CONCEPTIA SPATIULUI ARHITECTURAL

IN EPOCA MODERNA SI PREMODERNA

Spatiul arh este in conceptia lui Bruno Zeni,
protagonistul arhitecturii. El spune ca ist. arh. ar
trebui sa fie inainte de toate istoria conceptiilor
spatiale; a judeca arh. inseaman a judeca spatiul
int. , restul e important dar e subordonat
conceptiei spatiale
Preioada premoderna
Aristotel-defineste spatiul ca fiind un continator
de lucruri, o cavitate limitata la ext si umpluta la
int.; arh.=ratiunea de a umple aceasta cavitate
observam in aceasta gandire reducerea la cele
doua extreme a sp. arh int si ext
Aceasta gandire bipolara a cracterizat aproape
toata perioada de doua milenii a gandirii
occidentale.
Cateva mari etape au marcat conceptia despre
spatiu ce tine cont de descop. stiintifice ale
vremii:
A.Conceptia euclidiana-a dominat aproape 18 sec
gandirea stiintifica
Sp. cosiderat limitat, finit; legile matematicii se
bazau pe axiomele euclidiene ce constituie
suportul logic al geometriei ca expresie a nevoii
umane de ordine in haos
Ordinea=nevoie profund umana ce rezulta din
limitele conditiei umane
B.Conceptia Newtoniana
-marcheaza marea schimbare in conceptia despre
spatiu, pornita din pp reconsiderarii srp. fizic si
adecoperirii legilor atractiei universale
Sp.: omogen, izotrop, imobil
-extensia sp. in univers putea fi finita
-sp. arh. e in continuare perceput din pp.
geometrica, statica, nu se elibereaza prin miscare
de constrangerile statice
C.Conceptia Lobacevscyana (neeuclidiana)
-Lob. matematician rus aduce in discutie
axiomele lui Euclid
-el extinde problematica spatiala introducand
notiune de deplasare in calculul matematic
D.Conceptia topologica
-bazata pe teoria relativitatii (Ensthein)
-continuitate sp.-timp
-infinitul limitat de constanta vitezei luminii
-similtaneitatea e relativa
In teoriile arh. contemporane se foloseste
terminologia de sp. euclidian in sens mai larg
decat sensul strict
-sens strict=sp. e limitat
-sens larg=propune un sistem de coordonate care
e teoretic infinit in spatiu si timp
Perioada premoderna e profund marcata de
conceptia euclidiana despre sp. chiar daca in sec.
19 se imbogateste cu noi teorii; istoria si teoria
arh. se inspira din arta, stiinte psihol.,
sociologice.
Miscarea einflung-arh=arta a sp. pt. prima oara
-Sedl Mayer- trateaza forma in trei ipostaze
a.ca proportie
b.ca structura
c.ca spatiu
a.Proportia se bazeaza pe teoria numerelor;
proportia in sine nu duce la placere estetica decat
daca sunt armonioase, insotite de eurcnie care
tine de spiritul si starea artistului
Forma ca sp. nu duce la rezultate satisfacatoare
daca sp. nu e luat impreuna cu limitele sale
materiale
Arh. premoderna a compus mereu spatiile in
ideea de interpretare, dar statica si bazata pe
ierarhie
-barocul a condus la prima eliberare spatiala: a
descopmus peretii si acoperisurile, a subliniat
existenta a 2 coji (int. si ext.)
Pana in sec 20 problema sp. poate fi pusa sub 2
aspecte
-unul al sp. arh. propriu-zis, analizat prin
exemplele cele mai valoroase
-altul al discutiei despre sp. arh facuta prin teoria
arh
Perioada moderna
Aparitia noilor matreiale si punerea lor in opera,
dezv industr. a produsului ce antreneaza
problematica arh. locuintei de masa si a
estetizaroii acesteia, toate acestea se fac pe fondul
unor profunde transformari in gandirea specifice
arh. moderne
-sp. traversand materia, golul traversand plinul,
relatia plin-gol, continuitatea sp. int ext.
definesc un nou ... intre forma si sp.
Sp-obiect, forma concreta, materie incarcata de
simboluri
Sp-ca un gol, sp. sapat in forma
-continuitatea sp., extensia, penetrarea int-ext,
curgerea , fluenta, sunt notiuni din ce in ce mai
vehiculate in vocabularul arh. moderne.
-limita spatiala nu mai trebuie sa corespunda
structurii portante
Wright-distruge colturile introducand ferestre de
colt; limita nu corespunde structurii portante;
console uriase; partiu flexibil
Ludwig Mies wan der Rohe-contributie imp. in
largirea acestiu vocabular (pavilionul expo de la
Barcel;ona): prelungirea exagerata a
pereteluiafiseaza extensia unidirectionala a sp.;
folosirea peretiilor in scopul limitarii, dirijarii sau
curgerii spatiale
IDEALUL SOCIAL epoca premoderna,
moderna si contemporana
Dominata de cateva valori moraleDUMNEZEU, STATUL, STIINTA
-revolutia franceza transforma aceasta triada in
opozitia D-zeu-om, stat-cetatean
-sf. sec19 incep sec 20 triada devine tot mai labila
, motivatii:- revolutia 1917 ce a zdruncinat statul
imperialist si tarist rus, credinta si le-a inlocuit
cu conducerea proletariatului; -marirea imperiului
austro-ungar eliberarea pop., europei centrale
si de est
Marile idealuri pt o lume mai buna , accesibile
celor multi sunt imbratisate si de elita europeana ,
apuseana, care considera rev. rusa ca o
experienta valabila
Locuinta de masa, masina de locuit a lui
Corbusier, urbanismul lui luminat erau mai

curand expresii ale unor teoretizari

convingatoare, dar erau departe de a fi un ideal
Avangarda germana propovaduieste idei ce pp.
depasirea diferentelor de clasa
Arta realista descopera calitati estetice in viata
oamenilor de rand a omului necajit- devine arta
maselor, mijloc de educare, iar omul de rand
devine omul nou
Utopia constructivistiilor elitisti e greu digerata
de mase, in schimb arh academica , desi eclectica
corespunde mai bine gustului popular ea
devenind ulterior arh socialista, exprima cultul
personalitatii staliniste , musoliniana, hitleriste
Realismul socialist castiga tot mai mult teren.
1934- congresul scriitorilor sovietici-prima
definire a realismului socialist: procedeu artistic
de a reflecta realitatea prin prisma revolutionara
si de a ### cu scopul de a forma omul nou
Ea este realista in continut dar natioanala ca
forma, arta fiind pusa in slujba politicului
Realismul socialist ca forma de manifestare
artistica cuprinde intreaga europa prin miscari de
dreapta-fascism, dar si de stanga-comunism
Ambivalenta perioadei moderne ca o balansare
intre cei doi poli (dr, stg)
Indiferent de idealul sau convingerea politica si
sociala arh adopta fie academismul clasicismul,
eclectismul pe care azi il numim realism socialist,
fie arh moderna
Charta de la Atena 1938- principiile au fost
imbratisate de intreaga lume postbelica, dar
greselile facute au fost exagerate in special in
estul europei: refuzul trecutului, ignorearea
culturii urbane, toate acestea convin puterii care
propune monumente impunatoare, pompoase ce
distrug tesutul si esenta urbana (ex: monum.
hitleriste ale lui Speer)
Pe de alta parte arh locuintei de masa a fost tot
mai mult neglijata, aflandu-se la polul opus celei
monumentale, dihotomia aceasta extinzandu-se si
asupra altor aspecte de vieti urbane: centruperiferie, arh culta-arh vernaculara
O prima reactie la politica totalitara si arh
aferente o reprezinta miscarea Tendeza in Italia
ce inceraca reabilitarea arh prin intoarcerea la
traditie si istorie
Reorientarea stangii europene mascata de teoriile
italienilor este dublata de Team-ex al carui
program teoretic isi propune rediscutarea critica a
Chartei de la Atena si reorientare spre crestere,
schimbare, identitate
In Anglia apusul Imperiului victorian puritana e
marcata in anii 60 de miscarea populara condusa
de grupul Archigram
La americani se obserbva saracirea
modernismului clasic si se doreste regasirea
farmecului, a enuntiei, a semnificatiei
Anii 60- marcati de evenoimente politice si
sociale importante:
-dezradacinarea celor din mediul rural si
greutatea adaptarii intr-o lume noua
-razboiul rece
-perspectiva distrugerii nucleare
-razboiul din Vietnam
=>O stare de blazare lipsa de entuziasm,
goliciune
Marcati in europa, America si Japonia de arh
metabolista, transformata ulterior in arh
megacontructiilor gigantice, ca o solutie pt.
principiile urbanistice si sociale in continua
schimbare, adaptare, evolutie.
Post-modernismul=un curent nascut in america
Late-modernismul
Deconstructivismul=contesta toate valoriile
perene majore ale societatii caracter anti politic,
anti social-este elitist intolerant
ARHITECTURA REALISTA SI
REALISMUL SOCIALIST
Arhitectura moderna presupune sau include
arhitectura realista (inclusiv cea socialista cel
puin din punct de vedere temporal,) chiar daca
respinge balastul clasicist ce exceleaz in
monumentalism gigantesc si eclectic in special in
zonele totalitare. Strlucitele performante ale
micrii moderne erau contemporane cu cele mai
aberante forme ale manifestrilor puterii
totalitare. Micarea Ex Bauhaus-ista ca debut
valoros si clar teoretic al modernului, si micarea
numita Stilul International ca sfrit al ei, au
reverberaii redundante pn in zilele noastre,
Biblioteca Naionala a Franei (Dominique
Perrault) fiind un exemplu dintre cele mai
elocvente in acest sens, chiar daca inca nu a fost
definitiv etichetata de critica, fiind inca in curs de
execuie.
In prima categorie de termeni ar putea fi reluata
de pilda discuia despre arhitectura realista.
Fcnd o similitudine cu arta realista, constatam
ca, aici, nu a fost nevoie de o departajare
politizata a manifestrii realiste in "realism
socialist" si "realism " (capitalist prin deducie),
aa cum suntem obligai a specifica in arhitectura,
pentru a localiza. Arta realista in general a avut o
evidenta deschidere spre mase, o tentativa de a se
implica in social, ieind din "turnul de filde" si
devenind "angajata". Angajarea are o nuana
protestatara de principiu, sau mpotriva
principiilor nvechite, si, unul in msura in care
atenteaz la ordinea sociala, se implica politic. In
lumea occidentala democratica, aceasta, e
opiunea libera, contienta si auto impusa a
artistului. In lumea puterii totalitare, spre care
tindea in deceniul trei al secolului nostru
national-socialismul de stnga si de dreapta in
aceeai msura, opiunea spre implicarea sociala
nu mai este la latitudinea artistului. El este
convins cu-adevarat, deci asumat de societate,
sau, indubitabil, el devine duman si deci este
respins de ea. A trecut foarte multa vreme dup
cel de al doilea rzboi mondial, pn cnd opinia
publica s-a convins de similitudinea metodelor
totalitare de stnga si de dreapta. Dei mrturiile
concrete, vizibile arhitectura erau elocvente ca
prezenta, manifestndu-se in forme extraordinar
de asemntoare, arhitectura perioadei
realismului este mereu prezentata ca fiind
polarizata in: arhitectura fascistatopusa celei
staliniste, dei ele se mprumutau reciproc, fiind

in aceeai msura clasiciste, monumentale,

greoaie, eclectice, strivitoare prin lipsa lor de
gratie si umanism. Mai mult, arhitectura
"TENDENZEI" italiene, dei nscuta ca reacie la
cea a fascismului mussolinian, primete deseori,
prin necunoatere, etichetarea de fascista. Nu
ntotdeauna micarea de avangarda a fost
neangajata politic. Expresionismul, de pilda, dei
o micare catalogata iniial realista, apoi, pur si
simplu formalista, deci arta de dragul artei,
dovedete prin operele lui Tattlin sau Lissitzky o
angajare pn la agresivitate, politica la primi,
teoretica, metodica la altul. Nu toata
arhitectura"realist socialista"este eclectica. Stilul
International s-a suprapus in timp si chiar in
spaiu cu realismul socialist. Estul european postbelic a "beneficiat" de toate excesele
simplificatoare, si asta nu numai in cazul
locuinei de masa, sau in urbanism, dar si in cea
de obiect unicat, generaliznd termenul de
"arhitectura a periferiei" Ca "arhitectura a
periferiei" exista si in marile orae ale
democraiei occidentale, sub forme alienate,
(bidonville-uri-le) sau sub forma unor centre noi
administrative de tip "Manhattan" cu fenomenele
sociale colaterale si la fel de alienate ce au decurs
de aici. Si nu mai puin paradoxal ni se pare azi
sloganul sovietic al arhitecturii "raionale prin
coninut si naionale prin forma" ce de fapt
promova o arhitectura a puterii sovietice pan ruse
(Huet) a Universitii Lomonosov presrata in
ipostaze identice in mai toate capitalele din Estul
pro sovietic. Arhitectura eclectica si deci
formalista nu a fcut dect sa scindeze forma de
coninut provocnd si contribuind substanial la
criza arhitecturii postbelice.
Utopia "constructivistiIor elitisti" e greu digerata
de mase, in schimb, arhitectura academica, dei
eclectica corespunde mai bine gustului "popular"
exploatat in mod abil in arhitectura "socialista" ce
va deveni ulterior expresia" cultului personalitii
inti staliniste, apoi mussoliniene, hitleriste,
s.a.m.d. Arta "realist socialista" ctiga din ce in
ce mai mult teren. Momentul marcat de congresul
scriitorilor sovietici din 1934 CONSEMNEAZ
SI prima definiie a "realism-socialismului" ca pe
un procedeu artistic (deci instrument) de a reflecta realitatea prin prisma revoluionara si de a o
"modifica" in scopul bine definit de formare a
omului nou. Realista in coninut, dar naionala in
forma, asta e declarat pusa in slujba politicului.
Idealul social o lume mai buna pentru toi se
transforma din utopiile "falansterelor"
presocialiste universalizante, in utopii de
dominare naionala.
Realismul socialist ca forma de manifestare
artistica cuprinde ntreaga Europa
prin micrile naional socialiste de dreapta,
gasindu-si expresie in fascismul
musolinian si cel hitlerist, dar si in micrile de
stnga, care, propovduind ideologia marxistleninista propun comunismul ca unica soluie a
societii viitoare
Este interesant de observat ca, indiferent de
idealul, sau convigereapolitica si sociala,
anitecii adopta, fie "academismul", clasicismul,
eclectismul, pe care azi ii numim "realism
socialist", fie arhitectura moderna, ale crei
principii sunt in plin efort de clarificare.
Opera artitilor "angajai" este "apocaliptica,
animata de un dor de un ntreg organic de mult
disprut si care e uneori identificat cu un prezent
sau un viitor fascist. Picasso, Pound, Joyce,
Woolf radiau de pasiune pentru o lume si o arta
noua".
, Cupa Brecht, realismul nu este o problema de
forma, (ci de politica n.n.). Parafrazndu-l,
Bernard Huet, critic contemporan francez,
afirma: "ai pofta sa spui ca nici formalismul nu e
o problema de forma", referindu-se la faptml ca
formalismul, nu mai puin e o problema de
politica. W.Benjamin afirma ca fascismul este cel
mai mare formalism cci el opereaz o estetizare
a raporturiloe sociale spre a masca conflictul. In
interpretarea lui Huet, orice arhitect "figurnd in
proiectul sau e utopie de ordin social fr
conflict" este formalist.
Cesi diferita programatic de cea a realismului
socialist, arhitectura "Tendenzei" e catalogata
astzi de "realista". Reevaluarea istoriei
arhitecturii din perspectiva istoriei muncii a lui
Tafu'ri, sau critica "tipologica" a lui Rossi si
Aymonino tind a situa arhitectura ca producie
tipica in procesul istoric al formarii oraelor.
DIHOTOMIE SI ARHITECTURA
consecinta politicii totalitare in Romania
Mostenirea totalitara ofera un peisaj arh. rom.
destul de dezolant, polarizat dihotomic in 2
categorii, esential opuse din toate punctele de
vedere, cu exceptia celui valoric, care le
reuneshte intr-un consens nonvaloric.
Prima categorie arh. locuintei de masa:
-saracita de orice semnificatie
-tipizata, sterila
-ultima expresie a Stilului International
-multe Kitsch-uri
-duce la alienarea generala a societatii
-caracterizata prin disconfort si aberatii
functionale
A doua categorie arh. reprezentativa:
-opulenta
-supra incarcata ornamental
-jalnic monument al puterii
-aspira la perenitate, mai mult d.p.d.v. material
-eclectica greoaie lipsita de gratie
Neglijata tot mai mult, arh. locuintei de masa se
vede situata la polul opus celei monumentale,
dihotomia aceasta extinzandu-se asupra altor
aspecte ale vietzii urbane:
centru si periferie; arh. culta si vernaculara
In Rom dupa al doilea RM , nationalizarea
completa ce a favorizat o politica de dezvoltare a
arh canalizata pe industrializare si locuinta de
masa. Politica e orientata spre stergerea urmelor
trcutului si reconstituirea revolutionara
Dinu Giurescu istoric- distrugerea trecutului
rom

- un numar de 29 de orase din Rom au fost

distruse, 85% => pierderea identitatii si
reconstruirea lor dupa principii schematizate
si simplificate ale Chartei
- 5 orase mari din Trans. au fost menajate in
zona lor centrala ce avea un nucleu istoriceste
constituit si valoros
- Tipizarea exagerata a locuintei, confortul
redus+ arh reprezentative megalomane si
ecleptice+ masive demolari=>exasperarea
inteligentei romanesti
COMPOZITIA ARHITECTURALA
(PREMODERN+MODERN)
Compozitia =un mod de a alcatui regului si legi
de alcatuire a volumelor spatiilor si dimensiunilor
arhitecturale=> principii de compozitie
arhitecturala
Paul Rudolph compozitia = copia unor motive,
suprapunerea de ornamente, e o privire
superficiala
Pe de o parte => pentru unii arh contemporani pb
legate strict de compozitie, sunt neesentiale,
minore, superficiale, pe de alta parte=> alti arh
contemporani- Ching afirma ca functiunea si
simbolurile sunt trecatoare, dar sp. si forma
raman; in conceptia lui Ching elementele de baZa
ale arh sunt sp. constructia, inchiderea, iar arh. se
experimenteaza prin miscare(sp.+timp)
Regulile, legile compozitiei arh. au constitut
preocuparea esentiala a teoreticienilor de arh
pana la aparitia teoriilor sociologiei sau semioticii
Arh premoderna
Epoca premoderna a mascat o relativa scindare a
artei elitiste de cea populara, culotura fiind sfera
integratoare a celor 2; arta populara recunoaste
conducerea elitei, iar aceasta nu o desconsidera
Opera premoderna aspira la coerenta de viziune,
pune pret pe continuitate
Opera premoderna urmareste armonia si frumosul
ca ideal estetic, iar metodele de realizare a
acesteia sunt date de legile compozitiei
arhitecturale
De la antichitatea greaca vazuta de Vizuviu in
operele sale la renasterea explicata de Alberti sau
Palladio in toata perioada premoderna s-au cautat
principiile universale absolute in fata carora nu
exista mijloc de a te sustrage
Binele si raul, adevarul si minciuna, ceea ce e
drept sau nedrept => principiile oricarei reflexii
teoretice care in privinta arh sunt legate nu numai
de forme si sp, dar si de semnificatia acestora
Grecia antica- ordinele antice furnizau modele
sau tipologii de elemente pt a obtine frumosul in
arh Atat ordinele cat si principiile lui Vitruviu
legate de proportie au avut ca termen de
comparatie si ideal omul centru universului
Vitruviu plaseaza arh intre arta si stiinta si ofera
principiile de alcatuire a templelor pe baza legilor
simetriei si a euritmiei (simetria nu poate duce
singura la frumos daca nu e insotita de euritmie)
Alberti extinde problema arh de la cea de obiect
la problema sitului si a orasului. Regulile
conventionale si legile proportionale raman
neschimbate in esenta pana in sec 20 ca fundal
major
Beaux Art a staruit ncu autoritate in aplicarea
principiilor si regulilor de compozitie => din
modelele istorice
Viollet Le Duc pt prima oara aduce ideea
superioritatii stiintei si tehnologiei ingineresti fata
de arta=> buloversarea academismului
beauxartist; V. Le duc pregateste patrundrea
stiintelor si rationalitatii in arh
Bauhaus-ul a dus mai departe idea de patrundere
a stiintelor exacte in arh
Perioada moderna
Rationalismul arh moderne inlocuieste
principiile acdemismului beauxartist, aducand
principii noi mai abstracte si mai elastice,
motivate:
-pe de o parte geometric=> sp. si forma
abstractizate, sunt supuse legilor noilor materile
si noilor tehnologii
-pe de lata parte social => urbanismul generat de
C.I.A.M. e bogat in principii cu caracter imuabil
Principiile de baza: non-ornamentul, noncontextul
Cornusier lanseaza noile reguli de compozitie
devenite limbaj sine quo noi ale modernismului,
declara asimetrai aproape obligatorie
-arh moderna aspira si ea la coerenta, dar prin
juxtapuneri, fragmentari
-frumosul nu e un scop in sine
-artistii sunt pasionati de nedreptatea sociala
=>arh propune schimbarea lumii oferind un
model de viata nou purificator, egalizator
-arh intoarce spatele istoriei, inventeaza o lume
mai buna bazata pe sinceritate functionala
estetica si structurala
Exagerarile au dus la stereotipia stilului internat
Criza de dupa al 2 lea razb mond, marile
probleme soc nerezolvate, avantul tehnologic,
schimbarea criteriilor traditionale cu altele e
semnalata in jurul anilor 60 de majoritatea
criticiilor si teoreticiienilor
=>e nevoie de un nou sens, de farmec,
complexitate, ambiguitate, mit, poezie
=>postmodernismul
IDEALUL ESTETIC
Pana la sf sec 19 creatia artistica aspira la
frumusete pe care o raporta mereu la realitate=>
idealul de perfectiune
Aristotel (discipol al lui Platon) arta imita
natura
-omul e singurul capabil sa faureasca forme
perfecte
-arta educa firea umana
-actul de creatie e purificator
Platon - frumosul nu are caracter imobil,
atemporal si aspatial
-arta =atribut al puterii divine, abordabil printr-un
indelung proces de initiere
-actul de creatie pp o stare emotionala ce nu are
nimic in comun cu rationalul
-arta superioara naturii
Numerele, formele sunt sacre in masura in care
ele sunt regulate
-proportiile perfecte sunt divine

-rapoartele armonioase, sectiunea de aur, formele

platoniciene sunt perfecte ideale, fiind modul
de studiu, reflectie si compozitie artistica
In antichitate fenomenul era considerayt ca
facand parte din triada spiritulatitatii umane:
solid, util frumos
Asociat cu armonia ordinea, adev, gratia, forma,
idealul estetic nu se refera la realitate asa cum
este ci incerca o corectare a ei prin arta printr-o
pronuntata valoare spiritula, abstracta
Frumosul si Sublimul se deosebesc ca nuanta in
interpretarea estetica :
1.prerealista numai in ceea ce priveste finalitatea:
-frumosul precede sublimul, el fiind o nazuinta
spre perfectiune
sublimul este absolutizarea frumosului
2.realista, moderna si premoderna accepta
sublimul ca pe o categorie estetica rezultata nu
neaparat din perspectiva frumosului, dar si din
alyte perspective
Arta realista critica conceptul platonician al
superioritatii artei fata de natura
-1797 Schlegel considera ca principiul artei nu e
frumosul si caracteristicul, interesantul
-1853 Karl Rozenkrauz estetica uratului,
uratul impus definitiv ca o categorie estetica
idei experimentate cu succes de reprezentanti ai
artei realiste (Beaudelaire, Brecht, Picasso)
Miscarea moderna rastoarna conventiile,
modelele, prejudecatiile; frumosul este rational,
luminos, optimist;uratul nu apare decat din
perspectiva contestarii totale
-teoriile moderne s-au nascut pe fondul unor mari
prefaceri sociale, tehnologice => vor afecta
gustul estetic
-ornamentul devine crima odata cu lucrarea
pamfletara a lui Adolf Loos Ornament si
crima; este respins definitiv => sinceritate
functionala si structurala => noi principii estetice
la randul lor docmatizate de reprezentantii
modernismului clasic: Le Corbusier, Mies Van
der Rohe. Ei impun cu autoritate un gust sigur:
frumosul rational; structura este expresiva si
sincera conform cu materialul, iar functiunea
devine exprimata volumetric a.i. frumosul => din
unitatea dintre continut si forma
Stilul international postbelic a saracit arh prin
repetitia formei tip industrializate, reducand
discursul estetic la tipologie
Miscarea postmoderna reabiliteaza ornamentul
ca factor important in personalizarea arh, in
restituirea semnificatiei, a identitatii
Peter Blakc nevoia de emotie =nevoia de
impodobire
Venturiu nevoia de ludic, de comunicare, opusa
plictiselii rezultate din simplism
Eisenman nevoia de arbitrar opusa ordinii
Ch. Moore ornamentul devine purtator de sens
istoric, cod al constientizarii apartenentei la o
civilizatie
In urbanism, principiile arh postmoderne
contrazic principiile urbanismului liber
ratioanalist (Ciam) , readuce in discutie traditia
urbana istorica
Epoca contemporana dezvolta un nou raport
intre ornament si repetitie, intre traditie ca un
dat prezent prin ornament si sensul,
semnificatia ornamentului
-ornamentul poate fi aplicat gratuit, arbitrar sau
poate fi aplicat logic ,structural
Teoriile semiotice actulae ofera ornamentului
rolul de comunicare codata, rolul de limbaj
(Schulz limbajul arhitectural)
Deconstructivistii motivul zoomorfic (lebada,
delfin, peste)=expresie a arbitrarului
-o noua forma de perfectiune
Eisenman analizeaza ornamentul ca pe o
prezenta, raporteaza totul la o anumita experienta
arh care nu are materialitate dar care reprezinta
un eveniment care vorbeste dspre trecut, despre
traditie si prezent, un eveniment perceput de noi
prin prisma propriei noastre experiente
Ornamentul - formeaza si informeaza,
semnalizeaza si simbolizeaza, poarta si rupe o
traditie
-lebedele sau delfinii lui Emgraves,pestele a
lui Gehry nu au nimic de a face cu functiunea,
efectul scontat este indiferenta
MODERNISMUL
-orientare in cadrul arh initiata la inceputul sec20
Principalele fundamente forma arhitecturala
este o rezultanta directa a functiunii (form
follows function) din care => cateva reguli
generale de compozitie:
-planul, distribuirea sp si organizarea volumelor
sunt rezultate din schema functionala
-plastica arh se dezvolta in masura in care
elementele ei sunt justificate functional
-pt exprimarea functiunii in forma se folosesc
figurile si formele geometrice, bazate cat se
poate, pe linii si unghiuri drepte
-la realizarea cladirilor moderniste se folosesc
non-culorile (alb, negru) si culorile primare (rosu,
galben , albastru)
Bazele teoretice ale functionismului modernist
propuse de la lucrarea lui Adolf Loos =>
ornamentul drastic criticat
Exista 2 mari grupe de constructii moderniste
a.constructii in care predomina masele opace
neo brutaliste
b.constructii in care predomina zonel;e
vitrate-stilul international
a.viziune mai statica, motivitate; exista si aici trei
variante de fatade:
cu dominante orizontale si verticale constituite
din benzi groase si opace alternand cu siruri de
ferestre
-fatade cu rosturi
-fatade cu goluri dispuse liber
Aceasta impartire nu are doar un caracter stilistic
ea fiind si o rezultanta a programului de arh
b.stilul international
caracteristic pentru cladirile zgarie-nori; stilul
acestora este in genul unitar-fatade de sticla,
simplitate
-preferinta pt orice fel de cladiri cu pereti
transparenti de forma invariabil dreptunghiurala,

la care muchiile orizontale si verticale precum si

montantii ferestrelor sunt reduse la minima
expresie
Anularea unghiurilor ca limita de sp. permite
interpretarea int-ext. Senzatia de plutire a
planseurilor printr-o serie de falsificari
contructive
-sp. concept in miscare =>perceptia frontala nu
mai e asa importanta introducerea notiunii de
timp ca o componenta spatiala sine quo non
Le Corbusier exerseaza in seria renumitelor
sale vile aplicarea unor principii pe de o parte
cubiste (in ceea ce priveste perspectiva) si pe de
alta parte moderne (in ceea ce priveste conceptia
spatiala)
Vila Savoye continuitatea spatiului int ext,
flexibilitatea partiului, terasa gradina ca acoperis,
structura portanta pe piloni ce permite fluidizarea
sp., extensie a sp. atat in plan vertical cat si
orizontal
MODERNISMUL CLASIC uneste principiile
### dintre care putem enumera pe cele care au
stat la baza stilului international:
-arh mai curand volum decat masa
-mai curtand regularitate decat simetrie axiala
Principiile Chartei de la Atena referitoare la
abordarea sp urban
-principii clare doctrinare
-au generat asa zisul urbanism liber insusit cu
repeziciune de arh intregii lumi
-acest mod de gandire a fost exagerat prin
simplificare in tarile in curs de dezv si au suferit
un puternic proces de industrializare, tipizare
dupa al 2 lea RM care duce la depersonalizare, la
lipsa de semnificatie
HIGH TECH
Micarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a
fost marcata de apariia Centrului Pompidou la
Paris in cartierul Beaubourg, dar ea se afirma cu
tot nai multa pregnanta in Europa, Anglia,
America sau Japonia.
-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a
tendintelor exprimate formal in arh moderna
-radacinile lui sunt aceleasi ca la modernism
(neoplasticism, constructivism, Bauhaus,
rationalism francez si italian) dar HT a cunoscut
o evolutie deosebita fata de modernism in care
cladirea isi exprima clar propria functionalitate in
care e inlaturata orice decoratie anexa, HT aduce
ceva in plus prin conferirea unor valente estetice
elementelor structurale si celor anexe, care devin
astfel factori esentiali de expresivitate (Renzo
Piano, Richard Rogers, Norman Foster)
LATE MODERNISM
Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70
in special de dupa socul petrolului din toamna
anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe
din valorile societatii au fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca
rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si
artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura
au vizat configuratia edificiilor, a schemelor
functionale, a sistemului morfologic, toate
acestea cauzate de stereotopia si lipsa de
semnificatie a arh moderene in special a stilului
internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput
o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o
modalitate particulara de evolutie a sistemului
stilistic in raport cu cel al arh moderne
-white arh miscare promoderna late
modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Late M influente neoplasticiste + Le Corbusier
-miscare omogena care continua principiile
functionaliste ale modernismului introducand
insa elemente de formalism:
-evidentierea puternica a volumelor prin decupaje
nete si prin folosirea in special a albului
-existenta unor elem constructive anexe care nu
au neaparat justificare functionala (pergole, ziduri
false)
-opozitia accentuata in mod voit intre plin si gol,
intre masa opaca si suprafetele vitrate => goluri
impuscate
-accentuarea si specularea resurselor de
expresivitate ale sistemului structural al cladirii
-afirmarea unor rosturi de regula ortogonale
Late M reprezinta o combinatie de functionalism
si formalism (functionalismul predomina) ,
derivat in special din neoplasticism si opera lui
Corbusier
L. M. duce formele si ideile miscarii moderne la
extrem, exagerand natura si imaginea tehnologica
a cladirii, in incercarea de aproduce amuzament
si placere
Reprezentanti in SUA:
RICHARD MEIER unul dintre cei mai
caracteristici ai late modernismului
-poate fi comparat cu Le Corbusier, dar in loc sa
caute o integrare armonioasa de plane curbe si
grile ca si Le C., Meier incearca o disonanta a lor
(grilele sunt miscate cu 5 grade, volumele sunt
violent alaturate, opozitia lor e exagerata
-el spune ca a fost influentat cel mai puternic in
opera sa de Conventia de la Tourette (Corb.) in
ceea ce priveste alcatuirea planurilor si de Vila
Savoye sau Vila Stein in ceea ce priveste
alcatuirea fatadelor
Caracteristici ale stilului lui Meier: in ceea ce
priveste planul: - combinatia formelor ortogonale
cu cele curbe
-treceri frecvente de la o directie la alta prin
intermediul a doua sau 3 paliere intermediare
raportate in arce de cerc
-separarea stalpilor de panourile de inchidere si
de compartimentare
-grile rotite la unghiuri mici
-alcatuirea zonelor de circulatie
In ceea ce priveste fatadele:
-scoaterea in evidenta a unor volume mari (de
obicei plinuri) prin contrast cu zone vitrate
-folosirea de preferinta a albului
-folosirea caroiajelor pt plinuri
Ex: Douglas House marcheaza inceputul celei
mai importante perioade din activ lui Meier

-tendinte foarte puternice formaliste; accentuarea

cosurilor in fatada, a scarilor exterioare
-proiectele Olivetti cladiri tip ce urmeaza a fi
amplasate in 15 orase din SUA
- High Museum of Art Atlanta
- Canal Plus Paris
CHARLES GWATHMEY atasat la inceput de
Meier la gruparea New York five
-maniera de lucru asemanatoare cu a lui Meier
-influentat si el de Corb. si mai ales de
neoplasticism
In Japonia ARATA ISOZAKI in prima etapa a
creatiei sale arh -linie foarte apropiata de stilul lui
Meier
TADAO ANDO exponent foarte autentic al arh
Late M ; stilul sau manifesta un sistem
morfologic de sinteza. El creaza efecte de umbra
si lumina care confera interiorului o aparenta
mistica. Frumusetea nu are nimic in comun cu
operatiunile intelectuale sau teoriile dificile
-predomina betonul aparent
In Europa
JEAN NOVEL opera sa imbina elem LM cu ale
HT
O.M. UNGERS
ARHITECTURA AVANGARDISTA
Idea aceasta "totul merge" o regsim mereu in
explicaiile "post-factum" ale multor
deconstructivisti americani, dintre care cel mai
virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe un
balast de prejudeci, in numele unui
avangardism protestatar Aportul special al
arhitecturii la cultura umanitii apare mai
evident intr-o viziune sincrona si nu diacronic,
ceeace permite de pilda o mai obiectiva detaare
a ideii exprimate de pilda rolul avangardei
arhitecturale apare in acest fel ca propulsor si
frna a ideilor culturale, spre deosebire de
viziunea diacrona, care ne-ar tenta sa-l
consideram doar liniar si ascensional.
De pilda in cadrul arhitecturii premoderne ce ar fi
definita prin globalitatea produsului arhitectural
pn la decretarea oficiala a "arhitecturii
moderne" in jurul anilor '20, apar curentele
avangardiste, precum si arhitectura realista,
ambele nscute ca o reacie la "clasicism", dar
glisnd mult in timp, nainte si dup oficializarea
arhitecturii moderne si structurndu-si o relativa
independenta. Ieita din snul avangardei,
micarea structuralista, s-a asociat cu cea
tehnologica intr-o sinteza pe care azi o numim
HI-TECH. si care, marcata in 1965 ca debut cu
Centrul Pompidou-Beaubourg (Piano si Rogers,)
din Paris, continua azi sa pstreze o relativa
autonomie traversnd cu sigurana peste
meandrele modei si consurosris-mului si
sugerndu-si un viitor in care locul sau e
indubitabil ctigat. inteniilor autorilor
deconstruc-tivisti, care-si justifica deseori
inspiraia din micrile avangardei nceputului
acestui secol. Bernard TSCHUMI si-l asuma pe
CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, O.
M. A. (Rem KOOLHAAS) -"revigoreaz
constructivismul prin util grupul ARQOITECTONICA -"rstoarn (la propriu n. n. ) modernismul
anilor '20". Daca la primii doi reprezentani
(TSCUMI si HADID) observam ceva din estetica
lui TATLIN, KANDINSKI, sau KLEE. la
urmtorii apare influena constructivismului
trziu a anilor '30-50)ce a-vea o tenta utilitara si
de mase. Pete EISENMAN uzeaz de fapt de
ideile neostructuraliste la inceput, apoi de cele
declarat protestatare ale deconstructivisrrului iar
acum se ndreapt spre un elitism att de
incompresensibil, incat tinde spre
alienare(Romeo si Julieta).
Daca privim problema din perspectiva avangardei
ca fenomen cultural periodic (asa cum tot mai
mult pare a fi impus deconstructivismul de ctre
mass-media)atunci am putea afirma ca valorile
noi si nebanuite pe care le-a antrenat aceasta
micare nu vor trece fr a imprima schimbri,
chiar profunde in manifestarea arhitecturala a
mileniului III.
Vorbind despre ultiirslc ale lui Eisenman,
filozoful Andrew Benjamin afirma, ca acesta,
"prin semntura lui, incorporeaz cel puin doua
tendine divergente. Una care se situeaz in snul
istoriei ornamentului si alta, care se distaneaz
de aceasta istorie -deschisa spre posibilitatea
avangardei arhitecturale" . . Avangarda germana
propova-duieste idei ce convin claselor medii
pentru ca propun depirea diferentelor de clasa.
Arta realista descoper caliti estetice in viata
oamenilor de rnd, a omului necjit, reprezentata
pn atunci doar sub aspectul ei pitoresc, sau sporadic. Arta realista, devine arta maselor, mijloc de
educare, iar omul de rnd devine omul "nou",
muncitor harnic, prolific, optimist, ce-si ia soarta
in propriile- mini, crend "societatea viitorului".
: "Avangarditii au respins nelepciunea
convenionala, si, in consecina istoria, exact aa
cum modernistii (patre a avangardei-initial) vor
respinge att istoria, ct si acea manifestare
istorica numita decoraie. Renato
POGGIQUdescrie in analiza sa fcuta
avangardismului secolului XX o intelectualitate
alienata, care dispreuia valorile "ortodoxe" ale
propriei culturi, respingea trecutul, agoniza in
prezent, dar poseda convingerea de a conduce
spre in viitor nou, radical. Micrile avangardiste,
contrar conductorilor culturali din epocile
precedente, aveau puin respect pentru ierarhia
sociala existenta si erau ca Baudelaire si
Marinetti
mpotriva ornduirii existente si anarhiti si si-au
fcut declaraiile nu din cabinete publice sau
lcauri de invatamnt, ci din cafenele
Producia de avangarda, dei deseori ermetica in
intenia sa exprimata, a fost atunci cnd a urmrit
stereotipul usor de integrat in valorile culturale,
devenind astfel socializata in moda, unde i s-a
impregnat un tip diferit de vitalitate, inainte de a
fi degradata in kitch. Dar avangarda modernista a
asigurat, de asemenea propria sa metafizica
pentru uzul modei, de unde cerinele pentru nou,
ocant, surpriza si chiar pentru scandalos, au fost

transpuse in valori culturale care vor fi exprimate

in lumea modei
P. EISENMAN
-exponentul cel mai riguros al
deconstructivismului explicabil prin formatia sa
ratioanalista
-prezenta absentei-prin sustragerea unei portiuni
dintr-un volum sau prin anularea zonei centrale
-uzeaza, la inceput de idei neostructuraliste apoi
de ideile protestatare ale deconstructivismului
-elitismul incomprehensibil => alienare
- considera ornamentul ca pe o necesitate a
arbitrarului necesitate a secondaritatii ce trebuie
abordata impreuna cu principalul
Adrew Benjamin spune despre Einsenman ca:
-incorporeaza 2 tendinte divergente, una care ne
situeaza in sanul ornamentului si alta care ne
distanteaza de aceasta istorie deschisa spre
posibilitatea avangardei arh
-riscul care exista in tentativa de a stabili un
raport intre ornament si repetitie e acela de a
reduce arh la ornamental###
-analizand ornamentul ca pe o prezenta =>
raportul la o anumita experienta arh ce reprezinta
un ornament care vorbeste despre trecut
-spatiu de tranzitie dintre int si ext, intre public si
privat, intre o structura portanta si necesitatea
unei alteia neportante dar necesare prin arbitrarul
ei=> devin aproape obligatorii in arh
postmoderna
-contextul e total neglijat la deconstructivisti:
"Noi am utilizat terenul ca pe un palimsestun loc
unde se scrie, se terge si se rescrie istoria.
Cldirile noastre sunt procesul invers al faptului
ca situl emana cldirea concept PostModernist.
Cldirile noastre creeaz terenul concept NonPostModernist." (Eisenman)
Eisenman a dezvoltat teoria analizei si folosirea
ei in cadrul proiectarii
-casele 1-9 simpatie pt modernisti
-casa 10 orientarea deconstructivista devine
evidenta, influentele psihanalizei si ale filozofiei
nihiliste constituind doar o parte din aspectele
declarate ele autorului.
Casa cu nr.10 este prima aplicare
adescompunerii, dislocrii si deconstructiei, prin
sustragerea unor elemente care "distrug punctul
central al imobilului, scara antropomorfica
siutilizarile normale pierderea punctului central,
formele in L simboliznd separarea si
instabilitatea, excavarile, scufundarea in trecut si
incontient, scalarea si geomatria topologica ".
-Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi
erodate subliniaz condiia nesigura a universului
-La Guardiola house ntreptrunderea acestor Luri este savant explicata de autor ca fiind o
"marcare a nelegerii locului ca rezultat al schimbrii nelegerii lumii"
-Grilele spaiale tridimensionale sunt un motiv
compoziional aproape "sine qua non" in opera
lui Eisenman. ''Ele sunt versiuni neomoderniste
alegrilajelor de perspectiva ale lui Braimnte, mai
degrab deschise (infinite) dect nchise (finite)
mii degrab quatrodimensionale dect
unidirecionale, mai curnd uoare dect grele
Eisenman foloseste desenul complex al
juxtapunerilor secventiale cat si macheta in seria
celor 10 case=> filosofia morfologiei formale a
cubului ca semn spatial
SEMNIFICATIA SI POLICODAREA
ARHITECTURII POSTMODERNE
O cladire post-modernista este dublu codata , jumatate
moderna, jumatate altceva, deseori traditie in incercarea de
a comunica si cu publicul si cu o minoritate avizata
:arhitectii.
Post modernismul este de fapt un termen general pentru
intreaga arhitectura acre a evoulat din modernism. Arhitectii
post-modernisti sunt inca influentati de modernism datorita
pregatirii de catre arhitectii modernisti si imposibilitatii de a
ignora metodele moderne de constructie.
Productia arhitecturala a perioadei de dupa 70 a fost
decretata post moderna. Dupa criticul Hiroshisaski sufixul
ism adauga o nuanta peiorativa a semnificatiei generale.
Manierismul defineste o metoda de imitatie mestesugita a
unei manire de afaceri proprie mai multor artisti. De aceea
termenii modern, post-modern, modernism- postmodernism
sunt diferiti ca nuanta.
Postmodernistii clasicisti ca : Michael Greves uzeaza de
istorie prin adoptarea unui limbaj clasic: compozitie clasica,
volume platoniciene simpple, eclectism incarcat. Toti
arhitectii postmoderni rediscuta intr-un fel sau altul istoria
Dubla codare a formei readuce in drepturi sensul ca mod
de comunicare.

Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70

in special de dupa socul petrolului din toamna
anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe
din valorile societatii au fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca
rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si
artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura
au vizat configuratia edificiilor, a schemelor
functionale, a sistemului morfologic, toate
acestea cauzate de stereotopia si lipsa de
semnificatie a arh moderene in special a stilului
internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput
o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o
modalitate particulara de evolutie a sistemului
stilistic in raport cu cel al arh moderne
-white arh miscare promoderna late
modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Cele 2 mari principii: nonornamentul si
noncontextul apartinand arh moderniste i se
opune in arh postmoderna revaluarile istorice si
cele legate de context=>reconsiderarea
adevaratelor repere ale identitatii, personalizzarii,
semnificatiei arhitecturii
-cercetarile teoretice se indreapta cu precadere
inspre explicatia crizei arh moderne din cauza
pierderii atributelor artistice, poeticul, valoarea
emotionala
Caracteristici ale arh postmoderne:
-utilizarea ornamentului ca aluzie istorica sau ca
decoratie
-folosirea formelor ca referinta istorica explicata

-folosirea eclectica a limbajului modern si

premodern
-utilizarea culorilor vii si a unei diversitati de
materiale
-definirea sp. intermediare care constau in zone
de circulatie, sp. prinse in grosimea zidurilor
In aceasta ordine de idei apare motivul
specificitatii
OB. de arh a imaginii sale unice, irepetabile,
imagine ce contine o anumita ambiguitate;
depersonalizarii prin universalizare: se opune
personalizarea prin diferentiere => ornamentul
devine un obiect codat dar si o modalitate de
transmitere codata
Robert Venturi prefer obiectele bogate in
semnificatii, celor a caror semnificatie e clara;
admit functiunile implicite celor explicite; unuia
sau altuia ii prefer unuia si altuia
-aceasta multitudine de semnificatii se obtine in
primul; rand prin varietate si bogatie formala
Robert Stein in loc de sloganul modernist less
is more, declara ca in arh postmoderna more is
more
Posmodernul actioneaza asupra plictiselii vizulae,
a modernismului , solutia fiind amestecarea
limbajului modern cu un alt limbaj
-ei practica un dublu cod; o cladire postmoderna
e jumatate moderna, jum altceva (deseori traditie)
ce incearca sa comunice pe de o parte publicului,
pe de alta parte unei minoritati avizate
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete:
una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile,
calalta priveste inainte in nimic
PM datoreaza mult orientului, insusindu-si ###
in sensul acceptarii neutralitatii alaturi de cei 2
poli extremi =>spatiu de tranzitie
TERMINOLOGIE
Evolutia arhitecturii de la perioada premoderna,
prerealista si realista prin perioada moderna,
avangarda, maturitate si declin, pina la perioada
postmoderna. Azi asistam la o noua
disponibilitate spre forme elitiste, profund
spiritualizate ale miscarii deconstructiviste.
Arhitectura Hi -Tech exprima tentativa fireasca a
contemporaneitatii de a da forma tehnologiei
celei mai avnasate, dublata de castigurile
stiintelor abstracte. Arhitectura premoderna a fost
numita late-moderna sau post-corbusiana. Azi
foarte multe terminologii ar trebui reevaluate ,
intelese diferit din prisma reevaluarilor istoriei.
Multi alti termeni s-au conscrat prin intensa lor
folosire in ideea unui sens anume, altii au o
tendinta de a semnifica, paradoxal, exact opusul
sensului la propriu al termenului. In prima
categorie despre arhitectura realista nu a fost
nevoie de o departajare politizata a manifestarii
realiste in realism-socialist
realism(capitalist), asa cum suntem obligati a
specifica in arh. pentru a localiza. Arta realista a
avut o evidenta deschidere spre mase, o tentativa
de a se implica in socila, devenind angajata. In
lumea occidentala democratica e obtiunea libera,
constienta si autoimpusa a artistului. In lumea
puterii totalitare obtiunea spre implicare socila nu
mai e la latitudinea artistului.
Arh. perioadei realismului este mereu prezentata
ca fiind arh. fascista, opusa celei staliniste, fiind
clasiciste, monumentale, greoaie, eclectice, lipsite
de gratie si umanism.
Expresionismul este o miscare catalogta initial
realista, apoi formalista, deci arta de dragul artei
(Tatlin, Lissitzky). Nu toata arhitectura realist
socialistaeste eclectica. Stilul international s-a
suprapus in timp si spatui cu realismul socialist.
Estul european pstbelic a beneficiat de toate
excesele simplificatoare, generalizand termenul
de arh. a periferiei. Dar aceasta exista si in
marile orase occidentale sub forme alienate, sau
sub forma unor centre noi administrative de tip
Manhattan.
CUNOASTEREA STIINTIFICA ARTISTICA
SI METAFIZICA
Pe fondul acceptrii deja subnelese a
pluralismului si diversitii, precum si a
relativismului in gndirea arhitecturala
contemporana la care au contribuit substanial
Charles Jencks si Robert Venturi, este invocat
Feyerabend cu a sa Against Method care, in idea
reunirii logicii cu metafizica, ne convinge de
faptul ca "totul merge". Acesta este pluralismul
ca logica si este util ca instrument analitic pentru
explicaie sau diagnoza. Car pluralismul poate fi,
de asemenea o credina si un angajament. Acesta
este pluralismul ca metafizica care va fi in
totdeauna responsabil pentru promovarea ideii de
"muli" in opoziie cu idea de "unul" si care va sta
astfel. la baza modurilor de aciune pluraliste.
Metafizica si logica se ntlnesc numai uneori
mpreuna ca la Feyerabend, dar este important 'sa
fie departajate, deoarece metafizica este un punct
de vedere care nu poate fi nici dovedit, nici
dezminit, dar logica poate fi nvinovit.
Nevoia metafizica a regsirii rostului omului in
lume, devine obiectul cutrilor teoretice
filozofice, aceasta apropiere a arhitecturii de
filozofie, dovedete acuta nevoie de resacralizare
a demersului arhitectural.
. Filozofia, tiina, metafizica, arta, au fost rnd
pe rnd supuse unei surclasari venite din
domeniul vecin si, in general este oarecum convenita azi nelegerea globala a complexitii,
interdependentelor reciproce, precum si
subinscrierea lor unei viziuni mai largi asupra
lumii ce include neaparat Misterul s revelaia.
Arhitectura e prin excelenta complexa cci se
situeaz la intersecia, reunirea dintre real si fictiv
(imaginar), material si spiritual, tiina si arta, dar
si spus si nespus, "ascuns si revelat" (Heidegger).
Casa X ESTE este trecerea la o perioada
Structuralista, in timp ce Guardiolla house este
clar deconstructivista" (Charles Jencks) Ar fi
nedrept sa nu adugam aici contribuia valoroasa
a filozofului, estetului, poetului si dramaturgului
romn Lucian Blaga la nelegerea cunoaterii
prin completarea ei cu "cunoaterea luci ferica1
"prin mistic, care, adugata "cunoaterii
paradisiace" prin raionament, conduc la
cunoaterea metafizica ce este globala, completa.

Dar cel mai important lucru pe care-l sesizam in

opera nebeletristica a marelui filozof romn este
faptul ca el a sesizat cu mult inainte de Foucault
sau Derrida necesitatea diversitii prin
difereniere in universal si
afirmarea "identitii" din perspectiva
"diferentelor" culturale
Producia de avangarda, dei deseori ermetica in
intenia sa exprimata, a fost atunci cnd a urmrit
stereotipul usor de integrat in valorile culturale,
devenind astfel socializata in moda, unde i s-a
impregnat un tip diferit de vitalitate, inainte de a
fi degradata in kitch. Dar avangarda modernista a
asigurat, de asemenea propria sa metafizica
pentru uzul modei, de unde cerinele pentru nou,
ocant, surpriza si chiar pentru scandalos, au fost
transpuse in valori culturale care vor fi exprimate
in lumea modei.
DECONSTRUCTIVISMUL
Peisajul arhitectural contemporan e inca dominat
de pluralism si eterogenitate ca fundal, pe care se
afirma cteva micri cu nuana mai pronunata
cum ar fi: micarea HI-TECH; micrile pe teme
moderne care se pot subimparti in micri
PROMODERNE si ANTIMODERNE.
Unii critici plaseaz micarea deconstructivista ca
pe o continuare liniara a mis-carii constructiviste
a anilor '20, sau a celei "puriste" de mai trziu,
pe care nu face dect sa o mbogeasc cu
mijloacele de expresie ale timpurilor noastre.
Astfel principalii reprez. ai Decomstr. isi justifica
inspiratia din mishcarile avangardiste ruse, astfel
Bernard TSCHUMI si-l asuma pe CHERNIKOV,
Zaha HADID pe MALEVICH, Pete EISENMAN
pe CERNIKOV + idei neostructuraliste.
Pe linia antimodernismului, micarea
DECONSTRUCTIVISTA preia forme multiple
prin exacerbarea dusa la extrem a primelor
proteste antimoderne, propunnd ipostaze ale
ornamentului ca expresie a opiunii,
subiectivismului si arbitrariului.(Ex: Pestele lui
GEHRY ca si ntreaga lui opera se manifesta ca
un protest general mpotriva tuturor conveniilor.)
DECONSTR. Suportul teoretic deosebit de vast,
bazat pe conceptii noi din domeniul filozofiei,
semioticii, psihanalizei, psihosociologiei, se
altura celor din domeniul tehnicii; informaticii,
cineticii, cuanticii, energeticii, dar si a unor
domenii artistice profund implicate arhitectural:
muzicii, dansului, cinematografiei, publicitarii.
Miscarea DEC. reabiliteaza haosul ca necesar in
coexistentza sa cu ordinea, dar intermediat de
neutralitate=>tripartismul (cu nuanta orientala) ce
permite coexistenta ordinii cu dezordinea. Teoria
DEC. e bazata pe disfunctie, dizlocare, disjunctie;
totusi o mare parte din arh. DEC. trateaza
problema ca si cand o data cataclismul produs ei
sunt chemati sa reorganizeze materia. Termenul
de DEC. nu mai corespunde azi cu sensul propriu
al cuvantului, pt ca deconstructivistii
DECONSTRUIESC pt a RECONSTRUI
Pe fondul pluralismului si diversitii, precum si
a relativismului in gndirea arhitecturala
contemporana, , este invocat Feyerabend cu a sa
Against Method care, in idea reunirii logicii cu
metafizica, ne convinge de faptul ca "totul
merge". Idea aceasta "totul merge" o regsim
mereu in explicaiile "post-factum" ale multor
deconstructivisti americani, dintre care cel mai
virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe un
balast de prejudeci. In opozitie, Noica respinge
acest mod de abordare a pluralismului si
relativitii si propune ca metoda abordarea
globala metafizica a lui Blaga, care include
cultura in sistemul sau filozofic ca fiind singura
reabilitare posibila in pluralism.
1.In domeniul estetic- DEC. sugereaza aparitzia
unui nou sistem de organizare=> deplasarea
devenind masura perceptiei spatiale
2.In conceptia spatiala DEC. considera ca
forma arh nu e numai cuplul figura-fond, dar se
compenseaza cu geom. fractala, cu limite,
disjunctii, diferente, absente
3.In domeniul semiotic DEC. exagereaza
sensurile meta-arh.:
-arh. e palimsest
-arh. formeaza si informeaza
-arh. e semn si simbol
-arh. comunica si emotioneaza
=>un abuz obositor de semnificatii multiple si
dense, toate pt a regasi smenificatia pierduta a arh
4.ca metoda celor pur stiintifice si rationale li sa adaugat cele euristice
5.ca tehnologie-DEC. uzeaza de cele mai
sifisticate si cele mai noi forme de publicitate ca
orice arta ce e vizula si publica
Royston Landau- discursul arh nu e numai teorie
cis i practica
-exp. de proiecte publicitare comunica cu
publicul larg
-limbajul arhitectural este vizual
Depersoanlizarii prin universalizare: se opune
personalizarea prin diferentiere. Serias filosofica
oferita de Derrida (care a fost enuntata cu multe
decenii inainte de Blaga) este acea a teoriei
diferentelor care a dat nastere la multe discutii
teoretice
Arhitectii DEC au fost inspirati din filosofia lui
Platon sau a lui Nitse (nihilism- e nevoie de
haos pt a se naste o stea)
In concluzie, cel mai important aspect in evolutia
contemporana pare sa fie o febrila cautare de
sine, un fel de sens al sacrului in gestul arh., pt
ca dupa cum spunea MALRAUX sec XXI va
fi religios sau nu va fi deloc
Ex: Esenman, Hadid, Tschumi, Hiromi Fuji,
grupul Arquitectonica, OMA. (Rem
KOOLHAAS), grupul Morphosis, Grehy
Ch. Jencks daca exista dubii privind caracterul
general al DEC pot fi aventurate idei care se
refera la caracterul antipolitic si antisocial
Transformari in DEC :
-limita =>nonlimita
-decontextulizarea=>recontextualizarea
-ordine=>dezordine
BAROCUL SI REABILITAREA LUI IN ARH
POSTMODFERNA

Baroc=eliberare spirituala de regulile tratatelor,

de conventii, de geometria elementara.
-eliberarea de siosteme si de antiteza spatiului int
sp. ext
-dobandeste un sens psihologic
Bruno Zevi se poate vorbi si de un baroc
modern, cand arh se declara independenta de
formele si schemele functionale (formalism)
-preferinta pentru elemente scenografice
-aparitia in cladiri a elem. materialiste
-elem. de sculptura
-asimetrie, dezordine
-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa
-caracter dinamic
-legatura organica intre sp int si sp ext
-abundenta decorativa, tratare sculpturala a
maselor construite, complexitatea spatiala
-apare ca o reactie la formele### ale
renasterii(post m-m.) impotriva regulilor si a
canoanelor structurale###
-in conceptia planimetrica si volumetrica se
renunta la formele geometrice simple, clare =>
joc rafinat de imbinari de corpuri
-folosirea curbelor si contracurbelor
-importanta stiluilui contextul important
-jocuri de apa
-caracter de neliniste
-prin elemente decorative de renastere le imbina
cu inovatiile proprii in psihologia spatiului =>
policodare
-planuri si fatade pe aceasi plansa desen
LIMBAJUL ARHITECTURAL LA SHULTZ
Idealul estetic-ornamentul poate fi aplicat sau
structural
-ornamentul are rol de comunicare codata=>
limbaj
Spatiu considera ca relatiile fundamentale
geometrice pot fi combinate intre ele
-organizarea elem de arh
in raport cu un punct => centralitate,
in raport cu o linie => axialitate
-organizarea in raport cu un sistem de coordonate
spatiale => schematizarea structurala
-face diferente intre relatiile geometrice si cele
topologice (cantitate in raport cu calitatea)
-relatiile geometrice +relatiile topologice +rel
conventionale => analiza sp. arhitectural
-Gestalf accesibilitatea pp. o atitudine adecvata,
starea de gratie => spectator initiat
-forma ca sp interior nu duce la rezultate numai
daca e luat cu tot cu limitele sale
Caracterul unui loc (sp) poate fi independent de
forma spatiala, dar dependent de motivatia
simbolica
-mecanismul autoreglabil, ale crui articulaii
sunt capabile de a prelua situaii noi, pentru care
nu a fost programat iniial.
-Capela Medici (Michelangelo)=>simbolic
- sacristia Sn Lorenzo a lui Brunelleschi
=>elemente stereotipe
Nu doar forma spatiala determina arh ci mai
multi factori:
-Bruno Zevi sp interior e principal in arh, se
apropie de romanticii germani
-face distinctie intre sp fizic si sp arh
Capacitatea unei structuri formale, adica
aptitudinea de a primi continut, e determinata de
posibilitatea sistemului de comunicare
P.V. Meiss teorii spatiale legate de semnificatia
arh sunt reluate atat din directia discursului
gestataltist al formei spatiale semnificative cat si
din cel al locului nascator de identitate
REPREZENTAREA ARHITECTURALA
n lumea comtemporan a arhitecturii
fragmentarea spaiului, descentralizarea,
anihilarea centrului sau a limitelor, prezena
absenei, declanarea sau stoparea energiilor sunt
teme predilecte ale filosofiei i compoziiei
spaiale. Imiagini suprapuse, seriate, dinamice,
explodate sau distruse de cataclism coexistnd cu
cele idilice, ecologice sau peisagiste.
n lumea contemporan a arhitecturii spaiului se
prefigureaz odat cu reprezentarea lui.
Fragmentarea spaiului, descentralizarea,
anihilarea centrului sau a limitelor, prezena
absenei, declanarea sau stoparea energiilor sunt
teme predilecte ale filosofiei i compopziiei
spaiale. Imagini suprapuse, seriate, dinamice,
explodate sau distruse de cataclism coexist cu
cele idilice, ecologice sau peisagiste.
Reprezentarea spaiului ine pasul cu noile tehnici
de reproducere i multiplicare, tehnica fotografic
sau cea cinematografic. Bernard Tschumi
folosete imagini coregrafice pentru redarea aa
ziselor "screen plays". Tehnica de prezentare,
reprezentarea spatiului precum si filosofia
disjunctiilor fac parte din arsenalul publicitar al
protagonistului. Peter Eisenman foloseste
desenul complex al juxtapuneriilor secventiiale si
macheta ca tehnica in seriile narative ale celor
Xhouses, ce ilustraza filosofia morfologiei
formale a cubului ca semn spatial. Complexitatea
limbajului arhitectural al lui Eisenman isi
exploreaza propiilei limite in Wexner Center,
lucrare pragramatica si contestatara in care toate
principiile vitruviene ce definesc arhitectura sunt
repuse in cauza.
CONCEPTIA SPATIALA Schulz i Meiss.
Aristotel definete spaiul ca fiind un continuator
de lucruri, un fel de cavitate limitat la exterior i
umplut la interior. Nu exist spaiu vid.
Arhitectura este raiunea de a umple aceast
cavitate. Arhitectura este arta cavitilor. Ea
definete att la interior ct i la exterior. Orice
perete are o suprafaa interioar i una exterioar.
Lumea ca spaiu coninnd pe om e o succesiune
de coji sferice fiecare nvelind pe precedenta.
Observm n aceast gndire reducerea la cele 2
extreme a spaiului arhitectural: interior sau
exterior. O oper arhitectural care are numai
exterior este scenigrafic. Reducerea la spaiu
"eschiveaz simbolurile i semnele concrete
subnelese de materialitatea sa" (Pierr von
Meiss).
Perioada premodern este profund marcat de
concepia euclidian despre spaiu. Arhitectura ca
"art a spaiului" apare pentru prima dat odat

cu micarea "Eifhtung" ai crui reprezentant,

Wlflin, analizeaz
Stilurile arhitecturale, n special renatere i
baroc din perspectiva factorului psihic.
Worringer analizeaz stilul gotic i neogotic
aducnd noi contribuii la nelegerea goticului ca
art abstract, iraional, bazat pe empatie i
intropatie. Teoria "Gestaltist" trateaz forma ca
pe o funcie a psihicului.
Metoda analizei formale a lui Sedlmayr trateaz
forma n trei ipostaze: forma ca proporie, forma
ca structur i ca spaiu. Forma ca proporie se
bazeaz pe teoria numerelor. Proporiile n sine
nu produc ns plcere estetic dec dac sunt
armonioase, simetria lui Vitruviu, starea de
"graie" a creatorului, curitmia. Starea de "graie"
nu poate fi transmis dect unui spectator iniiat:
"accesibilitatea unei opere de art presupune o
atitudine adecvat"(Schulz).
Forma ca spaiu interior nu poate duce la
rezultate satisfctoare dac spaiul nu e luat
mpreun cu limitele sale materiale care, singure,
la rndul lor, nu pot avea semnificaie.
"Caracterul unui loc poate fi independent de
forma spaial i dependent de motivaia
simbolic"(Schulz). Arhitectura este determinat
de foarte muli factori dintre care doar unul este
forma spaial.
Noiuni de "interpretare", "fuziune", precum si
interpretarea renaterii ca pe o "adiionare de
forme independente", n vreme ce barocul
"priveaz prile de independea lor dndu-le sens
doar mpreun
FORMALISM REALISM IN CONCEPTIA
LUI B. HUET (idealul social)
Pornind de la paradoxalul slogan sovietic al
arhitecturii "raionale prin coninut si naionale
prin forma" ce de fapt promova o arhitectura a
puterii sovietice pan ruse (Huet) a Universitii
Lomonosov presrata in ipostaze identice in mai
toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura
eclectica si deci formalista nu a fcut dect sa
scindeze forma de coninut provocnd si
contribuind substanial la criza arhitecturii
postbelice.
=>monumentele hitleriste ale lui Speer si mai
tarziu cele staliniste au toate un numitor comun:
sunt eclectice, pompoase, greoaie, perene, dorinta
de acces la eternitate a tiranilor e invers
proportioanala cu legitimitatea lor.
Arhitectura locuintei de masa se vede situata la
celalat pol fiind neglijata
Cupa Brecht, realismul nu este o problema de
forma, (ci de politica n.n.). Parafrazndu-l,
Bernard Huet, critic contemporan francez,
afirma: "ai pofta sa spui ca nici formalismul nu e
o problema de forma", referindu-se la faptml ca
formalismul, nu mai puin e o problema de
politica
Dupa Huet, orice arh care figureaza in proiectul
sau o utopie de ordin social fara conflict e
formalist (un ex, Bofill construieste in vremurile
postmoderne Versailles pt saraci si alte complexe
megalomane, el propunand saracilor ansambluri
gigantice, greoaie, reci, lipsite de poezie, ca
amintire ale vremurilor totalitare)
Dupa Huet formalismul ar avea mai multe
atribute: este birocratic- deoarece orice sistem
care tinde sa reduca realul la un numar de nevoi,
de standarduri, de stiluri, duce la formalism
Sau orice simpla adecvare la normele
functionale fara raportare la social sau la
comanda sociala e formalism
Este tehnocratic-aplicarea mecanica a tehnicii la
realitate o marcheaza pe aceasta si o transforma
in abstractie; orice arh. redusa la o serie de
operatiuni de tehnica financiara distributiva, sau
constructiva este formalista.
Este irational arhitectii care cauta in afara arh.
propria lor rationalitate, se expun grav la
formalism
Notiunea de formalism e folosita de Huet atat in
sesnsul desprinderii formei de continut, dar si in
cel al atitudinii fata de societate a gestului
creatiei.
PERSPECTIVE DE DEZ. A ARH.
Spatiul rom. se particularizeaza fata de cel gen.
est European prin:
-O continuitate multimilenara
-O enclave de latinitate intro zona de sclavism
-O toleranta extrema exprimata prin pasnic si
practice crestine
-O extraordinara percutare in spiritualitatea
universala-in ciuda unei traditii coservatoare
exprimata prin rural
Mostenirea totalitara
In acest peisaj deprindem prezenta (minora) a
catorva aspecte a arh poz. :
-o mostenire istorico-patrimoniala valoroasa care
poate fi recuperata si conservata
- sansa unei latente spirituale, prospetime in
gandire
- scoala de arh. cu traditie
Discursul teoretic exprimat prin concursuri int.,
comentarii teoretice, si-a pastrat in mediile
elitiste o continuitate ce a facut posibila reluarea
activ. profesionale adevarate dupa 19990.
Ion Mincu din Buc-rol imp. alaturi de ao anumita
parte a uniunii arhitectiilor.
Casa Poporului: 7 nivele in subsol, a doua in
lime dupa Pentagon, piata din fata nu se percepe
intro perspective de pe boulevard, axa est vestfatada
Cerintele concursului Buc. 2000: centru de
afaceri, inst. si org. internat., inst de importanta
nat., locuinte, CP de neatins dar cu modificari de
functiuni, hotel pt. parlamentari, parcaje foarte
mari.
Marele premiu- Von Gerkan-Hamburg: pastrarea
si revitalizarea axului central, deplasarea
perspectivei spre dreapta (centru de afaceri),
inscrierea intro continuitate a spatiului urban,
restituie memoria locului prin crearea de strazi
respactand costructiile celor vechi.
COMPOZITIA ARHITECTURALA IN
PERIOADA POST-MODERNA
POST MODERNISMUL se manifesta iniial ca o
reacie la principiile modernismului devenit

"clasic". Celor doua mari principii: nonornamentul (si implicit non-istoria) si noncontextul ( deci implicit universalizarea prin
absolutizare) li se opun: reevaluri le istorice si
cele contextualiste, toate la un loc considerate (de
fapt reconsiderate) adevratele repere ale
identitii, personalizrii si semnificaiei arhitecturale. Cercetrile teoretice se ndreapt cu
precdere nspre explicaia crizei arhitecturii prin
prisma pierderii atributelor artistice; inefabilul,
poeticul, valoarea emoionala, iar evoluia unor
discipline colaterale ale esteticii (semio-tica), ale
urbanismului (sociologia), psihanalizei si
filozofiei, contribuie la reevaluarea teoriei
arhitecturale (necesara in abordarea arhitecturala)
Venturi, Moore, Jencks, Schulz. etc. =>
simplitatzii i se opune complexitatea, tranantei i
se opune ambiguitatea, , intolerantei-toleranta.
Reabilitarea istoriei si a ornamentului se face in
mod diferit la Venturi referiri ironice la trecut
-Moore mai putin istorice avand rolul de
conshtientizare a apartenentei la o anumita
civilizatie
-Bofill (Versailles pt saraci) propunere
populista de inobilare a modului de viatza a clasei
medii
-P.M. reiau regulile si legile compozitiei clasice
carora le adauga ingredientul noutatii
-P.M. practica un dublu cod: jumatate modern,
jumatate altceva (deseori traditie) si incearca sa
comunice pe de o parte publicului, pe de alta
parte unei minoritati avizate.
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete:
una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile,
calalta priveste inainte in nimic
Teoriile semioticii explicau capodopera artistica
ca o pe fericita coincidentza intre semnificant si
semnificat, iar aplicarea acestor teorii la opere
valoroase duce la intarirea convingerii ca e
necesara unitatea, coerentei dintre semnificat si
semnificant.
Azi asistam la o dislocare deintre semnificat si
semnificant, la o negare a tuturor notiunilor de
comp. arh.
=>apar reguli noi bazate pe descentralizare,
distorsiune, disfunctie, dislocare, disociere,
regului pe care Tschuni (reprezentant al DEC.)le
considera strategii ale disjunctiei.
=> ideea de limita e inlocuita de cea de nonlimita, desfashurare la nesfarshit
Contextul e total neglijat de DEC. care isi
propune decontextualizarea prin distrugere si anti
memorie si recontextualizarea in termeni noi =>
palimpsest = un loc unde e scris, se shterge si se
rescrie istoria.
In PM situl emana cladirea
DEC. cladirile creeaza terenul
Ordinea e inlocuita de arbitrar atat in domeniul:
a)functional
Tschuni parcul la Villette
Eisenman WEXNER CENTER
b)al structurii
Grilele necesitatea str. slabe, neportante,
arbitrare
c)al formei
Eisenman prezenta absentei => forme sugerate
(Vezi Eisenman, Tschumi, Hadid)
In concluzie, putem spune ca un principiu , legile
comp. arhitecturale si-au pastrat prezenta, dar siau largit tot mai mult sensul, extinzand sesnsul
notiunilor sau completand cu altele noi
Enuntarea principiilor compozitiei arh. se face
impreuna: unitate + diversitate, ordine +
dezordine, sinceritate + nesinceritate => abordare
unitara = echilibru
-intre cele 2 extreme trecerea e gradata
In lumea politeoreticienilor de arh. principiile
ordonarii au ra,mas aceleashi in esenta:
Axa, Simetria, Ritmul, Proportiile, dar azi au fost
completate cu notiuni mai largi - datuin sau
transformarea formala.
Forma nu poate fi definita doar prin geometria
euclidiana, sau topologica, e nevoie si de cea ###
-Poate fi explicita, sugerata, evocata, implicita,
centripeta sau centrifuga
- Schulz vb. de forma semnificativa (Total
Gestalt) ca despre un mecanism autoreglabil, care
trebe sa aiba parti conventionale si parti noi in,
devenire.
Imaginea alaturi de forma, au aparut notiuni de
imagine , mult mai largi , inspirate din arte
colaterale: cinematorgafia, coregrafia, muzica.
Meiss spunea ca arhitectura e scenografie, dar
scenografia nu e arhitectuira
Spatiu Sculz sp. arh e un camp energetic, un
focar , un receptacol, un Total Gestalt
Locul Meiss incarcat de semnificatie, element
important de care trebuie sa se tina cont in
creatzia arhitecturala
-dependenta de un conext nu e suficienta pt a
creea un loc
- Primeste caract. si identitate n prin valori ce nu
pot fi convenite, prin reguli si legi (valori
spirituale)
Regasirea semnificatie pierdute a impulsionat
cercetarile in domeniul esteticii arh. in
specialcele legate de modelul semiotic ( alcatuit
de ce transformationar sau cel imaginar)
=>semioticul e cel mai complex pt arh. ca un
cuplu semn (indicare) si simbol (reprezentare)
Malraux sec XXI va fi relig sau nu va fi
deloc => reimplicarea sacrului ca pe o
componenta: sine qua non a actului de creatzie
IMPACTUL TEHNOLOGIC
Ieita din snul avangardei, micarea
structuralista, s-a asociat cu cea tehnologica intro sinteza pe care azi o numim HI-TECH. si care,
marcata in 1965 ca debut cu Centrul PompidouBeaubourg (Piano si Rogers,) din Paris, continua
azi sa pstreze o relativa autonomie traversnd cu
sigurana peste meandrele modei si consurosrismului si sugerndu-si un viitor in care locul sau e
indubitabil ctigat. Arhitectura functionalista,
structuralista sau formalista, sunt expresiile cele
mai bine definite ale micrii moderne si
evolueaz aproape sincron cu micarea
"metabolista" care are de asemeni o situaie
privilegiata fata de mersul general, prin faptul ca

e purttoarea unei tradiii extrem de puternice in

ciuda refuzului afiat al modernismului, dar si
prin faptul ca e rezultatul unei filozofii (a simbiozei) ce se dorete (si este ) superioara in multe
domenii teoriei dualiste si segregationiste
occidentale a Stilului International, si, chiar daca
nu e recunoscut acest lucru, a influenat enorm
gndirea arhitecturala occidentala. Postmodernismul datoreaz mult orientului,
insusindu-si tripartitisml in sensul acceptrii
neutralitii alturi de polii extremi, si
exprimndu-l in nenumratele forme ale spatiilor
de tranziie. Chiar si grilele constituie prilej de
disputa
prioritara asupra genezei si sensului lor originar
fiind asumate att de orientali, ct si de
occiddntali
Ca un fir aproape liniar in continuitate,
arhitectura HI-TECH exprima tentativa fireasca a
contemporaneitii de a da forma tehnologiei
celei mai avansate. dublate de ctigurile
tiinelor abstracte.
Micarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a
fost marcata de apariia Centrului Pompidou la
Paris in cartierul Beaubourg, dar ea se afirma cu
tot nai multa pregnanta in Europa, Anglia,
America sau Japonia.
Manifestnd virtuoziti structurale si tehnologice
autorii cldirilor HI-TECH s-au putut produce
gratie numeroaselor si incitantelor manifestri
manifestri mondiale: olimpiade, congrese
internationale, manifestari ale unor organizaii
supra-guvernamentale. Au aprut astfel
stadioanele si cldirile performante ale lui
Normri Poster, Gerkan sau Gregotti, Rogers, sau
firmelor Aarup sau Michael Hopkins dar si
mainile science-fiction japoneze sau peisajele
"fabricate" ale lui Biro-shi Hara sau
expresivitatea att de curajos exprimata de ctre
expresioniti, sau grupuri contestatare ca cel
numit Coop. Himmelblau, ce folosete arhitectura
ca pe o arma.
TSCHUMI
explodeaz universul Parcului La Villette pentru
a-l reorganiza, in zeci de alte universuri trai mici,
dar care pstreaz caracteristicile eseniale
contextuale (raportul masa, spaiu verde, vid):
foliile.
Da fapt toi deconstruttivistii reorganizeaz
-recreaza -materia dup ce au distrus-o. astfel ca
termenul "deconstructivism" nu nai corespunde
astzi cu sensul propriu al cuvntului, pentru ca
deconstructivistii DECONSTRUIESC PENTRU
A RECONSTRUI o lume noua, uneori fictiva sau
utopica, mai bine zis, RECLDESC UN NOU
MOD DE NELEGERE A LUMII.
. Aceasta plasare corespunde corespunde deseori
inteniilor autorilor deconstruc-tivisti, care-si
justifica deseori inspiraia din micrile
avangardei nceputului acestui secol. Bernard
TSCHUMI si-l asuma pe CHERNIKOV, Zaha
HADID pe MALEVICH, O. M. A. (Rem
KOOLHAAS) -"revigoreaz constructivismul
prin util grupul ARQOITECTO-NICA
-"rstoarn (la propriu n. n. ) modernismul anilor
'20". Daca la primii doi reprezentani (TSCUMI
si HADID) observam ceva din estetica lui
TATLIN, KANDINSKI, sau KLEE. la urmtorii
apare influena constructivismului trziu a anilor
'30-50)ce a-vea o tenta utilitara si de mase. Pete
EISENMAN uzeaz de fapt de ideile
neostructuraliste la inceput, apoi de cele declarat
protestatare ale deconstructivisrrului iar acum se
ndreapt spre un elitism att de
incompresensibil, incat tinde spre
alienare(Romeo si Julieta).
. Numeroase elemente de corelaie sunt exprimate
prin fuziunea formei si funciei (functionalistn
n.n.), program si context (contextualism n.n.)
structura (structuralism) si sens, care unifica,
centreaz si autogenereaza subiectul, a crui
autonomie este reflectata in autonomia proprie a
lucrrii. practica care accentueaz sinteza,
armonia, compunerea elementelor si coincidenta
lor potenial disparata" spune Bernard Tschumi
care ,ex-plicndu-si opera deconstructivista
bazata pe negarea valorilor moderne afirma: "
prin distructie si disjunctie, fragmentare si
disociere, circumstanele culturale contemporane
sugereaz necesitatea de a inlatura categoriile
stabilite ale sensurilor si relatrilor contextuale. o
arhitectura post-umanista care sa exprime nu
numai disperarea subiectului, dar si efectul unei
astfel de descentralizri asupra intregii noiuni de
forma arhitecturala unificata, coerenta." Teoriile
semioticii explicau capodopera artistica ca pe o
fericita coincidenta intre semnificant si
semnificat, iar aplicarea acestor teorii la epoci de
glorie arhitecturala, sau la opere valoroase, nu
fcea dect sa ntreasc convingerea in
necesitatea unitii, a coerentei dintre semnificat
si semnificant. Azi asistam la o dislocare dintre
semnificat si semnificant, dar si o negare a
tuturor noiunilor de compoziie arhitecturala,
valabile oarecum in modernism. Apar in schimb
reguli si norme noi de sugerare, creare sau
meninere a unor noi relationari spaiale si
formale, exprimate in noiuni de felul:
descentralizarii, distorsiunii,disfunctie, disocierii,
dislocrii pe care Tschumi le considera de pilda
"strategii ale disjunctie!".
SECVENTIALITATEA, fragmentariul sugereaz
att micarea -parcurgerea spaiului in timp se
face uneori prin mijloacele dansului sau a
secventialitaii cinematografice (Manhattan
Transcript -Bernard Tschumi).
Pentru a-si explica lucrarea arhitecturala Parcul la
Villette, Tschumi expune "metodele" disjunctie
pe care le propune in continuare ca "instrumente"
de realizare a obiectului arhitectural, de fapt
nlocuind conceptele vechi cu altele noi, metode
vechi cu altele noi:
"In arhitectura, asemenea disjuncii deschid
posibilitatea ca-n orice moment flecare parte sa
devin o sinteza sau o totalitate auto-suficienta
fiecare parte
conduce spre cealalt, iar fiecareconstructie este
in afara echilibrului. constituita fiind de urmele

altei construcii. Acest fapt poate duce la

concepte noi. Unul din obiectivele acestei
expuneri este de a nelege noul concept al
urbanisticii arhitecturale. Daca ar fi necesar sa se
fac o apreciere asupra arhitecturii sau asupra
unei metode arhitecturale de disjunctie, Tschumi
prezint urmtoarele puncte:
Conceptul de disjunctie este incompatibil cu
viziunea statica autonoma,structurala a
arhitecturii, el nu este antiautonom sau
antistructural ci, pur si simplu, presupune operaii
mecanice constante care produc in mod
sistematic disociaii. (Derrida le numete
"differances") inspatiu si timp, unde un element
arhitectural funcioneaz numai prin contradicie,
conflict, un element programat cu micarea corpurilor sau cu alte elemente. In acest fel
disjunctia devine un instrument sistematic si
teoretic pentru realizarea proiectului arhitectural."
Metoda proiectrii asistate de calculator face
posibil faptul ca matematica pura sa devin
aplicata. Compoziia Parcului la Villette e o
demonstraie a unei organizri complexe
arhitecturale "fr intervenia regulilor
tradiionale ale compoziiei, ierarhiei si ordinii.
atac mpotriva relaiei cauza-efect, intre forma si
funcie, structura si economie, forma si program,
nlocuind aceasta opoziie prin concepte noi de
contiguitate si suprapunere"Reprezentarea
spaiului tine pasul cu noile tehnici
dejreproducere si multiplicare, tehnica
fotografic sau cea cinematografica. Bgrnard
Tschumi in renumitele lucrri de mare amploare.
-Parcul la Villette din Paris sau in nu mai puin
ceolo iesle, lebra Manhattan Transcript, imagini
coregrafice pentru redarea aa ziselor "screen
plays" Tehnica de prezentare, reprezentarea
spaiului precum si filozofia disjunctiilor fac
parte din arsenalul publicitar al protagonistului.
Peter Eisenman folosete att desenul complex al
juxtapunerilor secveniale, ct si, macheta ca
tehnica in "seriile narative" ale celor 10 "houses"
ce ilustreaz filozofia morfologiei formale a
cubului ca semn spaial.
Zaha HADID
Imaginea spaiului post-explodat redate inltehnica
si efectele perspectivei "neo-suprerratiste" este
tema predilecta a arhitectei Zaha Hadid care, in
desenele sale incarcate de o fora expresiva fr
precedent "violeaz si deconstruiesc program
arhitectural" celei de a patra dimensiuni, care la
Malevitch este redata printr-o serie de planuri
geometrice "plutind" fara limita in spaiu, devine
la Zaha Hadid motivul unui grafism spectacular
in care perspectiva polaroida exagereaz
sentimentul de fora al viitoarei cldiri,
Geometria "fractala" a devenit un nou termen al
posibilului imaginativ, iar tehnica graficii de
calculator exploreaz noi zone ale "inefabilului".
nicidata pn astzi nu a fost mai aproape
imaginaia de realizare prin tehnica. Ca la
cumintile axonometrii ale lui Jarres Stirling si
pn la arhitectura ca "palimpsest" a lui Eaniel
Libeskind, experienele grafice si spaiale de reprezentare arhitecturala s-au epuizat in
metalimbajul cutrilor despre sine, Ca si
comparaia arhitecturii aparine lui Umberto Ifco,
Libeskind experimenteaz ideea in lucrarea
Memorial Mies Van der Rohe, "Never is the
Center", in anexa evreiasca a muzeului din
Berlin, sau in lucrarea concurs pentru Berlin.
"Din mamentul cnd abordeaz proiectul.
desenatorul ntoarce spatele obiectului, anuleaz
antecedentele genereaz o suita interminabila de
principii de finalitate. Pn in prezent, arhitectura
a luat o pista falsa. Si mai ales a suferit de lipsa
de modestie. Gndirea arhitecturala nu mai
exista, ea nu mai poate face referire la sine, e pe
cale de a bascula in trecut: a intrat intr-o faza de
cod Un Ex cod devenit indescifrabil, un X, un
CODEX ce compromit originile si originalitatea
pentru a creea non-origina Iu i fondat pe
incertitudine si vid, un limbaj de rccrti care
refuza totui de a fi un monument al morii
limbajului .
In sfrit, in categoria de termeni al cror inteles
la propriu nu mai corespunde sensului iniial al
micrii, termenul ce definete MICAREA
DECONSTRUCTIVISTA este destinat iniial a fi
o replica nihilista a micrii constructiviste a anilor '20. "A construi" e situat la antipodul lui "a
deconstrui" si toata teoria deconstructivista e
axata pe distrugere: disjunctie, dislocare,
disfunctie o suma de "dis" si de "de". Totui o
mare parte dintre arhitecii acestei micri trateaz problema ca si cnd, odat cataclismul
produs, ei sunt chemai sa reorganizeze materia,
sau numai sa o surprind intr-o ipostaza de
refacere post-cataclism.
CUNOASTEREA EURISTICA
In studiul sau intitulat: "Cultura arhitecturii: o
istoriografie a discursului curent "Royston
Landau, profesor arhitect la Londra, afirma ca
istoriografia ca atare are un rol determinant in
formarea curentului de opinie in arhitectura, care
nu e autonoma, ci aparine unei gndiri generale
culturale, si a specialistilor: arhitecti, critici,
istorici. Aceasta opinie este in mod obiectiv
supusa unei "poziii arhitecturale" si, ca orice
manifestare spirituala complexa, arhitectura isi
are "discursul" sau. Poziia arhitecturala poate fi
susinuta metodic, chiar daca aceasta metoda e
"euristica" si nu tiinifica, in timp ce "discursul"
arhitectural nu se poate eschiva de publicitate,
consumerism si toate efectele socializrii,
acestuia. Istoriografia poate fi fcuta
convenional, ca istorie a stilurilor, relevnd doar
diferentele stilistice, dar ea poate fi in acelai
timp si o istorie sub forma expunerilor culturale,
oferind ocazia aprecierii argumentelor, inteniilor
si a discursurilor majore din spatele aciunii si
astfel de intenii ar putea de pilda sa includ o
cerina privind inconsecventa formala.
Istoriografia poate emite tipologizari ce exclud
relativismul si pot canaliza direcionri
reductioniste, chiar daca sunt plurale. De pilda
Charles Jencks, in rspunsurile sale la expoziia
de proiecte a sase arhiteci post-moderni (1981),

clasifica pe Piers Gougli si Terry Farrell in

"clasiciti pragmatici", pe Jeremy Dixon si
Edward Jones in "clasiciti fundamentali" si pe
John Qutram si James Gowan in "clasiciti
constructivi sau funcionali".
Criticii, istoriografii, istoricii au un rol esenial in
determinarea direciei discursului arhitectural.
Pentru istoriografia arhitecturala, Colin Rowe a
avut un rol esenial in regndirea relaiei dintre
modernism si istorie, incacrndu-l pe Wittkower
in mijlocul dezbaterii arhitecturale si astfel, in
"Principii arhitecturale din epoca umanismului",
acesta a asociat pe Alberti si Palladio discursului
arhitectural modern ce fusese, daca nu antagonist,
in orice caz indiferent fata de istorie, influientnd
producia arhitecturala a marelui James Stirling si
a altor ctorva arhiteci englezi.
Poziia arhitecturala poate rezulta din diferite
perspective teoretice, dar si din influienta
diferitelor discipline (psihologia, filozofia
epistemologia, etc), dar importanta decisiva o au
"credina, intenia si aciunea" (Landau), din care
cea mai mare importanta o are "aciunea"
celelalte fiind evidente in cadrul si Interiorul
aciunii.
"Cunoaterea si teoriile care ajung sa fie
transmise in aciunea individuala sunt surse ale
unui program, iar un program construit astfel va
constitui o poziie arhitecturala
Un cadru logic pentru conceptul de program e
clar exprimat in opera lui Imre Lakatos care a
descris cunoaterea ca dezvoltndu-se in sens
programatic. Opera sa s-a dezvoltat din critica
fcuta teoriei cunoaterii a lui Karl Pooper si ca
replica la cteva din deficientele pe care le-a
identificat in conceptul de paradigma a lui
Thomas Kuhn. Programul lui Lakatos are o
contribuie eseniala in nelegerea fenomenului
cunoasterii.
Primul element al programului consta in nucleul
teoretic al unei concepii tiinifice. (De pilda
legile dinamicii si legea atraciei universale
constituie nucleul fizicii newtoniene.)
"Nucleul teoretic este fundamental si inviolabil,
astfel incat respingerea nucleului va insernna
abandonarea programului si asfel va incepe o
noua investigaie. Einsein a violat valabilitatea
nucleului newtonian, ajungnd la teoria relativitii, ce ar avea ca si inviolabila constanta vitezei
luminii, iar teoriile actuale ale fizicii, violnd
nucleul einsteinian au depit teoria relativitii
ajungnd la noi concluzii revoluionare ale fizicii
si cosmogonie. (Spaiul se dilata, se contracta, se
curbeaz asupra lui nsui, rar materia, nu numai
explodeaz dar im-plodeaza disprnd in gurile
negre ale univarsului).
Al doilea element major al programului lui
Lakatos ii constituie regulile euristice sau
metodologice si anume: euristica negativa si
euristica pozitiva. Euristica negativa l invata pe
investigator sa nu se ating niciodat de nucleu.
In gndirea arhitecturala, toteprogramele au
reguli ce interzic beneficiarului sa intervin,aa
dupa cum toate temele beneficiarului pot deveni
"nuclee" de neatins pentru arhitect. Pe trm
teoretic lucrurile se prezint la fel: "Avangarditii
au respins nelepciunea convenionala, si, in
consecina istoria, exact aa cum modernistii
(patre a avangardei-initial) vor respinge att
istoria, ct si acea manifestare istorica numita
decoraie. Post-modernitii resping principiile
moderniste si isi formuleaz noi principii pe baza
acestei respingeri" Euristica negativa gsete
direcia tiind unde nu dorete sa ajung.
Euristica pozitiva mbuntete programul,
indreptndu-se spre ceeace este de cutat, evitnd
"oceanul de anomalii" (Lakatos), si dnd astfel
investigatorului posibilitatea de a-si concentra
atenia pe reguli pozitive.
Pentru arhitectura aceste reguli vizeaz: lumea
fizica, societatea, arta si estetica. Unele reguli
sunt fundamentate stiitific, altele cultural si
convenional, iar altele subiectiv.
Arhitectura modern, latemodern i
postmodern n viziunea lui Ada Luis
Hustable
Ada Luis Hustable numte "inclusivitii" acei
arhiteci ce presupun n creaia lor artistic o
implicaie contextual, surs de inspiraie i
motiv formal, exprimnd i reprezentnd acest
context ce poate fi geo-climatic, istoric, social
sau cultural.
A.L.Hustable numete "inclusiviti" arhitecii ce
se implic ntr-un fel sau altul n context iar
aceast reconsiderare a contextului este
considerat o manifestare a unei atitudini
antimoderne. Noiunea de context este astzi mult
amplificat ca nelegere fa de ceea ce nsemna
n anii '60 cnd a fost asimilat n termeni
arhitecturali, depind cu mult sensul strict al
unui mediu i atignd din ce n ce mai mult sfere
spirituale i culturale.
Gandirea bipolara a occidentului si critica sa
Atrasa de cei doi poli ai conving4eriilor politice,
intelectualitatea artistica e scindata in doua,
ambele tabere reprezentate stralucit in lumea
creatiei artistice. Vointa politica era la fel de
brutal transpusa in fapte intolerabile fie sub
aspect statal, cat si cel civic, in o9rice caz sub
aspect general uman. Atitudinea artistiilor balansa
intre o angajare absurda de o parte si de alta, cu
riscul consecintelor, uneori tragice la nivelul
constiintei, si o detasare superioara de orice
angajare politica, o retragere in turnul de fildes.
Indiferent de idealul sau convingerea politica si
sociala, arhitectii adopta fie academismul,
clasicismul, eclectismul pe care azi il numim
realism socialist, fie arh. moderna ale caror
principii sunt in plin efort de clarificare.
Arhitectii moderni in frunte cu Le Corbusier
formulau principii clare si precise ale noii
arhitecturi.
Principiile Cartei de la Atena din 1938 au fost
unanim imbratisate in intreaga lume postbelica,
dar greselile flagrante au fost exagerate in special
in tarile din sud estul europei; refuzil trecutului,
lezarea prin dimensiuni exagerate a raporturilor
firesti in mediu, ignorarea continuitatii culturii.

Dihotomia se extinde asupra altor aspecte ale

vietii urbane: centru si periferie, arhitectura culta
si cea velnaculara. Reorientarea stangii
europene este dublata de grupul celor 10 Team
X, al carui program teoretic isi propune
rediscutaqrea critica a Cartei de la Atena si
reorientarea miscarilor moderne spre crestere,
schimbare, identitate.
Istoriografia definitii (pluralism, Landau)
In adoptarea notiunii de pluralism, spune Landau,
este important sa apreciem ca acest concept poate
fi utilizat in modalitati incontestabile diferite.
Exista pluralism de teorie descriptiva sau
explicativa. Acesta este pluralismul ca logica si
este util ca instrument analitic pentru explicatie
sau diagnoza. Dar pluralismul poate fi o credinta
sau un angajament. Acesta este pluralismul ca
metafizica care va fi intotdeauna responsabil
pentru promovarea ideii de multi in opozitie cu
ideea de unul. Metafizica si logica se intalnesc
numai uneori impreuna, dar este important sa fie
departajate, deoarece metafizica este un punct de
vedee care nu poate fi nici dovedit , nici
dezmintit, dar logica poate fi invinovatita.
In studiul intitulat: Cultura arhitecturii o
istoriografie a discursului curent, Royston
Landau, afirma ca istoriografia ca atare are un rol
determinant in formarea curentului de opinie in
arhitectura, care nu e autonom ci apartine unei
gandiri generale culturale si a specialistiilor:
arhitecti, critici, istorici. Discursul arhitectural nu
se poate eschiva de publicitate, consumerism si
toate efectele socializarii acestuia.
Istoriografia poate fi facuta conventional, cu
istoric a stiluriilor, relevand doar diferentele
stilistice, dar ea poate fi in acelasi timp si istoric
sub forma expuneriilor culturale.
Discursul de publicitate si viziune Landau
Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de
cele mai sofisticate si ultime forme de publicitate,
ca orice arta care se respecta, o arta vizuala si
publica prin excelenta, persuasiva si
convingatoare prin oferta de experimente traite.
Discursul arhitectural este, dupa Royston Landau,
nu numai comunicare, dezbatere, ci se face prin
intermediul practicii, oferind nmotiuni concrete
in acelasi timp cu cele abstracte.
Expozitiile de proiecte publicitare comunica
publicului larg sursa inspiratiei, viziunea sau baza
teoretica de principiu ale autorului, care foloseste
in acest scop proiecte intermediare, faze
premergatoare sau schite ce fac posibila
intelegerea operei finale.
Marile vedete deconstructiviste, Eisenman,
Tschumi, se inarmeaza cu foarte serioase
argumente, filosofice, tehnice si profund
culturale. Mijloacele lor: lucrul in echipa,
discursul universitar elitist si perfectionarea
modelelor pe computer, antreneaza eforturi
spirituale, tehnice si materiale, impuse de
concurenta pentru castigarea lucrarii. Sursele sunt
amplificate prin mijloace de propaganda proprii
unei piete mondiale.
Teoreticieni ce au contribuit la anliza, crearea
spatiului in perioada contemporana
Dagobert Frey, Brinkman A. E.
Brinkman introduce notiunea de scheme
tramale, iar Dagobert Frey pe acea de
compozitie simultana pentru renastere.
Succesiune spatiala. Pentru Frey piramidele
sau obeliscurile sunt mase in repaos ce
termina o succesiune spatiala (Schulz).
Arhitectura premoderna a compus mereu spatiile
in ideea de interpenetrare, dar statica si bazata pe
ierarhie. Barocul a condus la prima eliberare
spatiala de regulile si conventiile sale, de
geometria elemntara si de opozitia interiorexterior. Barocul a descompus pereti si
acoperisuri, conceptual exisrta 2 coji, una
interioara si una exterioara, capabila fiecare
dintre ele de a raspunde unor exigente particulare.
Elementele fragmentare, totusi au primit asa zisa
unitate desavrsita (Brinkman).
Sec XIX face a 2 mare eliberare spatiala prin
noile exigente ale fierului si betonului armat.
Sec XX introduce mari inovatii in gandirea
spatiului arhitectural, poetica spatiului, experienta
spatiala. Problema spatiala poate fi pusa sub 2
aspecte: sp. arhitewctural propriu-zis analizat prin
exemplele cele mai valoroase SI discutia despre
spatiul arhitectural teoria arhitecturii.