Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În domeniul recuperării medicale, în general, şi al fizioterapiei, în special, cei mai utilizaţi laseri
sunt pentru biostimulare, laseri de putere mică. Ei sunt atermici şi au importante efecte
terapeutice, aşa cum vom vedea mai departe.
Laserii biostimulanţi cei mai utilizaţi sunt laserii cu cu dioda semiconductoare (Ga-As sau Ga-
A1-As), în spectru invizibil, inflaroşu (790-940 nm) şi regim pulsat.
Apariţia efectelor terapeutice este datorată absorţiei luminii lase la nivelul cromoforilor tisulari,
fotoreceptori sensibili la o anumită lungime de undă laser. Unda laser penetrează organismul
datorită existenţei în ţesuturi a unor spaţii interatomice sau intermoleculare, preformate, pe care
radiaţia laser accesează cu usurinţă.
Analgezia este unul dintre cele mai importante efecte terapeutice ale stimulării cu laser de mică
putere, asupra căruia toţi autorii şi utilizatorii sunt de acord. Ea este o certitudine, iar asocierea
cu alte proceduri fizicale anelgezice creste eficienţă tratamentului.
Analgezia este mai eficientă pe articulaţii superficiale şi mai puţin eficientă în cazul unui pacient
cu ţesut adipos bogat reprezentat, sau mase musculare voluminoase. De asemenea, metoda este
puţin eficientă sau ineficientă în durerea profundă, viscerală.
Biostimularea laser are un efect stimulator al troficităţii locale, de creştere a sintezei proteice, de
creştere a metabolismului energetic, în general, de stimulare a tuturor funcţiilor celulare, inclusiv
de stimulare a diviziunii celulare.
Lumina laser stimulează circulaţia locală, determină creşterea concentraţiei de substanţe nutritive
şi realizează o ,,oxigenare” celulară. Biostimularea laser determină creşterea activităţii energetice
şi enzimatice celulare. Se va modifica şi activitatea mitocondrială; ceea ce va determina
stimularea sintezei de ADN şi ARN. În continuare, va fi accelerată rata de diviziune celulară.
Din acest motiv este contraindicată biostimularea laser la pacienţii cu afecţiuni neoplazice.
La nivelul cartilajului articular, există autori care observă efectul de creştere a celulelor
cartilaginoase, cu regenerarea cartilajului articular sub acţiunea biostimulării laser de mică
putere. Acest efect terapeutic s-ar realiza, după aceşti autori, prin frenarea enzimelor proteolitice
şi stimularea creşterii metabolismului celular la nivelul cartilajului articular; aceste concluzii nu
au fost confirmate de toate grupurile de studiu şi nu sunt recunoscute de toţi autorii.
În ceea ce priveşte aspectele biostimulării laser asupra ţesutului osos, majoritatea autorilor au
demonstrat accelerarea regenerării osoase şi a consolidării fracturilor. A fost observat efectul
benefic al biostimularii laser asupra revascularizării şi regenerării ţesutului osos, inclusiv în cazul
pseudartrozelor sau al altor complicaţii osoase, în special posttraumatice.
În ceea ce priveşte ţesutul muscular, nu s-au putut descrie, până îm prezent, modificări ale
structurii acestuia după biostimularea laser.
Accelerarea regenerării fibrelor nervoase sub tratament laser de mică putere a fost demonstrată
pe modele experimenţăle şi in vitro. Se acceptă un rol benefic asupra troficităţii nervilor
secţionaţi, asociat cu stimularea regenerării lor.
Efectele terapeutice obţinute după biostimularea laser sunt precoce şi complexe, locale şi
generale. Cel mai important efect local este cel de vasodilataţia. Vasodilataţia apare încă de la
prima sedinţă, dar repetarea tratamentului îi creşte durata în timp. Totuşi, intensitatea
vasodilataţiei variază în funcţie de puterea laserului utilizat, iar depăşirea dozei terapeutice duce
la epuizare tisulară şi celulară, în care caz se pierde efectul terapeutic benefic, riscând un efect
nefavorabil.
Apariţia efectului vasodilatator s bazează pe doua mecanisme. Primul mecanism este cel direct,
asupra sfincterului precapilar, prin intermediul eliberării de histamina, în urma degranulării
mastocitare. Al doilea mecanism de producere a vasodilataţiei este legat de creşterea activităţii
Ca-ATP-azei, asociată cu creşterea permeabilităţii vasculare, creşterea moderată a temperaturii
locale, a trofocităţii, a factorilor nutritivi şi a oxigenului.
Un alt efect cardio-circulator este creşterea vitezei fluxului sanguin şi , implicit, a volumului de
sânge local. Se combate astfel staza venolimfatică şi se favorizează resobţia edemelor şi
exudatelor.
Sub acţiunea laserilor de mică putere, este favorizată regenerarea microcirculaţiei, cu efect
terapeutic benefic în arterite şi arteriolare.
Mecanismul de producere este complex, fiind implicaţi factori umorali şi factori vasculari
multipli. Efectul este favorizat de modificările circulatorii, prin activarea circulaţiei de tip arterial
şi a microcirculaţiei, prin creşterea vitezei de circulaţie locală şi a debitului sanguin. Este vorba
de o vasodilataţie activă, în măsură să activeze, ulterior, circulaţia venolimfatică şi arteriolară şi
să combată eficient staza.
Până astăzi, nu există un consens în ceea ce priveşte tipul de laser utilizat şi denşitatea de putere
necesară în funcţie de patologie. Ca indicaţie de principiu se poate accepta ideea că, durerile
superficiale, se utilizează o densitatea de putere şi durate de iradiere mai mici (sub 4J/cm²),
comparativ cu durerile articulaţiilor profunde, unde se recomandă densităţi de putere până la 7-8
J/cm².
Afecţiunile în stadiu acut sau subacut, cu cât sunt mai recente şi fără modificări importante
anatomice, locale sau regionale, vor răspunde mai bine şi la o densitate de putere mai mică de
tratament, la doze asemănătoare celor folosite în durerile superficiale. În formele cronice
recidivante, cu importante modificări anatomice locale, este necesară o densitate de putere
asemănătoare dozelor utilizate în durerea profundă.
Indicaţii terapeutice:
• Artrita (osteoartrita, artrita reumatoidă),
• Durerile de cap, inclusiv migrena,
• Durerile coloanei vertebrale: cervicale, dorsale, durerea lombară,
• Afecţiunile discurilor intervertebrale,
• Sindromul de tunel carpian ( cauzat de compresia nervului median la nivelul încheieturii
mâinii, manifestat prin durere, amorţeli şi furnicături la nivelul mâinii),
• Fibromialgia (cauzează durere cronică la nivelul muşchilor, articulaţiilor şi a ţesuturilor moi),
• Durerile articulare (genunchi, umăr, coapsă),
• Durerile musculare şi durerea miofascială (durere musculară cronică)
• Nevralgia (durere severă pe traiectul unui nerv),
• Neuropatia (cauzată de o leziune nervoasă),
• Fasceita plantară (durere la nielul călcâiului),
• Durerea postoperatorie,
• Tendinita
• Accidentările (întinderi musculare, entorse), precum şi leziuni cuzate de mişcări repetitive
(suprasolicitare segmentară)