GEOGRAFIA FIZICA A ROMANIEI

CURS 3:Reteaua hidrografica

Râurile României

- Cele mai importante resurse de apă;

- Râurile interioare – 37 mild. mc/an, adica un debit mediu de 1172 mc/s;
- Cea mai mare parte a volumului scurs (84%) este dată de regiunile muntoasă și
subcarpatică = 955 mc/s; restul revine regiunilor de podiș, piemont și câmpie;
- Dunărea aduce la intrarea în țară un volum de apă de 170 mild. mc/an iar la varsarea
în Marea Neagră peste 200 mild. mc/s;
- Regimul de scurgere este determinat de climatul temperat care impune o distribuție
inegală în timpul anului: 30-50% primavara și numai 15-25% vara;
- Lungimea totală a rețelei hidrografice este de 118 000 km.
Scurgerea apei râurilor
Este influențată de :
- Sursele de alimentare: - Superficială – nivo-pluvială, care reprezintă 60-80% din
scurgerea râurilor; volumul mediu de precipitații pe teritoriul României este de 156
kmc/an; - Subterană – cca. 30% din scurgerea râurilor; - O parte din precipitații este
sustrasă scurgerii superificiale prin evapo-transpiratie si infiltrație.
Scurgerea apei râurilor
- Scurgerea medie specifică pentru râurile interioare este de 4,57 l/s.kmp, dar crește
dinspre regiunile de câmpie către cele muntoase:
- Sub 1 l/s.kmp în sudul și sud-estul țătii;
- <2 l/s.kmp în Câmpia de Vest;
- 3-7 l/s.kmp în regiunile de deal și podiș;
- 20-40 l/s.kmp în regiunile montane (maximele în grupa nordică a Carpaților
Orientali, în M. Apuseni și Carpații Meridionali);
Scurgerea maximă este generată în principal de regimul precipitațiilor sub formă de
ploaie din intervalul mai-noiembrie, de topirea zăpezilor în intervalul decembrie-
martie sau din suprapunerea celor două fenomene în perioada în perioada de
primăvară;
- Pentru bazinele hidrografice mici scurgerea maximă, care produce în general viituri
și ape mari, cu sau fără inundații este legată de ploile torențiale;
- Pentru bazinele hidrografice mari rolul preponderent îl au ploile de lungă durată și
topirea zăpezii; - Ponderea ploilor în formarea scurgerii maxime crește de la munte
(45-50% din cazuri), spre câmpie (76% în SE țării și aproape 100% în Dobrogea); - În
perioada 1970-1975 s-au înregistrat cele mai mari viituri din secolul trecut, iar în
secolul acesta, în anul 2005 (și 2006) a fost înregistrate viituri mari.

Volum de apa scurs Raul Volum apa Anul

timp de 10 zile (mild.m³)
Siret 1570 1970
Olt 1480 1075
Somes 1270 1970
Vedea 400 1972

Scurgerea minimă se produce în perioada de vară-toamnă, dar și iarna: - Iarna – cele

mai mici debite lichide se produc la râurile de munte;
- Vara – cele mai mici debite lichide se produc la râurile de câmpie
- Scurgerea aluviunilor este corelată cu debitele de apă, cu alcătuirea geologică și cu
gradul de împădurire a bazinelor hidrografice
- Scurgerea medie specifică de aluviuni în suspensie:

Diferențieri regionale

Nr.crt. Unitatea de relief Scurgerea medie specifica

(t/km²an)
1 Carparti Orientali 105
2 Carpati Meridionali 72
3 Subcarpati si Piemontul 403
Getic
4 Subcarpati se Curbura 2488
5 Podisul Moldovei 205

Scurgerea chimică – este controlată de compoziția chimică a rocilor și solurilor dar și

de debitul lichid al râurilor
- Concentrația de substanțe chimice dizolvate (mg/l) este invers proporțională cu
debitele lichide;
- Debitele de substanțe chimice dizolvate (kg/s) se corelează cu debitele lichide;
- Scurgerea medie specifică de substanțe chimice dizolvate se corelează cu debitele
lichide și cu concentrația:
- Râurile interioare transportă către Dunăre 466 kg/s substanțe dizolvate, ceea ce ar
reprezenta cam 44 milioane t/an

Diferențieri regionale

Nr.crt. Unitatea de relief Scurgerea medie specifica

de substante chimice
dizolvate (t/km²an)
1 Carparti Orientali 69
2 Carpati Meridionali 72
3 Subcarpati si Piemontul 85
Getic
4 Subcarpati se Curbura 360
5 Podisul Moldovei 53

Organizarea rețelei hidrografice

- Aproape toate râurile care compun rețeaua hidrografică a României își au obârșia în
aria carpatică (70%), de unde se dirijează radiar – divergent către exteriorul arcului
carpatic și radiar – convergent către Bazinul Transilvaniei
- Direct sau prin intermediul Tisei aproape toate râurile au obârșia în Carpați și
Subcarpați sunt afluente ale Dunării (98%);
- Suprafața drenată de afluenții Tisei este de 71 436 kmp; - Suprafața drenată de
afluenții direcți ai Dunării este de 150 234 kmp; acestea două reprezintă 93,3% din
suprafața țării;
- Suprafața drenată direct de Marea Neagră este de 4 867 kmp;
- Teritorii semiendoreice – 6 545 kmp;
- Alte suprafețe (Deltă și Laguna Razelm) – 4 420 kmp.
Dunărea
• este al doilea fluviu ca lungime din Europa, după Volga, izvorățte din Munții
Pădurea Neagră, de sub vârful Kandel (1241 m);
•axă importantă a Europei - traversează toată partea ei centrală, deţine 8% din
suprafaţa Europei;
•Suprafața bazinului hidrografic este de 805 300 kmp, din care cca. 27% pe teritoriul
României;
•Lungimea fluviului este de 2 860 km din care 1 075 pe teritoriul țării noastre (38%)
și 45 % din lungimea navigabilă;
•străbate 10 state, 19 oraşe şi 200 de aşezări;
•Străbate un relief variat alcătuit din munți, depresiuni, câmpii situate între cele trei
sisteme orografice majore ale Europei: Alpi, Carpați și Balcani;
•Cursul Dunării se împarte în trei sectoare sistincte:
•superior,
•mijlociu
•inferior:
-Cursul mijlociu (725 km) – între Poarta Devin și Baziaș; străbate cele două câmpii
ale Europei Centrale, Kiss Alföld și Câmpia Panonică; primește cei mai importanți
afluenți: Drava, Sava și Tisa;
-Cursul superior (1060 km) până la Poarta Devin, aproape de Bratislava, unde separă
Alpii de Carpați; cei mai mulți afluenți provin de pe flancul nordic al Alpilor: Günz,
Mindel, Riss, Iller, Isar, Würm, Inn;
-Cursul inferior (1075 km) – între Baziaș și vărsarea în Marea Neagră; se disting 5
subsectoare: o Defileul Dunării (144 km) – între Baziaș și Gura Văii;
 Subsectorul pontic (566 km) – între Gura Văii și Călărași;
 Subsectorul bălților (195 km) – între Călărași și Brăila;
 Subsectorul nord-dobrogean (80 km) – între Brăila și Ceatalul Izmail, unde revine
la un singur braț;
 Subsectorul Deltei (90 km) - între Ceatalul Izmail și Marea Neagră, unde se
ramifică în cele trei brațe. Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe
Regimul hidrologic
•Debit lichid mediu 5300 m3/s la Baziaș și 6480 m3/s la Ceatalul Izmail;
•Debitele lichide maxime au depășit 15 000 m3/s;
•Debitele solide – cresc către vărsare : 1224 kg/s la Orșova, 2140 kg/s la Ceatalul
Izmail;
•astfel Dunărea transportă anual către Deltă și Marea Neagră aproape 60 mil. tone de
aluviuni.
Grupa răurilor nordice
•Este tributară Tisei superioare care izvorăște din Carpații Păduroși (Ucraina);
•Din această grupă fac parte râurile:
-Vișeu cu izvoarele în Munții Maramureș și Rodnei; afluenți principali – Vaser și
Ruscova cu izvoarele în Munții Maramureș;
-Iaza – izvorăște de pe versantul nordic al Vf. Pietrosul Rodnei; are ca afluent
principal pa Mara și culege apele din Munții vulcanici ai Gutâiului; -Săpânța –
drenează partea nordică a Munților Gutâi. Cele trei râuri drenează Depresiunea
Maramureș.
-Tur – drenează versanții nordici ai munților vulcanici Oaș și Gutâi; se varsă în Tisa
pe teritoriul Ungariei după ce traversează Câmpia Someșului. Cele 4 râuri ale acestei
grupe drenează o suprafață de 4 066 km2, însumează un debit lichid de aproape 60
m3/s pe care îl varsă în Tisa.
Grupa râurilor vestice
•Drenează patea cea mai mare a flancurilor interioare ale Carpaților Orientali, mai
mult de jumătate din depresiunea Transilvaniei și în întregime Munții Apuseni; spre
vest traversează Dealurile și Câmpia de Vest;
•Suprafața drenată este de 66 800 km2 ;
•Tranzitează către Tisa aproape 400 m3/s de apă și împreună cu aceasta cca. 270 kg/s
de aluviuni în suspensie și 146 kg/s de substanțe dizolvate;
•Din grupa vestică fac parte următoarele bazine hidrografice: Someș, Crasna, Barcău,
Crișul Repede, Crișul Negru, CrișulAlb, Mureș, Bega.
Someșul – își organizează bazinul hidrografic în partea nordică a Depresiunii
Transilvaniei, cumpenele de apă înscriindu-se pe crestele munților Gutâi, Țibleș,
Rodna, Bîrgău, Călimani și Apuseni iar în Depresiunea Transilvaniei pe culmea
centrală a Câmpiei Transilvaniei
oSomeșul Mare își are obârșia în extremitatea vestică a M. Rodnei, are ca afluenți
mari: Rebra (M.Rodnei), Sălăuța (pasul Șetref), Ilva (M. Bârgău), Șieu cu afluentul
său Bistrița (M.Călimani); în apropiere de Dej se întâlnește cu Someșul Mic de unde
formează în continare Someșul propriu-zis (Someșul unit);
oSomeșul Mic își formează obârșiua în partea nord-estică a Munților Apuseni, din
cele două pâraie – Someșul Cald și Someșul Rece;
Someșul Cald – se formează în partea centrală a M.Bihor, într-o regiune calcaroasă;
in jurul său se formează numeroase forme carstice: peșterea și Cetățile Rădesei (un
tunel carstic de cca 250 m lungime), defileul Someșului Cald; în lungul S.Cald s-au
amenajat lacurile hidroenergetrice Fântânele, Tarnița și Gilău; La traversarea
batolitului granitic din M.Gilău (prelungit spre nord din Muntele Mare) Someșul Cald
formează pe o distanță de 13 km unul dintre cele mia frumoase defilee din țara noastră
(Defileul Mărișel);
Someșul Rece își culege afluenții din Munții Gilău și Muntele Mare, se întâlnește cu
Someșul Cald și aproape de Gilău se varsă în lacul de acumulare cu același nume; in
Depresiunea Transilvaniei primește unul dintre cei mai mari afluenți ai săi, respectiv
Fizeșul (564 km2), dar cu o scurgere foarte redusă; cursul său este transformat într-o
salbă de lacuri (iazuri): Cătina, Geaca, Țaga Mare etc., care au un rol important în
regularizarea regimului de scurgere.
- Someșul, după unirea celor două (Mare și Mic), traversează NV Podișului Someșan,
Dealurile de Vest, Depresiunea Baia Mare și câmpia de Vest (Câmpia Someșului)
unde primește ca afluenți principali: Almaș, Agriș (cu obârșiile pe versanții sudestici
ai M Meseș) și Sălaj, care drenează Dealurile de Vest cu același nume;
- dinspre nord primește apele râului Lăpuș, care prin afluenții săi Cavnic și Sărar
(Firiza) colectează aproape toate râurile de pe versanții sudici ai munților Gutâi și
Țibleș.
-Crasna își adună principalii afluneți de pe versanții nord-vestici ai M. Meseș după
care dernează o parte din Dealurile Silvaniei și Câmpia Someșului;
- a fost afluent al Someșului pe teritoriul Ungariei, dar cursul său a fost rectificat și
dirijat direct în Tisa;
-Sistemul hidrografic al Crișurilor – curprinde bazinele hidrografice ale Barcăului,
Crișului Repede, Crișului Negru, CrișulAlb; - totalizează o suprafață de peste 25 500
km2, din care aproape 15 000 km2 pe teritoriul țării noastre.
- aceste sisteme hidrografice colectează apele din partea vestică a Munților Apuseni,
drenează golfurile depresionare prin care Dealurile de Vest se interferează cu M.
Apuseni, după care se înmănuchează în Câmpia se subsidență a Crișurilor;
- se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei;
 Barcăul izvorăște de pe clina nordică a M.Plopiș, drenează partea de sud a
 Dealurilor Silvaniei, după care prin defileul epigenetic de la Macra (un pinten
cristalin al Plopișului), drenează o parte a Dealurilor Barcăului, apoi pătrunde în
Câmpia de subsidență a Crișurilor; se unește cu Crișul Repede pe teritoriul
Ungariei;
- în apropiere de graniță primește ca afluent pârâul Ier (izvorăște din Dealurile
Silvaniei), care colectează apele din Câmpia de subsidență a Ierului și din Câmpia
nisipoasă a Careiului;
 Crișul Repede drenează versanții nordici ai Munților Gilău, Vlădeasa și Pădurea
Craiului;
-izvorăște din Depresiunea Huedin (710 m) unde primește ca afluent pârâul Călata ce
își adună apele din M.Gilău;
-străbate defileul epigenetic de la Morlaca (un sâmbure cristalin din fundament) după
care părăsește Depresiunea Huedin, apoi traversează M.Apuseni;
-cei mai importanți afluenți îi primește din M. Vlădeasa: Secuielul, Drăganul, (ambele
cu izvoare sub Vf. Vlădeasa), Iada (cu izvoare în M.Vlădeasa și Pădurea Craiului;
-crează un frumos defileu tăiat în riolite (cascada Iadolina); -este singurul râu care
traversează în întregime M.Apuseni;
-pe parcursul său străbate formațiuni geologice diferite, motiv pentru care în tot
sectorul său transcarpatic se succed numeroase îngustări și lărgiri ale văii;
-cea mai importantă îngustare este cea dintre Șuncuiuș și Vadu Crișului, cunoscută
sub numele de Cheile Crișului Repede, tăiat în calcare (3 km);
-de-a lungul cheilor se deschid numeroase peșteri: Peștera Vântului (peste 34 km
lungime) – prima din țară, a30-a din lume; Peșterea și cascada de la Vadu Crișului;
- Crișul Repede străbate golful depresionar Vad-Borod și Dealurile Oradei, apoi
Câmpia Crișurilor.
 Crișul Negru drenează către Depresiunea Beiușului, pe care o străbate, apele de
pe versanții munților Bihorului, Codru-Moma și Pădurea Cariului, alcătuiți
predominant din calcare;
- astfel în bazinul superior al Crișului Negru scurgerea este mult influențată de
sistemele drenajului subteran, iar relieful este cu precădere carstic:
-Valea Chișcăului (Peștera Urșilor),
- Văile Galbena și Bulzului din care rezultă Crișul Pietros în M. Bihor,
-Valea Roșia (cu Peștera Meziad) în M. Pădurea Craiului;
-după trecerea prin defileul de la Borz (tăiat în calcare), Crișul Negru intră în Câmpia
Crișurilor, unde primește ca afluent mai mare pe Teuz;
- pe teritoriul Ungariei se unește cu Crișul Alb;
 Crișul Alb colectează apele Munților Bihor, Metaliferi, Codru-Moma și Zarand
pe care le concentrează către depresiunile tectonice intramontane Brad-Hălmagiu
și către golful depresionar al Zarandului; - Trecerea din depresiunea intramontană
Brad-Hălmagiu către Țara Zarandului se face printr-un defileu tăiat epigenetic în
roci vulcanice neogene (20 km, între Leasa și Gurahonț);
-În Țara Zarandului cei mai importanți afluenți provin din M.Codru-Moma: Tărcașele
(în bazinul superior al acestuia se află izbucul de la Călugări) și Sebiș, ambele cu
relief carstic și drenaje subterane; -În Câmpia Crișurilor primește ca afluent principal
de p. Cigher.
Între cele trei sisteme hidrografice ale Crișurilor există numeroase canale de legătură,
rectificări de cursuri, care au mofidicat substanțial regimul natural de scurgere.
 Mureșul – colectează apele din partea central-vestică a țării, formându-și un
bazin hidrografic extins și cu debit relativ bogat; -suprafața bazinului – 29 767
km2 din care 27 919 km2 în țara noastră – al doi-lea după Siret; -lungimea râului
 – 766 km, din care 718 km pe teritoriul țării noastre – cel mai lung din țară;
-debitul mediu la vărsare – 177 m3/s; -este cel mai important afluent al Tisei; -
traversează forme variate de relief: munți (25%), podiș și dealuri (55%), câmpii
(20%, doar 5% pe teritoriul României); - cursul Mureșului se poate împărți în
patru sectoare: -Sectorul superior montan – în arealul Carpaților Orientali, între
izvoare și Deda (110 km); colectează către depresiunea intramontană a
Giurgeului cursurile de apă din M.Giurgeu, Harghita și Căliman; -cel mai
important afluent este Toplița, care face limita între Căliman și Giurgeu; -între
Toplița și Deda Mureșul străbate defileul tăiat în roci vulcanice neogene (andezite
și aglomerate vulcanice); -afluenți mai mari: Ilva (Giurgeu) și Răstolița
(Căliman);
-Sectorul mijlociu de podiș - în partea centrală a Depresiunii Transilvaniei, între
Deda șiAlba Iulia (266 km); -intersectează pe direcție NE-SV Depresiunea
Transilvaniei formând limita între Câmpia Transilvaniei și Pod. Târnavelor; -afluenți:
-Gurghiu, Niraj, Târnava Mică (cu izvoarele în M.Gurghiu) și Târnava Mare (cu izv.
În M.Gurghiu și M. Harghita); cele două Tărnave se unesc la Blaj; acestea drenează
dealurile și depresiunile submontane ale Mureșului și Pod. Târnavelor; -Luț, Lechința,
Luduș - drenează partea sudică a Câmpiei Transilvaniei, pante reduse, colmatări în
albie, scurgere mică; -Arieșul – cel mai mare afluent dinspre M.Apuseni, debit bogat
(26 m3/s), izvorăște din M.Bihorului și străbate regiuni muntoase diferite sub raport
litologic (calcare, granite, șisturi), se remarcă relieful carstic din bazinul Gârda-
Ordâncușa (Scărișoara) din M. Bihor și cel din M.Trascăului (Culmea Bedeleului), are
ca fluenți pâraiele Ocolișul (chei), Hășdate (Cheile Turzii);
-Geoagiu, Galda – cu izvoare în M.Trascăului, relief carstic (chei, peșteri),; -Ampoi
– izvorăște din M.Bihor și formază limita între aceștia și M.Metaliferi și Tracsău
(olistolite).
-Sectorul inferior montan – cuprins între M.Apuseni (M.Zarandului și
M.Metaliferi), Carpații Meridionali (M.Șureanu) și M. Poiana Ruscă (225 km) -
(Culoarul Mureșului între Alba Iulia și Lipova);
-afluenți: Sebeș (M.Cindrel), Cugir (M.Șureanu), Strei – izvorăște din M.Șureanu și
străbate zona calcaroasă de la Ohaba (peștera Cioclovina), în Depresiunea Hațeg
debitul său se mărește mult datorită aportului adus de afluenții cu izvoare în
M.Retezat (Râul Bărbat, Râul Mare); Cerna (M.Poiana Ruscă). - Sectorul inferior de
câmpie – în Câmpia de Vest între Lipova și granița de Vest (117 km); traversează
Câmpia Mureșului.
- Aranca – sistem hidrografic tipic de câmpie ce se suprapune pe cursurile părăsite
ale Mureșului.
 Sistemul Bega – este constituit din două cursuri colectoare – Bega Veche și Bega
ce se întâlnesc pe teritoriul Serbiei, după care se varsă în Tisa, este ultimul afluent
pe stânga al Tisei
Bega Veche este un vechi curs părăsit al Begăi, este alimentat cu ape ce se scurg din
Piemontul Lipovei și Câmpia Vingăi;
Bega – își culege apele de pe versanții nord-vestici ai M. Poiana Ruscă, după care se
deplasează spre Dealurile Vestice și Câmpia Timișului; - construirea canalului
navigabil al Begăi, în aval de Timișoara, a început în anul 1728, - amenajările din
sistemul hidrografic Bega Veche – Bega încheindu-se parțial în 1756, pescaj – 1,4 m;
Grupa râurilor sud-vestice (bănățene)
•Este constituită din principalele sisteme hidrografice care sunt afluente în mod direct
ale Dunării: Timiș, Bârzava, Caraș, Nera și Cerna.
•Drenează în totalitate Munții Banatului, o parte din M.Poiana Ruscă, M.Țarcu,
M.Cernei și M.Mehedinți.
Timiș - cel mai mare râu al Banatului;
-izvorăște de pe versantul estic al M.Semenic având al doi-lea afluent de obârșie în
M.Țarcu (Râul Rece);
-afluenți: Bistra – colectează toate apele din culoarul Bistrei, izv. din M.Țarcu;
Pogăniș - izv. Din M.Semenic;
-Bârzava – are obârșia pe versanții nordici și vestici ai M.Semenic, în lungul său au
fost amenajate lacurile Gozna, Văliug (hidroenergetice) și Secul (pt. alimentare cu
apă);
-Carașul – culege apele de pe versantul vestic al Semenicului, traversează munții
calcaroși ai Aniei, unde formează numeroase sectoare de chei (peste 28 km), dintre
care Cheile Carșovei sunt cele mai spectaculoase, peșterile Ponicova, Comarnic,
Buhui, lacul carstic Buhui (11,5 ha)
-Nera – drenează prin afluenții săi versanții sudici ai M.Semenic iar în cursul mijlociu
drenează versanții estici aiAninei;
-traversează longitudinal Depresiunea Bozovici unde primește ca afluent râul Miniș
(chei, peșteri);
-la ieșirea din depresiune traversează sinclinoriul Reșița-Moldova Nouă (calcare),
formând chei pe o distanță de 18 km;
-În Defileul Dunării, din M. Locvei și M.Almăjului se scurg apele unor râuri relativ
mici – Oravița, Berzasca, Mraconia sunt cele mai însemnate;
-Cerna, ca și Timișul, dar în sens invers, urmează aliniamentele tectonice dintre
M.Cernei și M.Metaliferi; relief carstic – chei, peșteri; are ca afluent principal râul
Belareca (Mehadica) (M.Semenic).
Grupa râurilor sudice
•Include toate bazinele hidrografice din partea de sud a Carpaților care se varsă direct
în Dunăre;
•În raport cu obârșia acestora, marile bazine hidrografice se împart în trei tipuri
(generații de văi)
-Transversale și parțial transversale (transcarpatice): Jiu, Olt, Prahova; -Carpatice
– cu izvoarele pe versanții sudici ai Carpaților Meridionali și ai Carpaților Curburii:
Topolnița,Argeș, Ialomița etc. -Piemontane și de câmpie, cu obârșiile la marginea
Subcarpaților sau Dealurilor piemontane: Drincea, Balasanul (Sărăceaua), Desnățui,
Călmățuiul (Teleorman), Vedea, Mostiștea, Călmățuiul Bărăganului, acesta fiind
ultimul afluent direct al Dunării din Grupa sudică.
•Sistemele hidrografice dintre Cerna și Jiu
– sunt reprezentate prin râuri cu bazine colectoare mici, carpatice (Bahna, Topolnița –
cu relief și scurgere carstică); și de câmpie (Blahnița, Drincea, Sărăceaua, Desnățui);
– aceste râuri drenează peste 3000 km2
- au aporturi de apă reduse cca. 5m3/s (total)
•Jiul – unul din marile sisteme hidrografice ale țării (10 594 km2), care include:
munții (25%), dealuri subcarpatice și piemontane (65%), câmpie (10%);
•Se formează din Jiul de Est si Jiul de Vest în Depresiunea Petroșani la Livezeni; –
prezintă zone de convergență ce corespund unor subsidențe locale – Tg.Jiu în
depresiunea subcarpatică (Tismana, Bistrița, Runcu); Filiași – în Piem. Getic (Motru
cu Coșuștea și Gilortul; nord Craiova – la limita dintre piemont și câmpie (Amaradia);
– râurile carpatice traversează bara calcaroasă din sudul M. Vîlcan și Parâng – chei,
izv. carstice, ponoare (Cheile Șușiței, Cheile Runcului, Cheile Coșuștei, Cheile
Galbenului (Peștera Muierilor); – are un debit de 92,6 m3/s.
•Oltul – al doi-lea sistem hidrografic după Mureș, care străbate două mari unități
carpatice – Orientali și Meridionali; – pe parcursul său, în sectoarele transversale,
formează cele mai multe defilee din lungul unui râu: Tușnad, Racoș, Turnu Roșu și
Cozia; – drenează trei mari depresiuni intracarpatice (Ciuc, Brașov, Loviștea) și o
mare depresiune submontană (Făgăraș); – caractere hidrografice: Suprafața bazinului
- 24 300 km2 (al trei-lea după Siret și Mureș), Lungimea – 699 km (al trei-lea din
țară); Debit – 199 m3/s (al doi-lea după Siret)
-Izvorăște de pe versanții vestici ai M.Hășmașu Mare;
-Este râul cel mai complex din țară;
-În lungul Oltului se pot distinge trei sectoare caracteristice: superior, mediu și
inferior;
Oltul superior – între izvoare și defileul de la Racoș, unde drenează o parte din
Carpații Orientali (grupa centrală și grupa de Curbura), inclusiv Depresiunea
Brașovului, unde se conturează o puternică piață de adunare a apelor); •Afluenți: Râul
Negru, Târlung, Timiș, Bârsa, Baraolt;
Oltul mijlociu – între defileul de la Racoș și Râmnicu Vâlcea, sector care drenează o
parte din sudul Depresiunii Transilvaniei și partea centrală a Carpaților Meridionali;
•Pe acest traseu își triplează volumul de apă datorită aportului râurilor carpatice;
•După defileul de la Racoș primește pe Homorod (M.Harghita);
•În Depresiunea Făgăraș - confluențe în serie, râuri scurte cu debite bogate, provenite
circurile și lacurile glaciare din M.Făgăraș (Șercaia, Sebeș, Făgărășel, Sâmbăta,
Viștea, Cârțișoara etc.);
•La intrarea în defileul de la Turnu Roșu primește pe Cibin (M.Cindrel) cu Sadu și
Hârtibaciu (din Pod. Hârtibaciului);
•În Depresiunea Loviștei are un aflunet important pe Lotru (dreapta) (M.Parâng), iar
în Subcarpați primește râul Olănești și Bistrița (Vâlcii) (M.Căpățânii)
•În lungul Oltului și al Lotrului s-au amenajat lacuri de acumulare în scopuri
hidroenergetice și de regularizare a debitelor; •Realizează singura traversare totală a
Carpaților, formând defileele de la Turnu Roșu și Cozia.
Oltul inferior – între Râmnicu Vâlcea și vărsarea în Dunăre, colectează cursurile de
apă de pe versanții sudici ai M.Căpățânii, care la ieșirea din munte, la traversarea
barelor calcaroase formează chei (Olteț, Bistrița); •Se conturează două zone de
convergență: la contactul dintre Subcarpații Getici cu Piemontul Getic (Bistrița,
Luncavăț, Topolog) și în Câmpia Olteniei (Olteț, Teslui, Iminog);
Sistemele hidrografice dintre Olt și Argeș - dețin o suprafață de cca. 7 550 km2 din
care Călmățuiul teleormănean și Vedea (generația piemontană și de câmpie) dețin
aproape 90%;
•Cele două râuri aduc în Dunăre: 13,2 m3/s Vedea și 1,13,m3/s Călmățuiul; •Puternice
viituri de primăvară (martie-aprilie), când debitele depășesc 20-30 m3/s.
Argeșul – drenează cea mai mare parte a versantului sudic al M.Făgăraș și Iezer-
Păpușa după care își adună apele din Subcarpații Getici, Piemontul Getic și Câmpia
Română; drenează și partea vestică a M. Leaota. •Suparafața bazinului este de 12 521
km2 - Regiuni montane – 14%, regiuni colinare (subcarpatice și piemontane – 40%,
regiuni de câmpie – 46%; Debitul este de cca. 64,0 m3/s;
•Bazinul Argeșului este format din trei mari sisteme hidrografice: Argeș, Dâmbovița
(generația carpatică) și Neajlov (generația de câmpie); confluența celor trei sisteme
hidrografice se produce în apropiere de vărdarea în Dunăre, pe aliniamentul tectonic
al Câlniștei;
Argeșul – primește un mănunchi de afluenți în zona de convergență de la Pitești –
Vâlsan, Râul Doamnei, Râul Târgului, Argeșel, după ce aceștia drenează Muscelele
Argeșului și o parte a Piemontului Getic; regimul hidrologic al Argeșului este complet
modificat prin amenajările hidrotehnice din lungul său;
Dâmbovița – afluentul cel mai important alArgeșului; - izvorăște din M.Iezer-Păpușa
și M.Făgăraș, iar prin Dâmbovicioara drenează partea de SE a Pietrei Craiului; - în
spațiul montan, în jurul Depresiunii Podul Dâmboviței formează cel mai complex
sistem de chei din țara noastră (Cheile Dâmboviței, Dâmbovicioarei, Ratei, Orății,
Cheii, Ghimbavului, Cheile inferioare ale Dâmboviței); - la ieșirea din munte
formează defileul de la Cetățeni (gresii, conglomerate); - sistemul de scurgere este
modificat prin amenajărea unor lacuri de retenție și prin prizele de aducțiune a apelor
către București; afluent principal - Colentina
Neajlovul (3 795 km2) – își extinde bazinul hidrografic în Câmpia piemontană
Găvanu Burdea;
Mostiștea – drenează partea de SV a Bărăganului Mostiștei (1 734 km2); debitul este
mai mic de 0,5 m3/s, se varsă în limanul fluviatil Mostiștea;
Ialomița – este ultimul din marile sisteme hidrografice sudice, avându-și obârșiile în
M.Bucegi și Leaota și mai departe prin afluenții săi în M. Baiu-Ciucaș;
-Suparfața bazinului este de 8 873 km2, debitul mediu este de 43,65 m3/s; cel mai
important afluent este Prahova cu afluenții său Doftana, Teleajen, Cricovu Sărat (pe
stânga) și Cricovul Dulce (pe dreapta);
- Mai in aval Ialomița primește râul Sărata (stânga); -Ialomița, în M.Bucegi,
intersectează o serie de bare calcaroase, formând o succesiune de chei și bazinete
(Cheile Ialomiței, peștera Ialomicioarei); - Pe stânga Ialomiței – limanuri fluviatile
(Fundata – 500 ha, și Strachina – 564 ha);
Călmățuiul – râu tipic de câmpie, desparte Bărăganul Ialomiței de Câmpia Brăilei;
-are o suprafață a bazinului hidrografic de 820 km2; -are debite reduse (1,4 m3/s),
dar cu viituri puternice (Debitul max – 32,2 m3/s, 1965)
Grupa răurilor de est
-Cuprinde râuri care care izvorăsc din Carpații Orientali dar și din Podișul Moldovei;
-Cuprinde două mari bazine hidrografice importante Siret și Prut;
-Siretul – este râul cu cel mai mare bazin hidrografic din România (43 000 kmp, cel
mai mare debit (222-225 mc/s) și ocupă locul IV pe teritoriul țării ca lungime (725 km
din care 600 în România) după Mureș, Prut și Olt. - izvorăște din Obcinele Bucovinei
dar pe teritoriul Ucrainei; -Intră în țară pe la Siret; -Traversează Pod Sucevei, apoi
face limita între Subcarpații Moldovei și Podișul Moldovei, vale cu aspect de culoar;
După confluența cu râul Trotuș traversează Câmpia Siretului inferior; -Se varsă în
Dunăre – lângă Galați
-Siretul – Bazinul prezintă o netă asimetrie, cu dezvoltare pe partea dreaptă de unde
primește cea mai mare parte din afluenți – de pe versanții estici ai C.Orientali
(inclusiv de Curbură) – Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat,
Buzău. Pe partea stângă, singurul afluent importamt este Bârladul.
-Suceava - izv. Din Ob.Mestecăniș -Formează pe o distanță scurtă granița cu Ucraina
-Trece prin Podișul Sucevei (Rădăuți și Suceava) -Afluneți principali: Putna,
Sucevița, Solca
-Moldova - izv. Tot din Ob.Mestecăniș -Curge printre Ob. Mestecăniș și Ob.Feredeu
-Se varsă în Siret la Roman -Afluneți principali: Moldovița (între Ob.Feredeu și
Ob.Mare), Neamțu (Ozana) – izv din M.Stânișoarei
-Bistrița - izv. din M.Rodnei -Face limita între M.Suhard și Obc. Mestecăniș,
traversează Dep. Dorenelor prin Vatra Dornei, face limita între Giumală - Rarău și
Pietrosul Bistriței (vale îngustă = Cheile Zugreni sau Cheile Bistriței); apoi limita
între M.Stânișoarei (est) și M.Bistriței și M.Cealhău (vest). -Trece prin Piatra Neamț,
Buhuși, Bacău; -Se varsă în Siret la Bacău -Afluneți principali: Dorna, Neagra
Șarului, Bistricioara (izv. În M.Călimani) cu Bicazul – Cheile Bicazului (izv. În
M.Hășmaș), Tarcăul, Cracău (izv. M Stânișoarei)
-Trotuș - izv. Din M.Ciucului -Face limita între M.Hășmaș și Ciuc, apoi între M.Ciuc
și M. Tarcău. -Traversează Dep. Comânești, apoi intră în Subc. Moldovei. -Se varsă
în Siret la Adjud -Afluneți principali: Uz, Tazlău, Oituz, Cașin
-Putna - izv. Din M.Vrancei -Curs deviat spre sud-est datorită subsidenței din Câmpia
Siretului Inferior -Afluneți principali: Milcov, Râmna (din Subcarpați)
-Râmnicu Sărat - izv. Din M.Vrancei (Muntele Furu) -Traversează Subcarpații
Vrancei până la Râmnicu Sărat, apoi Câmpia Râmnicului și apoi Câmpia Siretului
Inferior. -Se varsă în Siret în amonte de localitatea Nămoloasa
-Buzău - izv. Din M.Ciucaș (nord) -Face un cot de 180 gr în Dep Întorsura Buzăului,
apoi face limita între M.Siriu și Podu Calului (vale îngustă = Cheile Buzăului), apoi
formează Lacul Siriu, traversează Subc. Buzăului, apoi Câmpia Română -Afluneți
principali: Bâsca Rozilei (Bâsca Mare+Bâsca Mică) – din munte, Bâsca Chiojdului,
Slănicul și Nișcovul – din Subcarpați; În câmpie afluenți mici (foste cursuri părăsite
ale Râmnicului Sărat)
-Bârladul - singurul afluent important de pe partea stângă a Siretului -Cea mai mare
suprafață a bazinului hidrografic dintre toți afluenții Siretului (7220 kmp)
-Are izvoare într-o înșeuare dinspre Siret -Curs superior vale subsecventă, curs
mijlociu – vale consecventă, curs inferior – vale aproape subsecventă
-Afluneți principali: în cursul superior afluenți (cu caracter consecvent) predominant
pe stânga, formează un mănunchi în apropiere de Vaslui – Vaslui, Racova, Crasna,
apoi Tutova și Zeletin (de pe partea dreaptă).
-Prutul - izv. Din Ucraina – Carpații Păduroși -Al doi-lea ca lungime după Mureș
-Formează granița cu Ucraina și Rep. Moldova = 716 km
-Vale adâncă, cu numeroase meandre, de oabicei largă și mlăștinoasă. Prezintă și
îngustări la Stânca (unde s-a amenajat Lacul Stânca-Costești)
-Se varsă în Dunăre la Giurgiulești
-Afluneți principali: sunt mici și puțini; Bașeul, Jijia (cu afluentul Bahlui), Elanul
Grupa răurilor dobrogene
-Cuprinde râuri mici și rare, curs temporar cu caracter torențial în concordanță cu
climatul secetos; se pot înregistra viituri; -Marea lor majoritate se varsă în limanuri
fluviatile (în Dunăre) sau fluviomaritime (în mare); -Două categorii: care se varsă în
Dunăre și care se varsă în Marea Neagră
-Râuri care se varsă în Dunăre: -Crasu (cel mai mare – azi Canalul Dunăre Marea
Neagră) -Topolog, Cerna, Jijila
-Râuri care se varsă în Marea Neagră: -Taița (din M.Măcinului) și Telița se unesc
și se varsă în L.Babdag -Slava (se varsă în L.Ceamurlia), Casimcea (în L.Tașaul),
Techirghiol, Mangalia