Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abazie-imposibilitatea de a merge, fara a se cunoaste cauza fizica. Abces-colectie circumscrisa de exudat purulent aparut in urma necrozei tisulare, aparut in
infectiile localizate acute sau cronice. (s.n. acumulare de puroi intr-un tesut sau organ (fr. abces)) abces apical-abces care apare in osul care inconjoara apexul dintelui. Abdomen-regiune a corpului uman situata sub torace, de care este separata prin diafragm. abdomen acut-urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau mai multor organe abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli. Abdominal-care se refera la abdomen. Abducens-nervul VI cranian. Abductie-indepartarea de linia mediana a unui segment anatomic. Abductor-muschi care efectueaza miscari de abductie. Abiotrofie-pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta. Ablactatie-intarcare, eliminarea din alimentatia sugarului a suptului la san. Ablatie-actiune de desprindere a unei parti din corp. Sin: amputare. Ablatio-desprindere. Ablepharia-malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Abrahia-amelia, absenta congenitala a bratelor. abrahiocefalia (acefalobrahia)-absenta congenitala a capului si bratelor.
Abraziune-1. Rana minora, zgarietura. 2. Fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a
marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie. abruptio placentae-desprinderea placentei de la pozitia normala, cauzata de detasarea completa sau partiala a acesteia de peretele uterin dupa saptamana a 24-a de sarcina. Absorbtie-retinerea lichidelor sau a altor substante de catre tesuturile corpului. Cea mai mare parte a absorbtiei hranei are loc in intestinul subtire. Abstinenta-retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala. Abulie-lipsa vointei. Subiectul doreste, insa ii sunt inhibate initiativa si energia. Acalazie-incapacitatea musculaturii netede a tubului digestiv de a se relaxa. Acalculie-tulburare manifestata prin incapacitatea individului de a rezolva calcule matematice elementare. Acantha-apofiza spinoasa a vertebrelor. Acanthion-punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare. Acanthosis-hiperplazie a epiteliului prin inmultirea celulelor din stratul malpighian al epidermului, conducand la ingrosarea acestuia. Acardie-malformatie congenitala caracterizata prin lipsa cordului. Acaricid-substanta chimica folosita pentru omorarea capuselor. Acarina-grup de artropode, din care fac parte capusele si acarienii. Acatalazie-lipsa enzimei catalaza, ce conduce la aparitia unor afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale. Acceptor-substanta care in urma combinarii cu hidrogenul sufera un proces de reducere. Accesor-nervul, perechea a XI-a de nervi cranieni. accident ischemic tranzitor-intreruperea temporara a circulatiei intr-o regiune a creierului accident vascular cerebral-accident neurologic frecvent, provocat de o leziune vasculara cerebrala.
1
Acefalie-malformatie congenitala manifestata prin lipsa capului. Acentric-termen folosit in genetica, ce se refera la un cromozom care nu prezinta centromer. acervulus cerebri-masa de granule de material care contine calciu , gasita frecvent in glanda
hipofiza.
Acetabul-cavitate articulara a osului coxal, pentru articulatia cu capul femurului. Acetazolamida-inhibitor al anhidrazei carbonice, folosit in tratamentul glaucomului. Acetilcolina-neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile
neuromusculare. Achilie-reducerea, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive. acid acetilsalicilic-sin: aspirina. acid arahidonic-acid gras esential. acid ascorbic-vitamina C. acid azotic-acid mineral puternic coroziv. Formula chimica: HNO3. acid benzoic-antiseptic folosit pentru conservarea alimentelor si a produselor farmaceutice. acid carbolic-sin: fenol. acid citric-acid organic care se gaseste in citrice. acid clorhidric-acid tare, prezent in sucul gastric, in forma diluata. acid dezoxiribonucleic-sin: ADN. acid folic-substanta din grupul vitaminelor B, importanta in sinteza acizilor nucleici. acid folinic-derivat al acidului folic, implicat in sinteza purinelor. acid gamma-aminobutiric-(GABA) aminoacid ce actioneaza ca neurotransmitator in sistemul nervos central. acid glucuronic-acid derivat din glucoza, important constituent al condroitinsulfatului si al acidului hialuronic. acid gras-acid organic, monocarboxilic, rezultat in urma oxidarii unui alcool primar. acid gras esential-acid din grupul acizilor grasi nesaturati, care nu poate fi sintetizat de organism, dar care este necesar pentru dezvoltare. acid hialuronic-mucopolizaharid prezent in lichidul sinovial, in umoarea apoasa si in cea vitroasa. acid hidrocianic-acid volatil toxic care in urma inhalarii poate provoca decesul. acid lactic-compus chimic format in celule ca produs final al metabolismului glucozei in absenta oxigenului. acid lipoic-compus organic care contine sulf. acid nicotinic-substanta care face parte din grupa vitaminelor B. Este un derivat piridinic. acid nucleic-compus organic complex, alcatuit dintr-un lant de nucleotide. Exista : ARN (acid ribonucleic) si ADN (acid dezoxirib acid oxalic-acid extrem de toxic. acid pantotenic-vitamina din grupul vitaminelor B, component esential al coenzimei A. acid sialic-acid organic monocarboxilic. acid sulfuric-acid puternic coroziv, avand formula chimica H2SO4. Se foloseste in special in industrie. acid tricloracetic-substanta folosita in diverse boli de piele. acid uric-component al urinii, contine azot. Acidemie-aciditate foarte crescuta a sangelui. Acidofil-element histologic care se coloreaza cu eozina, sau alti coloranti acizi. onucleic).
Acidoza-aciditate foarte crescuta a fluidelor organismului.
acidoza lactic-aciditate plasmatica excesiva datorata cumularii de acid lactic. aclazie diafizara-actiune congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului. Aclorhidrie-lipsa acidului clorhidric din secretia gastrica. Acne-afectiune inflamatorie a glandelor sebacee, manifestata prin aparitia punctelor negre cu
papule, sau chiar cicatrice, chisturi. Acolurie-lipsa pigmentilor biliari din urina. Acorie-malformatie caracterizata prin lipsa pupilei. Acrocentric-cromozom al carui centromer este situat in apropierea capatului. Acrocianoza-cianoza mainilor si a picioarelor. Acrodermatita-inflamatie a tegumentelor mainilor sau picioarelor. Acromatic-lipsit de culoare. Acromegalie-afectiune manifestata prin dezvoltarea extremitatilor corpului, dupa incheierea perioadei normale de crestere. Se datoreaza secretiei in exces de somatotropina dupa incheierea cresterii organismului. Acromion-proces osos aflat la vraful spinei scapulei. Acroparestezie-senzatie de furnicaturi in maini si picioare. Acroscleroza-afectiune cutanata, care este un tip de sclerodermie generalizata. Acrozom-structura situata in partea anterioara a spermatozoidului, care are drept scop digerarea membranei ovulului, facilitand fecundatia. ACTH-hormonul adenocorticotrop este sintetizat si stocat in hipofiza anterioara. Este eliberat in cantitati mari, mai ales in conditii de stress. Actina-proteina care se gaseste in muschi, avand rol in contractia acestora. Actinomicoza-afectiune provocata de bacteria Actinomyces israelli, localizata la maxilare, dar poate afecta si plamanii, intestinul sau chiar creierul. Actinoterapie-totalitatea metodelor de tratament ce includ radiatii ultraviolete sau infrarosii. activator orthodontic-aparat folosit in tratamentul ortodontic, cu scopul de a misca dintii. acuitate vizuala-capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine. Acupunctura-este una din ramurile medicinii traditionale chineze, alaturi de fitoterapie (tratamente pe baza de plante), masaj si gimnastica energetica (Qi gong). Toate aceste metode terapeutice au o baza teoretica comuna: Teoria Yin - Yang, Legea celor 5 Elemente, Teoria punctelor si meridianelor energetice, Legile corespondentei ?ntre organele interne si tesuturi, organe de simt etc. In acest tip de terapie complementara, acele fine, sterile sunt introduse in piele, in puncte specifice ale corpului. Acustic-nervul, nervul vestibulocohlear. Acustic-termen care se refera la sunete sau la simtul auzului. Acut-termen care descrie o boala cu debut rapid, durata scurta de activitate, insa cu simptome severe. Adams-Stokes-sindrom caracterizat prin crize de pierdere temporara a cunostiintei, ca urmare a scaderii fluxului sanguin in fibrilatia ventriculara sau asistolie. Adaptare-proces prin care un organ de simt are un raspuns diminuat gradual la stimularea continua sau repetata. Addictive-stare de dependenta provocata de obisnuinta de a lua medicamente. Addison-sindrom cauzat de secretia inadecvata de hormoni corticosteroizi de catre glandele suprarenale, uneori ca efect al infectiei tuberculoase. Adductive-miscare prin care o parte a corpului este apropiata de linia mediana.
3
Adductor-despre un muschi care produce apropierea unei parti a corpului catre linia mediana a
corpului. Adenine-baza puternica care contine azot, aflata in componenta ADN si ARN. Adenita-inflamatie a unui ganglion sau grup de ganglioni. Adenocarcinom-tumora epiteliala maligna, dezvoltata din structurile glandulare ce intra in constitutia celor mai multe organe ale corpului. Adenohipofiza-lobul anterior al hipofizei. Adenoidectomie-interventie chirurgicala care consta in excizia vegetatiilor adenoide la pacientii cu dificultati de respiratie pe nas sau otita exsudativa. Adenoidism-denumire data ansamblului de manifestari locale si generale care apar la copiii cu vegetatii adenoide. Adenoidita-inflamatie a vegetatiilor adenoide. Adenoma-tumora benigna de origine epiteliala, derivata din tesutul glandular si care se dezvolta la nivelul unei glande adenom mamar-tumora benigna a sanului, predominant in decada a 2-a de viata. Adenomatoza-hiperplazie adenomatoasa multinodulara la nivelul invelisului sau parenchimului unei glande. adenomatoza multiendocriniana-sin: neoplazie endocriniana multipla. Adenomectomie-eliminarea pe cale chirurgicala a unui adenom. Adenomegalie-hipertrofie a ganglionilor limfatici. Adenomion-tumora formata in principal din tesut glandular, alaturi de tesut muscular neted. Adenomioza-prezenta de tesut asemanator endometrului in alte zone ale organismului. Adenovirus-grup de virusuri care produc adenoviroze. aderenta imuna-sin: imunoaderenta. ADH-hormon antidiuretic. Adinamie-scaderea generalizata a activitatii motorii spontane, consecutiva unei senzatii de slabiciune musculara marcata. Adipoceara-substanta grasa, de culoare gri-albicioasa, moale si de consistenta cerii , formata in principal din acizi grasi in care tesuturile moi ale corpului pot fi transformate dupa moarte. Adipocit-tip de celula care contine in citoplasma incluziuni lipidice. Adipoza-exces de grasime in tesutul celular subcutanat. Adjuvant-substanta administrata impreuna cu altele pentru a-i amplifica actiunea. AND-suportul material principal al informatiei genetice a organismelor vii. Adrenalina-neurotransmitator important secretat in principal de celulele nervoase din glanda medulosuprarenala. Accelereaza ritmul cardiac, creste forta si amplitudinea contractiilor inimii, provocand cresterea tensiunii arteriale. Pregateste organismul pentru 'teama','lupta','fuga'. Adrenergic-Fibrele nervoase care elibereaza noradrenalina ca neurotransmitator. 2. Despre receptori, in care adrenalina actioneaza pentru a transmite impulsul de la nervii simpatico Adrenolitic-cu efect inhibitor asupra actiunii adrenalinei. Advential-aparitia in alt loc decat cel uzual. Adventice-1. Invelisul exterior al peretelui arterelor sau venelor. 2. Invelisul exterior (format din tesut conjunctiv) al unor organe. Aerob-microorganism care se dezvolta numai in prezenta aerului. Aerodontalgie-durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte. Sin: aerodinie aerofagie-deglutitia unei cantitati mari de aer, cu distensie abdominala consecutiva.
4
Aerofobie-teama excesiva de curentii de aer. Afazie-tulburare a limbajului manifestata prin incapacitatea de a exprima gandirea in cuvinte. Afebril-despre un organism uman a carui temperatura este in limite normale. Affect-1. Traire emotionala intensa cu evolutie impetuoasa si scurta. 2. Leziune produsa de un
agent infectios. Aferent-al carui traseu este dinspre periferie spre centru sau spre un organ. Afibrinogenemie-absenta sau deficienta fibrinogenului din sange. Aflatoxina-toxina produsa de sporii ciupercilor din genul Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus, care infesteaza arahidele. Afonie-pierderea completa sau partiala a vocii. Poate fi cauzata de leziuni ale laringelui, paralizie de nerv recurent sau leziune centrala. Agalactie-absenta secretiei lactate dupa nastere. Incorect folosit este termenul 'agalaxie'. agar-agar-substanta mucilaginoasa extrasa din algele din familia Floridee. Agastrie-absenta congenitala sau dupa eliminarea pe cale chirurgicala a stomacului. Aglutinare-alipirea celulelor sau bacteriilor purtatoare ale unui antigen . Aglutinina-anticorp ce apare dupa aglutinarea bacteriilor, capabil sa se lege la antigeni de suprafata ai celulelor. Aglutinogen-antigen ce favorizeaza aglutinarea in prezenta anticorpului corespondent. Agnozie-pierderea capacitatii de recunoastere si de expresie mentala a stimulilor senzoriali, desi etapa de perceptie este normala. Agorafobie-teama excesiva de spatii deschise, locuri publice, cu tendinta de evitare a acestora. Agrafie-alterarea capacitatii de a scrie, cu mentinerea normala a fortei si a coordonarii miscarilor mainii. Agranulocitoza-asociere caracterizata prin scaderea marcata a numarului de granulocite sanguine, leziuni ale mucoaselor si ale tegumentelor. Agromanie-impuls patologic de a trai singur la tara. Ahile, Achile-tendon al muschilor gambei, situat in partea posterioara a gleznei si fixat pe calcaneu. Alactazie-absenta sau deficienta lactazei din intestin. Alalie-incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale. Alanina-aminoacid neesential, constituent al proteinelor si glucoformator. Simbol: Ala. Alantoida-sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei. Alantoina-substanta rezultata prin actiunea uricazei asupra acidului uric.. ALARA-conceptul de utilizare a radiatiilor in dozele minime posibile, atat in investigatiile diagnostice cat si in radioterapie. Albinos-afectat de albinism, lipsit de pigmentii normali ai pielii. Albuginee-membrana fibroasa, dura, cu aspect albicios, care inconjoara unele organe: globul ocular, penisul. Albuginita-inflamatia albugineei. Albuminuria-prezenta albuminei (proteinelor) in urina. Albumoza-substanta produsa in timpul digestiei proteinelor de catre pepsina si alte endopeptidaze. Sin: proteina Bence-Jones. Albumozurie-prezenta albumozei in urina.
5
Alcalemie-cresterea pH-ului, sau scaderea concentratiei ionilor de hidrogen din sange. Alkali-substante bazice care au reactie alcalina si prezinta proprietati specifice, provocand
saponificarea grasimilor. Alkaloid-substanta organica produsa de plante utilizata deseori in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra organismului. Alcaloza-stare patologica in care alcalinitatea plasmei si a lichidelor interstitiale este crescuta anormal. Alcool-denumire generala pentru clasa de compusi organici care se formeaza prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare hidroxil (OH). In urma reactiilor cu cu metalele alcaline formeaza alcoolati, iar in urma reactiilor cu acizi formeaza esteri. Alcoolism-sindrom manifestat in urma dependentei de alcool. Determina tremur, halucinatii, delir, anxietate etc. Aldosteron-hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerulara a corticosuprarenalei. Actioneaza pe rinichi, intervenind in reglarea echilibrului hidro-electrolitic. Alela-una din multiplele forme alternative ale unei gene, singura care poate fi prezenta intr-un cromozom. Alergie-reactie de hipersensibilitate a organismului in fata unor alergeni, care provoaca simptome caracteristice atunci cand intra in contact. Alfablocant-agent simpaticolitic, inhibitor specific al receptorilor alfa-adrenergici, prezenti indeosebi in muschii netezi vasculari. Alfaproteina-proteina care se formeaza in ficatul si in sacul vitelin si care este prezenta in lichidul amniotic si secundar, in sangele matern. Algezimetru-aparat folosit in detectarea pragului de receptie al senzatiei de durere. algie-algie, sufix pentru durere. alienatie mintala-grad de boala psihica in care subiectul nu este responsabil pentru actele sale. Alienie-absenta splinei. ALK-keratectomia lamelara automata. Alveoliza-distrugerea alveolelor dentare. Alveoloplastie-modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare. Alveolotomie-incizia chirurgicala a alveolelor dentare. Alzheimer (boala)-forma progresiva de dementa ce apare de obicei la persoanele varstnice. Se caracterizeaza prin pierderea memoriei pe termen scurt, deteriorarea comportamentului si a performantelor intelectuale si lentoare a gandirii. In urma studiilor patogenice s-a demonstrat ca la persoanele care sufera de aceasta boala, exista un exces al proteinei amiloid. Amaril-cu referire la febra galbena Amastie-absenta congenitala a tesutului mamar. Ambliopie-slabire a vederii determinata de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau batranetii. Amelie- malformatie congenitala ce consta in absenta celor patru membre. Ameloblast-celula epiteliala cu rol in formarea matricei smaltului dentar. Amelogeneza-procesul de formare a smaltului dentar de catre ameloblaste. Amelom-sin: ameloblastom. Amelopatie-afectiune a smaltului dentar. Amentia-termen folosit in trecut cu referire la nebunie, debilitate. Amfetamina-amina simpatomimetica, sub forma de lichid incolor, cu efect stimulator asupra SNC
6
si SNP, ameliorand starea de oboseala si producand o stare de bine. Amfifil-molecula care este atat hidrofila cat si lipofila. Amfotrop-virus capabil sa infecteze celulele oricarei specii. amiba , amoeba-microorganism unicelular care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor. Amielinic-lipsit de teaca de mielina. Cu referire la fibrele nervoase. Amigdalectomie-eliminarea celor doua amigdale palatine. Amigdalita-inflamatia amigdalelor palatine. Amilaceu-care contine amidon. Amilaza-enzima care catalizeaza hidroliza amidonului in molecule mici, maltoza si dextrine. Amilazurie-prezenta amilazei in urina. Valorile normale sunt cuprinse intre 8-64 de unitati Wohlgemuth. Amilopectina-glucan component, alaturi de amiloza, al amidonului. Amiloree-continut excesiv de amidon in fecale. Amiloza-glucan component, alaturi de amilopectina, al amidonului. Aminoacid-compus organic care contine o grupare amino si o grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor. Aminoaciduria-prezenta unor aminoacizi in urina. Amiostenie-scaderea fortei musculare. Amiotonie-deficienta sau chiar lipsa tonusului muscular. Amitoza-diviziune celulara produsa prin clivarea nucleului, fara condensarea cromozomilor si fara formarea fusului de diviziune. Amnestic-care produce pierderea memoriei. Amnesia-incapacitatea de a memora sau de a-si aduce aminte elemente memorate in trecut. Amniocit-celula de origine fetala regasita in lichidul amniotic. Amniografie-radiografia cavitatii amniotice opacifiata cu un mediu de contrast introdus prin punctia uterului gravid. Amnios-membrana limitanta a oului fecundat, pe fata interna a placentei si a cordonului ombilical. Amnioscopie-observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin. Amok-termen care desemneaza o dezechilibrare psihica cu tendinta la crima sau suicid. Amoniemie-concentratia plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste in coma hepatica si in comele produse prin deficit enzimatic al ciclului ureogenezei amoniurie-eliminarea pe cale urinara a amoniacului, mai ales sub forma de clorura. Amorf-care nu are forma sau structura bine definita. Lipsit de forma. Amorfognozie-imposibilitatea recunoasterii formei obiectelor prin pipait, prin simtul tactil. AMP-abreviere pentru acid adenozinmonofosforic. AMP cyclic-abreviere utilizata curent pentru a desemna adenozin-3',5'-monofosfatul ciclic, nucleotid sintetizat din ATP, ca raspuns la o stimulare hormonala a receptorilor suprafetei celulare. AMPc actioneaza ca mesager secund activand protein kinaza A. Este inactivat prin
7
hidrolizare in AMP de catre o fosfodiesteraza. Ampicilina-penicilina semisintetica cu activitate similara penicilinei G asupra germeilor grampozitivi, dar activa si asupra unor germeni gram-negativi. Este inactivata de penicilinaza.
ampliatie
cresterea de dimensiuni in toate sensurile a cavitatii toracice in timpul inspirului. Poate fi evaluata prin masurarea perimetrului toracic.
amplificare genica
1. Producerea in vivo de copii suplimentare ale unei secvente de ADN. 2. Tehnica pentru identificare bacteriilor de culturi sau din biobsii celulare, prin amplificarea cantitatii de ADN de origine bacteriana. Se obtine cu ajutorul unei ADN-polimeraza.
amplificator
1. In electronica medicala: aparat utilizat in scopul reproducerii unui semnal, de obicei electric, cu intensitate marita. 2. In genetica: secventa de ADN capabila sa stimuleze transcriptia unei gene.
amplificator de luminanta
aparat care transforma imaginea optica in imagine electronica. Este utilizat in radioscopie pentru cresterea luminozitatii si preciziei unei imagini obtinute direct pe un ecran fluorescent.
amplimer
aparat pentru masurarea amplitudinii miscarilor respiratorii prin evaluarea circumferintei toracice in inspir si expir.
amplitudine
mulaj luat unui dinte si tesutului inconjurator, sau a unui maxilar edentat. Pe dinte sau pe maxilar se aplica un material de amprentare moale, se asteapta cateva minute, producandu-se un mulaj elastic. Dupa astfel de mulaj se fac protezele dentare sau aparatele ortodontice.
ampula
portiune tubulara dilatata in structura unor formatiuni anatomice. Exemplu: ampula rectala, portiune inferioara a rectului pelvin; ampula tubara, portiune dilatata situata la extremitatea trompei uterine.
amputatie
sectionarea si indepartarea unui membru sau a unei parti din acesta, a unui san sau orice parte proeminenta a corpului;
amsacrine
amuzie
forma de agnozie constand in pierderea unui subiect a abilitatii de a recunoaste sau interpreta muzica. Acuitatea auditiva nu este alterata.
anabioza
revenirea unui organism la viata activa dupa o perioada de moarte aparenta sau de viata latenta
anabolism-proces metabolic in urma caruia din componente simple sunt sintetizate componente
complexe din sutructura celulei, necesare in dezvoltarea acesteia; este un proces consumator de energie.
anabolizant
1. Care favorizeaza transformarea materiilor nutritive in tesuturile vii. 2. Un steroid inrudit cu testosteronul care favorizeaza productia de proteine.
anaclitic
despre cineva sau despre ceva care depinde de altcineva sau de altceva. Se spune de obicei despre copilul mic care depinde de mama.
anaclorhidrie
anomalie a undei pulsului caracterizata prin aparitia unui mic croset pe portiunea sa ascendenta.
anacrotic
despre microorganismele care nu se pot dezvolta in contact cu aerul si referitor la reactiile chimice care se produc in absenta aerului.
anaerobioza
al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei.
anafilatoxina
substanta produsa in ser dupa activarea complementului (fractiile C3 si C5) de complexele imune sau de unele substante coloidale: dextran, levuri, endotoxine ale bacteriilor gramnegative, venin de cobra.
anafilaxie
hipersensibilitate specifica, provocata prin injectarea prealabila a unui antigen si care apare dupa o a doua injectare a aceluiasi antigen. Anafilaxia se manifesta in forma cea mai grava si mai acuta prin soc anafilactic.
anaforeza
1. Migrarea catre anod a particulelor coloidale in suspensie in cadrul procesului de electroforeza. 2. Reducerea activitatii glandelor sudoripare.
9
anaforie
forma de heteroforie in care axele vizuale ale ambilor ochi au tendinta de divergenta in sus fata de planul orizontal.
anafrodiziac
1. Care stimuleaza, tonifica si revitalizeaza. 2. Agent stimulator al SNC, capabil sa restabileasca functionalitatea unor centrii deprimati, in special cardiovasculari si respiratori.
analgezic
1. Despre o substanta care atenueaza durerea fara abolirea cunostiintei, prin modificarea pragului senzatiilor dureroase sau prin cresterea tolerantei la durere. 2. Medicament care exercita aceste actiuni, cum ar fi aspirina si paracetamolul, utilizate pentru ameliorarea cefaleei, a durerilor dentare si a celor reumatice moderate.
analgezie
pierderea sensibilitatii la durere, fara pierderea starii de constienta si fara ca sensibilitatea tactila sa fie afectata in mod obligatoriu.
analiza
metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe determinarea si examinarea fiecarei parti componente.
analizor
1. Ansamblu functional alcatuit dintr-un receptor senzitiv sau senzorial periferic si din centrul cortical care intervine in receptia senzoriala. 2. Dispozitiv care, in cazul polarimetrului, permite cautarea planului de polarizare a luminii. 3. Aparat care permite analiza electroencefalogramei in termeni de frecventa si amplitudine.
analog
asemanator. In medicina si biologie, analog prezinta o asemanare totala sau partiala a caracteristicilor esentiale cu cele ale sistemului cu care se compara.
anamneza
ansamblul informatiilor obtinute de medic de la bolnav, sau de la alte persoane din anturajul sau asupra antecedentelor, istoricului si detaliilor de evolutie ale unor boli.
anancastic
se spune despre o stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa simta impotriva vointei sale. Acest sentiment insoteste indeosebi oboselile, compulsiile si fobiile.
10
Anaplazie-stare a unui proces neoplazic in care arhitectura si unele caracteristici celulare sunt
foarte diferite de cele ale tesutului de origine fara insa a capata un aspect net embrionar.
anartrie
tulburare a limbajului constand doar din imposibilitatea articularii sunetelor. Bolnavul afectat de anartrie intelege ce i se spune, poate citi si scrie, dar nu poate pronunta cuvantul pe care il citeste sau il scrie.
anasarca
edem generalizat al tesutului celular subcutanat, cu acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului.
anastomoza
comunicare naturala, patologica sau artificiala a doua conducte (vase sanguine, segmente ale tubului digestiv, cai biliare si urinare) sau a unor nervi.
anastomoza antiperistaltica
anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate sa aibe miscari peristaltice in sens opus.
anastomoza izoperistaltica
anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate prezinta miscari peristaltice in acelasi sens.
anatoxina
toxina bacteriana care, prin actiunea simultana a caldurii si a formolului, isi pierde activitatea toxica, dar isi conserva proprietatile antigenice.
anceta medico-judiciara
examinare medico-judiciara pentru stabilirea cauzelor mortii unei persoane; se efectueaza cand moartea este subita sau exista suspiciuni asupra decesului.
ancheta epidemiologica
metoda de baza in cercetarea epidemilogica in cazul unei populatii tinta, adesea efectuata pe un esantion reprezentativ al populatiei.
anchiloblefaron
fixarea anterioara a limbii de planseul bucal din cauza unui frau lingual prea scurt. Ca urmare miscarile limbii sunt limitate si pot aparea dificultati de vorbire.
anchilostomiaza
boala provocata de ancylostoma, un nematod mic ce se fixeaza in mucoasa intestinala, unde provoaca microhemoragii repetate, accentuate prin substantele hemolizante ce le secreta. Rezulta anemia.
anchiloza
diminuarea importanta sau suprimare totala a miscarilor unei articulatii care in mod normal este mobila.
ancorare
realizarea unui sistem de legatura labila intre proteza dentara si dintii pe care se sprijina.
11
de contrast la nivelul unui organ cavitar, consecinta unui spasm sau a unei amprente.
ancylostoma
1. Tumora benigna rara a testiculului, a celulelor Sertoli, care histologic se aseamana cu testiculul fetal. 2. Tumora benigna rara a ovarului, avand structura unui adenom testicular. Afecteaza femeia tanara si poate determina masculinizare si hirsutism.
androgen
1. Dezvoltarea zigotului care contine doar cromozomii paterni. 2. Sinteza biochimica de androgeni.
androgeni
denumire de ansamblu pentru hormonii steroizi cu 19 atomi carbon, avand proprietatea de a promova masculinizarea. Principalul androgen este testosteronul, secretat de testicul, la care se adauga androgenii secretati de corticosuprarenala, si in foarte mici cantitati de catre ovar.
androgin
1. Hermafrodit. 2. Fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat.
androginie
pseudohermafroditism partial la barbat cu criptorhidrie si unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat si penisul cu gland perforat.
andropauza
termen de origine franceza, creat prin analogie cu menopauza, fara sa aibe aceeasi acoperire fiziologica si fiziopatologica. Spre deosebire de menopauza, andropauza nu se instaleaza intr-o perioada bine definita a vietii si in plus se constata o mare variabilitate individuala a involutiei functiei testiculare, scaderea testosteronului plasmatic, aparand la unii barbati la varsta de 50 de ani, la altii la peste 70 de ani.
anduranta
termen utilizat de obicei in medicina sportiva pentru a desemna desfasurarea unui efort prelungit de intensitate mica sau medie, fara modificari semnificative ale frecventelor respiratorie si cardiaca.
anelaj
stare patologica ce se caracterizeaza prin scaderea cantitatii de pigment care transporta oxigenul in sange (hemoglobina). Simptomele anemiei sunt: oboseala, dispnee, paloare si rezistenta scazuta la infectii.
anemie aplastica
anemie determinata de aplazia medulara globala, cu absenta reactiei sistemului hematopoietic si evolutie rapida fatala.
12
anemie aregenerativa
anemie definita prin diminuarea productiei medulare, eritroblastopenie sau absenta eritroblastelor.
anemie carentiala
anemie nutritionala.
anemie Cooley
talasemie majora.
anemie criptogenetica
cloroza.
anemie fagocitara
sindrom Marlin.
anemie falciforma
drepanocitoza.
anemie feripriva
anemie caracterizata printr-un numar normal de eritrocite, care contin insa o cantitate insuficienta de hemoglobina, din cauza aportului deficitar de fier.
anemie hemolitica
anemie provocata de distrugerea globulelor rosii anormal de fragile sau din cauza unui factor de agresiune, aparut in plasma bolnavului.
anemie hemolitica autoimuna
anemie in care hemoliza este provocata de autoanticorpi produsi de sistemul imun al bolnavului. Acesti autoanticorpi, imunoglobuline G si M, sunt agresivi fata de antigenii propriilor hematii.
anemie hemolitica enzimopriva
tip de anemie hemolitica dobandita in care distrugerea hematiilor este provocata de anticorpi serici specifici.
anemie hipocroma
anemie caracterizata prin scaderea concentratiei corpusculare medii de hemoglobina, tradusa si prin colorarea slaba a hematiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grunwald-Giemsa.
anemie imunohemolitica
anemie cu anticorpi antiproteine eritrocitare, reactivi la temperatura corpului, intalnita frecvent in leucemia limfatica cronica, lupusul eritematos sistemic.
anemie inflamatorie
anemie hiposideremica frecventa in anumite afectiuni inflamatorii cronice, infectioase, reumatismale sau maligne.
13
anemie in care dimensiunea medie a hematiilor este mai mica decat in mod normal (diametrul sub 7 micrometri) sau volumul eritrocitar mediu sub 80 micrometriu cubi.
anemie mieloftizica
anemie consecutiva infiltrarii maduvei osoase prin tumori (carcinom de san, stomac, prostata), fibroza sau granuloame (tuberculoza avansata).
anemie normocroma
anemie normocroma si normocitara care survine dupa o hemoragie unica, abundenta, produsa intr-un interval scurt.
anemie regenerativa
tip de anemie provocata de o pierdere de hemoglobina prin hemoragie sau prin hemoliza.
anemie sideroacrestica
anemie cu supraincarcare secundara cu fier, caracterizata prin prezenta sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleati din maduva osoasa. Sinonim: anemie sideroacrestica.
anemie sideropenica
stare a unui organism care a pierdut capacitatea de a reactiona specific la un antigen sau alergen, la care anterior a fost sensibilizat.
anergizant
absenta perceptiei culorii rosii, prima din cele trei culori fundamentale.
anestezice generale-grup de medicamente care provoaca somn profund, abolirea sensibilitatii si
anestezice locale
grup de compusi care, la concentratii adecvate in tesutul nervos, blocheaza reversibil conducerea influxului.
anestezie
1. Absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate, spontan sau voluntar. 2. Abolirea reversibila a sensibilitatii, provocata prin utilizarea agentilor anastezici. 3. Pierderea patologica a sensibilitatii, care poate cuprinde una sau mai multe forme de sensibilitate.
anestezie peridurala
metoda da anestezie locoregionala constand in injectarea unui anestezic local in spatiul peridural.
anesteziologie
ramura a medicinei care studiaza metodele de anestezie si de sustinere a functiilor vitale ale organismului in perioada perioperatorie.
anesthesia dolorosa
termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativa a materialului cromozomial.
anevrism
formatiune vasculara cu aspect tumoral, localizata pe traiectul unei artere, care apare prin dilatatia peretilor arteriali si comunica cu lumenul acesteia.
anevrism arterial intracerebra
malformatie sacciforma sau fuziforma, pediculata sau nu, a unei artere intracraniene localizata, de regula, la baza creierului, la nivelul hexagonului arterial Willis sau pe trunchiul vertebrobazilar.
anevrism cirsoid
dilatatie cu alungirea trunchiurilor si ramurilor unuia sau mai multor teritorii arteriale si venoase, care are drept consecinta stabilirea unei comunicari anormale si facile intre sistemul arterial si cel venos.
anevrism disecant
tumora vasculara determinata de organizarea, in contact cu o leziune arteriala, a unui hematom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet.
anevrism fuziform
anevrism in care peretele vasului sanguin se dilata mai mult sau mai putin egal, rezultand o dilatatie cilindrica.
15
anevrism sacciform
anevrism de forma unui sac, ce atarna de o parte a peretelui unei artere si comunica cu aceasta printr-un canal ingust.
anevrism ventricular
sinonim: anevrismorafie.
anevrismorafie
tesuturi, formatiuni sau organe a caror actiune se insumeaza cu cea a altor organe, in cadrul unei formatiuni comune.
anexe embrionare
inflamatia acuta a istmului gatului si a faringelui, inclusiv a amigdalelor. Cuprinde numeroase tipuri.
angina pectorala
boala care se caracterizeaza prin dureri in regiunea inimii si prin accese de asfixie si care se datoreaza unor alterari functionale sau anatomice ale arterelor coronariene.
angioblast
angiokeratom
leziune caracterizata prin asocierea unei proliferari vasculare cu o hiperplazie epidermica cu hiperkeratoza.
angiologie
tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite.
angiomatoza
boala, adesea congenitala sau genetica, manifestata prin producerea de angioame multiple cutanate, meningiene etc.
angiomiom
absenta irisului.
anizocitoza
lipsa poftei de mancare, aversiune fata de mancare; anorexia nervoasa, dezechilibru psihic manifestat prin frica extrema de obezitate,care conduce la aversiune fata de mancare.
anosmia
analgezic.
antepartum
inainte de nastere.
Antibiograma-test de laborator care evidentiaza rezistenta sau sensibilitatea unui germen patogen
antibiograma
metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene. ( fr. antibiogramme).
antibiograma
metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii.
antibiotic
substanta care omoara sau impiedica dezvoltarea microbilor; poate fi produs de o bacterie, de un fung sau prin sinteza chimica.
antibiotic
molecula (globulina) produsa de limfocite (celule sanguine) capabila sa recunoasca o particula straina de organism si sa declanseze o reactie imunologica care va duce la indepartarea respectivei particule.
antiemetic
alergen, substanta din interiorul organismului sau din mediul inconjurator care este capabila sa declanseze o reactie imuna care va duce, in final, la indepartarea ei.
antigen
substanta care impiedica dezvoltarea microbilor. (adj., (medicament) care combate infectiile microbiene (fr. antiseptique)); care inhiba spasmul muscular (crampa).
antitermic
antigen
substanta care impiedica dezvoltarea microbilor. (adj., (medicament) care combate infectiile microbiene (fr. antiseptique)); care inhiba spasmul muscular (crampa).
antitermic
stare psiho-somatica caracterizata prin: frica, spaima (nedifinite), tensiune psihica, tahicardie, dispnee.
anxiolitic
vas de sange important care preia sangele pompat de inima si din care pleaca vase mari catre intreg organismul.
aortita
inflamatia aortei.
aortografie
radiografie a aortei +/- a vaselor ce pleaca din ea obtinuta in timpul injectarii unei substante de contrast direct in aorta.
aortoplastie
stare psiho-somatica caracterizata prin: frica, spaima (nedifinite), tensiune psihica, tahicardie, dispnee.
19
anxiolitic
portiune subordonata ca functie sau dimensiuni unei structuri a organismului; ex.: apendicele vermiform (sau cecal), apendicele xifoid etc. (s.n. , mica prelungire a cecului (fr. appendice)).
apendicectomie
extremitatea ascutita a unei structuri conoide sau piramidale (ex.: apexul pulmonar = extremitatea superioara a plamanului; apexul cardiac , varful inimii).
Apgar
scor, evaluare exprimata printr-un punctaj a nou nascutului in functie de respiratie, frecventa cardiaca, culoarea pielii, tonus muscular si raspunsul la stimuli externi; un scor ideal are 8-10 puncte.
apirexia
lipsa febrei.
apiterapie
absenta respiratiei.
apneumia
apoplexie
una dintre cele trei membrane (foite) care invelesc sistemul nervos central (maduva spinarii si creierul). (s.f. , meninge mijlociu (fr. arachnoide)).
aritmia
vas de sange care conduce sangele de la inima catre tesuturi. (s.f. , vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi (fr. artere)).
arterial
vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu capilarul , cel mai mic vas de sange.
arterioscleroza
modificari ale pereterului arterial care duc la ingrosarea si pierderea elasticitatii acestuia; un model de arterioscleroza este ateroscleroza. (s.f. , ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (fr. arteriosclerose)).
arterita
inflamatia peretelui unei artere. (s.f. , inflamatie a unei artere (fr. arterite)).
arterita obliteranta
formatiune anatomica formata din extremitatile a doua sau mai multe oase si din alte structuri specifice (capsula articulara, sinoviala, ligamente articulare, cartilaj articular) si care permite mobilizarea oaselor intre ele.
artralgia
21
artrita
inflamatia componentelor unei articulatii. (sf. , inflamatie a unei articulatii (fr. arthrite)).
artritism
afectiune degenerativa (neinflamatorie) a unei articulatii. (s.f. , afectiune cronica degenerativa a articulatiilor (fr. arthrose)).
ascarid
vierme rotund care face parte din familia Ascarididae (ex.: Ascaris lumbricoides = limbric).
ascaridiaza
substanta folosita ca indulcitor; este de 200 de ori mai dulce decat zaharoza (zahar).
aspermia
astenia
tremorul fin, necontrolat de la nivelul extremitatilor (in special a degetelor), mai ales cand sunt in extensie; apare in encefalopatii toxice sau metabolice (des intalnita in encefalopatia hepatica din ciroza hepatica).
astigmatism
conditie patologica datorata unei sfericitati imperfecte a uneia/mai multora dintre suprafetele de refractie a ochiului (cornee sau cele doua fete ale cristalinului).
astm
ca termen general indica dificultatea de a respira; 2. astazi este folosit pentru a defini conditia patologica caracterizata prin dificultatea de a respira datorata inflamatiei bronsice cronice, hipersecretiei de mucus in bronhii si spasmului musculaturii bronsice (astm bronsic).
astma
unul dintre tipurile de celule gliale (celule cu rol metabolic si de sustinere pentru neuroni) din sistemul nervos.
atac de panica
imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare; apar miscari imprecise, ezitante; apare in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii.
ataxic
absenta aerului intr-o zona sau in tot plamanul datorata obstructiei bronsiei aferente zonei urmata de colabarea alveolelor pulmonare.
atelia
absenta mamelonului.
aterogen
23
ateromatoza
conditie patologica caracterizata printr-o reactivitate exagerata la contactul cu anumiti alergeni din mediu.
atrepsie
lipsa sau dezvoltarea insuficienta a lumenului sau a orificiului de evacuare a unui organ cavitar (stomac, intestin etc.).
atrial
una dintre cele patru cavitati ale inimii; sangele vine din organism si plamani in atrii.
atriul stang
primeste sange din plaman iar atriul drept sangele intors din restul corpului), trece in ventriculi si este pompat de acestia in arterele aorta (ventriculul stang) si pulmonara (ventriculul drept).
atrium
24
Atrofie-1. micsorarea volumului unui tesut sau organ datorita micsorarii volumului celulelor
acestuia, mortii lor, deficitului de substante nutritive sau unor anomalii metabolice sau hormonale. 2. s.f. regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ. (fr. atrophie)).
auricul
ascultarea zgomotelor facute de diferite structuri din organism (plaman, inima etc.) ca metoda de diagnostic.
autism
dezechilibru psiho-emotional caracterizat prin lipsa de comunicare, de interes pentru relatiile interpersonale, limbaj si evolutie sociala.
autoantigen
care implica o reactie imuna indreptata impotriva propriilor tesuturi (ex.: boala autoimuna = afectiune in care factorii de aparare lupta impotriva propriului organism).
autopsia
prelevarea unui tesut sau organ dintr-o zona a organismului si implantarea acestuia in alta zona a acestuia.
autozom
neuron sau un organ efector. (s.m. , prelungire a celulei nervoase (fr. axone)).
25
axonal
B: Babinsky
reflexul plantar.
bacil
gen de bacterii Gram-pozitive in forma de bastonas raspanditi pe sol si in aer, responsabili de deteriorarea alimentelor.
bacilurie
prezenta de bacili in urina datorata unei infectii a vezicii urinare sau a rinichiului.
bacitracina
medicament relaxant muscular ce calmeaza spasmul determinat de leziuni sau boli ale creierului sau maduvei spinarii.
bacteria
(sg. bacterium) microorganisme care nu au membrana nucleara, dar au perete celular. Cele mai multe sunt unicelulare; unele au forma sferica (coci), altele de bastonas (bacili), spiralati (Spirillum), de virgula (Vibrio) sau de tirbuson (spirochete).
bactericid
agent capabil sa distruga bacterii. In aceasta categorie intra antibiotice, antiseptice si dezinfectante.
bacterie
termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu apartin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote.
bacterie anaeroba
26
virus care ataca bacteriile. In general format din cap, coada si prelungiri, toate formate din proteine si un nucleu de ADN.
bacteriologie
gen de bacterii Gram-negative, imobile, anaerobe, in forma de bastonas. Sunt prezente in tractul digestiv si urogenital la mamifere, si la nivelul cavitatii bucale, in placa dentara.
bactri-,bacterio-
forma de alveolita alergica externa cauzata de expunerea la pulberile rezultate din partea lemnoasa a trestiei de zahar.
Bagolini
(lentilele) lentile cu linii paralele fine, incrucisate, folosite in diferite teste vizuale.
Baker
chist la nivelul genunchiului rezultat din ruptura sau hernierea membranei sinoviale a articulatiei genunchiului, afectata de artroza.
balanita
inflamatie concomitenta a glandului si a preputului. Apare frecvent consecutiv unei fimoze si reprezinta o reactie locala mai restransa decat balanita.
balantidiaza
infestarea intestinului gros cu protozoarul Balantidium Coli. Este o cauza rara de dizenterie, afectand mai frecvent ingrijitorii de animale.
Balantidium
gen de protozoar care poate infesta omul, de forma ovalara, acoperit de cili.
balistocardiograf
instrument pentru inregistrarea oscilatiilor transmise cordului de propulsia sangelui la fiecare contractie a inimii.
27
balneoterapie
terapia bolilor prin bai cu ape minerale. Este folosita pentru calmarea durerilor, imbunatatirea mobilitatii articulatiilor in artroze si afectiuni ale muschilor.
balon
dispozitiv extensibil din material sintetic, montat intr-un tub subtire si folosit pentru dilatarea zonelor stramtorate in vasele sanguine.
balon autogonflabil
dispozitiv utilizat in ventilatia artificiala de urgenta prin intermediul mastii faciale, mastii laringiene sau a unui tub endotraheal.
balotare
manevra clinica de examinare practicata asupra unui corp solid care pluteste intr-un lichid.
banca de celule stem din cordo
celule stem colectate din cordonul ombilical la nastere, care pot fi depozitate pe termen indefinit si folosite la acelasi copil sau la o persoana compatibila.
banca de sange
zona a embrionului care prolifereaza rapid producand celule mezodermale care se raspandesc printre straturile ectodermului si endodermului.
Banti
afectiune caracterizata prin marirea de volum si hiperactivitatea splinei, care apar ca rezultat al presiunii in vena splenica. Cauza cea mai frecventa este ciroza.
barbiturice
grup de medicamente derivate din acidul barbituric cu actiune de depresie a activitatii sistemului nervos central. Utilizate in trecut ca sedative si hipnotice.
barbiturism
mecanism care controleaza trecerea moleculelor din sange in lichidul cefalo-rahidian. Are rolul de a proteja creierul de efectul unor substante nocive.
baritoza
care nu este grav (despre o boala), care nu este malign (despre un cancer); o tumora benigna nu invadeaza tesuturile din jur si nu produce metastaze. (adj. , (despre boli) usor vindecabil (lat. benignus))
beri beri
bila
lichid galben, brun sau verde produs de ficat, depozitat intre mese in vezicula biliara si deversat in duoden in timpul alimentatiei; este implicata in digestia grasimilor.
biliar
care se refera la tractul biliar (totalitatea canalelor prin care circula bila).
bilirubina
substanta intalnita in bila, rezultata in urma degradarii hemoglobinei (purtatoarea moleculelor de oxigen din hematii); in concentratii peste limitele normale produce icter.
bilirubinemia
procedeu prin care este prelevat un fragment de tesut sau organ in scopul stabilirii diagnosticului. (s.f. , examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu (fr. biopsie))
bioritm s.n.
inflamatia pleoapelor si a conjunctivei (stratul intern al pleoapei care vine in contact direct cu ochiul).
bloc de ram drept/stang
intreruperea cailor de conducere a stimulului de contractie plecat din atriul drept catre ventriculul drept/stang
boala lui Gaucher
Dislipoidoza. Apare intre 3 si 10 ani si se caracterizeaza prin triada: exoftalmie, diabet insipid si zone de osteoliza cu aspect de harta pe calota craniana.
boala lui Niemann-Pick
boala dismetabolica cu acumulare de sfingomielina in majoritatea organelor, inclusiv in oase. Apare la sugar.
bol alimentar
forma pe care o iau alimentele dupa ce sunt masticate, imediat inainte de inghitire (inghititura).
29
bolus
cantitate mare de medicament introdus in organism la inceputul tratamentului in scopul obtinerii unui efect terapeutic maxim.
botulism
intoxicatie alimentara cu o toxina (toxina botulinica) produsa de o bacterie anaeroba (Clostridium Botulinum) in conditiile prepararii sau pastrarii alimentelor in conditii improprii.
bradiaritmia
respiratie rara.
brahial
formatiune anatomica de forma unui tub, de diferite diametre, care participa la conducerea aerului inspirat catre alveolele pulmonare; bronhiile continua traheea si se continua cu bronhiolele, ultimele terminandu-se cu alvolele pulmonare.
bronhie s.f.
afectiune inflamatorie care implica bronhiile de calibru mic si alveolele in diferite grade.
bronhoscop
bronhospasm
contractura musculaturii netede din peretii bronhiilor si bronhiolelor cu diminuarea consecutiva a diametrului interior al acestora.
bronsic
referitor la branhii.
bronsiolita
conditie patologica caracterizata prin ingerarea de cantitati mari de hrana la intervale scurte de timp.
bulimic
vitamina D2.
calcifia vr.
(despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)
calcinoza
conditie caracterizata prin depunerea focala de saruri de calciu in diverse tesuturi sau organe.
calcitonina
hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os).
calciuria
acizi organici sau anorganici in diferite zone din organism (cel mai frecvent in caile biliare si renale). (s.m. , piatra la rinichi (fr. calcul))
31
calculoza
2. este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.
caliciform
unitate de masura pentru energia termica (caldura); o calorie este caldura necesara cresterii temperaturii unui gram de apa de la 14,5 la 15,5 grade Celsius.
calorigen
2. neoplasmul este o proliferare necontrolata a unei/unui grup de celule care invadeaza tesuturile din jur si din care pot pleca celule care sa formeze noi colonii in alt loc din organism (metastaze).
cancer
3. s.n. , tumoare maligna, formata prin inmultirea dezordonata a unui tesut organic (fr. cancer)
cancer ductal in situ
carcinogen , capabil sa favorizeze dezvoltarea unui cancer. (adj. , care produce cancer; oncogen (fr. cancerigene))
canceriologie s.f.
gen de fungi frecvent intalniti in natura; cea mai importanta specie pentru om este Candida albicans, intalnita in intestin, vagin, orofaringe, pe piele.
32
candidoza
incaruntirea parului.
capilar
2. in cadrul sistemului circulator (prin care circula sangele sau limfa) capilarul este vasul de sange cel mai mic;
capilar
3. calea pe care circula sangele este: inima (ventricul stang) -> artera aorta -> artere -> arteriole > capilare -> venule -> vene -> vene cave -> inima -> circulatia pulmonara -> inima (atriu stang -> ventricul stang s.a.m.d.
capsula
(1) formatiune fibroasa care imbraca un organ, o glanda, o articulatie etc. (2) recipient din gelatina folosit pentru administrarea per os (pe gura) de diferite medicamente sub forma de pulbere.
carbohidrati
zaharuri , glucide (glucoza, fructoza, amidon etc.) , substante care contine in molecula doar atomi de carbon (C), hidrogen (H) si oxigen (O).
carbuncul
cancer , forma de neoplazie maligna care are ca punct de plecare tesut epitelial (intalnit la nivelul tranctului digestiv, plaman, san, rinichi, piele etc.). (s.n. , tumoare maligna a tesutului epitelial (fr. carcinome))
carcinomatoza
conditie data de imprastierea intr-o anumita zona sau in tot organismul de metastazele unui carcinom (ex.: carcinomatoza pulmonara , plamanii sunt improscati cu metastaze carcinomatoase).
cardia
sfincterul esofagian inferior , locul de jonctiune intre esofag si stomac, are rol de sfincter (poarta) impiedicand refluarea alimentelor din stomac in esofag.
cardiac
cardiogen
produs de inima.
cardiografie s.f.
contractura intensa si prelungita a cardiei, fenomen ce conduce la aparitia achalaziei (imposibilitatea relaxarii cardiei cu dilatarea consecutiva a esofagului in timpul alimentatiei).
cardiovascular
inflamatia unei parti sau a intregii inimi (miocardita , inflamatia miocardului; endocardita , inflamatia endocardului si a valvelor; pericardica , inflamatia pericardului).
carnitina
substanta intalnita in celule care stimuleaza oxidarea (arderea) acizilor grasi (grasimilor).
caroteni
substante de culoare galben-rosu, intalnite in cantitati mari in plante (ex.: morcov) si animale; din aceasta clasa fac parte si precursori ai vitaminei A.
carotida, artera
tesut conjunctiv elastic intalnit la nivelul articulatiilor, cailor aeriene, urechii s.a.
casectic
conditie caracterizata prin pierderea severa in greutate in urma unei boli cronice sau subalimentatiei cronice.
34
castrare
procedu prin care sunt eliminate (excizie chirurgicala, iradiere sau folosind anumite substante) testiculele/ovarele.
castrat(a)
suma proceselor de degradare a substantelor energetice din organism (lipide, proteine, glucide); este un proces in urma caruia rezulta dioxid de carbon si apa si care este producator de energie.
catabolit
2. boli psihiatrice severe; ex.: schizofrenia catatonica, caracterizata prin: rigiditate plastica a membrelor, lipsa de raspuns la stimuli, inactivitate, negativism si lipsa comunicarii verbale.
catalepsie s.f.
pasta obtinuta din diferite pulberi amestecate cu apa sau uleiuri care se aplica calda pe tegument si care are efect relaxant sau stimulant, emolient si antiiritant.
catar
cresterea secretiei unei mucoase secundar inflamatiei (ex.: catar nazal , cresterea secretiilor mucoasei nazale).
cataracta
pierderea transparentei cristalinului (lentila ochiului). (s.f. , opacifiere a cristalinului (fr. cataracte))
cataral
grup de substante cu rol major in raspunsul la stres al organismului; cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina).
cateter
catgut
fir resorbabil folosit in sutura chirurgicala; este obtinut din intestin de oaie sau vaca (nu pisica). (s.n. , fir pentru suturi chirurgicale (fr. catgut))
caudal
situat spre coada (ex.: directie cranio-caudala , directie dinspre cap spre bazin).
cauter
instrument cu care se realizeaza cauterizarea (ex.: electrocauter , cauter care foloseste curentul electric).
cauterizare
proces prin care este distrus un tesut (piele de ex.) folosind curent electric, caldura, gheata (zapada carbonica) sau substante chimice (ex.: nitrat de argint).
cauzalgia
vene (in numar de doua) care are calibrul cel mai mare si care se varsa in atriul drept adunand sangele din jumatatea inferioara a organismului (vena cava inferioara) si din cea superioara (vena cava superioara).
caverna
principala proteina din laptele de vaca sau oaie; ea este principalul constituient al branzei.
Cazeum-masa de substanta necrozata bogata in proteine si lipide, asemanatoare cu branza; apare
in tuberculoza.
centrozom s.m.
36
chirurgie s.f.
37
colangiocarcinom
fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (fr.commissure)
complexul Cain
existenta sentimentelor de gelozie sau invidie fata de un frate, sentimente ce conduc la ura fata de acesta.
congestie s.f.
excizia unui fragment in forma de con de la nivelul colului uterin cu ajutorul electrocauterului.
conjunctivita s.f.
cortex s.n.
etajul superior al encefalului, format dintr-o parte mediana, constituita in principal din talamus, regiunea subtalamica si hipotalamus si cele doua emisfere cerebrale.
creier intermediar
studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (fr. cryobiologie)
39
crioterapie s.f.
examinare radiologica excelenta pentru organe parenchimatoase si osoase.Se efectueaza nativ si cu substanta de contrast.
cubitus s.n.
inflamatie acuta sau cronica a sacului lacrimal, care apare aproape intotdeauna ca o compliatie a obliterarii canalului lacrimonazal, cu stagnarea lacrimilor si infectie secundara.
dacriocistorinostomie
interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala.
dacriogen
calcul sau concretiune care se formeaza in canalele lacrimale, cel mai adesea in canalul inferior.
dacrioree
lacrimare abundenta.
dactilofazie
hipertrofie a degetelor.
dactiloscopie
studiul amprentelor digitale pentru indentificarea indivizilor, cu aplicatii indeosebi in antropometria judiciara si in genetica.
dactiololalie
termen generic desemnand toate tulburarile perceptiei culorilor de origine congenitala, adica atat acromatopsiile cat si discromatopsiile.
dartos
slabiciune sau lipsa de forta. Poate fi congenitala, constitutionala, mentala sau motorie.
Debimetru-aparat folosit pentru masurarea debitelor de curgere a lichidelor si gazelor.
40
debit
termen utilizat in medicina pentru exprimarea parametri ai sistemului circulator si respirator, iar unitatile de masura sunt adaptate ordinului de marime al parametrilor respectivi.
debit cardiac
cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul intr-un minut. La omul sanatos, valoriile medii variaza intre 5,5 si 6,5 l.
debit sistolic
volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, egal cu diferenta dintre volumul telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal.
debite expiratorii
parametrii utilizati in spirometrie, necesari pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect.
debitmetrie
in general, masurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaza indeosebi cu referire la debitul urinar mictional, care normal este peste 40 ml/s.
debridare
1. Operatie efectuata pentru sectionarea unei bride care stranguleaza un organ. 2. Deschiderea larga a colectiilor de puroi. 3. Largirea chirurgicala a unei plagi.
debridare enzimatica
scaderea cantitatii de calciu din organsim, in esenta prin demineralizarea scheletului. Poate fi localizata sau difuza.
decalvant
separarea lichidului unui sistem eterogen, dupa sedimentarea fazei disperse solide, sub influenta gravitatiei.
decanulare
1. Stadiu din evolutia unei boli acute in care simptomele se reduc in intensitate. 2. Deteriorare gradata a facultatilor fizice si mentale.
decliv
1. Referitor la punctul cel mai jos situat al unei cavitati naturale sau neoformate, a unei plagi, leziuni sau a unei parti din corp. 2. Portiune a vermisului cerebelos situata caudal fata de fisura primara.
declorurare
diminuarea cantitatii de clor din organism. Apare indeosebi in deshidratarile prin vomismente, diaree si transpiratii masive.
41
decoct
despre o boala ale carei efecte se manifesta ca urmare a rupturii echilibrului realizat prin compensare.
deconditionare
procedeu destinat sa suprime o conditionare, prin asocierea acesteia cu provocarea repetata la pacient a unor senzatii dezagreabile sau a unor perturbari. Se utilizeaza in acest scop diferiti agenti fizici sau chimici.
deconexiune
termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neurovegetativa, care consta in intreruperea, suprimarea temporara a reactiilor neurovegetative, obtinuta prin administrarea de medicamente diverse si destinata sa faciliteze anestezia sau hibernarea artificiala.
defectologie s.f.
stare a unui tesut sau organism in care predomina dezasimilatia (fr. denutrition)
deontologie s.f.
totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si pacientii lor (fr. eontologie)
depigmentatie s.f.
42
dermatomicoza s.f.
boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina (fr. diabete)
diafiza s.f.
43
metoda ultrasonografica de examinare a sanului patologic sau normal, singura inainte de 35 de ani, adjuvanta dupa 40 de ani, performanta la sanul dens, operat sau iradiat.
ectoderm s.n.
primul stadiu din viata unui organism, incepand de la fecundarea oului (fr. embryon)
emfizem s.n.
44
encefal s.n.
substante naturale secretate de catre tesutul nervos si de hipofiza, a caror actiune este analgezica si analoaga cu aceea a morfinei.
enterita s.f.
leziune a unei articulatii cauzata de intinderea sau ruperea brusca a ligamentelor (fr. entorse)
enzima s.f.
compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie; ferment (fr. enzyme)
epidemie s.f.
1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (fr. epiphyse)
epigastru s.n.
45
epilepsie s.f.
boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii si pierderea cunostintei (fr. epilepsie)
epistaxis s.n.
F: fagocit s.n.-celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse in organism. (fr.
phagocyte)
fagocitoza s.f.
phenotype)
ferment s.m.
contractii fine si rapide ale unui grup de fibre musculare (fr. fibrillation)
fibrina s.f.
proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare (fr. fibrine)
fibrinogen s.n.
frilozitate
umflatura pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv (fr. ganglion)
gardnerella
gen de bacterii anaerobe. Gardnerella vaginalis reprezinta una dintre cauzele vaginitelor si, la femeile gravide, de avort spontan.
gastrita s.f.
unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii (fr. gene)
genetica s.f.
geriatrie s.f.
substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului (fr. glycogene)
glicozurie s.f.
afectiune a rinichilor caracterizata prin lezarea predominanta a glomerulelor de catre un focar infectios.
glomerula s.f.
organ format dintr-un vas de sange sau tesut limfatic cu aspect de ghem (fr. glomerule)
glosita s.f.
glota s.f.
Dislipoidoza asociata cu eozinofilie. Apare la copii si tineri cu zone de osteoliza pe craniu,coaste,bazin, oase lungi.
granulom s.n.
boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii (fr. grippe)
aspectul general al individului, considerat ca expresie exterioara a starii de sanatate sau de boala.
hadefobie
gen de bacterii din familia Brucellaceae, de dimensiuni reduse si avand forma cocobacilara.
halisteroza
termen folosit in cazul unui microorganism care necesita prezenta unor concentratii crescute de clorura de sodiu pentru o dezvoltare optima.
50
Halou-inel colorat in jurul luminii vazut de persoanele cu glaucom acut congestiv si uneori, de
pacientii cu cataracta.
Halsted
procedeu de cura chirurgicala a cancerului mamar prin amputatia mamelei, la care se asociaza evidare ganglionara regionala si rezectia muschilor pectorali din partea respectiva.
halucinatie s.f.
tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate (fr. hallucination)
helioterapie s.f.
51
punga de lichid formata parazitar pe unele organe (ficat, plamani, etc). ( fr. hydatique)
hidrocortizon s.n.
defect de vedere care se datoreaza faptului ca focarul imaginii este situat dincolo de retina.
hipersecretie s.f.
hipertensiune s.f.
exagerare a densitatii, a lungimii si a diametrului firelor de par. Cand este foarte accentuata se numeste hirsutism.
hipertrofie s.f.
crestere anormala de par pe fata, pe corp si pe membre, in special la femei, datorita unei tulburari endocrine.
histerografie s.f.
histofiziologie s.f.
terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice in doze foarte mici, obtinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate (fr. homeopathie)
homeostazie s.f.
proprietate a organismelor vii de a-si mentine diversele constante fiziologice (fr. homeostazie)
hormon s.m.
secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului (fr. hormone)
humerus s.n.
hormonul luteinizant.
ICSI
colorare in galben a tegumentelor, mucoaselor si scleroticii, care arata exces de bilirubina in sange.
icter nuclear
afectiune a creierului produsa prin depunerea de bilirubina in ganglionii bazali si in nucleii trunchiului cerebral, ce apare in cazurile severe de boala hemolitica a nou-nascutului.
icterul laptelui de mama
icter prelungit pe o perioada de cateva saptamani dupa nastere la copiii alaptati la san, la care nu a fost decelata nici o cauza.
54
Ictus-un accident vascular cerebral sau o criza brusca; termenul este foarte frecvent folosit pentru
specific pentru ventriculele cardiace. Termen folosit mai ales pentru a descrie ritmul ventricular foarte lent aflat sub influenta unui pacemaker natural subordonat.
idoxuridine
medicament antiviral care contine iod si care inhiba dezvoltarea virusurilor; este folosit in tratarea infectiilor herpetice.
ifosfamide
medicament citotoxic utilizat in tratamentul afectiunilor maligne, in special in sarcoame, tumori testiculare si limfoame.
IGF
afectiune cutanata determinata genetic si caracterizata printr-o stare de uscare, ingrosare si asprire a pielii, al carui aspect aminteste de pielea de peste.
ileectomie
afectiune inflamatorie care afecteaza in acelasi timp atat ileonul cat si colonul. Cauzele cele mai frecvente in declansarea acestei afectiuni sunt tuberculoza si boala Crohn.
ileocolostomie
deschiderea unei anse ileale la piele in scopul de a se permite evacuarea continutului intestinal, pentru a ocoli colonul. Exista mai multe tipuri de pungi pentru a colecta continutul intestinal.
ileum
sin: ileon. Portiunea distala a intestinului subtire, care se intinde de la jejun pana la valva ileala.
ileus
55
Iliac-muschi triunghiular situat in zona inghinala, cu originea pe fosa iliaca si osul sacru, iar
portiune superioara mare a osului coxal, constituind un os separat la fat, asezat deasupra cavitatii cotiloide.
imagine analoga
imagine radiologica traditionala pe film, care consta in umbre care variaza usor de la negru la alb, fara vreo diferenta majora de la o nuanta de gri la alta.
imagine consecutiva
efectul mental al unei imagini care este inregistrata de creier pentru un scurt moment, atunci cand obiectul este luat din fata ochiului sau dupa ce ochiul este inchis.
imagine corporala
concept individual al dispozitiei membrelor si a identificarii diferitelor parti ale organismului propriu.
imagocid
medicament citotoxic, care actioneaza prin inhibarea protein-tirozin-kinazei, enzima activa in unele forme de celule leucemice.
imidazoli
tehnica utilizata pentru imobilizare, dar care permite efectuarea controlata a anumitor miscari.
impalpabil
1. Fragment de tesut introdus intr-un alt tesut similar sau de alt fel. 2. Substanta medicamentoasa sub forma solida introdusa intr-un tesut in vederea unei actiuni sau resorbtii lente. 3. Structura rigida introdusa in os sau periost pentru a forma suportul pe care se fixeaza o lucrare proteica dentara.
56
implant cohlear
dispozitiv pentru ameliorarea auzului, care consta dintr-un electrod implantat in urechea interna.
implant de san
introducerea unui ovul, fertilizat in vitro si ajuns in stadiul de blastocist in uterul unei femei.
implantare
1. Fixarea ovulului la mucoasa uterina, care se produce in stadiul de blastocist, de la 6-8 zile dupa ovulatie. 2. Plasarea unei substante sau a unui dispozitiv intr-un tesut. 3. Inlocuirea chirurgicala a unui tesut afectat cu un altul sanatos.
impotenta
activitate electrica a membranei neuronului ce reprezinta modalitatea prin care informatia este transmisa in interiorul sistemului nervos, de-a lungul axonilor neuronilor.
imun
termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia, prin prezenta anticorpilor specifici.
imunitate
capacitatea ereditara sau castigata a organismelor de a rezista la actiunea organismelor patogene sau la efectele nocive ale toxinelor produse de acestea.
imunizare
obtinerea imunitatii prin mijloace artificiale. Se realizeaza prin injectarea cu anticorpi deja formati.
imunocompromis
termen folosit pentru pacientii al caror raspuns imun este redus sau chiar disparut datorita imunosupresiei. Pacientii imunocompromisi devin vulnerabili la infectii oportuniste.
imunodeficienta
tehnica de observare a cantitatii si/sau a distributiei anticorpilor sau antigenelor dintr-un tesut.
imunogenitate
(Ig) anticorp constituit din glicoproteine cu grupari de oligozaharide, prezente in ser si in fluidele organismului, care functioneaza ca anticorpi, legandu-se specific prin intermediul a doua situri, cu antigenele.
57
imunologie
medicament care slabeste rezistenta organismului in fata infectiilor sau a substantelor nonself prin supresarea sistemului imun.
Imunotoxine o noua clasa de medicamente folosite in trialuri clinice in vederea tratamentului
leucemiilor.
imunotransfuzie
transfuzie de antiser pentru a trata sau a conferi protectie temporara impotriva unor boli.
in articulo mortis
in momentul decesului.
in vitro
expresie din limba latina care se refera la procesele care au loc in afara organismului.
in vivo
expresie din limba latina care se refera la procesele biologice care se desfasoara in organismul viu.
inanitie
stare de denutritie extrema rezultata in urma lipsei de aport alimentar sau a unor defecte majore de alimentare.
inapetenta
1. In radiologie situatia corpului de iradiat fata de sursa de radiatie. 2. In epidemiologie reprezinta un numar crescut de imbolnaviri, cauzate de o anumita boala. Referirea se face pe o anumita durata de timp, raportata la o populatie totala.
incidentalom
tumora descoperita intamplator, in general la nivelul glandei suprarenale, in timpul unui examen CT sau MRI al abdomenului sau toracelui facut pentru alte motive.
incisiv
58
material solid pentru a facilita taierea in sectiuni mici, necesare studiului microscopic.
incompetenta
termen utilizat pentru a caracteriza starea de insuficienta, de obicei a colului uterin, care poate conditiona avorturi spontane.
incontinenta
imposibilitatea de a efectua miscari coordonate si precise. Coordonarea miscarilor depinde de intregul sistem nervos, astfel incat orice afectare a acestuia poate determina aparitia incoordonarii.
incubatie
dispozitiv folosit pentru protectia nou-nascutilor impotriva infectiilor, dar si pentru controlul conditiilor de viata ale acestora.
incus
ochiul mijlociu al urechii medii, pe care se sprijina capul ciocanelului si caruia i se disting un corp si doua apofize.
index de apnee
prezenta in urina a unor concentratii mari de indican. Poate fi un semn al ocluziei intestinale.
indicatie
59
inel corneean-inel destinat pentru a fi inserat in tesutul periferic al corneei pentru a modifica
depresiune in peretele uterin marcand jonctiunea dintre fibrele musculare contractate activ din segmentul superior al uterului si fibrele musculare ale segmentului inferior.
inervatie
uciderea unui fat nascut la termen sau aproape de termen, care s-a nascut viu si a respirat, indiferent daca a fost sau nu viabil.
infantilism
tulburare de dezvoltare ducand la pastrarea caractererlor somatice si psihice ale copilariei cu imaturitate sexuala si adesea cu hipotrofie staturo-ponderala.
infarct
necroza zonala a unui organ datorita opririi irigatiei prin vasul teritoriului respectiv, datorita unui trombus sau unui embol.
infarct miocardic
necroza ischemica miocardica, ce rezulta de obicei prin reducerea brusca a fluxului sanguin coronarian la un segment de miocard. De obicei are loc in ventriculul stang
infarctizare
producerea unei necroze de coloratie rosie intr-un tesut unde circulatia de intoarcere venoasa este oprita.
infectie
invazia unui organism de catre microorganisme patogene, cum ar fi bacterii, fungi, protozoare, richettsii sau virusuri. Agentul infectios poate fi transmis bolnavului sau purtatorului prin picaturile Fluge sau prin contact direct, cum ar fi sarutul sau contactul sexual; prin vectori (animale, insecte); prin ingestia de alimente contaminate; de la mama infectata, la fat in timpul nasterii sau al sarcinii, etc.
infectie nosocomiala
infectie care se produce intr-un spital, fie intre pacienti de boli diferite care ajung in contact unii cu altii, fie de la bolnavi sau purtatori proveniti din randul personalului de ingrijire.
infectie puerperala
imposibilitatea femeii de a concepe un fat viabil sau viu, sau a barbatului de a induce conceptia.
infestare
operatie practicata de unele popoare care consta in inserarea unui inel preputial la barbat sau prin labiile mari si mici la femeie.
60
infiltratie
1. Forma de reactivitate locala a unui tesut, consecutiva unor fenomene inflamatorii. 2. Procesul de introducere la nivelul unui tesut a unei substante medicamentoase, in vederea unei resorbtii de lunga durata.
inflamatie
ansamblu de fenomene locale reactionale din partea organismului fata de un agent patogen; poate fi acuta sau cronica.
infliximab
anticorp monoclonal utilizat in tratamentul cazurilor severe de boala Crohn sau poliartrita reumatoida care nu raspund la tratamentul cu corticosteroizi sau imunosupresive si respectiv medicamente antireumatice.
infundibul
solutie extractiva apoasa obtinuta din produsele vegetale mentinute un anumit timp in contact cu apa la temperatura ridicata, aproape de fierbere.
ingesta
1. Proces in urma caruia are loc introducerea in tubul tigestiv a alimentelor. 2. Proces prin care celulele fagocitare inglobeaza substante straine, cum ar fi bacteriile.
inghinal
totalitatea tehnicilor care permit manipularea acizilor nucleici (ADN si ARN) in laborator. Aceasta permite izolarea unei gene si producerea ei in cantitati mari.
inhalare
introducerea in plamani a aerului sau a altor substante sau particule aflate in stare de vapori, pulberi etc.
inhalatie
inspirare in scop terapeutic, in special in bolile respiratorii, a aerului in conditii speciale sau a unor solutii medicamentoase, cu actiune descongestionanta, calmanta.
inhibitie
1. Termen utilizat in fiziologie pentru incetarea reversibila a functiei unor formatiuni biologice fara alterarea structurii lor.
inhibitor
organ muscular cavitar situat in mediastinul anterior, care asigura prin contractiile sale ritmice circulatia sanguina.
61
inion
protuberanta externa a osului occipital, unul din punctele craniometrice situate in planul median.
initiator
substanta care induce o modificare ireversibila in ADN-ul celular, ce poate fi cauza unui cancer.
inlay
1. Introducerea unui agent infectios intr-o gazda sau intr-un mediu de cultura, in scopul de a favoriza multiplicarea si activitatea sa. 2. Administrarea la om si animal de vaccinuri in scop preventiv sau terapeutic.
inoculum
material de insamantat.
inosine pranobex
punctul de fixare a unui organ sau parti de organ, pe un altul, de obicei mai rezistent.
insolatie
imposibilitatea de a dormi. Se poate asocia cu o boala, in special cele insotite de dureri, dar de cele mai multe ori este cauzata de stres, griji, excitanti nervosi.
instilatie
metoda terapeutica prin care se administreaza sub forma de picaturi, diferite medicamente, pe mucoase.
insuficienta
introducerea sub presiune a aerului, a unui gaz sau a unor corpuri solide pulverizate intr-o cavitate a corpului.
insula
arie de tesut sau grup de celule diferentiate net de tesutul din jur.
62
Insulin-hormon pancreatic cu rol hipoglicemiant, produs de celulele beta din insulele Langerhans.
Secretia acestui hormon este stimulata de concentratiile crescute de glucoza din sange.
insulinaza
enzima care se gaseste in tesutul hepatic si in cel renal, si care inactiveaza insulina.
insulinom
tumora a celulelor beta din insulele Langerhans pancreatice, caracterizata prin hipersecretie de insulina.
integument
tegument, piele.
intercalar
muschi ce se gaseste in spatiul cuprins intre coaste, si care este responsabil de unele miscari ale acestora.
intercurent
termen care se aplica unei infectii contractata de un pacient suferind de o alta infectie sau boala.
interfaza
substanta sintetizata de celulele gazda sub actiunea unui virus si care are proprietatea de a inactiva evolutia acestuia.
interleukine
familie de proteine care controleaza unele aspecte ale hematopoiezei si ale raspunsului imun.
internod
63
Intestine-componenta a tractului digestiv care se intinde intre stomac si anus. Este format din
doua parti mari: intestinul subtire si intestinul gros. La randul sau, intestinul subtire este impartit in duoden, jejun si ileon. Intestinul gros este alcatuit din cec, apendicele vermiform, colon si rect.
intima
imposibilitatea organismului de a suporta diversi agenti, care in mod obisnuit nu sunt toxici.
intoxicatie
stare ce caracterizeaza prin modificari patogenice organice sau functionale determinate de substante toxice.
intracameral
intubatie
introducera unei sonde sau a unui cateter in interiorul unui organ tubular, in scop terapeutic sau diagnostic.
intumescenta
telescoparea, patrunderea unei portiuni dintr-un tub flexibil in el insusi. Invaginatia intestinala apare cel mai adesea la copiii sub 4 ani.
involucrum
cresterea unui os nou, format din periost, care uneori inconjoara o masa de os infectat si mort in osteomielita.
involutie
evolutie regresiva.
iod
element chimic cu simbolul I, foarte important pentru cresterea si dezvoltarea organismului. Deficitul de iod duce la aparitia gusei.
iodism
intoxicatie cu iod. Manifestarile caracteristice sunt colorarea cavitatii bucale si mirosul respiratiei.
IOL
atom sau grup de atomi care au pierdut unul sau mai multi electroni, producand modificari electrice si de aceea devenind mai activi chimic.
ionizare
procesul in urma caruia are loc transformarea unui atom sau grup de atomi in ioni.
ionoforeza
tehnica de introducere de medicamente sub forma de ioni, printr-un curent continuu. Se utilizeaza mai ales in stomatologie, avand ca scop sterilizarea canalelor dentare sau introducerea ionilor de salicilat in piele in tratamentul durerilor reumatice profunde.
ipohondrie
preocupare exagerata pentru propria sanatate, cu teama obsesiva de a fi bolnav. Acest sindrom este foarte raspandit, iar in grade diferite se gaseste la persoanele anxioase, deprimate sau psihastenice.
ipoteza dopaminergica
teorie care sustine ca schizofrenia este produsa de tulburari ale metabolismului dopaminei si poate fi tratata cu medicamente care antagonizeaza actiunile sale ca neurotransmitator.
65
ipsilateral
proces in urma caruia un corp este supus radiatiilor ionizante in scop terapeutic, diagnostic sau accidental.
ireductibil
interventie chirurgicala pentru glaucom, care consta din inclavarea a doua lambouri iriene intr-o plaga sclerocorneeana.
iridermie
paralizia sfincterului pupilar al irisului, de obicei asociata cu cicloplegie, fiind rezultatul unui traumatism, inflamatiei sau utilizarii instilatiilor oculare cu medicamente pupilo-dilatatoare.
iridoptosis
prolaps al irisului.
iridoschizis
interventie chirurgicala care consta din sectionarea irisului utilizand un bisturiu sau laser YAG.
irigare
metoda de curatare a plagilor sau organelor cavitare cu un jet continuu de apa sau o solutie medicamentoasa.
iris
disc circular, parte a uveei oculare, suspendat in umoarea apoasa prin corpul ciliar; suprafata sa posterioara ramane pe cristalin, separand camerele anterioara si posterioara. Partea centrala prezinta o perforatie circulara, numita pupila.
iris bombe-anormalitate a ochiului in care irisul bombeaza in fata spre cornee, datorita presiunii
exercitate de umoarea apoasa in spatele irisului cand trecerea acesteia prin pupila spre camera anterioara este blocata.
66
iritabilitate
imagistica prin rezonanta magnetica-investigatie imagistica excelenta pentru sistemul nervos, articular,vascular si muscular fara efecte secundare.
ischemie
deficit circulator local prin micsorarea afluxului de sange la teritoriul respectiv, datorita unui obstacol in circulatie.
ischion
descrierea unui tip de tulburare de personalitate caracterizata prin instabilitate si superficialitate a sentimentelor, si prin tendinta de a manipula in relatiile interpersonale.
isterie
afectiune care in trecut era considerata o forma de nevroza caracterizata prin instabilitate emotionala sau sentimentala.
istm
Inseminarea Intrauterina.
Ixodes
gen de capuse din familia Ixodidae, clasa Arachnida, larg raspandite in natura.
ixodiasis
tip de anticorp care apare in mod natural in plasma si care produce aglutinarea eritrocitelor pe diferite grupe.
izoaglutinogen
antigen de pe suprafata eritrocitelor care reactioneaza cu o izoaglutinina din plasma sanguina, producandu-se aglutinarea.
izoanticorp
anticorp ce apare doar la anumiti indivizi ai unei specii si care actioneaza impotriva componentelor tesuturilor straine ale unui individ din aceeasi specie.
67
izoantigen
forma a unei enzime care catalizeaza acelasi tip de reactie, dar are cateva diferente fizice si imunologice.
izoimunizare
dezvoltarea anticorpilor la un individ impotriva antigenelor provenite de la un individ din aceeasi specie.
izolare
actiune epidemiologica prin care o persoana bolnava sau purtatoare de germeni este separata de celelalte persoane, pe o durata de timp variabila cu perioada de contagiozitate a bolii respective, cu scopul de a intrerupe lantul de transmitere a infectiei.
izolare de saliva
folie de cauciuc folosita in stomatologie pentru izolarea unuia sau a mai multor dinti in timpul tratamentului.
izomeraza
conditie in care exista o asemanare in forma sau structura a doua sau mai multe obiecte.
izopren
linie care uneste punctele campului vizual ce corespund aceleiasi sensibilitati retiniene.
izorefracturie
conditie in care se elimina o urina finala cu refractivitate constanta, aproximativ egala cu aceea a plasmei dezalbuminate.
izoritmie
termen utilizat in cardiologie pentru fenomenele care apar si se repeta cu acelasi ritm.
izostenurie
incapacitatea rinichilor de a produce fie urina concentrata, fie diluata. Apare in stadiul final a insuficientei renale.
izoterme
1. Homeoterme. 2. Linii care unesc valorile de reactie ale mai multor sisteme ce isi desfasoara activitatea la aceeasi temperatura.
Izotermie-stare caracterizata prin mentinerea temperaturii in limite constante.
68
izotermognozie
sensibilitate patologica in care durerea, frigul etc. sunt percepute ca senzatie de caldura.
izotonic
Termen prin care se arata caracterul unui lichid sau solutii de a avea o presiune osmotica egala cu aceea a unei solutii, luata ca referinta. 2. Descrie muschii care au tonicitate egala.
izotopi
elemente chimice care au acelasi numar de ordine in tabelul lui Mendeleev, dar difera intre ele prin greutate atomica.
izotrop
proprietatea unui corp de a se comporta la fel in toate directiile din punct de vedere optic datorita faptului ca ii lipseste o organizare sistematica a traiectoriei electronului de legatura.
J: Jacobson-(organul lui) formatiune mica, sacciforma, aflata intre peretele cavitatii nazale. La
om nu este dezvoltata si nu are functie.
Jacquemier
tabel cu un text, tiparit de diferite dimensiuni, utilizat pentru testarea acuitatii vizuale de aproape.
jamais vu
manifestare a epilepsiei de lob temporal, exprimata prin lipsa sentimentului de cunoastere a mediului familial.
Janeway
leziune hemoragica observata in unele cazuri de endocardita bacteriana, care apare in palma sau pe talpa.
Jarisch-Herxheimer
interventie chirurgicala in care jejunul este legat la ileum fie cand portiunea proximala a ileumului, fie cand portiunea terminala a jejunului sunt rezecate sau trebuie ocolite.
jejunostomie
interventie chirurgicala in care jejunul este deschis la peretele abdominal, putandu-se insera un cateter in jejun, prin care, pentru o perioada scurta de timp se pot introduce alimente sau alte substante.
jejunotomie
Jod-Basedow
ansamblu de simptome care includ: eruptii tegumentare, conjunctivita, inflamatia glandelor salivare si hipertiroidism, datorita ingestiei unei cantitati mari de iod.
jonctiune
in S.I. - lucrul mecanic efectuat de o forta de un newton pentru a deplasa punctul de aplicatie pe directia sa cu un metru.
jugular
creasta sau sant care leaga doua parti ale unui os.
K:K-ras-gena care a suferit o mutatie formand un important oncogen, care este implicat in
producerea cancerului pulmonar sau de colon.
Kahn
test pentru diagnosticarea sifilisului, in care se detecteaza anticorpii specifici bolii, intr-o proba de sange a pacientului suspectat, prin reactia de precipitare.
kala-azar
enzima ce se afla in sange si in alte fluide ale organismului, si care actioneaza asupra unor globuline plasmatice pentru a produce bradikinina si kalidina.
kallidin
polipeptid natural care contine zece aminoacizi, cu efect puternic vasodilatator, producand si contractia muschilor netezi.
Kallman
(sindromul) cea mai frecventa forma de insuficienta gonadotropinica izolata; este asociata cu hipotrofia lobilor olfactivi, cauzand anosomia.
Kaposi
(sarcomul) tumora maligna care se dezvolta din celulele endoteliale ale vaselor sanguine tegumentare.
kari-, kario-
(sindromul) afectiune ereditara caracterizata prin localizarea organelor interne in partea opusa localizarii normale.
Kawasaki
(boala) afectiune de cauza necunoscuta care apare inainte de varsta de cinci ani; caracterizata prin febra, conjunctivita, inflamatia buzelor.
70
Kayser-Fleischer
(inelul) inel de culoare brun-roscata sau brun-verde la periferia corneii. Apare datorita depunerii de cupru si este un semn al bolii Wilson.
Kegel
(exercitiile) metoda de exercitii de reabilitare a muschilor planseului pelvin; vindecarea pacientilor cu incontinenta urinara de stres.
Kehr
(semnul lui) durere la nivelul umarului stang, cauzata de iritatia suprafetei inferioare a diafragmului de o hemoragie produsa de ruptura de splina.
Kell
(antigene) grup de antigene care pot fi prezente sau nu pe suprafata eritrocitelor, reprezentand baza grupelor sanguine.
Keller
element de compunere care introduce in termeni referirea la cornee sau tesut cornos.
keratalgie
protruzie a corneei la nivelul unei cicatrice (care este mai subtire decat tesutul corneean normal).
keratectomie
indepartarea pe cale chirurgicala a unei portiuni din cornee, de obicei stratul superficial.
keratinizare
inflamatia corneei.
keratoacantom
nodul rotund ferm, de obicei de culoarea pielii, cu margini in panta abrupta si cu un crater caracteristic central, care contine material keratinos.
keratocel
corneea conica; ectazie lent progresiva a corneei de obicei bilaterala, cu debut intre zece si treizeci de ani.
71
keratoglobus
afectiune asociata cu carenta de vitamina A si malnutritia proteino-calorica, caracterizata printr-o cornee uscata, voalata si care se denudeaza.
keratomileusis intrastomal
procedeu chirurgical de inlaturare a unei portiuni de cornee distrusa si inlocuirea cu o grefa de cornee preluata de la un donator.
keratoproteza
proteza optica transparenta care se implanteaza in cornee pentru a inlocui o zona opacifiata.
keratoscop
hiperkeratoza.
keratotom
forma rara si severa de dermatomicoza a pielii capului, caracterizata prin aparitia unei placi rotunde-ovalare, proeminenta, rosie.
Kernig
(semnul lui) semn de manifestare care consta in rezistenta pasiva puternica la incercarea de a intinde genunchiul, pornind de la pozitia strans-flectata.
Kernohan
(fenomenul) hemiplegie ipsilaterala leziunii craniene care o produce, datorata presiunii exercitate de leziune pe structurile din jur.
ketamine
72
ketoconazole
medicament antifungic, utilizat in tratamentul anumitor infectii, cum ar fi: candidoza, histoplasmoza si blastomicoza.
Kienbock
(boala) necroza avasculara a osului semiluniar, care apare in special la mana dominanta a barbatilor de 20-45 de ani.
Kiesselbach
(plexul) retea de vase capilare in regiunea antero-inferioare a septului nazal, care constituie sediul de predilectie a epistaxisului.
kilocalorie
o mie de calorii.
kinanestezie
incapacitatea de a percepe pozitia si miscarile diferitelor parti ale organismului prin tulburari ale sensibilitatii profunde.
kinaza
1. Agent care transforma forma inactiva a unei enzime in forma activa. 2. Enzima care catalizeaza transferul gruparii fosfat.
kinestezie
posibilitatea de a simti, fara participare vizuala, prin intermediul sensibilitatii profunde, miscarile imprimate pasiv diverselor segmente ale corpului.
kinezimetru
instrument pentru masurarea unei miscari, utilizat in investigarea bolilor musculare si nervoase.
kinina
(chinina) polipeptid natural cu actiune vasodilatatoare, cu scaderea presiunii arteriale. Se formeaza atunci cand tesuturile sunt lezate sau apar modificari ale pH-ului si temperaturii sangelui.
Klebsiella
bacterii de forma bacilara, imobile, gram-negative, din familia Enterobacteriaceae. Intalnite in tractul respirator, intestinal si urogenital al omului si animalelor.
Kleine-Levin
(sindromul) afectiune rara caracterizata prin criza de hipersomnie, asociata cu senzatia de foame, iritabilitate si instabilitate motorie.
Klinefelter
(paralizia) paralizie partiala a bratului cauzata de lezarea plexului brahial inferior al nounascutului in timpul nasterii.
Kocher (procedeul) manevra pentru reducerea luxatiei scapulo-humerale: adductia si rotatia
externa a bratului, apropierea cotului de linia mediana si rotatia interna brusca cu aruncarea mainii pe umarul opus.
73
Koebner
(fenomenul) fenomen care apare in afectiunile cutanate, in special in psoriazis si in lichenul plat.
Koeppe
(boala) necroza osului navicular al tarsului. Are evolutie cronica si afecteaza mai frecvent baietii intre 3 si 5 ani.
Koplik
stare de anxietate acuta intalnita in unele culturi, caracterizata prin credinta ca penisul s-a micsorat si a intrat in abdomen, si va disparea.
Korsakoff
(sindromul) tulburare organica a creierului in care memoria recenta este afectata sever, apare dezorientarea temporala si spatiala si tendinta de a inventa experiente imaginare.
kraurosis
(ciclul) ciclu de reactii metabolice catalizate enzimatic, ce au loc in celulele organismelor animale vii, in care acetatul in prezenta oxigenului, este degradat pentru a produce energie sub forma de ATP si dioxid de carbon.
kripton-81m
gaz radioactiv care este un izotop cu timp de injumatatire scurt (13 secunde) utilizat in investigarea ventilatiei pulmonare.
Krukenberg
(fusul pigmentar) depozitare fuziforma, verticala de pigment pe endoteliul corneei, bilateral, probabil de natura degenerativa ce apare in sindromul dispersiei pigmentare.
KUB
(cuiul) tija metalica ce se introduce in femur pentru a stabiliza o fractura transversa de diafiza femurala.
Kupffer
(celulele) celule fagocitare fixe care marginesc sinusoidele hepatice si sunt implicate in producerea bilei.
kuru
boala neurologica progresiva prezenta la bastinasii din Noua Zeelanda si Noua Guinee. Pacientii prezinta degenerarea progresiva a neuronilor din SNC, in special din ariile care controleaza miscarile.
74
Kuss (sindromul) sindrom de ocluzie intrinseca a colonului sigmoid prin pericolita generata de o
infectie genitala.
Kussmaul
(respiratia) tip de hiperpnee compusa din patru timpi: inspiratie, pauza, expiratie, pauza care insoteste de obicei acidoza metabolica.
Kussmaul
(semnul) 1. Turgescenta inspiratorie a jugularelor in mediastinopericardita sau in tumorile mediastinale. 2. Diminuarea accentuata a pulsului in timpul inspiratiei. 3. Semn clinic in stenoza pilorului.
Kustner
(manevra) manevra pentru verificarea decolarii placentei, constand in impingerea spre ombilic a corpului uterin, apasand cu mana deasupra simfizei pubiene.
Kuznetov
(boala) afectiune tropicala produsa de un virus transmis prin muscatura capusei de padure.
labirint
evidare chirurgicala totala sau partiala a labirintului, urmata de abolirea definitiva a functiilor labirintice.
labirintic
termen utilizat indeosebi pentru a desemna o afectiune care este localizata la nivelul labirintului urechii interne sau al carei mecanism fiziopatologic este in relatie cu acesta.
labirintita
inflamatia labirintului urechii. Este insotita de vertij, voma si surditate. Sin: otita interna.
labirintotomie
incizia labirintului.
laceratie
1. Plaga cu marginile anfractuoase, rezultata prin lezarea violenta a tegumentelor si a tesutului celular subcutanat subiacent. 2. Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza tesuturile afectate in procesul de dilacerare.
lacodacriocistostomie
interventie chirurgicala destinata remedierii obstructiei canaliculelor lacrimale prin imbinarea fundului de sac conjunctival infero-intern cu sacul lacrimal.
lacorinostomie
interventie chirurgicala prin care se creeaza un canal anastomotic intre fundul de sac conjunctival inferonazal si mucoasa nazala.
lacrima
sin: vit
lactozurie-eliminarea de lactoza in urina.amina B2. lacuna corticala metafizara
forma tipica de miloliza, localizata cel mai frecvent la nivelul coletului vestibular al caninului superior.
lacuna osteocitara
76
excizia arcului posterior al unei vertebre, deci a procesului spinos si a celor doua lame adiacente. Este un timp operator in interventiile pe maduva spinarii.
laminotomie
despre durerea care se manifesta prin junghiuri, este pulsatila sau da senzatia de intepare.
lancinatie
produs obtinut prin purificarea grasimilor din seul de oaie: amestec pe jumatate cu apa si adaugare de substante parfumate. Unguent ideal al pielii.
lant respirator
ansamblu de proteine si de transportori de electroni alcatuit din cinci complexe, care asigura respiratia mitocondriilor si producerea de energie.
lant simpatic
ansamblu de ganglioni nervosi, situati la dreapta si la stanga fetei anterioare a corpilor vertebrali si legati unii cu altii printr-un cordon nervos intermediar.
lant trofic
unitate functionala de transformare a substantei si de transfer de energie, alcatuita dintr-un sir de specii, pornind de la o baza trofica si sfarsind cu un rapitor de varf sau un utrahiperparazit.
lantanide
agenezie a peretelui abdominal localizata lateroombilical, care creeaza un orificiu la nivelul caruia se produce o eventratie fetala de viscere.
laparoscop
termen care desemneaza inciziile abdominale efectuate in scopul abordului chirurgical al organelor intraabdominale.
lapsus
eroare comisa in vorbire sau in scris care consta in inlocuirea cuvantului asteptat cu altul.
77
lapte
produs de secretie a glandelor mamare. Contine principiile nutritive in conditii optime de sterilitate si digestibilitate: proteine, glucide, lipide, saruri minerale, anticorpi.
laringe
formatiune anatomica tubulara situata in regiunea cervicala, anteromedian. Este interpus intre trahee si faringe, cu care se continua. Cuprinde corzile vocale, o musculatura proprie si un schelet alcatuit din patru perechi de cartilaje laterale si trei cartilaje mediane impare (epiglotic, tiroid si cricoid). Este organul central al fonatiei, asigurata de corzile vocale.
laringectomie
tumora chistica aeriana care se dezvolta la nivelul ventriculului Morgagni, pe baza unei predispozitii congenitale.
aringofisura
tehnica chirurgicala care consta in practicarea unei incizii verticale a laringelui, situata median si anterior, la nivelul cartilajului tiroid.
laringomalacie
prin acolarea corzilor vocale. Poate surveni uneori la debutul unei anestezii generale. 2. Acces de sufocare debutand cu o inspiratie zgomotoasa, urmata de miscari inspiratorii tot mai scurte si o faza de apnee cu cianoza. Survine la sugar, in unele boli acute. Sin: spasm glotic esential al sugarilor. Laringostroboscop-aparat utilizat pentru studiul mobilitatii corzilor vocale. Laringotomie-deschiderea chirurgicala a laringelui, limitata la un segment sau pe toata inaltimea acestuia. Laringotraheobronsita-forma acuta, frecventa la copii, are evolutie grava. Larva-stadiu de dezvoltare a unei insecte. In medicina prezinta interes larvele care induc un tablou patogen in organismul uman. larva migrans cutanata-leziuni cutanate serpiginoase, mobile si pruriginoase, avand aspectul unor dare rosiatice, cu localizare pe tegumente infiltrate si eritematoase.
78
conditii optime de viata la om. Semnul cel mai constant este o eozinofilie sanguina de lunga durata si adesea foarte crescuta. Larvat-cu referire la o boala cu tablou clinic si/sau paraclinic atipic, cu modificari patologice discrete. Latent-1. Despre o boala ale carei simptome nu sunt aparente sau se manifesta imprecis. 2. Despre un germen patogen a carui prezenta in organism nu se manifesta. Latent-1. Stare de inactivitate aparenta. 2. Interval de timp intre aplicarea unui stimul si prima manifestare de raspuns a organului excitabil. Lateroflexie-arcuirea sau curbarea laterala a unui organ. Laterognatie-deformare a maxilarului observata atunci cand mijlocul unei arcade dentare nu coincide cu planul de simetrie al fetei. Lateropozitie-in general, pozitia laterala a unei structuri anatomice. Lateropulsie-termen care defineste manifestarea clinica a unor boli ce implica tulburari de echilibru si care consta in tendinta de deplasare laterala latenta, involuntara a organismului pacientului aflat in ortostatism. Lateroversie-1. Inclinarea laterala partiala a unui organ. 2. In stomatologie, sin: lateropozitie. Latex-suc dens si vascos, de culoare albicioasa, produs de numeroase plante si continut in vasele lactifere de unde este obtinut prin incizie la nivelul tijei sau al trunchiului plantei. Latirism-boala provocata de consumul indelungat al unei specii de mazare furajera. laudanum Sydenham-tinctura de opiu utilizata pe cale interna sau externa ca analgezic si antispasmodic. Lavaj-sin: spalatura. lavaj baritat-introducerea de bariu in colon, in scopul opacifierii radiologice. lavaj bronhoalveolar-introducerea in bronhii si in alveolele pulmonare, sub control fibroscopic, a unei solutii de clorura de sodiu, urmata de aspiratia lichidului, care este colectat pentru examen citobacteriologic si biochimic. Laxative-1. Care produce purgatie. 2. Preparatul care are aceasta actiune. Laxitate-defect de tensiune sau de rezistenta al fibrelor musculare, conjunctive sau elastice. Lecitina-sin: fosfatidilcolina. Lehuza-femeia pana la sase saptamani dupa nastere. Lehuzie-starea femeii timp de sase saptamani dupa nastere. Leiomioblastom-varietate de leiomiom formata din celule cu caracter embrionar si, in consecinta, cu un prognostic rezervat. Leiomiom-formatiune tumorala benigna constituita din celule musculare netede mature. Leiomiosarcom-tumora maligna care se dezvolta la nivelul muschilor netezi. Este o forma de miosarcom. Leishmanioza-boala provocata de protozoarul Leishmania, caracterizata prin inflamatii si infectii tegumentare, hepatice, splenice, intestinale si o anemie foarte grava. Lemniscus-fascicul nervos senzorial secundar al SNC, care incepe in maduva sau trunchiul cerebral si se termina in talamus. Lenticular-1. In forma de lentila. 2. Referitor la cristalin. Lentiginoza-denumire generala pentru aparitia pe tegumente si uneori, pe mucoase a unui numar de leziuni de lentigo. Lentigo-leziune tegumentara benigna, de dimensiuni mici, cel mai frecvent maculara, rar maculopapulara.
79
melanocite atipice. lentigo senile-pete pigmentate variabil, in general de culoare cafenie, care apar la varstnici la nivelul fetei posterioare a mainilor si al fetei. Lepra-boala infectioasa determinata de bacilul Hansen, care patrunde in organism pe cale tegumentara, propagandu-se apoi prin intermediul nervilor periferici. Este mai frecventa in tarile tropicale avand caracter familial si perioada lunga de incubatie (in medie 3-5 ani). Debuteaza prin leziuni ale pielii (macule si papule depigmentate sau hiperpigmentate). Lepresaunism-tip de nanism esential in care se ascociaza un dismorfism caracteristic , casexie extrema, intarziere in dezvoltarea psihomotorie, hirsutism, uneori ginecomastie si hipertrofie a organelor genitale externe, hipoglicemie si calcificari viscerale. Leprom-leziunea elementara tipica din lepra: tubercul infiltrat, de consistenta dura, rosu-bruncenusiu, ce evolueaza spre ramolire si ulceratie. Leptina-hormon responsabil de senzatia de satietate, cu rol in reglarea functiei gonadice. Leptodactil-cu degete subtiri la maini sau/si picioare. Leptodont-despre un subiect cu dinti anormali si subtiri. Leptomeninge-termen anatomic care defineste pia mater si arahnoida, considerate impreuna ca o singura unitate functionala. Leptospira-gen de bacterii din familia Spirochaetaceae, de forma elicoidala cu spire foarte stranse. Leptospiroza-boala infectioasa provocata de bacteriile din genul Leptospira.
lesbianism
inversiunea instinctului sexual la femeie, care se traduce prin satisfacerea acestuia cu o persoana de acelasi sex; homosexualitate feminina. Sin: safism, tribadism. Letal-1. Care provoaca moartea. 2. Despre o boala, o tulburare genetica incompatibila cu dezvoltarea embrionara normala si care antreneaza moartea embrionului sau a fatului. Letalitate-1. Raportul mortalitate/morbiditate in cazul unei boli, al unei epidemii. 2. Caracter al unei gene sau al unui ansamblu de gene continute in mesajul ereditar care determina moartea embrionului, fatului sau a nou-nascutului la nastere. Letargie-somn profund si continuu, de lunga durata (ore, zile, luni). Pacientul este inconstient, imobil si poate raspunde la stimuli exteriori puternici, dar fara intreruperea somnului. Leucaferez- leucocitelor de la un donator prin trecerea unei cantitati de sange de la acesta la nivelul unui aparat special leukemic-1. Care se caracterizeaza prin cresterea numarului de globule albe. 2. Bolnav de leucemie. leucemie s.f.-boala grava cauzata de inmultirea anormala a leucocitelor (fr. leucemie) leucemoid-care prezinta o serie de semne clinice si hematologice asemanatoare cu leucemia.
Leucina-acid alfa-aminoizocaproic; intra in compozitia unui mare numar de protide din organism. Leucinoza-sinonim: boala urinei cu miros de sirop de artar. Leucoblast-termen desuet, utilizat necorespunzator ca sinonim pentru promielocit. Leucoblastemie-denumire desueta pentru prezenta patologica a promielocitelor in sangele
circulant, in afara cazului exceptional al nou-nascutului. Leucoblastoza-denumire desueta pentru bolile caracterizate prin cresterea numarului de promielocite in organele hematopoietice si in sangele circulant.
80
Leucocit-element figurat al sangelui circulant, celula nucleata, de dimensiuni variabile dupa tip si
de forma in general rotunjita. Se disting trei categorii de leucocite: polinucleare sau granulocite, limfocite si monocite. Leucocitoliza-disparitia sau distrugerea leucocitelor din sange, fie fiziologica, fie patologica. Leucocitopoieza-formarea diferitelor tipuri de globule albe. Leucociturie-prezenta leucocitelor in urina. Leucodermie-varietate de acromie caracterizata exclusiv prin decolorarea pielii. Leucodistrofie-denumire generica pentru afectiunile caracterizate printr-un proces de demielinizare a SNC si SNP, in aparenta primitive si neinflamatorii. Leucoencefalita-inflamatie a substantei albe a emisferelor cerebrale. Leucoforeza-sinonim folosit incorect pentru leucafereza. Leucolizina-aglutinina continuta normal in serul sanguin, capabila sa distruga globulele albe in prezenta complementului. Leucom-leziune corneana care rezulta prin cicatrizarea unei plagi sau arsuri. Leucomielita-inflamatie a substantei albe a maduvei spinarii. Leuconevraxita-denumire generica pentru boli ale SNC cu leziuni localizate in substanta alba a nevraxului. Leuconichie-pete albe pe unghii. Leuconostoc-gen de bacterii nepatogene din familia Streptococcacees. Leucopenia-scaderea numarului de leucocite circulante sub 4000/mm3. Leucoragie-leucoree abundenta. Leucoree-prezenta unei serozitati lichide, de culoare albicioasa sau galben-verzuie, uneori sanguinolenta care se exteriorizeaza din vagin la nivel vulvar. Leucostaza-aglomerarea de globule albe in capilare, unde se pot forma trombusuri albe care opresc circulatia locala. Leucotaxic-referitor la migrarea globulelor albe. Leucotaxina-substanta chimica prezenta in exudatele inflamatorii, care atrage leucocitele si creste permeabilitatea capilara. Lezional-care se refera la o leziune, sau care este in relatie cu o leziune. Leziune-termen prin care este denumita orice alterare morfologica, patologica sau traumatica, produsa la nivel tisular sau celular. Liaza-denumire generica data enzimelor care adauga un substrat, printr-o dubla legatura la un alt substrat. Libido-energia care stimuleaza impulsul sexual, aspectul psihic al acestui impuls. lichid amniotic-lichid in care se afla fetusul in timpul sarcinii. lichid cefalorahidian-lichid clar si transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul ependimar, spatiile subarahnoidiene cerebrale si medulare. Lienocel-hernia splinei. lifting facial-interventie in chirurgia estetica cervicofaciala, destinata suprimarii ridurilor si laxitatii pielii de la nivelul fetei si a gatului. Ligament-formatiune fibroasa sau fibroconjunctiva cu rol in fixarea componentelor unei articulatii sau in sustinerea si mentinerea unuia sau mai multor organe. Ligand-1. Molecula organica, radical sau ion ce poseda electonii necesari pentru formarea unei legaturi coordinative cu ionii metalici sau alte molecule. 2. In contextul membranei celulare sau al altor structuri ce poseda receptori, molecula sau particula care se leaga cu o mare specificitate la un receptor.
81
Lignificare-transformare cadaverica in mediu acid. limfa s.f.-lichid incolor, continand plasma si leucocite (fr. lymphe) limfadenom s.n.-tumoare a ganglionilor limfatici (fr. limphadenome) limfangita s.f.-inflamatie a vaselor limfatice (fr. lymphangite) limfocit s.n.-leucocita din limfa (fr. lymphocite) lipaza s.f.-enzima care descompune lipidele (fr. lipase) lipom s.m.-tumoare benigna de tesut adipos (fr. lipome) liposarcom s.n.-tumoare maligna a tesutului gras (fr. liposarcome) lipotimie s.f.-lesin (fr. lypothimie) litiaza s.f.-formarea de calculi in anumite organe (fr. lithiase) logopedie s.f.-studiu pedagogic al posibilitatilor de inlaturare a tulburarilor in dezvoltarea vorbirii
(fr. logopedie) lumen s.n.-spatiu in interiorul unui organ cavitar (lat. lumen)
de ani.NU ESTE INDICAT INAINTE DE 35 DE ANI (SAN TANAR, RADIOOPAC, EXAMINARE NECONCLUDETA.ESTE RESPONSABILA DE CANCERUL RADIOINDUS. mastita s.f.-inflamatie a mamelei (fr. mastite) mastoida s.f.-proeminenta a osului temporal, dupa ureche (fr. mastoide) mastoidita s.f.-inflamatie a mastoidiei (fr. mastoidite) mastoza fibrochistica-patologie benigna a sanului, predominant in decada a 3-a si a 4-a de viata,cu potential malign incepand de la premenopauza cu un maxim in jur de 64 de ani. mecanoterapie s.f.-tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (fr. mecanotherapie) melanina s.f.-pigment brun-inchis din piele, par etc. (fr. melanine) melanom s.n.-tumoare neagra maligna, a pielii (fr. melanome) meloterapie s.f.-tratament medical prin muzica (fr. melotherapie) meninge s.n.-fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul ti maduva spinarii meningita s.f.-inflamatie a meningelor (fr. meningite)
metabolism s.n.-totalitatea proceselor nutritive de asimilatie si dezasimilatie care se produc in
organismele vii (fr. metabolisme) metapsihica s.f.-parapsihologie (fr. metapsihique) metastaza s.f.-localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta a unei tumori maligne fr. metastaze) metatars s.n.-schelet al partii de mijloc a labei piciorului (fr. tatarse) meteorism s.n.-balonare a abdomenului (fr. meteorisme) mezencefal s.n.-creierul mijlociu (fr. mesencephale)
82
abdomenului (fr. esentere) mezoderm s.n.-foita a embrionului intre ectoderm si endoderm (fr. mesoderme) mialgie s.f.-durere musculara (fr. myalgie) miatrofie s.f.-atrofie musculara (fr. myatrophie) micoza s.f.-boala provocata de ciuperci (fr. mycose) microcefal,-a adj.-cu capul mic (fr. microcephale) microradiografie s.f.-radiografie pe un microfilm ( fr. microradiographie) mictiune s.f.-urinare (fr. miction) midriaza s.f.-dilatatie a pupilelor (fr. mydriase) mielina s.f.-substanta moale care formeaza teaca nervilor (fr. myeline) mielom s.n.-tumoare a maduvei osoase (fr. myelome) miocard s.n.-muschiul inimii (fr. myocarde) miocardita s.f.-inflamatie a miocardului (fr. myocardite) miogen s.n.-proteina din tesutul muscular (fr. myogene) miograf s.n.-aparat care inregistreaza contractiile musculare (fr. myographe) miologie s.f.-studiul muschilor (fr. myologie) miopie s.f.-imposibilitatea de a distinge clar obiectele departate (fr. myopie) miotomie s.f.-incizie in muschi (fr. myotomie) miozita s.f.-inflamatie a tesutului muscular (fr. myosite) mitocondrie s.f.-organit prezent in mare numar in citoplasma (fr. mithocondrie) mitoza s.f.-diviziune celulara in care se mentine acelasi numar de cromozomi; cariochineza (fr. mitose) monoplegie s.f.-paralizie a unui singur membru (fr. monoplegie) muzicoterapie s.f.-tratament medical prin auditii muzicale (fr. Musicotherapie)
organismului nervatie s.f.-dispunere a nervilor (fr. nervation) neurastenie-nevroza astenica (fr. neurasthenie) neurochirurgie s.f.-chirurgie a sistemului nervos (fr. neurochirurgie)
83
neuroplegie s.f.-scadere a tonusului sistemului nervos (fr. neuropathologie) nevralgie s.f.-durere pe traiectul unui nerv (fr. nevralgie) nevrita s.f.-inflatie a unui nerv (fr. nevrite) nevroglie s.f.-tesut conjunctiv intre neuroni (fr. nevroglie) nevroza s.f.-boala manifestata prin tulburari psihice (fr. nevrose) nictofobie s.f.-teama patologica de intuneric (fr. nyctophobie) nidatie s.f.-fixare a oului fecundat in mucoasa uterina (fr. nidation) nistamgus-stare patologica manifestata prin miscari oscilatorii ritmice ale globilor oculari in toate
directiile, din cauza contractiilor muschilor ochilor. nodozitate s.f.-formatie accidentala sau patologica pe un organism (fr. nodosite) normoblast s.n.-globula rosie nucleata (fr. normoblaste) normocit s.n.-globula rosie adulta (fr. normocyte) nosologie s.f.-tudiul bolilor (fr. nosologie)
bilant energetic pozitiv, cu predominanta consecutiva a lipogenezei fata de lipoliza, si un exces ponderal de peste 20 % in raport cu standardele recomandate. Obezitatea este mai curand un simptom decat o entitate patologica, avand cauze si mecanisme patogenice greu identificabile si, in consecinta, dificil de prevenit si greu de tratat. Obliterare-diminuarea sau suprimarea unor cavitati sau a unui conduct prin astuparea cu o materie solida (obturatie) sau prin apropierea si fuziunea peretilor sai (ocluzie). Obnubilare-stare de apatie, de torpoare, cu tulburarea starii de constienta, in care functiile psihice sunt incetinite, iar pragul perceptiei este crescut. Ca urmare, contactul si orientarea in mediul ambiant sunt diminuate. Se observa indeosebi in epilepsie si in sindroamele postcomotionale. Oboseala-stare tranzitorie, consecinta a unui efort fizic sau intelectual, caracterizata prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica de indiferenta si incapacitate de actiune. obstetrica s.f.-practica medicala a nasterilor (fr. obstetrique) Obstetrical-care se afla in relatie cu sarcina si nasterea. Obstructive-obstacol functional sau organic care impiedica circulatia materiilor solide sau lichide la nivelul unui conduct din organism. Obturatie-1. Inchiderea cu ajutorul unui aparat - obturator - a unei deschideri congenitale sau accidentale, indeosebi la nivelul boltii palatine. 2. Ocluzia intestinului printr-un corp strain inghitit sau introdus prin rect.
Obturator-1. Despre o structura naturala sau artificiala care inchide o fanta, o deschidere. 2.
Aparat, dispozitiv, placa cu care pot fi realizate obturatii. Occipital-1. Care se refera sau apartine occiputului. 2. Osul occipital. Occiput-regiunea posterioara a capului. Ochi-organul vederii, formatiune anatomica pereche, alcatuita din globul ocular si anexele sale. ochi simpatizant-ochi nelezat, care va suferi alterari secundare in cursul oftalmiei simpatice. Ocitocic-substanta care stimuleaza contractiile muschiului neted uterin, determinand fie contractii
84
fazice, fie contractura uterina si accelerand astfel travaliul. Ocluzal-despre suprafata dintelui la nivelul careia se realizeaza ocluzia. Ocluziv-care se refera la ocluzie, care o produce. Ocronoza-stare patologica in care cartilajele, tesutul conjunctiv si uneori pielea au culoare bruna. Octopamina-analog structural al noradrenalinei, care se acumuleaza in organism in cursul tratamentelor cu inhibitori ai monoaminoxidazei si actioneaza ca un fals neurotransmitator la nivel sinaptic. Oddita-leziune inflamatorie a sfincterului Oddi cu o simptomatologie asemanatoare celei a litiazei coledociene. Uneori se insoteste de o insuficienta pancreatica. Odinofagie-dificultate in deglutitie, insotita de durere. odontalgie s.f.-durere de dinti (fr. odontalgie) odontoblast-element celular al pupilei dentare, rezultat prin diferentierea celulelor mezenchimale din papila germenului dentar, avand rol in formarea dentinei. Odontocie-diminuarea consistentei dintilor, care favorizeaza dezvoltarea cariilor. Este rezultatul decalcifierii dintilor. Odontoclazie-distrugerea morfologica a tesuturilor dentare. Odontogenie-formarea foliculilor dentari si a dintilor. Odontoid-care prezinta forma unui dinte. Odontolit-concretiune calcaroasa pe un dinte. Odontolitiaza-tartru dentar. Odontoliza-eroziunea dintilor. odontologie s.f.-studiul bolilor dintilor (fr. odontologie) odontom-forodonton-denumire data organului dentar care inglobeaza dintele impreuna cu aparatul sau de sustinere, ca unitate functionala. Odontoplastie-replantare dentara. Odontoplerozis-cresterea numarului dintilor peste limitele normale. Odontotheca-foliculul dintelui. Ofidism-otravirea cu venin de sarpe. oftalmetru s.n.-instrument pentru masurarea razelor de curbura a corneei (fr. ophtalmetre) oftalmic-ramura a nervului trigemen care da sensibilitatea globului ocular, a mucoasei nazale olfactive, a glandei lacrimale, a pielii fruntii, a nasului si a pleoapei superioare. oftalmie s.f.-afectiune inflamatorie a ochiului (fr. ophtalmie)
Oftalmita-inflamatie a globului ocular. Oftalmodesmita-inflamatia tendoanelor muschilor oculomotori. Oftalmodinie-durere la nivelul globului ocular. Oftalmolog-medic specialist in diagnosticul si tratamentul afectiunilor oculare. oftalmologie s.f.-studiul fiziologiei ti patologiei ochiului (fr. ophtalmologie) oftalmoscop-instrument pentru examinarea interiorului ochiului. Oftalmotomie-interventie chirurgicala prin care se face o incizie la nivelul globului ocular. Olecranectomie-rezectie totala sau partiala a olecranului.
85
ulnei.
Oleoartroza-introducerea unei substante uleioase in articulatii, in scop terapeutic. Oleom-nodul sau placard intradermic si hipodermic rezultat consecutiv introducerii in piele a
unui corp gras care nu se reabsoarbe si care induce o reactie de corp strain. Oleotorax-injectarea unei substante uleioase intrapleural, in cursul pneumotoraxului terapeutic. Olfactie-denumire generala pentru procesele neurochimice care stau la baza simtului mirosului. Olfactiv-perechea I de nervi cranieni; sunt nervi senzitivi si reprezinta nervii mirosului. Olfactometru-aparat folosit pentru aprecierea acuitatii olfactive. Oligoanurie-diminuarea extrema a diurezei, la limita suprimarii totale a acesteia. Oligocitemie-scaderea volumului eritrocitar total. Oligodactilie-anomalie caracterizata printr-un numar mai mic decat normal al degetelor de la maini sau de la picioare. Oligodendrocit-sinonim: oligodendroglie. Oligodendroglie-celula de suport de dimensiuni mici a sistemului nervos, situata in jurul celulelor nervoase, intre fibrele nervoase si in lungul vaselor de sange. Oligodendrogliom-forma de gliom cu evolutie frecvent maligna. Anatomopatologic este format din celule mici, cu nucleu rotund. Oligodinamic-care este activ in cantitati foarte mici. Oligodipsie-stare caracterizata prin absenta sau diminuarea senzatiei de sete. Oligofagie-diminuare anormala a alimentatiei. oligofrenie s.f.-dezvoltare insuficienta a facultatilor psihice (fr. oligophrenie) oligomenoree-sindrom caracterizat prin survenirea menstruatiilor la un interval mai mare de 32-35 de zile. Oligopnee-diminuarea globala a ventilatiei pulmonare. Poate fi consecinta unei afectiuni a centrilor nervosi respiratori, a muschilor sau a scheletului toracic, a unui epansament pleural masiv sau a unei obezitati marcate. Oligospermie-scaderea numarului de spermatozoizi din sperma - mai putin de 20 milioane de spermatozoizi pe ml de sperma. Oligurie-scaderea sub 800 ml a volumului de urina eliminata in 24 de ore. ombilic s.n.-organ abdominal prin care fatul este legat de corpul mamei (fr. ombilic) omfalectomie s.f.-ablatiune a ombilicului (fr. omphalectomie) omfalita-inflamatia regiunii ombilicale, care apare in special la nou-nascuti. Omfalocel-aplazie congenitala a peretelui ventral realizand o hernie ombilicala de tip fetal sau embrionar, neacoperita de tegumente. Omfalotomie-incizarea sau sectionarea ombilicului ori a cordonului ombilical. Omfalotrib-instrument de forma unei pense utilizat pentru omfalotripsie. Omfalotripsie-strivire a cordonului ombilical, inlocuind practica ligaturii cordonului la nounascut. omoplat s.m.-osul umarului; scapula (fr. omoplate) oncocercoza-boala parazitara produsa de viermi din specia Onchocerca.
oncocitom
tumora adenomatoasa formata din oncocite. oncogen,-a adj.-cangerigen (fr. oncogene) oncoliza-distructie a tesutului tumoral. oncologie s.f.-studiul si tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia) oncometru-instrument utilizat pentru masura volumului sanguin circulant la nivelul membrelor.
86
Onicogrifoza-forma deosebita de ingrosare a unghiilor, care iau aspectul de gheara. Onicoliza-dezlipire a unghiei de pe patul ei. ontogeneza s.f.-dezvoltare a individului, de la oul fecundat pana la stadiul de adult; ontogenie (fr.
circular; muschi ~ = muschi circular plasat in jurul pleoapelor si buzelor (fr. orbiculaire)
oreion s.n.
osteocontrita disecanta juvenila a soldului-la baieti intre 5-15 ani-unilateral, se fragmenteaza, turteste si deformeaza capul femural.Colul este scurt, larg si gros. Spatiul articular este normal sau largit.
osteofit s.n.
87
osteomalacie
reumatismul adultilor-apare mai frecvent la femei- are 3 forme: infantila, puerperala si senila.
osteomielita s.f.
tumora benigna a osului, predominant in corticala oaselor lungi - osteoscleroza cu nidus osteolitic.
osteotomie s.f.
88
ovogeneza s.f.
89
paralizie s.f.
boala psihica manifestata prin idei delirante fixe, prin mania persecutiei, a grandorii, prin neincredere etc. fr. paranoia)
paraplegie s.f.
studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicatie stiintifica; metapsihica (fr. parapsychologie)
paratiroida s.f.
referitor la peretele unui os; os ~ (si s.n.) os pereche care formeaza partea de mijloc a cutiei craniene (fr. parietal)
parotida s.f.
boala datorata lipsei de vitamine, care se manifesta prin plagi pe corp, tulburari gastrice si psihice (fr. pellagre)
pepsina s.f.
periartrita s.f.-inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii (fr. periarthrite) pericard s.n.
ansamblu de contractii ale intestinelor care provoaca inaintarea progresiva a continutului din ele.
peritoneu s.n.
pirofobie s.f.
fiecare dintre cele doua organe ale aparatului respirator care asigura schimburile de gaze, la nivelul plamanilor sangele venos transformandu-se in sange arterial.
plaman cardiac
pneumograf s.n.
cu un numar de cromozomi de peste doua ori mai mare decat in faza haploida (fr. polyploide)
poliurie s.f.
cadere sau iesire anormala a unui organ din cavitatea in care se gaseste (fr. prolapsus)
93
prostata s.f.
substanta organica, cu rol important in celula vie, rezultand prin polimerizarea unui mare numar de minoacizi (fr. proteine)
proteza s.f.
aparat, piesa care inlocuieste un membru sau organ al corpului (fr. prothese)
protoplasma s.f.
1. investigatie psihologica avand drept scop a aduce in constiinta sentimente obscure sau refulate 2. metoda psihoterapica bazata pe aceasta investigatie (fr. psychanalyse)
psihastenie s.f.
tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) (fr. psychotherapie)
psihotrop,-a adj.
1. stare de spirit bolnavicioasa caracterizata printr-o surescitare nervoasa provocata de cauze de origine sociala 2. obsesie (fr. psychose)
94
psoriazis s.n.
boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate (insotite de prurit) (fr. psoriasis)
ptialina s.f.
deplasare in jos a unui organ, datorita slabirii muschilor sau ligamentelor (fr. ptose)
puerperala adj.
imaginea insasi (fr. Radiographie). Radioscopie-examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor X (fr. radioscopie). Radioterapie-tratament cu radiatii ?X? ( fr. radiotherapie).
Radiumterapie-tratament cu radiatii de radiu (fr. radiumtherapie). Rahianestezie-anestezie partiala prin injectie in canalul rahidian (fr. rachianesthesie). Rahidian-al coloanei vertebrale (fr. rachidien). Rahitism-boala (la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor, datorita calcifierii insuficiente
(fr. rachitisme). Ramolisment-ramolire; decrepitudine; senilitate ( fr. ramolissment). Recidiva-reaparitie a unei boli (fr. recidive) Rect-partea ultima a intestinului gros (lat. rectum). Reflex-reactie adecvata a organismului fata de un excitant, fara interventia vointei (fr. reflexe). Regurgita-a-i reveni cuiva in gura alimentele din stomac si esofag (fr. regurgiter). Renal-al rinichilor (fr. renal). Resorbtie-disparitie lenta a unui lichid, tesut sau organ prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine (fr. resorption).
95
Retina-membrana inferioara a ochiului, pe care se formeaza imaginea (fr. retine). Rheumatism-boala caracterizata prin dureri in muschi sau in articulatii (germ. Rheumatismus). Reumatologie-studiul afectiunilor reumatice (germ. Rheumatologie). Revulsiv-(medicament) care provoaca revulsie (fr. revulsif). Rezectie-inlaturare totala sau partiala a unui organ sau tesut (fr. resection). Rinalgie-durere de nas (fr. rhinalgie). Rinologie-studiul bolilor nasului (fr. rhinologie). Rinoplastie-refacere operatorie a unui nas mutilat (fr. rhinoplastie). Rinoscopie-examinare a foselor nazale (fr. rhinoscopie).
referitor la saliva; glande ~ = glande, sub limba, care secreta saliva (fr. salivaire).
salivatie
sceros
boala psihica grava caracterizata prin alterarea spiritului, idei delirante si halucinatii (fr. schizophrenie).
sciatic
1. adj., nerv ~ , nerv rahidian care inerveaza partea de jos a corpului 2. s.f., nevralgie pe traiectul nervului sciatic (fr. sciatique).
scizura
sclera
deviatie laterala a coloanei vertebrale (fr. scoliose)scorbut s.n. , boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. (fr. scorbut).
scorbut
boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. ( fr. scorbut).
scrofuloza
sexologie
97
stenoza
instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plamanii) (fr. stethoscope).
stomatita
deviatie a axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea incrucisata (fr. strabisme).
subconstient
1. cusatura a bazelor unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor craniului (fr. suture).
99
telepatie
1. al tiroidei 2. glanda ~a , (si s.f.) glanda endocrina, din partea anterioara a laringelui (fr. thyroide).
tiroidita
radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime ( fr. tomographie).
tonus
introducere in venele unui bolnav a unei cantitati de sange sau de plasma sangvina (fr. transfusion).
100
transplant
trecere a plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici (fr. transsudation).
tratament
ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate de o violenta exterioara; trauma (fr. traumatisme).
trepan
boala de piele contagioasa, provocata de o ciuperca parazita si caracterizata prin caderea parului (fr. tricophytie). Trigemen-nerv ~ , pereche de nervi cranieni care inerveaza o parte a pielii si a muschilor fetei (lat. trigeminus).
trigliceride
esteri de glicerol cu trei molecule de acid gras si sunt lipide de rezerva in organismul uman. Cresterea lor intra in cadrul hiperlipemiei si constituie unul din factorii favorizanti ai aterosclerozei.
tripsina
101
trombopoieza s.f.
obturatie a unei artere ori vene printr-un cheag de sange (fr. thrombose)
trompa s.f.
canal prin care se elimina celulele sexuale formate de ovar (fr. trompe)
tubaj s.n.
introducere in stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucala, a unui tub de cauciuc in scop explorator ori terapeutic (fr. tubage)
tuberculostatic, -a adj., s.n.
boala infectioasa, cauzata de bacilul Koch, care afecteaza diverse organe (fr. tuberculose)
tumefactie s.n.
excrescenta patologica dintr-un tesut de formatie noua, rezultat printr-o inmultire anormala a celulelor (fr. tumeur)
tumora cu mieloplaxe
tumora benigna cu potential malign localizata in epifizele oaselor lungi, mandibula, coaste.
tunica s.f.
atrofie gingivala.
ulcer anastomotic
ulcer extins in intreaga grosime a peretelui organului la nivelul caruia este localizat.
102
ulcer s.n.
leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinta sa se intinda si sa supureze (fr. ulcere)
ulceratie s.f.
preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau puternic inrudit cu acesta, capabil sa induca, dupa administrarea la un subiect receptiv, un raspuns imunitar protectiv fata de o anumita agresiune microbiana. In sangele subiectului inoculat se formeaza anticorpi care il protejeaza contra microorganismului corespondent.
vaccin acelular
V. lipsit de celule preparat prin purificarea componentelor antigenice ale microorganismelor patogene. In acest mod se elimina riscurile reactiilor adverse ce pot fi declansate de v. care contin celule intregi.
vaccin antigripal
V. inactivat continand virioni intacti sau fractiuni virale, administrat prin inhalare sau parenteral. Contine una sau mai multe tulpini din virusurile gripale curent circulante. Asigura protectie scurta si inconstanta.
vaccin antihepatita A
V. viral inactivat recombinat, administrat intramuscular la persoane care lucreaza in zone cu endemie masiva sau in locuri cu risc profesional de infectie.
vaccin antihepatita B
V. obtinut prin tratarea cu formalina a antigenilor de suprafata hepatitici B izolati din plasma purtatorilor umani. Este utilizat indeosebi pentru imunizarea persoanelor cu risc mare de imbolnavire.
vaccin antihepatita B recombin
V. viral neinfectios derivat prin recombinare din antigenii de suprafata ai hepatitei B si clonat in celule de levuri.
103
vaccin antiholeric
V. preparati din bacterii omorate, continand parti egale din tulpinile Inaba si Ogaba de Vibrio cholerae si utilizat pentru imunizare impotriva holerei, obtinuta in 7-28 de zile de la injectare pentru o durata de circa 6 luni. V. nu suprima eliminarea bacteriilor prin fecale si nici transmiterea bolii.
vaccin antimaril
V. cu virus viu atenuat, injectat subcutanat pentru pentru prevenirea febrei galbene.
vaccin antipoliomielitic
se disting doua: 1.V.Salk, din poliovirus inactivat, suspensie in solutie de formaldehida de poliovirus tip I, II si III inactivat, cultivat pe culturi de celule din rinichi de maimuta. 2.V.Sabin, din poliovirus atenuat, continand poliovirus tip I, II si III atenuat, cultivat in celule renale de maimuta.
vaccin antirabic
V. preparat dintr-un virus viu atenuat sau dintr-un virus atenuat si inactivat prin fenol. Se administreaza ca tratament preventiv al turbarii, intr-o serie de 15-18 injectii subcutanate, cu doze progresiv crescute.
vaccin antivariolic
V. preparat din virusul vaccinei, administrat prin scarificare sau prin injectare intradermica. Datorita eradicarii variolei, in prezent v. este administrat obligatoriu doar personalului de laborator expus la virusul variolei.
vaccin autogen
V. preparat din microorganisme care au fost izolate din leziunea unui pacient care va fi tratat cu v.a.
vaccin BCG
V. obtinut din tulpina Calmette-Guerin de bacili ai tuberculozei bovine, care au devenit avirulenti consecutiv unor numeroase treceri pe medii de cultura cu bila de bou.
vaccin DTP
V. preparat cu mai multe variante de microbi din aceeasi specie. Uneori, termenul este utilizat pentru desemnarea unor v. preparate din germeni inruditi, dar care se deosebesc prin unele proprietati esentiale.
vaccin sensibilizat
V. microbian preparat prin punerea in contact a germenilor cu un ser ce contine anticorpi specifici acestora.
vaccin TAB
V. polivalent format dintr-o suspensie de bacili tifici si paratifici, omorati printr-un tratament termic sau printr-un bactericid.
vaccin TABC
V. antitifo-paratifoidic A,B si C. Este produs mai rar si doar pentru tarile unde exista cazuri de febra paratifoida date de Salmonella paratyphi C.
104
vaccin TABDT
1. Reactie locala cutanata sau uneori sistemica, generalizata dupa administrarea prin sacrificare sau intradermica a virusului vaccinei, in vaccinarea antivariolica. 2. Boala a bovinelor determinata de virusul vaccinei.
vaccinare
metoda de preventie a anumitor boli microbiene, virale sau parazitare avand ca scop determinarea unei imunitati active prin introducerea in organism (pe cale orala, parenterala sau prin sacrificare) a unor preparate denumite vaccinuri.
vaccinare asociata
utilizarea unor amestecuri de vaccinuri microbiene sau de anatoxine pentru obtinerea imunizarii simultane impotriva mai multor agenti infectiosi microbieni.
vaccinare toxinica
V. cu ajutorul toxinelor difuzabile nemodificate. Este periculoasa, chiar cand se utilizeaza amestecuri de toxine cu ser antitoxic.
vaccinat
despre o persoana careia i s-a administrat un vaccin, devenind astfel imun la o anumita boala infectioasa.
vaccinostil
formatiune cavitara intracelulara, mai mare decat o vezicula, lipsita de structura interna sau cu o structura simpla si delimitata de o membrana.
Vacuolizare-procesul de formare al vacuolelor. vacuum-extractor
aparat utilizat in obstetrica pentru extragerea fatului din caile genitale. Este alcatuit dintr-o ventuza care se aplica pe capul fatului si un dispozitiv cu care se obtine vidul partial necesar prinderii ventuzei. Sin: ventuza obstetricala, vid-extractor.
vagal
conduct musculomembranos al aparatului genital feminin, cu o lungime de circa 8 cm, situat de la vulva la colul uterin si avand o elasticitate considerabila. V. este situat in perineul anterior, intre vezica si rect, inferior fata de uter. Organ al copulatiei, v. este calea de eliminare a fluxului menstrual si lasa sa treaca fatul si anexele sale in nasterea naturala.
vaginal
tunica vaginala.
105
vaginalita
inflamatie a mucoasei vaginale. Foarte frecvente, v. se manifesta prin hipersecretie vaginala si durere la trecerea urinii. Se asociaza adesea cu inflamatii ale vulvei, glandelor Bartholion si colului uterin.
vaginodinie
care exercita un efect similar intreruperii impulsurilor transmise prin nervul pneumogastric (vag) si prin extensie, inhibitor asupra sistemului nervos parasimpatic, adica parasimpaticolitic.
vagotomie
sectiune a unui nerv pneumogastric sau a ramurilor acestuia, practicata in scop terapeutic.
vagotonic
stare, uneori constitutionala, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestata prin predominarea actiunii sistemului parasimpatic asupra diferitelor organe. In esenta, v. se traduce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arteriala si tendinte sincopale, atonie veziculara, constipatie, tulburari de sudatie, spasme motorii involuntare si dureroase, hipoestezie a corneei si faringiana.
vagotrop
substanta care actioneaza prin stimularea nervului vag, determinand indeosebi diminuarea ritmului cardiac si scaderea presiunii arteriale.
valenta
numar care exprima aptitudinea atomilor de a se inlocui sau de a se asocia in combinatiile chimice. V. unei substante simple, in chimia anorganica, sau a unui radical, in chimia organica, reprezinta capacitatea de substitutie sau de combinare cu hidrogenul.
Valeriana Officinalis
planta din familia Valerianaceae: rizomul si radacina contin un ulei bogat in terpenoide si acizi izovalerianic si alfa-hidroxiizovalerianic. Extractul are actiune sedativa si spasmolitica.
valgus
anomalie de pozitie la nivelul membrelor, care consta in derivarea in afara axului longitudinal a membrului in totalitate sau a unei parti a acestuia.
106
1. Calitatea de a fi valid, starea unui subiect valid. 2. Cu referire la o proba sau la un test: capacitatea de a recunoaste subiectii indemni de cei afectati de o anumita boala.
valina
Acid alfa-amino-izovalerianic, prezent in mai multe proteine fibroase, de origine vegetala sau animala. V. este esentiala pentru cresterea optima a copilului si in echilibru azotat la adult.
valoare
rezultat al masurarii cantitative a unei activitati , concentratii sau a eficientei. V. se exprima numeric, iar uneori este aprximativa in conditiile variabilitatii biologice.
valoare de referinta
valoarea unei marimi obtinuta pe grupe omogene de subiecti, selectionati pe baza unor criterii precise de varsta, factori de risc, obiceiuri alimentare. Este determinata prin utilizarea unor criterii statistice.
valoare globulara
raportul dintre hemoglobinemia serica si numarul de globule rosii folosit pentru a determina cantitatea relativa de hemoglobina continuta intr-un globul rosu si a o compara cu aceea a unui subiect normal.
valoare predictiva
v. unui test, a unui semn sau a unui simptom in stabilirea existentei unei boli (v.p. pozitiva) sau a absentei unei boli (v.p. negativa).
valva
1. repliu membranos al tunicii interne a unui conduct, a unei vene, artere sau a inimii. V. impiedica, prin inchiderea sa intermitenta, refularea continutului lichidian cuprins in conductul sau in organul respectiv. 2. Instrument chirurgical care permite departarea partilor moi ce astupa un organ cavitar.
valva bioproteica
v. cardiaca artificiala alcatuita din tesut biologic, de obicei de origine porcina, montata in suport de plastic sau metalic.
valvula
1. Valva de dimensiuni mici. 2. Formatiune anatomica in forma de plica acoperind incomplet un orificiu.
valvula atrioventriculara
fiecare din cele doua sisteme valvulare anexate orificiilor auriculoventriculare drept si stang ale inimii. V. tricuspida (dreapta) si v. mitrala (stanga).
valvula ileocecala
v. atrioventriculara stanga, formata din doua valve, una dreapta, interna sau marea valva si alta stanga, externa sau mica valva, destinate sa obtureze orificiul mitral in timpul sistolei.
107
stomacului.
valvula tricuspida
v. atrioventriculara dreapta, alcatuita din trei valve triunghiulare, anterioara, inferioara si interna, destinate sa obtureze orificiul tricuspid in timpul sistolei.
valvular
repliuri permanente ale mucoasei intestinului subtire situate perpendicular pe axul intestinal, de la unghiul duodenojejunal pana la capatul distal al ileonului.
valvule Houston
repliuri ale mucoasei rectale cu aspect semilunar, in numar de trei. Corespund la suprafata rectului unor santuri. sin: valvule rectale.
valvule sigmoide
repliuri subtiri, in numar de trei, anexate fiecaruia dintre orificiile arteriale ale inimii. Aceste v. inchid orificiul aortei si al arterei pulmonare in timpul diastolei, impiedicand astfel refluxul de sange in ventricule.
valvule uretrale
repliuri mucoase anormale, congenitale, care formeaza in lumenul uretrei un obstacol ce se opune scurgerii urinii, cu consecinte rapide asupra aparatului urinar.
valvulectomie
excizia operatorie, partiala sau totala, a valvelor unui orificiu cardiac afectate de un proces patologic, in vederea inlocuirii acestora printr-o proteza valvulara sau o grefa.
valvulita
procedeu chirurgical practicat in scopul corectarii unui reflux de sange la nivelul unuia dintre orificiile inimii.
valvulotomie
inhibitor puternic al majoritatii enzimelor care cliveaza legatura cu terminala fosfat de la nivelul ATP.
vanadiu
elementul 23, cu simbolul V. Sarurile sale sunt utilizate, uneori, in terapeutica. Absorbit la nivelul plamanilor provoaca intoxicatii.
108
Vanilie-pastaia sau extractul plantei orhidiacee Vanilla planifolia care, pe langa folosirea larga in
industria alimentara, este utilizata in medicina ca agent aromatizant, de obicei sub forma de tinctura.
vanilism
intoxicatie cu vanilie.
vaporizare
fenomen prin care un corp trece din stare lichida in stare de vapori prin absorbtie de caldura.
vaporizator
dispozitiv pentru producerea de aerosoli sau ceata proveniti dintr-o solutie care contine medicamente ce pot fi administrate pe cale respiratorie.
vapoterapie
material obtinut din rocile calcaroase; v.nestins este oxid de calciu, iar cel stins este hidroxid de calciu. Este utilizat in scopuri de igiena.
var sodat
amestec de hidroxid de calciu cu soda caustica, utilizat sub forma de pulbere sau de granule pentru absorbtia bioxidului de carbon expirat in aparatele de anestezie sau in cele de explorare functionala respiratorie.
variabila
insusire fundamentala a organismelor, constand in schimbarea discontinua a caracterelor sau a asocierilor de caractere.
variabilitate genetica
estimarea diversitatii genetice a unei populatii sau a unui lot cu ajutorul metodelor de genetica cantitativa.
varianta
1. In statistica, marimea concreta a unei caracteristici cantitative. 2. V. de virus, tulpina ale carei proprietati difera de cele parentale.
varicela s.f.
totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (fr. vascularisation)
vasoconstrictie s.f.
veneric,-a adj.-(despre boli) care afecteaza organele sexuale, transmitandu-se prin contact sexual
(germ. venerisch)
venerologie s.f.
osteocontrita vertebrala infantila apare intre 5-10 ani se turteste un singur corp vertebral, cu fete plane, corpul vertebrei mai calcificat cu discurile vecine normale.
vertebra s.f.
fiecare dintre oasele in forma de inel care constituie coloana vertebrala (fr. vertebre)
vertex s.n.
1. vezica mica 2. basicuta plina de lichid care apare pe piele si mucoase in diferite boli (fr. vesicule)
virologie s.f.
110
anticoagulant, cumarina sintetica, utilizat sub forma de sare de sodiu sau de potasiu.
western blot
tehnica pentru detectarea proteinelor (antigenelor) specifice. Proteinele sunt mai intai separate prin electroforeza si imobilizate pe un suport solid (hartie), apoi sunt identificate cu ajutorul anticorpilor specifici radiomarcati. Aceasta metoda este utilizata pentru serodiagnosticul de confirmare a HIV.
whartonita
inflamatia peretelui canalului Wharton (glanda submaxilara), cauzata adesea de prezenta calculilor salivari in glanda submaxilara.
wheezing
zgomot respirator anormal cu timbru variabil, perceptibil in oricare timp al respiratiei si adesea de la distanta. Se constata indeosebi la astmatici sau in cazul stenozelor sau obstructiilor bronsice.
wirsungografie
radiografie a canalului Wirsung, obtinuta prin duodenoscopie urmata de cateterism, cu injectarea unui produs de contrast in canal.
wohlfahrtia magnifica
specie de musca vivipara raspandita in mediul rural in toata Europa, in special in Est. Isi depune larvele in plagi la om si animale, in cavitatile lor naturale.
Wrapping-anglicism prin care este denumita o tehnica de tratament al anumitor anevrisme
arteriale (indeosebi aortice). Consta in inconjurarea anevrismului cu o lama din material sintetic inextensibil, destinata sa limiteze extensia anevrismului si implicit ruptura acestuia.
wuchereria
gen de viermi din superfamilia Filarioidea, ordinul Nematodes, raspanditi in tarile cu clima calda.
wuchereria bancrofti
specie de vierme nematod din genul Wuchereria, parazit al sistemului limfatic la om, care determina filarioza si secundar elefantizis. Femelele parazitului produc embrioni care raman in timpul zilei in organele interne, iar noaptea trec in circulatie, cand pot fi transmisi la om de tantari, indeosebi din genul Culex.
wuchererioza
xantin-oxidaza
enzima care catalizeaza oxidarea hipoxantinei in xantina, a xantinei in acid uric si a adeninei in 2,8-dioxiadenina.
xantina
baza purinica existenta in majoritatea tesuturilor si fluidelor din organism, in anumite plante si in unii calculi urinari. X. este o molecula intermediara in degradarea adenozin monofosfatului in acid uric, fiind formata prin oxidarea hipoxantinei.
xantiurie
1. Excretia unor cantitati mari de xantina prin urina. 2. Boala ereditara rara cu caracter autozomal recesiv, determinata de un deficit in xantin-oxidaza.
xantocit
1. Coloratie galben-portocalie a tegumentelor, determinata cel mai frecvent de o crestere a carotenemiei. 2. Coloratie galbena a LCR, indeosebi din cauza unei hemoragii meningiene.
xantodermie
1. Xantocromie. 2. Subicter localizat in anumite puncte ale tegumentelor (palma, planta, sant nazolabial) observat in colemia familiala. varietate de xantom care contine elemente fibroase.
Xantogranulom-formatiune de aspect pseudo-neoplazic care infiltreaza tesutul adipos, constituita
infiltrat dermic, alcatuit din tesut conjunctiv format din celule histiocitare cu protoplasma spumoasa, incarcata cu lipide.
xantom juvenil
leziune benigna, regresiva spontan, survenind in primul an al vietii si constituita in noduli rosii, apoi galbui, diseminati.
xantomatoza
termen generic in care sunt cuprinse o serie de boli dismetabolice traduse prin depozite lipidice multiple.
xantomatoza cerebrotendinoasa
afectiune familiala apartinand grupului neurolipidozelor. Se caracterizeaza prin prezenta de xantoame la nivelul tendonului Ahile, in substanta alba cerebrala, la nivel ocular, si in plamani.
xantomatoza hipercolesterolemi
afectiune cu transmitere autozomala, manifestata clinic prin prezenta xantoamelor, xantelasma, cerc pericornean si aterom arterial precoce, care domina prognosticul.
112
retentie sanguina a compusilor aromatici rezultati din degradarea aminoacizilor aromatici; se determina prin reactia xantoproteica.
xantopsie
metoda de diagnostic in care se folosesc gazde intermediare in scopul multiplicarii unor paraziti greu de gasit la gazda definitiva.
xenofobie
eterogeneza, adica aparitia de caractere diferite la indivizi apartinand unor generatii succesive.
xenon
izotop radioactiv al elementului gazos, cu simbolul Xe, utilizat in investigarea prin scintigrafie a ventilatiei pulmonare.
xenopatie
delir de influenta.
xerocheilie
eritrocit deshidratat si cu un continut scazut de cationi din cauza permeabilitatii crescute a membranei care duce la pierderea de potasiu si apa in mediul extern al celulei.
xerocitoza ereditara
forma rara de anemie hemolitica familiala cu transmisie dominanta, hemoliza moderata si splenomegalie. Hematiile sunt dense, prin diminuarea apei intracelulare, si prezinta o rezistenta osmotica crescuta. Cauza bolii nu este cunoscuta.
xeroderma pigmentosum
dermatoza familiala; hipersensibilitate cutanata la lumina solara, manifestata prin pete, urmate de ulceratii, atrofii, iar ulterior de epitelioame multiple.
Xerodermie-termen utilizat rar pentru desemnarea unor forme fruste de ihtioza, manifestate prin
xerofagie
uscare si retractie a conjunctivei si a corneei determinata indeosebi de o carenta in vitamina A, mai rar in relatie cu o conjunctivita cronica sau cu un glaucom.
xeromamografie
procedeu de obtinere a radiografiilor la sec, pe baza unor efecte fotoelectrice, evitandu-se astfel tratamentele chimice la care sunt supuse cliseele radiografice clasice.
xerosis
keratinizare superficiala a epiteliului conjunctivei bulbare, apoi a epiteliului corneei, marcand debutul xeroftalmiei.
xerostomie
stare de uscaciune a cavitatii bucale, determinata de scaderea masiva sau de disparitia secretiei salivare.
xeroza
uscaciune a pielii, prin diminuarea secretiilor glandelor sudoripare si in special a celor sebacee.
xifodinie
care are forma unei sabii. Ex: apendicele x., partea inferioara a sternului.
xifoidita
lichid incolor, solubil in alcool si eter, obtinut prin distilarea petrolului, folosit ca solvent.
xilina
pentoza de origine vegetala implicata in interconversiile carbohidratilor in afara celulei. Este utilizata in investigarea functiei intestinale.
Xisma-material solid asemanator unor fragmente de membrane, eliminat uneori in diaree.
114
specie de bacili Gram-negativi, facultativ anaerobi din genul Yersinia, familia Enterobacteriaceae, care constituieagentul etiologic al pestei pneumonice si a celei bubonice la oameni si la diverse rozatoare.
Yersinoza
boala infectioasa cronica determinata de Yersinia enterocolitica si manifestata prin diaree, enterita, pseudoapendicita, ileita, eritem nodos si, mai rar, septicemie si artrite acute.
tulburari care pot aparea dupa alimentatia bogata in malai sau alte derivate din porumb.
zelofobie
z. IV cardiac.
zgomot auricular
sin: acufena.
zgomot auscultatoriu
zgomot de ejectie perceput ca un clacment arterial protosistolic, produs la debutul ejectiei ventriculare. Apare in stenoza valvulara, aortica sau pulmonara.
zgomot de fond
ansamblu de semnale parazite , fie de origine exterioara unui aparat, fie de origine interna. Aceste semnale sunt inregistrate la nivelul etajului terminal al unui lant de masurare si se suprapun semnalelor studiate.
zgomot de percutie
complet, din cauza sumarii zgomotului I cu zgomotul IV, in momentele cand sistola atriala coincide in timp cu cea ventriculara.
115
zgomot glotic
zgomot determinat de trecerea aerului in orificiul glotic, fiind perceput in mod normal in imediata vecinatate a traheei si a bronsiilor suse.
zgomot hipocratic
ansamblu de fenomene sonore corespunzand fenomenelor mecanice si hemodinamice produse in timpul revolutiei cardiace.
zgomote Korotkoff
zgomote arteriale care permit masurarea presiunii arteriale prin metoda auscultatiei.
zigodactilie
1. Care se refera la pometii obrazului. 2. Fiecare dintre muschii mare si mic. 3. Os.
zigot
structura enzimatica specifica unei anumite populatii de microorganisme identificata prin electroforeza.
zimogen
diagrama benzilor obtinute prin electroforeza unui extract de proteine enzimatice solubile.
zinc-insulina
insulina cristalizata romboezona controlata zona cu acces controlat pentru evitarea riscului de iradiere cu radiatii ionizante nucleare.
zona erogena
regiune cutanata sau mucoasa care poate fi sediul unei excitatii sexuale.
zona oftalmica
forma topografica de zona, manifestata printr-o eruptie veziculara unilaterala in teritoriul cutanat al nervului oftalmic, prima ramura a trigemenului.
zona trigger
zona cutaneo-mucoasa particulara, de obicei redusa ca intindere, a carei stimulare poate declansa dureri fulgurante.
zonita
116
Zonula-1. Zona anatomica de dimensiuni mici. 2.Jonctiune aderenta in forma de centura care
incercuieste extremitatea apicala a unei celule epiteliale si o leaga de celulele vecine. Ex: zonula adherens. 3. Zonula Zinn.
zonula occludens
distructia enzimatica a zonulei Zinn, practicata in cursul unor interventii pentru cataracta.
zonulotomie
incizia sau sectionarea zonulei Zinn, folosita mai ales in unele tehnici de extractie totala a cristalinului.
zooantropie
1. Atasament exagerat, afectiune morbida, fata de un animal, indeosebi pentru caine sau pisica. 2. Forma de parafilie constand in preferinta pentru animale in provocarea si in finalizarea excitatiei sexuale.
zoofobie
1. Tendinta de a gasi la om, corespondente in lumea animala. 2. Convingerea in posibilitatea transformarii in animal.
zoonoza
boala a animalelor.
zooplancton
1. Profilaxia aplicata la animale, in medicina veterinara. 2. Prevenirea sau ameliorarea bolilor umane determinate de expunerea la infectii cu origine animala.
zoopsie
117