Radiaţiile infra roşii, tehnica de aplicare, aparatură, indicaţii, contraindicaţii

Radiatiile infrarosii sunt emise fotonice cu energie înalta a caror lungime de unda este cuprinsa
între 3000-15000 nm (dupa unii chiar mai mult) si 760 nm. În acest interval larg, exista o
clasificare în trei domenii:
- între 760-1400 nm – spectrul radiatiilor infrarosii de tip A – spectrul apropiat, sau „intern”,
- între 1400-3000 nm – spectrul radiatiilor infrarosii de tip B,
- între 3000-15000 nm (sau mai mult) – spectrul radiatiilor infrarosii de tip C.
Actiunea cea mai acceptata a radiatiilor infrarosii este actiunea de încalzire a pielii în stratul
superficial, care conduce la o încalzire tisulara variabila în profunzime, în functie de reactia
individuala a subiectului, respectiv în functie de vasodilatatia si de amplitudinea reactiilor reflexe
segmentare.
În cursul aplicatiei radiatiilor infrarosii, au loc doua fenomene aflate în permanent echilibru:
transmisia energiei prin epiderm – absorbtia energiei la nivelul straturilor strabatute. Absorbtia
energiei este mai mare pentru radiatii cu lungimi de unda mari. Transmisia energiei se face pâna
la 2 mm profunzime.Pielea suporta valori de energie produsa de radiatia infrarosie de pâna la 1-2
calorii/cm²/minut.
Caldura, produsa prin transferul de energie, determina urmatoarele efecte:
1. eritem cu persistenta redusa – de ordinul minutelor – al carui mecanism îl constituie eliberarea
de substante vasoactive, dintre care cea mai importanta este histamina;
2. stimularea secretiei clorhidropeptice a stomacului, care determina la rându sau: cresterea
apetitului, stimularea functiei pancreatice, stimularea motilitatii intestinale, stimularea digestiei;
mecanismul care declanseaza stimularea secretiei clorhidropeptice este controlat tot de
histamina, care este absorbita de la nivel cutanat si ajunge, prin intermediul circulatiei generale,
la nivelul stomacului;
3. influentarea pigmentogenezei – prin mecanism iritativ-mecanic „fototraumatic” la nivelul
structurilor celulare iradiate, la care se adauga si mecanismul termic; dupa Follmann,
melanogeneza este rezultatul reactiilor de microcombustie intracelulara si intratisulaara, cu
caracter nespecific, produse de aplicarea radiatiilor infrarosii;
4. efectul nociv asupra ochiului – cu producerea de cataracta sau fotooftalmie.
De regula, aplicatiile radiative asociate de radiatii infrarosii si ultraviolete, asa cum se produc
adesea în practica datorita lampilor cu emisie asociata, determina efecte diferite, dar trebuie
remarcat ca predomina efectele complementare si de complexare, desi exista si unele efecte
antagonice.
Actiunea sinergica de complexare este utilizata în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici:
astfel, eritemul produs de radiatile infrarosii activeaza reflex respiratia – inspirul este mai amplu,
mai profund –, iar radiatia ultravioleta ozonifica aerul – datorita reactiilor oxidative pe care le
declanseaza ultravioletele, care joaca rol de fotocatalizatori –, deci pacientii vor respira mai bine,
mai amplu, un aer de mai buna calitate. Astfel, eritemul produs de infrarosii creste eficienta
hematozei (oxigenarii sângelui arterial la nivelul zonei de schimb alveolo-capilara), dar creste si
eficienta mecanicii ventilatorii.