii si semnificaiei arhi-
tecturale. Cercetrile teoretice se ndreapt cu precdere
nspre explicaia crizei arhitecturii prin prisma pierderii
atributelor artistice; inefabilul, poeticul, valoarea
emoionala, iar evoluia unor discipline colaterale ale
esteticii (semio-tica), ale urbanismului (sociologia),
psihanalizei si filozofiei, contribuie la reevaluarea teoriei
arhitecturale (necesara in abordarea arhitecturala)
Venturi, Moore, Jencks, Schulz. etc. => simplitatzii i se
opune complexitatea, tranantei i se opune ambiguitatea, ,
intolerantei-toleranta.
Reabilitarea istoriei si a ornamentului se face in mod diferit
la Venturi referiri ironice la trecut
-Moore mai putin istorice avand rolul de conshtientizare
a apartenentei la o anumita civilizatie
-Bofill (Versailles pt saraci) propunere populista de
inobilare a modului de viatza a clasei medii
-P.M. reiau regulile si legile compozitiei clasice carora le
adauga ingredientul noutatii
-P.M. practica un dublu cod: jumatate modern, jumatate
altceva (deseori traditie) si incearca sa comunice pe de o
parte publicului, pe de alta parte unei minoritati avizate.
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una
priveste inapoi sperand sa gaseasca originile, calalta
priveste inainte in nimic
Teoriile semioticii explicau capodopera artistica ca o pe
fericita coincidentza intre semnificant si semnificat, iar
aplicarea acestor teorii la opere valoroase duce la intarirea
convingerii ca e necesara unitatea, coerentei dintre
semnificat si semnificant.
Azi asistam la o dislocare deintre semnificat si semnificant,
la o negare a tuturor notiunilor de comp. arh.
=>apar reguli noi bazate pe descentralizare, distorsiune,
disfunctie, dislocare, disociere, regului pe care Tschuni
(reprezentant al DEC.)le considera strategii ale disjunctiei.
=> ideea de limita e inlocuita de cea de non-limita,
desfashurare la nesfarshit
Contextul e total neglijat de DEC. care isi propune
decontextualizarea prin distrugere si anti memorie si
recontextualizarea in termeni noi => palimpsest = un loc
unde e scris, se shterge si se rescrie istoria.
In PM situl emana cladirea
DEC. cladirile creeaza terenul
Ordinea e inlocuita de arbitrar atat in domeniul:
a)functional
Tschuni parcul la Villette
Eisenman WEXNER CENTER
b)al structurii
Grilele necesitatea str. slabe, neportante, arbitrare
c)al formei
Eisenman prezenta absentei => forme sugerate
(Vezi Eisenman, Tschumi, Hadid)
In concluzie, putem spune ca un principiu , legile comp.
arhitecturale si-au pastrat prezenta, dar si-au largit tot mai
mult sensul, extinzand sesnsul notiunilor sau completand
cu altele noi
Enuntarea principiilor compozitiei arh. se face impreuna:
unitate + diversitate, ordine + dezordine, sinceritate +
nesinceritate => abordare unitara = echilibru
-intre cele 2 extreme trecerea e gradata
In lumea politeoreticienilor de arh. principiile ordonarii au
ra,mas aceleashi in esenta:
Axa, Simetria, Ritmul, Proportiile, dar azi au fost
completate cu notiuni mai largi - datuin sau transformarea
formala.
Forma nu poate fi definita doar prin geometria euclidiana,
sau topologica, e nevoie si de cea ###
-Poate fi explicita, sugerata, evocata, implicita, centripeta
sau centrifuga
- Schulz vb. de forma semnificativa (Total Gestalt) ca
despre un mecanism autoreglabil, care trebe sa aiba parti
conventionale si parti noi in, devenire.
Imaginea alaturi de forma, au aparut notiuni de imagine ,
mult mai largi , inspirate din arte colaterale: cinematorgafia,
coregrafia, muzica.
Meiss spunea ca arhitectura e scenografie, dar
scenografia nu e arhitectuira
Spatiu Sculz sp. arh e un camp energetic, un focar , un
receptacol, un Total Gestalt
Locul Meiss incarcat de semnificatie, element
important de care trebuie sa se tina cont in creatzia
arhitecturala
-dependenta de un conext nu e suficienta pt a creea un
loc
- Primeste caract. si identitate n prin valori ce nu pot fi
convenite, prin reguli si legi (valori spirituale)
Regasirea semnificatie pierdute a impulsionat cercetarile in
domeniul esteticii arh. in specialcele legate de modelul
semiotic ( alcatuit de ce transformationar sau cel imaginar)
=>semioticul e cel mai complex pt arh. ca un cuplu semn
(indicare) si simbol (reprezentare)
Malraux sec XXI va fi relig sau nu va fi deloc =>
reimplicarea sacrului ca pe o componenta: sine qua non
a actului de creatzie

9A ARHITECTURA AVANGARDISTA

Idea aceasta "totul merge" o regsim mereu in explicaiile
"post-factum" ale multor deconstructivisti americani, dintre
care cel mai virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe
un balast de prejudeci, in numele unui avangardism
protestatar Aportul special al arhitecturii la cultura
umanitii apare mai evident intr-o viziune sincrona si nu
diacronic, ceeace permite de pilda o mai obiectiva
detaare a ideii exprimate de pilda rolul avangardei
arhitecturale apare in acest fel ca propulsor si frna a
ideilor culturale, spre deosebire de viziunea diacrona, care
ne-ar tenta sa-l consideram doar liniar si ascensional.
De pilda in cadrul arhitecturii premoderne ce ar fi definita
prin globalitatea produsului arhitectural pn la decretarea
oficiala a "arhitecturii moderne" in jurul anilor '20, apar
curentele avangardiste, precum si arhitectura realista,
ambele nscute ca o reacie la "clasicism", dar glisnd
mult in timp, nainte si dup oficializarea arhitecturii
moderne si structurndu-si o relativa independenta. Ieita
din snul avangardei, micarea structuralista, s-a asociat
cu cea tehnologica intr-o sinteza pe care azi o numim HI-
TECH. si care, marcata in 1965 ca debut cu Centrul
Pompidou-Beaubourg (Piano si Rogers,) din Paris,
continua azi sa pstreze o relativa autonomie traversnd
cu sigurana peste meandrele modei si consurosris-mului
si sugerndu-si un viitor in care locul sau e indubitabil
ctigat. inteniilor autorilor deconstruc-tivisti, care-si
justifica deseori inspiraia din micrile avangardei
nceputului acestui secol. Bernard TSCHUMI si-l asuma pe
CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, O. M. A. (Rem
KOOLHAAS) -"revigoreaz constructivismul prin util grupul
ARQOITECTO-NICA -"rstoarn (la propriu n. n. )
modernismul anilor '20". Daca la primii doi reprezentani
(TSCUMI si HADID) observam ceva din estetica lui
TATLIN, KANDINSKI, sau KLEE. la urmtorii apare
influena constructivismului trziu a anilor '30-50)ce a-vea
o tenta utilitara si de mase. Pete EISENMAN uzeaz de
fapt de ideile neostructuraliste la inceput, apoi de cele
declarat protestatare ale deconstructivisrrului iar acum se
ndreapt spre un elitism att de incompresensibil, incat
tinde spre alienare(Romeo si Julieta).
Daca privim problema din perspectiva avangardei ca
fenomen cultural periodic (asa cum tot mai mult pare a fi
impus deconstructivismul de ctre mass-media)atunci am
putea afirma ca valorile noi si nebanuite pe care le-a
antrenat aceasta micare nu vor trece fr a imprima
schimbri, chiar profunde in manifestarea arhitecturala a
mileniului III.
Vorbind despre ultiirslc ale lui Eisenman, filozoful Andrew
Benjamin afirma, ca acesta, "prin semntura lui,
incorporeaz cel puin doua tendine divergente. Una care
se situeaz in snul istoriei ornamentului si alta, care se
distaneaz de aceasta istorie -deschisa spre posibilitatea
avangardei arhitecturale" . . Avangarda germana propova-
duieste idei ce convin claselor medii pentru ca propun
depirea diferentelor de clasa. Arta realista descoper
caliti estetice in viata oamenilor de rnd, a omului necjit,
reprezentata pn atunci doar sub aspectul ei pitoresc,
sau sporadic. Arta realista, devine arta maselor, mijloc de
educare, iar omul de rnd devine omul "nou", muncitor
harnic, prolific, optimist, ce-si ia soarta in propriile- mini,
crend "societatea viitorului".
: "Avangarditii au respins nelepciunea convenionala, si,
in consecina istoria, exact aa cum modernistii (patre a
avangardei-initial) vor respinge att istoria, ct si acea
manifestare istorica numita decoraie. Renato
POGGIQUdescrie in analiza sa fcuta avangardismului
secolului XX o intelectualitate alienata, care dispreuia
valorile "ortodoxe" ale propriei culturi, respingea trecutul,
agoniza in prezent, dar poseda convingerea de a conduce
spre in viitor nou, radical. Micrile avangardiste, contrar
conductorilor culturali din epocile precedente, aveau puin
respect pentru ierarhia sociala existenta si erau ca
Baudelaire si Marinetti
mpotriva ornduirii existente si anarhiti si si-au fcut
declaraiile nu din cabinete publice sau lcauri de
invatamnt, ci din cafenele
Producia de avangarda, dei deseori ermetica in intenia
sa exprimata, a fost atunci cnd a urmrit stereotipul usor
de integrat in valorile culturale, devenind astfel socializata
in moda, unde i s-a impregnat un tip diferit de vitalitate,
inainte de a fi degradata in kitch. Dar avangarda
modernista a asigurat, de asemenea propria sa metafizica
pentru uzul modei, de unde cerinele pentru nou, ocant,
surpriza si chiar pentru scandalos, au fost transpuse in
valori culturale care vor fi exprimate in lumea modei.

3A. Spaiul contemporan n viziunea lui Schultz i
n teoriile arhitecturale contemporane se folosete
terminologia de spaiu euclidian ntr-un sens mai larg dect
acela "stricto senso" de spaiu definibil n cadrul geometriei
euclidiene. Sensul strict euclidian este c spaiul este
limitat, n timp ce sensul actualizat presupune un sistem de
coordonare, care este teoretic infinit n spaiu i timp. Dup
C. N. Schulz "relaiile fundamentale geometrice pot fi
combinate ntre ele". Organizarea elementelor de
arhitectur n raport cu un punct se numete centralitate,
cea n raport cu o linie se numete axialitate, organizarea
dup un sistem de coordonate spaial conduce un schelet
structural. Pantru a nelege mai bine diferena ntre
relaiile geometrice i cele topologice, Schulz atribuie
cantitatea primelor i calitatea celorlaltor, prin caliti
nelegnd caracterul difuz sau centripet, analiza spaiului
arhitectural ar trebui fcut innd cont de relaiile
convenionale.
P.V.Meiss teoriile spatiale legate de semnificatia
arhitecturii sunt reluate atat din directia discursului gestaltis
al formei spatiale semnificative cat si din cel al locului
nascator de identitate

3B. Idealul estetic n opera prerealist?
Pn la sfritul secolului XIX creaia artistic aspira la
frumusee care e raportat mereu la realitate ntr-un sens
oarecum critic i reprezint dintotdeauna un ideal de
perfeciune.
Ideii aristoteliene conform creia arta imit natura prin
"mimesis", omul, singurul capail de a furi forme perfecte
educa firea uman, actul de creaie catharsisul fiind prin
excelen purificator I se opune conceptul platonician
despre frumos, care are un caracter "aprioric, imuabil,
atemporal i aspaial".
Atribut al perfeciunii divine, frumosul n sine este abordabil
printr-un ndelung proces de iniiere ce conduce de la
frumosul fizic, la cel moral, cognitiv i n sfrit la frumosul
de sine, care, pe aceast culme se confund cu binele.
Arta, dup Platon, este de natur divin, actul de creaie
presupune o stare emoional i iniiatic ce nu are nimic
cu raionalul.
Omul- centru al universului i msura tuturor lucrurilor este
idealizat n art prin reprezentarea lui dup anumite
canoane estetice, iar idealul estetic devine obiectiv la care
se ajunge prin anumite metode, convenii general
acceptate. Antichitatea considera frumosul ca fcnd parte
din triada sincretic a spiritualitii umane: util, frumos, ce
mai trziu va deveni atributivitatea esenial definitorie
pentru fenomenul arhitectural ncepnd cu Vitruviu i
meninndu-i valabilitatea pn n zilele noastre ntr-un
anumit sens.
Categorii estetice apropiate, frumosul i sublimul se
deosebesc ca nuana n interpretarea estetic prerealist
numai n ce privete finalitatea, n sensul c frumosul
precede sublimul, fiind o nzuin ctre perfeciune,
sublimul este absolutizarea frumosului. Arta realist,
modern i postmodern accept sublimul ca pe o
categorie estetic rezultat nu neaprat din perspectiva
frumosului, dar i din alte perspective.
Conceptul platonician al superioritii artei fa de natur,
reluat de renascentiti a fost accentuat urmnd a fi
prelucrat critic de arta realist, care aduce n discuia
despre idealul estetic i alte categorii. Schlegel considera
ca principiul artei nu e frumosul ci caracteristicul,
interesantul, dar "urtul" n art e impus definitiv ca o
categorie estetic odat cu apariia Esteticii urtului a lui
Karl Rozenkranz, experimentat cu succes n opere literare
i plastice: impresioniste, expresioniste, avangardiste, a
ceea ce va deveni arta realist.

3A ARH REALISTA. REALISM SOCIALIST
Arhitectura moderna presupune sau include arhitectura
realista (inclusiv cea socialista cel puin din punct de
vedere temporal,) chiar daca respinge balastul clasicist ce
exceleaz in monumentalism gigantesc si eclectic in
special in zonele totalitare. Strlucitele performante ale
micrii moderne erau contemporane cu cele mai aberante
forme ale manifestrilor puterii totalitare. Micarea Ex
Bauhaus-ista ca debut valoros si clar teoretic al
modernului, si micarea numita Stilul International ca
sfrit al ei, au reverberaii redundante pn in zilele
noastre, Biblioteca Naionala a Franei (Dominique
Perrault) fiind un exemplu dintre cele mai elocvente in
acest sens, chiar daca inca nu a fost definitiv etichetata de
critica, fiind inca in curs de execuie.
In prima categorie de termeni ar putea fi reluata de pilda
discuia despre arhitectura realista. Fcnd o similitudine
cu arta realista, constatam ca, aici, nu a fost nevoie de o
departajare politizata a manifestrii realiste in "realism
socialist" si "realism " (capitalist prin deducie), aa cum
suntem obligai a specifica in arhitectura, pentru a localiza.
Arta realista in general a avut o evidenta deschidere spre
mase, o tentativa de a se implica in social, ieind din "tur-
nul de filde" si devenind "angajata". Angajarea are o
nuana protestatara de principiu, sau mpotriva principiilor
nvechite, si, unul in msura in care atenteaz la ordinea
sociala, se implica politic. In lumea occidentala
democratica, aceasta, e opiunea libera, contienta si auto
impusa a artistului. In lumea puterii totalitare, spre care
tindea in deceniul trei al secolului nostru national-
socialismul de stnga si de dreapta in aceeai msura,
opiunea spre implicarea sociala nu mai este la latitudinea
artistului. El este convins cu-adevarat, deci asumat de
societate, sau, indubitabil, el devine duman si deci este
respins de ea. A trecut foarte multa vreme dup cel de al
doilea rzboi mondial, pn cnd opinia publica s-a con-
vins de similitudinea metodelor totalitare de stnga si de
dreapta. Dei mrturiile concrete, vizibile arhitectura erau
elocvente ca prezenta, manifestndu-se in forme
extraordinar de asemntoare, arhitectura perioadei
realismului este mereu prezentata ca fiind polarizata in:
arhitectura fascistatopusa celei staliniste, dei ele se
mprumutau reciproc, fiind in aceeai msura clasiciste,
monumentale, greoaie, eclectice, strivitoare prin lipsa lor
de gratie si umanism. Mai mult, arhitectura "TENDENZEI"
italiene, dei nscuta ca reacie la cea a fascismului
mussolinian, primete deseori, prin necunoatere,
etichetarea de fascista. Nu ntotdeauna micarea de
avangarda a fost neangajata politic. Expresionismul, de
pilda, dei o micare catalogata iniial realista, apoi, pur si
simplu formalista, deci arta de dragul artei, dovedete prin
operele lui Tattlin sau Lissitzky o angajare pn la
agresivitate, politica la primi, teoretica, metodica la altul.
Nu toata arhitectura"realist socialista"este eclectica. Stilul
International s-a suprapus in timp si chiar in spaiu cu
realismul socialist. Estul european postbelic a "beneficiat"
de toate excesele simplificatoare, si asta nu numai in cazul
locuinei de masa, sau in urbanism, dar si in cea de obiect
unicat, generaliznd termenul de "arhitectura a periferiei"
Ca "arhitectura a periferiei" exista si in marile orae ale
democraiei occidentale, sub forme alienate, (bidonville-uri-
le) sau sub forma unor centre noi administrative de tip
"Manhattan" cu fenomenele sociale colaterale si la fel de
alienate ce au decurs de aici. Si nu mai puin paradoxal ni
se pare azi sloganul sovietic al arhitecturii "raionale prin
coninut si naionale prin forma" ce de fapt promova o
arhitectura a puterii sovietice pan ruse (Huet) a
Universitii Lomonosov presrata in ipostaze identice in
mai toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura
eclectica si deci formalista nu a fcut dect sa scindeze
forma de coninut provocnd si contribuind substanial la
criza arhitecturii postbelice.
Utopia "constructivistiIor elitisti" e greu digerata de mase,
in schimb, arhitectura academica, dei eclectica
corespunde mai bine gustului "popular" exploatat in mod
abil in arhitectura "socialista" ce va deveni ulterior
expresia" cultului personalitii inti staliniste, apoi
mussoliniene, hitleriste, s.a.m.d. Arta "realist socialista"
ctiga din ce in ce mai mult teren. Momentul marcat de
congresul scriitorilor sovietici din 1934 CONSEMNEAZ SI
prima definiie a "realism-socialismului" ca pe un procedeu
artistic (deci instrument) de a reflecta realitatea prin prisma
revoluionara si de a o "modifica" in scopul bine definit de
formare a omului nou. Realista in coninut, dar naionala in
forma, asta e declarat pusa in slujba politicului.
Idealul social o lume mai buna pentru toi se transforma
din utopiile "falansterelor" presocialiste universalizante, in
utopii de dominare naionala.
Realismul socialist ca forma de manifestare artistica
cuprinde ntreaga Europa
prin micrile naional socialiste de dreapta, gasindu-si
expresie in fascismul
musolinian si cel hitlerist, dar si in micrile de stnga,
care, propovduind ideologia marxist-leninista propun
comunismul ca unica soluie a societii viitoare
Este interesant de observat ca, indiferent de idealul, sau
convigereapolitica si sociala, anitecii adopta, fie
"academismul", clasicismul, eclectismul, pe care azi ii
numim "realism socialist", fie arhitectura moderna, ale
crei principii sunt in plin efort de clarificare.
Opera artitilor "angajai" este "apocaliptica, animata de un
dor de un ntreg organic de mult disprut si care e uneori
identificat cu un prezent sau un viitor fascist. Picasso,
Pound, Joyce, Woolf radiau de pasiune pentru o lume si o
arta noua".
, Cupa Brecht, realismul nu este o problema de forma, (ci
de politica n.n.). Parafrazndu-l, Bernard Huet, critic
contemporan francez, afirma: "ai pofta sa spui ca nici
formalismul nu e o problema de forma", referindu-se la
faptml ca formalismul, nu mai puin e o problema de
politica. W.Benjamin afirma ca fascismul este cel mai mare
formalism cci el opereaz o estetizare a raporturiloe
sociale spre a masca conflictul. In interpretarea lui Huet,
orice arhitect "figurnd in proiectul sau e utopie de ordin
social fr conflict" este formalist.
Cesi diferita programatic de cea a realismului socialist,
arhitectura "Tendenzei" e catalogata astzi de "realista".
Reevaluarea istoriei arhitecturii din perspectiva istoriei
muncii a lui Tafu'ri, sau critica "tipologica" a lui Rossi si
Aymonino tind a situa arhitectura ca producie tipica in
procesul istoric al formarii oraelor.


5B. Conceptul spaial la Schulz i Meiss.
Aristotel definete spaiul ca fiind un continuator de lucruri,
un fel de cavitate limitat la exterior i umplut la interior.
Nu exist spaiu vid. Arhitectura este raiunea de a umple
aceast cavitate. Arhitectura este arta cavitilor. Ea
definete att la interior ct i la exterior. Orice perete are
o suprafaa interioar i una exterioar. Lumea ca spaiu
coninnd pe om e o succesiune de coji sferice fiecare
nvelind pe precedenta.
Observm n aceast gndire reducerea la cele 2 extreme
a spaiului arhitectural: interior sau exterior. O oper
arhitectural care are numai exterior este scenigrafic.
Reducerea la spaiu "eschiveaz simbolurile i semnele
concrete subnelese de materialitatea sa" (Pierr von
Meiss).
Perioada premodern este profund marcat de concepia
euclidian despre spaiu. Arhitectura ca "art a spaiului"
apare pentru prima dat odat cu micarea "Eifhtung" ai
crui reprezentant, Wlflin, analizeaz
Stilurile arhitecturale, n special renatere i baroc din
perspectiva factorului psihic. Worringer analizeaz stilul
gotic i neogotic aducnd noi contribuii la nelegerea
goticului ca art abstract, iraional, bazat pe empatie i
intropatie. Teoria "Gestaltist" trateaz forma ca pe o
funcie a psihicului.
Metoda analizei formale a lui Sedlmayr trateaz forma n
trei ipostaze: forma ca proporie, forma ca structur i ca
spaiu. Forma ca proporie se bazeaz pe teoria numerelor.
Proporiile n sine nu produc ns plcere estetic dec
dac sunt armonioase, simetria lui Vitruviu, starea de
"graie" a creatorului, curitmia. Starea de "graie" nu poate
fi transmis dect unui spectator iniiat: "accesibilitatea
unei opere de art presupune o atitudine
adecvat"(Schulz).
Forma ca spaiu interior nu poate duce la rezultate
satisfctoare dac spaiul nu e luat mpreun cu limitele
sale materiale care, singure, la rndul lor, nu pot avea
semnificaie.
"Caracterul unui loc poate fi independent de forma spaial
i dependent de motivaia simbolic"(Schulz). Arhitectura
este determinat de foarte muli factori dintre care doar
unul este forma spaial.
Noiuni de "interpretare", "fuziune", precum si interpretarea
renaterii ca pe o "adiionare de forme independente", n
vreme ce barocul "priveaz prile de independea lor
dndu-le sens doar mpreun".

Arhitectura modern, latemodern i postmodern n
viziunea lui Ada Luis Hustable
Ada Luis Hustable numte "inclusivitii" acei arhiteci ce
presupun n creaia lor artistic o implicaie contextual,
surs de inspiraie i motiv formal, exprimnd i
reprezentnd acest context ce poate fi geo-climatic, istoric,
social sau cultural.
A.L.Hustable numete "inclusiviti" arhitecii ce se implic
ntr-un fel sau altul n context iar aceast reconsiderare a
contextului este considerat o manifestare a unei atitudini
antimoderne. Noiunea de context este astzi mult
amplificat ca nelegere fa de ceea ce nsemna n anii
'60 cnd a fost asimilat n termeni arhitecturali, depind
cu mult sensul strict al unui mediu i atignd din ce n ce
mai mult sfere spirituale i culturale. Euristica n viziunea
lui Landau
Dup prerea lui Royston Landau ideea de a crea o
metod proprie i autonom arhitecturi este greit pentru
c ea ar suporta pe de o parte defecte reducioniste, pe de
alta ar rupe arhitectura de fenomenul cultural general.
Criticnd reducionismul lui Fucault, Landau ofer spre
studiu perspectiva cultural a abordrii arhitecturii,
perspectiv de altfel din ce n ce mai acceptat de ctre
critici care sunt din ce n ce mai contieni de lacunele
oferite de cunoaterea pur tiinific.

4b. Reprezentarea arhitecturii n perioada
contemporan
n lumea comtemporan a arhitecturii fragmentarea
spaiului, descentralizarea, anihilarea centrului sau a
limitelor, prezena absenei, declanarea sau stoparea
energiilor sunt teme predilecte ale filosofiei i compoziiei
spaiale. Imiagini suprapuse, seriate, dinamice, explodate
sau distruse de cataclism coexistnd cu cele idilice,
ecologice sau peisagiste.
n lumea contemporan a arhitecturii spaiului se
prefigureaz odat cu reprezentarea lui. Fragmentarea
spaiului, descentralizarea, anihilarea centrului sau a
limitelor, prezena absenei, declanarea sau stoparea
energiilor sunt teme predilecte ale filosofiei i compopziiei
spaiale. Imagini suprapuse, seriate, dinamice, explodate
sau distruse de cataclism coexist cu cele idilice,
ecologice sau peisagiste.
Reprezentarea spaiului ine pasul cu noile tehnici de
reproducere i multiplicare, tehnica fotografic sau cea
cinematografic. Bernard Tschumi folosete imagini
coregrafice pentru redarea aa ziselor "screen plays".
Tehnica de prezentare, reprezentarea spatiului precum si
filosofia disjunctiilor fac parte din arsenalul publicitar al
protagonistului. Peter Eisenman foloseste desenul
complex al juxtapuneriilor secventiiale si macheta ca
tehnica in seriile narative ale celor Xhouses, ce ilustraza
filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial.
Complexitatea limbajului arhitectural al lui Eisenman isi
exploreaza propiilei limite in Wexner Center, lucrare
pragramatica si contestatara in care toate principiile
vitruviene ce definesc arhitectura sunt repuse in cauza.

12B Terminologie in perioada premoderna, moderna,
postmoderna, contemporana si realista, sensul si
opusul sensului.
Evolutia arhitecturii de la perioada premoderna, prerealista
si realista prin perioada moderna, avangarda, maturitate si
declin, pina la perioada postmoderna. Azi asistam la o
noua disponibilitate spre forme elitiste, profund
spiritualizate ale miscarii deconstructiviste. Arhitectura Hi -
Tech exprima tentativa fireasca a contemporaneitatii de a
da forma tehnologiei celei mai avnasate, dublata de
castigurile stiintelor abstracte. Arhitectura premoderna a
fost numita late-moderna sau post-corbusiana. Azi foarte
multe terminologii ar trebui reevaluate , intelese diferit din
prisma reevaluarilor istoriei. Multi alti termeni s-au conscrat
prin intensa lor folosire in ideea unui sens anume, altii au o
tendinta de a semnifica, paradoxal, exact opusul sensului
la propriu al termenului. In prima categorie despre
arhitectura realista nu a fost nevoie de o departajare
politizata a manifestarii realiste in realism-socialist
realism(capitalist), asa cum suntem obligati a specifica in
arh. pentru a localiza. Arta realista a avut o evidenta
deschidere spre mase, o tentativa de a se implica in socila,
devenind angajata. In lumea occidentala democratica e
obtiunea libera, constienta si autoimpusa a artistului. In
lumea puterii totalitare obtiunea spre implicare socila nu
mai e la latitudinea artistului.
Arh. perioadei realismului este mereu prezentata ca fiind
arh. fascista, opusa celei staliniste, fiind clasiciste,
monumentale, greoaie, eclectice, lipsite de gratie si
umanism.
Expresionismul este o miscare catalogta initial realista,
apoi formalista, deci arta de dragul artei (Tatlin, Lissitzky).
Nu toata arhitectura realist socialistaeste eclectica. Stilul
international s-a suprapus in timp si spatui cu realismul
socialist. Estul european pstbelic a beneficiat de toate
excesele simplificatoare, generalizand termenul de arh. a
periferiei. Dar aceasta exista si in marile orase
occidentale sub forme alienate, sau sub forma unor centre
noi administrative de tip Manhattan.
12B. Zaha Hadid , concepte si lucrari
Sa surprinda materia intr-o ipostaza de refacere post-
cataclism. Imaginea spatiului post-explodat redare in
tehnica si efectele perspectivei neo-suprematiste este
tema predilecta a arhitectei Zaha Hadid, care in desenele
sale incercate de o forta expresiva fara precedent
violeaza si desconstruiesc programul arhitectural.
Sugerarea celei de a 4 a dimensiuni, care la Malevich este
redata printr-o serie de planuri geometrice plutind fara
limita in spatiu, devine la Zaha Hadid motivul uni grafism
spectacular in care perspectiva polaroida exagereaza
sentimentul de forta al viitoarei cladiri.
Peak Club; Kurfur Sterdam Berlin; Vitra; Fire Station
Weil de Rin; Centru de arta contemporana Cincinati
Mind Zone Londra

Huet lansarea conceptului de cladiri rationale
Huet (lanseaza conceptul de cladiri rationale prin continut
si nationale prin forma)
Sloganul sovietic al arh. rationale prin continut si nationale
prin forma promova o arhitectura a puterii sovietice (Huet).
Arhitectura ecleticta si deci formalista, nu a facut decat sa
scindeze forma de continut provocand si contribuind
substantial la criza arhitecturii postbelice.
Azi, in numele post-modernismului, Bofill construieste
Versailles-ul pentru saraci, sau alte ansambluri clasiciste
monumentale in Saint Quentin, sau Palais dAbraxas in
Marne-la Vallee. Bofill propune saracilor ansambluri
gigantice, greoaie, reci si lipsite de poezie ce amintesc de
tipurile staliniste.
Cu adevarat nationala in continut si forma pare ca s-a
dovedit arhitectura japoneza care, incepand cu anii 60
exerseaza o puternica presiune asupra spiritualitatii
occidentale careia ii opune exemplul spiritualitatii profund
traditionale si temeinice, intelepte a lumii orientale.
Termeni cheie: spatiul median, fictionalismul, densitatea
concentrata, semnificatia duala, ambivalenta si polisemia.
Britanicii si finlandezii au demonstrat ca o arh. nationala
poate fi obtinuta prin exersarea pina la limita valorilor
nationale in ceea ce au ele esential si substantial in
continut.
Policodare in modernism si post-modernism
O cladire post-modernista este dublu codata , jumatate
moderna, jumatate altceva, deseori traditie in incercarea
de a comunica si cu publicul si cu o minoritate
avizata :arhitectii.
Post modernismul este de fapt un termen general pentru
intreaga arhitectura acre a evoulat din modernism.
Arhitectii post-modernisti sunt inca influentati de
modernism datorita pregatirii de catre arhitectii modernisti
si imposibilitatii de a ignora metodele moderne de
constructie.
Productia arhitecturala a perioadei de dupa 70 a fost
decretata post moderna. Dupa criticul Hiroshisaski sufixul
ism adauga o nuanta peiorativa a semnificatiei generale.
Manierismul defineste o metoda de imitatie mestesugita a
unei manire de afaceri proprie mai multor artisti. De aceea
termenii modern, post-modern, modernism-
postmodernism sunt diferiti ca nuanta.
Postmodernistii clasicisti ca : Michael Greves uzeaza de
istorie prin adoptarea unui limbaj clasic: compozitie clasica,
volume platoniciene simpple, eclectism incarcat. Toti
arhitectii postmoderni rediscuta intr-un fel sau altul istoria
Dubla codare a formei readuce in drepturi sensul ca mod
de comunicare.

Istoriografia definitii (pluralism, Landau)
In adoptarea notiunii de pluralism, spune Landau, este
important sa apreciem ca acest concept poate fi utilizat in
modalitati incontestabile diferite. Exista pluralism de teorie
descriptiva sau explicativa. Acesta este pluralismul ca
logica si este util ca instrument analitic pentru explicatie
sau diagnoza. Dar pluralismul poate fi o credinta sau un
angajament. Acesta este pluralismul ca metafizica care va
fi intotdeauna responsabil pentru promovarea ideii de
multi in opozitie cu ideea de unul. Metafizica si logica se
intalnesc numai uneori impreuna, dar este important sa fie
departajate, deoarece metafizica este un punct de vedee
care nu poate fi nici dovedit , nici dezmintit, dar logica
poate fi invinovatita.
In studiul intitulat: Cultura arhitecturii o istoriografie a
discursului curent, Royston Landau, afirma ca istoriografia
ca atare are un rol determinant in formarea curentului de
opinie in arhitectura, care nu e autonom ci apartine unei
gandiri generale culturale si a specialistiilor: arhitecti, critici,
istorici. Discursul arhitectural nu se poate eschiva de
publicitate, consumerism si toate efectele socializarii
acestuia.
Istoriografia poate fi facuta conventional, cu istoric a
stiluriilor, relevand doar diferentele stilistice, dar ea poate fi
in acelasi timp si istoric sub forma expuneriilor culturale.

Discursul de publicitate si viziune Landau
Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de cele
mai sofisticate si ultime forme de publicitate, ca orice arta
care se respecta, o arta vizuala si publica prin excelenta,
persuasiva si convingatoare prin oferta de experimente
traite. Discursul arhitectural este, dupa Royston Landau,
nu numai comunicare, dezbatere, ci se face prin
intermediul practicii, oferind nmotiuni concrete in acelasi
timp cu cele abstracte.
Expozitiile de proiecte publicitare comunica publicului larg
sursa inspiratiei, viziunea sau baza teoretica de principiu
ale autorului, care foloseste in acest scop proiecte
intermediare, faze premergatoare sau schite ce fac
posibila intelegerea operei finale.
Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschumi, se
inarmeaza cu foarte serioase argumente, filosofice,
tehnice si profund culturale. Mijloacele lor: lucrul in echipa,
discursul universitar elitist si perfectionarea modelelor pe
computer, antreneaza eforturi spirituale, tehnice si
materiale, impuse de concurenta pentru castigarea lucrarii.
Sursele sunt amplificate prin mijloace de propaganda
proprii unei piete mondiale.

Compozitia arhitecturala in premodern si modern
Opera premoderna pune pret pe continuitate, gravitand in
jurul unui singur centru vizual. Ea onoreaza succesiunea si
cauzalitatea in timp si spatiu.
Opera urmareste armonia si frumosul ca ideal estetic,
metodele de realizare sunt legile compozitiei arhitecturale.
In perioada postmoderna s-au cautat principii universal
imuabile, absolute in fata carora nu exista mijloc de a te
sustrage
In domeniul arhitecturii o rationalitate carteziana nu e
suficienta, disciplinele umaniste, estetica si mitul intretin o
relatie de complicitate. Binele si raul, adevarul si minciuna,
ceea ce este drept sau nedrept, acestea sunt mariile
principii, eterne, valabile. In privinta arhitecturii ele sunt
legate nu numai de forme si spatii, dar si de semnificatia
acestora, de conventia acestor semnificatii.
Ordinele clasice ale Greciei antice furnizau modele sau
tipologii pentru obtinerea frumosului in arhitectura.
Principiile proportionale ce au revenit obsesiv de-a lungul
istoriei arhitecturii ca un leit-motiv al rationalizarii
demersului creator. Atat ordinele cat si principiile
proportionale de la Vitruviu si mpana la Corbusier au avut
ca termen de comparatie si ideal omul, iar omul e centru
universului. Vitruviu plaseaza arhirtectura intre arta si
stiinta si ofera principii de alcatuire a templelor pe baza
legilor simetriei si a euritmiei, componente esentiale ale
procesului de creatie. Simetrai nu poate conduce in sine
la efectul frumosului daca nu e insotita de euritmie, adica
un aport de farmec si armonie ce nu mai este straina
creatorului de frumos.
Conventionalitatea regulilor si legilor proportionale ramane
neschimbata in esenta pana in sec. XX. Arhitectura e
stiinta si arta in acelasi timp, dar arta de a aplica un
savoir (cunoasterea prin cercetare si experienta).
Invatamantul beauxartist a staruit cu autoritate in
aplicarea principiilor si reguliilor de compozitie rezultate din
modelele istorice ceea ce conduce la riscul ca aceste
modele sa se perpetueze ca atare in loc sa serveasca
doar ca esenta pentru o abordare evolutiva, in pas cu
timpuriile.
Viollet le Duc compromitand codurile conventionale ale arh.
le supune rigorii tehnicii ingineresti, rationalismului rezultat
din legiile statisticii.
Scoala de la Bauhaus, desi ofera spatii largi artei si
meseriillor, a facut maximum pentru intrarea stiintelor
exacte in invatamant.
Rationalismul arhitecturii moderne inlocuieste principiile
academismului clasicist beauxartist cu alte principii, mai
abstracte si mai elastice, bazate pe ludic si empiric, dar
motivate totusi pe de o parte strict geometric, spatiul si
forma, abstractizate, sunt supuse legilor noilor materiale si
noilor tehnologii, pe de alta parte social, urbanismul
generat de CIAM e darnic in principii cu caracter imuabil.
Corbusier lamseaza noile reguli ale compozitiei
volumetrice devenite limbaj sine qua non al
modernismului.
Daca principiile clasice adoptaiu simetria, modernismul ,
din spirit protestatar declara asimetria aproape
obligatorie.Daca armonia, consonanta, liniarul, logicul,
unitatea rezultate din coerenta aspirau spre frumos cu
legiile lui, acuma arta si arh. moderna continuau sa
aspire la coerenta, dar prin alte metode: juxtapuneri,
suprapuneri, fragmentari, iar frumosul nu e scop in sine,
altceva pasioneaza artistii: nedreptatea sociala..
Contestarea principiilor, prejudecatiilor, fenomenul
revolutionar cu nuanta pronuntat politica, se transpune in
arta cu rol de asanare sociala.
Arhitectura presupune schimbarea lumii oferind un model
de vita nou si purificator, agalizator. Democratia sociala,
libertatea. economia de mijloace materiale si tehnice.
Arhitectura, intorcand spatele istoriei, inventeaza din nou
o lume mai buna bazata pe sinceritate structurala,
functionala si estetica. Exagerarile functionaliste,
structuraliste, puriste, au condus la formarea stilului
international. Acesta a fost o forma de expresie a
rationalismului in arh., secatuind-o de orice farmece sau
poezie.

4A. Dihotomie si arhitectura.
Filosofia simbiozei este adusa ca argument de arhitectul
japonez Kiroshawa in sprijinul criticii dualismului occidental,
dualism ce a condus la ierarhizarea, segregarea partii de
intreg, a principiului de secundar, a intteriorului de exterior
si a nascut o lume dihotomica, absurda, ce si-a construit
propriul esec. Prin contrast, gandirea orientala straveche
presupune o existenta neutra, dincolo de bine si rau, o o
constiinta singura neamenintatoare, ce coexista cu
extremele, facandu-le tolerabile reciproc.
Grilele spatiale tridimensionale devenite una din formele
cele mai uzitate ale postmodernismului pentru spatiile de
tranzitie, sunt cel mai stralucit exemplu de conturare
implicita a spatiului neutru, de detenta si disipare, de
retensionare si reenergizare, de ambiguitate.
Arhitectura lui Gaudi si a lui Stemer pot fi considerate
proiectii in piatra si beton ale unor imagini si aspiratii
interioare ale omului. Cubistii s-au desprins de natura si,
constienti de nevoia de a exista in intregime intr-o lume
confectionata de om, au recompus tot mediul inconjurator
pe baza cuburilor intr-un fel care poate fi privit ca cinic.
Este posibil ca suprafetele curbe sa fie un mediu propice
pentru a copia, cu materiale facute de mana omului,
libertatea organica din natura.
Concluziile puterii totalitare in Romania
Spatiul spiritual romanesc se particularizeaza fata de cel
est european prin cateva trasaturi distincte:
-o continuitate multimilenara
- o enclava de latinitate
- o toleranta extrema
- o extraordinara percutare in spiritualitatea universala
Explozia informationala la care asistam azi se declanseaza
pe fondul unui vid international. Selectarea acestor
informatii si discernamantul, vor trebui sa devina libere si
autodidacte obisnuite in lumea democratica pe care ne-o
dorim.
Tineretul a fost mai rezervat in a accepta, mai protestatar
fata de politica totalitara, iar azi tot el e mai receptiv si mai
avid in dorinta atat de multelor recuperari.
Mostenirea totalitara ofera un peisaj arhitectural romanesc
destul de dezolant, polarizat dohotomic in doua categorii,
esential opuse.
Prima categorie, arhitectura locuintei de masa, saracita la
propriu, ultratipizata, sterila si ultima expresie a Stilului
international golit de semnificatie, a primit in ultimii ani o
spoiala decorativista de specific national impus de putere,
ce cu rare exceptii s-a putut sustrage kitsch-ului si care,
gratie disconfortului, dar mai ales aberatiilor functionale din
ultimii ani ai deceniului noua, nu mai putea fi numita
arhitectura, influentand puternic alienarea generala a
societatii.
A doua categorie, arhitectura reprezentativa, orientata si
supraincarcata ornamental, jalnic si gigantic monument al
unei puteri.
In acest peisaj desprindem insa si prezenta, e adevarat
minora, a catorva aspecte arhitecturale ce ne pot oferi
sperante. In primul rand o mostenire istorico-patrimoniala
extrem de valoroasa care a fost total neglijata, dar mai
poate fi recuperata si conservata.
In al doilea rand sansa unei latente spirituale care ne ofera
posibilitatea evitarii unei greseli prin sarirea unor etape.
In al treilea rand o scoala de arhitectura cu o deosebit de
buna traditie si care a constituit # spiritual al unor reale
manifestari practice sau teoretice ale discursului
arhitectural, in special in perioada interbelica.

13B. Daniel Liebeskind
Reprezentant al miscarii antimoderne, considera
arhitectura ca un moment suspendat in curgerea timpului,
indreptat impotriva istoriei, un gest protestatar indreptat
impotriva ororiilor omenirii.
Muzeul Evreiesc din Berlin


Gandirea bipolara a occidentului si critica sa
Atrasa de cei doi poli ai conving4eriilor politice,
intelectualitatea artistica e scindata in doua, ambele tabere
reprezentate stralucit in lumea creatiei artistice. Vointa
politica era la fel de brutal transpusa in fapte intolerabile fie
sub aspect statal, cat si cel civic, in o9rice caz sub aspect
general uman. Atitudinea artistiilor balansa intre o angajare
absurda de o parte si de alta, cu riscul consecintelor,
uneori tragice la nivelul constiintei, si o detasare
superioara de orice angajare politica, o retragere in turnul
de fildes.
Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala,
arhitectii adopta fie academismul, clasicismul, eclectismul
pe care azi il numim realism socialist, fie arh. moderna
ale caror principii sunt in plin efort de clarificare.
Arhitectii moderni in frunte cu Le Corbusier formulau
principii clare si precise ale noii arhitecturi.
Principiile Cartei de la Atena din 1938 au fost unanim
imbratisate in intreaga lume postbelica, dar greselile
flagrante au fost exagerate in special in tarile din sud estul
europei; refuzil trecutului, lezarea prin dimensiuni
exagerate a raporturilor firesti in mediu, ignorarea
continuitatii culturii. Dihotomia se extinde asupra altor
aspecte ale vietii urbane: centru si periferie, arhitectura
culta si cea velnaculara. Reorientarea stangii europene
este dublata de grupul celor 10 Team X, al carui program
teoretic isi propune rediscutaqrea critica a Cartei de la
Atena si reorientarea miscarilor moderne spre crestere,
schimbare, identitate.
Mostenirea totalitara ofera un peisaj arh. rom. destul de
dezolant, polarizat dihotomic in 2 categorii, esential opuse
din toate punctele de vedere, cu exceptia celui valoric,
care le reuneshte intr-un consens nonvaloric.
Prima categorie arh. locuintei de masa:
-saracita de orice semnificatie
-tipizata, sterila
-ultima expresie a Stilului International
-multe Kitsch-uri
-duce la alienarea generala a societatii
-caracterizata prin disconfort si aberatii functionale
A doua categorie arh. reprezentativa:
-opulenta
-supra incarcata ornamental
-jalnic monument al puterii
-aspira la perenitate, mai mult d.p.d.v. material
-eclectica greoaie lipsita de gratie
Neglijata tot mai mult, arh. locuintei de masa se vede
situata la polul opus celei monumentale, dihotomia
aceasta extinzandu-se asupra altor aspecte ale vietzii
urbane:
centru si periferie; arh. culta si vernaculara
In Rom dupa al doilea RM , nationalizarea completa ce a
favorizat o politica de dezvoltare a arh canalizata pe
industrializare si locuinta de masa. Politica e orientata spre
stergerea urmelor trcutului si reconstituirea revolutionara
Dinu Giurescu istoric- distrugerea trecutului rom
- un numar de 29 de orase din Rom au fost distruse,
85% => pierderea identitatii si reconstruirea lor dupa
principii schematizate si simplificate ale Chartei
- 5 orase mari din Trans. au fost menajate in zona lor
centrala ce avea un nucleu istoriceste constituit si
valoros
- Tipizarea exagerata a locuintei, confortul redus+ arh
reprezentative megalomane si ecleptice+ masive
demolari=>exasperarea inteligentei romanesti

Teoreticieni ce au contribuit la anliza, crearea
spatiului in perioada contemporana
Dagobert Frey, Brinkman A. E.
Brinkman introduce notiunea de scheme tramale, iar
Dagobert Frey pe acea de compozitie simultana pentru
renastere.
Succesiune spatiala. Pentru Frey piramidele sau
obeliscurile sunt mase in repaos ce termina o
succesiune spatiala (Schulz).
Arhitectura premoderna a compus mereu spatiile in ideea
de interpenetrare, dar statica si bazata pe ierarhie. Barocul
a condus la prima eliberare spatiala de regulile si
conventiile sale, de geometria elemntara si de opozitia
interior-exterior. Barocul a descompus pereti si acoperisuri,
conceptual exisrta 2 coji, una interioara si una exterioara,
capabila fiecare dintre ele de a raspunde unor exigente
particulare. Elementele fragmentare, totusi au primit asa
zisa unitate desavrsita (Brinkman).
Sec XIX face a 2 mare eliberare spatiala prin noile
exigente ale fierului si betonului armat.
Sec XX introduce mari inovatii in gandirea spatiului
arhitectural, poetica spatiului, experienta spatiala.
Problema spatiala poate fi pusa sub 2 aspecte: sp.
arhitewctural propriu-zis analizat prin exemplele cele mai
valoroase SI discutia despre spatiul arhitectural teoria
arhitecturii.

Conceptia despre arh contemporana la schultz si
netis
fotografic sau cea cinematografica. Bernard Tschumi in
renumitele lucrri de mare amploare. -Parcul la Villette din
Paris sau in nu mai puin ceolo iesle, lebra Manhattan
Transcript, imagini coregrafice pentru redarea aa ziselor
"screen plays" Tehnica de prezentare, reprezentarea
spaiului precum si filozofia disjunctiilor fac parte din
arsenalul publicitar al protagonistului. Peter Eisenman
folosete att desenul complex al juxtapunerilor
secveniale, ct si, macheta ca tehnica in "seriile narative"
ale celor 10 "houses" ce ilustreaz filozofia morfologiei
formale a cubului ca semn spaial. Complexitatea limbaju-
lui arhitectural a lui P.Eisenrran isi exploreaz propriile-i
limite n Wexner Center, lucrare programatica si
contestatar in care toate principiile
vitruviene ce definesc arhitectura sunt repuse in cauza
Theo Van-Ebesburg, Mies Van Cer Rohe, Rudolf Arheim,
Louis Kahn, Cristian Norberg Schulz au demonstrat ca
spaiul arhitectural e si un cmp energetic, sau un focar,
sau un receptacol, sau un "Total Gestalt" Alturi de forme,
au aprut noiunile de IMAGINE, mult mai largi si inspirate
din arte colaterale (cinematografia, coregrafia, muzica sau
teatrul.) Pierre Von Meiss spunea apropo de complexitatea
arhitecturii: arhitectura este scenografie dar scenografia nu
e arhitectura.)
Reprezentarea spaiului tine pasul cu noile tehnici
dejreproducere si multiplicare, tehnica Cristian Norberg
Schulz vorbete despre formele "Total Gestalt" ca despre
un mecanism autoreglabil, ale crui articulaii sunt capabile
de a prelua situaii noi, pentru care nu a fost
programat iniial.
C.N.Schulz, care in aticolul sau "Limbajul arhitecturii"
aduce o contribuie nepreuita intelegerii fenomenului prin
exemplele asupra monumentului FUNERAR a lui Carlo
Scarpa dedicat familiei Galii). Filozoful Jacques Derrida,
considera "diferena" acea repetiie (ornament) ce scap
limbajului, nuannd in felul acesta capacitatea de
comunicare-comuniune a limbajului plastic si de "unitate
prin difereniere nu prin universalizare". Continund pe
Heidegger in FILOZOFIA referitoare la mesajul arhitecturii,
Derrida afirma: Nu putem sa ne ndeprtam de valorile:
locuibil, funcional, frumos. Trebuie sa le reinscriem, si,
indraznesc sa o spun intr-o forma si un spaiu nou,
eliminnd hegemoniile lor extrinseci".
Urmare semnalelor nenumrate ale unor personaliti de
renume, (Venturi, Moore, Jencks, Schulz. etc.) simplitatii
(arhitecturii) i se opune complexitatea, tranantei i se
opune ambiguitatea, intolerantei-toleranta, neutralitatea.
Fenomenul post-modern preocupa ntreaga intelectualitate
care, sesizeaz cu oarecare nelinite pierderea
echilibrului, a msurii si a orientrii intr-o liure de cutri
multiple si de foarte puine "gsiri". Roger Shattuck-critic
literar american afirma cu oarecare regret lipsa unei
masuri de judecata comune artei post-moderne:
"Cubismul, futurismul si spiritualitii artei de felul lui
Kandinsky, aveau in comun un principiu de compoziie:
juxtapunerea unor stri de spirit diferite, a unor momente si
locuri diferite, a unor puncte de vedere diferite." "Cnd
spunem colaj sau montaj, spunem esena modernismului"
(sic) spune Todd Gitlin si mai departe. " In cazul
sensibilitii post-moderne, urmrirea ntregului unitar pare
sa fi fost intr-u totul abandonata. In schimb exista textura,
o cultivare a suprafeelor care sugereaz, resping,
impulsioneaz la nesfrit alte suprafee ...modernismul a
spart coerenta ntregului unitar, iar cioburile sunt sursa de
delectare a postmodernismului".

11B TSCHUMI
Tschumi, de asemeni, explodeaz universul Parcului La
Villette pentru a-l reorganiza, in zeci de alte universuri trai
mici, dar care pstreaz caracteristicile eseniale
contextuale (raportul masa, spaiu verde, vid): foliile.
Da fapt toi deconstruttivistii reorganizeaz -recreaza -
materia dup ce au distrus-o. astfel ca termenul
"deconstructivism" nu nai corespunde astzi cu sensul pro-
priu al cuvntului, pentru ca deconstructivistii
DECONSTRUIESC PENTRU A RECONSTRUI o lume
noua, uneori fictiva sau utopica, mai bine zis,
RECLDESC UN NOU MOD DE NELEGERE A LUMII.
. Aceasta plasare corespunde corespunde deseori
inteniilor autorilor deconstruc-tivisti, care-si justifica
deseori inspiraia din micrile avangardei nceputului
acestui secol. Bernard TSCHUMI si-l asuma pe
CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, O. M. A. (Rem
KOOLHAAS) -"revigoreaz constructivismul prin util grupul
ARQOITECTO-NICA -"rstoarn (la propriu n. n. )
modernismul anilor '20". Daca la primii doi reprezentani
(TSCUMI si HADID) observam ceva din estetica lui
TATLIN, KANDINSKI, sau KLEE. la urmtorii apare
influena constructivismului trziu a anilor '30-50)ce a-vea
o tenta utilitara si de mase. Pete EISENMAN uzeaz de
fapt de ideile neostructuraliste la inceput, apoi de cele
declarat protestatare ale deconstructivisrrului iar acum se
ndreapt spre un elitism att de incompresensibil, incat
tinde spre alienare(Romeo si Julieta).
. Numeroase elemente de corelaie sunt exprimate prin
fuziunea formei si funciei (functionalistn n.n.), program si
context (contextualism n.n.) structura (structuralism) si
sens, care unifica, centreaz si autogenereaza subiectul, a
crui autonomie este reflectata in autonomia proprie a
lucrrii. practica care accentueaz sinteza, armonia,
compunerea elementelor si coincidenta lor potenial
disparata" spune Bernard Tschumi care ,ex-plicndu-si
opera deconstructivista bazata pe negarea valorilor
moderne afirma: " prin distructie si disjunctie, fragmentare
si disociere, circumstanele culturale contemporane
sugereaz necesitatea de a inlatura categoriile stabilite ale
sensurilor si relatrilor contextuale. o arhitectura post-
umanista care sa exprime nu numai disperarea subiectului,
dar si efectul unei astfel de descentralizri asupra intregii
noiuni de forma arhitecturala unificata, coerenta." Teoriile
semioticii explicau capodopera artistica ca pe o fericita
coincidenta intre semnificant si semnificat, iar aplicarea
acestor teorii la epoci de glorie arhitecturala, sau la opere
valoroase, nu fcea dect sa ntreasc convingerea in
necesitatea unitii, a coerentei dintre semnificat si
semnificant. Azi asistam la o dislocare dintre semnificat si
semnificant, dar si o negare a tuturor noiunilor de
compoziie arhitecturala, valabile oarecum in modernism.
Apar in schimb reguli si norme noi de sugerare, creare sau
meninere a unor noi relationari spaiale si formale,
exprimate in noiuni de felul: descentralizarii,
distorsiunii,disfunctie, disocierii, dislocrii pe care Tschumi
le considera de pilda "strategii ale disjunctie!".
SECVENTIALITATEA, fragmentariul sugereaz att
micarea -parcurgerea spaiului in timp se face uneori prin
mijloacele dansului sau a secventialitaii cinematografice
(Manhattan Transcript -Bernard Tschumi).
Pentru a-si explica lucrarea arhitecturala Parcul la Villette,
Tschumi expune "metodele" disjunctie pe care le propune
in continuare ca "instrumente" de realizare a obiectului
arhitectural, de fapt nlocuind conceptele vechi cu altele
noi, metode vechi cu altele noi:
"In arhitectura, asemenea disjuncii deschid posibilitatea
ca-n orice moment flecare parte sa devin o sinteza sau o
totalitate auto-suficienta fiecare parte
conduce spre cealalt, iar fiecareconstructie este in afara
echilibrului. constituita fiind de urmele altei construcii.
Acest fapt poate duce la concepte noi. Unul din obiectivele
acestei expuneri este de a nelege noul concept al
urbanisticii arhitecturale. Daca ar fi necesar sa se fac o
apreciere asupra arhitecturii sau asupra unei metode
arhitecturale de disjunctie, Tschumi prezint urmtoarele
puncte:
Conceptul de disjunctie este incompatibil cu viziunea
statica autonoma,structurala a arhitecturii, el nu este
antiautonom sau antistructural ci, pur si simplu, presupune
operaii mecanice constante care produc in mod sistematic
disociaii. (Derrida le numete "differances") inspatiu si
timp, unde un element arhitectural funcioneaz numai prin
contradicie, conflict, un element programat cu micarea
corpurilor sau cu alte elemente. In acest fel disjunctia
devine un instrument sistematic si teoretic pentru
realizarea proiectului arhitectural." Metoda proiectrii
asistate de calculator face posibil faptul ca matematica
pura sa devin aplicata. Compoziia Parcului la Villette e o
demonstraie a unei organizri complexe arhitecturale "fr
intervenia regulilor tradiionale ale compoziiei, ierarhiei si
ordinii. atac mpotriva relaiei cauza-efect, intre forma si
funcie, structura si economie, forma si program, nlocuind
aceasta opoziie prin concepte noi de contiguitate si
suprapunere"Reprezentarea spaiului tine pasul cu noile
tehnici dejreproducere si multiplicare, tehnica fotografic
sau cea cinematografica. Bgrnard Tschumi in renumitele
lucrri de mare amploare. -Parcul la Villette din Paris sau
in nu mai puin ceolo iesle, lebra Manhattan Transcript,
imagini coregrafice pentru redarea aa ziselor "screen
plays" Tehnica de prezentare, reprezentarea spaiului
precum si filozofia disjunctiilor fac parte din arsenalul
publicitar al protagonistului. Peter Eisenman folosete att
desenul complex al juxtapunerilor secveniale, ct si,
macheta ca tehnica in "seriile narative" ale celor 10
"houses" ce ilustreaz
filozofia morfologiei formale a cubului ca semn spaial.





10B IMPACTUL TEHNOLOGIC
Ieita din snul avangardei, micarea structuralista, s-a
asociat cu cea tehnologica intr-o sinteza pe care azi o
numim HI-TECH. si care, marcata in 1965 ca debut cu
Centrul Pompidou-Beaubourg (Piano si Rogers,) din Paris,
continua azi sa pstreze o relativa autonomie traversnd
cu sigurana peste meandrele modei si consurosris-mului
si sugerndu-si un viitor in care locul sau e indubitabil
ctigat. Arhitectura functionalista, structuralista sau
formalista, sunt expresiile cele mai bine definite ale
micrii moderne si evolueaz aproape sincron cu
micarea "metabolista" care are de asemeni o situaie
privilegiata fata de mersul general, prin faptul ca e
purttoarea unei tradiii extrem de puternice in ciuda
refuzului afiat al modernismului, dar si prin faptul ca e
rezultatul unei filozofii (a simbiozei) ce se dorete (si este )
superioara in multe domenii teoriei dualiste si
segregationiste occidentale a Stilului International, si, chiar
daca nu e recunoscut acest lucru, a influenat enorm
gndirea arhitecturala occidentala. Post-modernismul
datoreaz mult orientului, insusindu-si tripartitisml in sensul
acceptrii neutralitii alturi de polii extremi, si
exprimndu-l in nenumratele forme ale spatiilor de
tranziie. Chiar si grilele constituie prilej de disputa
prioritara asupra genezei si sensului lor originar fiind
asumate att de orientali, ct si de occiddntali
Ca un fir aproape liniar in continuitate, arhitectura HI-
TECH exprima tentativa fireasca a contemporaneitii de a
da forma tehnologiei celei mai avansate. dublate de
ctigurile tiinelor abstracte.
Micarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a fost
marcata de apariia Centrului Pompidou la Paris in cartierul
Beaubourg, dar ea se afirma cu tot nai multa pregnanta in
Europa, Anglia, America sau Japonia.
Manifestnd virtuoziti structurale si tehnologice autorii
cldirilor HI-TECH s-au putut produce gratie numeroaselor
si incitantelor manifestri manifestri mondiale: olimpiade,
congrese internationale, manifestari ale unor organizaii
supra-guvernamentale. Au aprut astfel stadioanele si
cldirile performante ale lui Normri Poster, Gerkan sau
Gregotti, Rogers, sau firmelor Aarup sau Michael Hopkins
dar si mainile science-fiction japoneze sau peisajele
"fabricate" ale lui Biro-shi Hara sau expresivitatea att de
curajos exprimata de ctre expresioniti, sau grupuri
contestatare ca cel numit Coop. Himmelblau, ce folosete
arhitectura ca pe o arma.

". La PETER EISENMAN "prezenta absentei apare fie din
sustragerea unei poriuni din volum rmas inteligibil in mod
implicit, fie prin anularea zonei centrale, (ca la Wexner
Center), fie folosind arhitectura ca pe un "palimpsest"
adic ceva ce a fost ters pentru a se rescrie din nou.
Micarea pe tema PROMODERNA este puternic
influientata de micarea moderna reprezentata de epoca
marilor personaliti, si-i continua ideile, ducndu-le mai
departe si oferindu-le sensuri sporite (Richard MEIER,
CIRIANI; CHEMETOV, Jean NOUVEL, Mrio BOTTA,
Alvaro SIZA, Hans HOLLEIN, James STIRLING, dar si
EISENMAN in prima perioada a celor 10 case (studiul in
serie, experimentnd diverse teme pe care autorul le
numete formaliste).
. Peter EISENMAN uzeaz de fapt de ideile
neostructuraliste la inceput, apoi de cele declarat
protestatare ale deconstructivisrrului iar acum se ndreapt
spre un elitism att de incompresensibil, incat tinde spre
alienare(Romeo si Julieta).
P.Eisenman considera ornamentul ca pe o necesitate a
arbitrariului-necesitate a secondaritatii ce trebuie abordata
"dimpreun" (Noica) cu principalul, nevoie a detaliului
abordat odat cu structura, a prtii cu ntregul.
Deconstructivistii vad in motivul zoomorfic (lebda, delfinul,
etc la Michael Graves, sau pestele la FranK Gehry) pe de
o parte o expresie a bazei arbitrari-ului nietschenian, un
absurd, un "non-sequitur", pe de alta parte, o noua forma
de perfeciune: "Daca clasicismul este perfeciune,
atunci...pestele reprezint perfeciunea, deci, de ce sa nu-l
adoptam ca model."
Vorbind despre ultiirslc ale lui Eisenman, filozoful Andrew
Benjamin afirma, ca acesta, "prin semntura lui,
incorporeaz cel puin doua tendine divergente. Una care
se situeaz in snul istoriei ornamentului si alta, care se
distaneaz de aceasta istorie -deschisa spre posibilitatea
avangardei arhitecturale" . Analiznd ornamentul ca pe o
prezenta- "presence", "presencing" (Eisenman) raporteaz
totul la o anumita "experiena arhitecturala" care nu are
materialitate, nici funciune, ci reprezint un "eveniment"
care vorbete despre trecut, despre scop "telos", despre
tradiie si prezent, un eveniment perceput de noi prin pris-
ma propriei noastre experiene. La Wexner Center
(Eisenman), grila introduce noiunea de temporaliae..
"aceasta prima dimensiune temporala e de o importanta
centrala cci ceeace este in joc aici este prezenta continua
a unui viitor ce este totdeauna pe cale de a se realiza in
prezent".
Ieite din covingerea ca istoricismul nu reprezint o
alternativa de ieirea din criza, si mai ales nu in felul in
care o vede Leon Krier(oponent al clasicismului
monumental ce sugereaz o tipologie formala istoricista),
arhitectul american Peter Eisenman propune o alternativa
dupa procedeul antimemorie neutralizante "nu-si aroga
nici-un rol de premonitie.'' Memoria si antimemoria
lucreaz opus, producnd un obiect suspendat, un
fragment pietrificat, fr trecut si viitor.
. Grilele lui Peter Eisenman sunt, de altfel ca si ale lui
Richard Meier, rotite, sau dispuse nlocui unei falii totale
ale massei construite, un fel de prezenta a absentei, ca in
cazul celebrului Wexner Center Columbus, a lui
Eisenman. . Iata ce declara Peter Eisenman cu ocazia
unui interviu in 1991: "Biudrillard pretinde ca Europa e
locul spaiului axial, iar America non-axial adic un spaiu
de tipul micrii fluide a autostrazilor si oselelor, fr nici
un fel de condiie axiala, Bineneles, nici spaiul japonez
nu e axial. Cred ca ar putea exista trei tipuri de spatii:
european, american si oriental si ca am putea gsi
mijloacele de analiza a acestor tipuri de discursuri, intr-un
mod similar celui prin care am fost capabili sa analizam
spaiul vestic: prin folosirea axelor sau grilei carteziene.
schemele analitice sau sintetice ale grilei si axei care sunt
baza spaiului vestic clasic, nu se aplica neaprat armoniei
"chora" sau conceptelor japoneze spaiale "m" si "oku"
noi dislocam tipul omogen al spaiului grilat in ideea ca
putem avea un spaiu structulal analitic eterogen. Pentru
prima data
(la Wexner Center n.n.) negam hegemonia grilei. Toata
munca noastr s-a referit (in lucraiile anterioare n.n.) la
grila, la ruperea, conectarea si dislocarea grileloc, dar grila
nu mai e acum baza investigaiilor noastre".Peter
Eisenman, inspirat din lucrrile lui Giusseppe Terragni si
Gruppo Sette din anii '30 a dezvoltat teoria analizei si
folosirea ei in cadrulproiectarii In seria de case 1-9
Eisenman mai pstreaz simpatia pentru naintaii si mo-
derni. Din 1978, cu casa nr 10,orientarea deconstructivista
devine evidenta, influentele psihanalizei si ale filozofiei
nihiliste constituind doar o parte din aspectele declarate
ele autorului.
Casa cu nr.10 este prima aplicare adescompunerii,
dislocrii si deconstructiei, prin sustragerea unor elemente
care "distrug punctul central al imobilului, scara
antropomorfica siutilizarile normale pierderea punctului
central, formele in L simboliznd separarea si
instabilitatea, excavarile, scufundarea in trecut si
incontient, scalarea si geomatria topologica ".
Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi erodate
subliniaz condiia nesigura a universului. La Guardiola
house ntreptrunderea acestor L-uri este savant explicata
de autor ca fiind o "marcare a nelegerii locului ca rezultat
al schimbrii nelegerii lumii". Grile spaiale metalice
marcheaz poziia iniiala a L-ului dinainte de
ntreptrundere, facilitnd nelegerea formei ca pe o
micare surprinsa in ipostaze succesive pietrificate.
Grilele spaiale tridimensionale sunt un motiv
compoziional aproape "sine qua non" in opera lui
Eisenman. ''Ele sunt versiuni neomoderniste alegrilajelor
de perspectiva ale lui Braimnte, mai degrab deschise
(infinite) dect nchise (finite) mii degrab
quatrodimensionale dect unidirecionale, mai curnd
uoare dect grele, mai degrab cerebrale dect
adevrate. Perspective nonrenascentiste producnd goluri
albe eisenmaniene, oriunde te uii in josul lor facndu-te sa
strbai traseul, Ce fapt aleeia schelriei si, paralela cu ea,
promenada galeriei principale, sunt spatiile cele mi
impresionante. Acestea sunt imagini puternice, nu imagi-
nile slabe pe care acum le caut in lucrarea sa ambigua in
care grilele sunt vzute prin grilaj grile aplecate unele spre
altele, grile care se repeta la distante constante variind in
patru culori: gri inchis, argintiu, alb si gri. Eisenman este
legat de sistemul de grile aa cum in lucrrile lui Le
Corbusier, lumina joaca un rol important Wexner Center
aduce arhitectura ca o rama pentru pictura. Bisenman
caut sa recontextualizeze arta, sa o scoat in afara
cadrelor, sa o interpreteze cu arhitectura." (Charles Jencks
-Eseiman's White Holes) Aceleai grile spaiale devin
motiv compoziional de integrare in context la arhitecii
numii "late-modernisti, sau post-corbusianisti.


13 B CUNOASTEREA EURISTICA
. In studiul sau intitulat: "Cultura arhitecturii: o istoriografie
a discursului curent "Royston Landau, profesor arhitect la
Londra, afirma ca istoriografia ca atare are un rol
determinant in formarea curentului de opinie in arhitectura,
care nu e autonoma, ci aparine unei gndiri generale
culturale, si a specialistilor: arhitecti, critici, istorici. Aceasta
opinie este in mod obiectiv supusa unei "poziii arhitec-
turale" si, ca orice manifestare spirituala complexa,
arhitectura isi are "discursul" sau. Poziia arhitecturala
poate fi susinuta metodic, chiar daca aceasta metoda e
"euristica" si nu tiinifica, in timp ce "discursul" arhitectural
nu se poate eschiva de publicitate, consumerism si toate
efectele socializrii, acestuia. Istoriografia poate fi fcuta
convenional, ca istorie a stilurilor, relevnd doar
diferentele stilistice, dar ea poate fi in acelai timp si o
istorie sub forma expunerilor culturale, oferind ocazia
aprecierii argumentelor, inteniilor si a discursurilor majore
din spatele aciunii si astfel de intenii ar putea de pilda sa
includ o cerina privind inconsecventa formala.
Istoriografia poate emite tipologizari ce exclud relativismul
si pot canaliza direcionri reductioniste, chiar daca sunt
plurale. De pilda Charles Jencks, in rspunsurile sale la
expoziia de proiecte a sase arhiteci post-moderni (1981),
clasifica pe Piers Gougli si Terry Farrell in "clasiciti
pragmatici", pe Jeremy Dixon si Edward Jones in "clasiciti
fundamentali" si pe John Qutram si James Gowan in
"clasiciti constructivi sau funcionali".
Criticii, istoriografii, istoricii au un rol esenial in
determinarea direciei discursului arhitectural. Pentru
istoriografia arhitecturala, Colin Rowe a avut un rol esenial
in regndirea relaiei dintre modernism si istorie,
incacrndu-l pe Wittkower in mijlocul dezbaterii
arhitecturale si astfel, in "Principii arhitecturale din epoca
umanismului", acesta a asociat pe Alberti si Palladio
discursului arhitectural modern ce fusese, daca nu
antagonist, in orice caz indiferent fata de istorie,
influientnd producia arhitecturala a marelui James
Stirling si a altor ctorva arhiteci englezi.
Poziia arhitecturala poate rezulta din diferite perspective
teoretice, dar si din influienta diferitelor discipline
(psihologia, filozofia epistemologia, etc), dar importanta
decisiva o au "credina, intenia si aciunea" (Landau), din
care cea mai mare importanta o are "aciunea" celelalte
fiind evidente in cadrul si Interiorul aciunii.
"Cunoaterea si teoriile care ajung sa fie transmise in
aciunea individuala sunt surse ale unui program, iar un
program construit astfel va constitui o poziie arhitecturala
Un cadru logic pentru conceptul de program e clar
exprimat in opera lui Imre Lakatos care a descris
cunoaterea ca dezvoltndu-se in sens programatic.
Opera sa s-a dezvoltat din critica fcuta teoriei cunoaterii
a lui Karl Pooper si ca replica la cteva din deficientele pe
care le-a identificat in conceptul de paradigma a lui
Thomas Kuhn. Programul lui Lakatos are o contribuie
eseniala in nelegerea fenomenului cunoasterii.
Primul element al programului consta in nucleul teoretic al
unei concepii tiinifice. (De pilda legile dinamicii si legea
atraciei universale constituie nucleul fizicii newtoniene.)
"Nucleul teoretic este fundamental si inviolabil, astfel incat
respingerea nucleului va insernna abandonarea
programului si asfel va incepe o noua investigaie. Einsein
a violat valabilitatea nucleului newtonian, ajungnd la
teoria relativitii, ce ar avea ca si inviolabila constanta
vitezei luminii, iar teoriile actuale ale fizicii, violnd nucleul
einsteinian au depit teoria relativitii ajungnd la noi
concluzii revoluionare ale fizicii si cosmogonie. (Spaiul se
dilata, se contracta, se curbeaz asupra lui nsui, rar
materia, nu numai explodeaz dar im-plodeaza disprnd
in gurile negre ale univarsului).
Al doilea element major al programului lui Lakatos ii
constituie regulile euristice sau metodologice si anume:
euristica negativa si euristica pozitiva. Euristica negativa l
invata pe investigator sa nu se ating niciodat de nucleu.
In gndirea arhitecturala, toteprogramele au reguli ce
interzic beneficiarului sa intervin,aa dupa cum toate
temele beneficiarului pot deveni "nuclee" de neatins pentru
arhitect. Pe trm teoretic lucrurile se prezint la fel:
"Avangarditii au respins nelepciunea convenionala, si,
in consecina istoria, exact aa cum modernistii (patre a
avangardei-initial) vor respinge att istoria, ct si acea
manifestare istorica numita decoraie. Post-modernitii
resping principiile moderniste si isi formuleaz noi principii
pe baza acestei respingeri" Euristica negativa gsete
direcia tiind unde nu dorete sa ajung. Euristica pozitiva
mbuntete programul, indreptndu-se spre ceeace
este de cutat, evitnd "oceanul de anomalii" (Lakatos), si
dnd astfel investigatorului posibilitatea de a-si concentra
atenia pe reguli pozitive.
Pentru arhitectura aceste reguli vizeaz: lumea fizica,
societatea, arta si estetica. Unele reguli sunt fundamentate
stiitific, altele cultural si convenional, iar altele subiectiv.

13A CUNOASTEREA EURISTICA
. In studiul sau intitulat: "Cultura arhitecturii: o istoriografie
a discursului curent "Royston Landau, profesor arhitect la
Londra, afirma ca istoriografia ca atare are un rol
determinant in formarea curentului de opinie in arhitectura,
care nu e autonoma, ci aparine unei gndiri generale
culturale, si a specialistilor: arhitecti, critici, istorici. Aceasta
opinie este in mod obiectiv supusa unei "poziii arhitec-
turale" si, ca orice manifestare spirituala complexa,
arhitectura isi are "discursul" sau. Poziia arhitecturala
poate fi susinuta metodic, chiar daca aceasta metoda e
"euristica" si nu tiinifica, in timp ce "discursul" arhitectural
nu se poate eschiva de publicitate, consumerism si toate
efectele socializrii, acestuia. Istoriografia poate fi fcuta
convenional, ca istorie a stilurilor, relevnd doar
diferentele stilistice, dar ea poate fi in acelai timp si o
istorie sub forma expunerilor culturale, oferind ocazia
aprecierii argumentelor, inteniilor si a discursurilor majore
din spatele aciunii si astfel de intenii ar putea de pilda sa
includ o cerina privind inconsecventa formala.
Istoriografia poate emite tipologizari ce exclud relativismul
si pot canaliza direcionri reductioniste, chiar daca sunt
plurale. De pilda Charles Jencks, in rspunsurile sale la
expoziia de proiecte a sase arhiteci post-moderni (1981),
clasifica pe Piers Gougli si Terry Farrell in "clasiciti
pragmatici", pe Jeremy Dixon si Edward Jones in "clasiciti
fundamentali" si pe John Qutram si James Gowan in
"clasiciti constructivi sau funcionali".
Criticii, istoriografii, istoricii au un rol esenial in
determinarea direciei discursului arhitectural. Pentru
istoriografia arhitecturala, Colin Rowe a avut un rol esenial
in regndirea relaiei dintre modernism si istorie,
incacrndu-l pe Wittkower in mijlocul dezbaterii
arhitecturale si astfel, in "Principii arhitecturale din epoca
umanismului", acesta a asociat pe Alberti si Palladio
discursului arhitectural modern ce fusese, daca nu
antagonist, in orice caz indiferent fata de istorie,
influientnd producia arhitecturala a marelui James
Stirling si a altor ctorva arhiteci englezi.
Poziia arhitecturala poate rezulta din diferite perspective
teoretice, dar si din influienta diferitelor discipline
(psihologia, filozofia epistemologia, etc), dar importanta
decisiva o au "credina, intenia si aciunea" (Landau), din
care cea mai mare importanta o are "aciunea" celelalte
fiind evidente in cadrul si Interiorul aciunii.
"Cunoaterea si teoriile care ajung sa fie transmise in
aciunea individuala sunt surse ale unui program, iar un
program construit astfel va constitui o poziie arhitecturala
Un cadru logic pentru conceptul de program e clar
exprimat in opera lui Imre Lakatos care a descris
cunoaterea ca dezvoltndu-se in sens programatic.
Opera sa s-a dezvoltat din critica fcuta teoriei cunoaterii
a lui Karl Pooper si ca replica la cteva din deficientele pe
care le-a identificat in conceptul de paradigma a lui
Thomas Kuhn. Programul lui Lakatos are o contribuie
eseniala in nelegerea fenomenului cunoasterii.
Primul element al programului consta in nucleul teoretic al
unei concepii tiinifice. (De pilda legile dinamicii si legea
atraciei universale constituie nucleul fizicii newtoniene.)
"Nucleul teoretic este fundamental si inviolabil, astfel incat
respingerea nucleului va insernna abandonarea
programului si asfel va incepe o noua investigaie. Einsein
a violat valabilitatea nucleului newtonian, ajungnd la
teoria relativitii, ce ar avea ca si inviolabila constanta
vitezei luminii, iar teoriile actuale ale fizicii, violnd nucleul
einsteinian au depit teoria relativitii ajungnd la noi
concluzii revoluionare ale fizicii si cosmogonie. (Spaiul se
dilata, se contracta, se curbeaz asupra lui nsui, rar
materia, nu numai explodeaz dar im-plodeaza disprnd
in gurile negre ale univarsului).
Al doilea element major al programului lui Lakatos ii
constituie regulile euristice sau metodologice si anume:
euristica negativa si euristica pozitiva. Euristica negativa l
invata pe investigator sa nu se ating niciodat de nucleu.
In gndirea arhitecturala, toteprogramele au reguli ce
interzic beneficiarului sa intervin,aa dupa cum toate
temele beneficiarului pot deveni "nuclee" de neatins pentru
arhitect. Pe trm teoretic lucrurile se prezint la fel:
"Avangarditii au respins nelepciunea convenionala, si,
in consecina istoria, exact aa cum modernistii (patre a
avangardei-initial) vor respinge att istoria, ct si acea
manifestare istorica numita decoraie. Post-modernitii
resping principiile moderniste si isi formuleaz noi principii
pe baza acestei respingeri" Euristica negativa gsete
direcia tiind unde nu dorete sa ajung. Euristica pozitiva
mbuntete programul, indreptndu-se spre ceeace
este de cutat, evitnd "oceanul de anomalii" (Lakatos), si
dnd astfel investigatorului posibilitatea de a-si concentra
atenia pe reguli pozitive.
Pentru arhitectura aceste reguli vizeaz: lumea fizica,
societatea, arta si estetica. Unele reguli sunt fundamentate
stiitific, altele cultural si convenional, iar altele subiectiv.