Insuficienta Renala

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
COLEGIUL NICOLAE PĂULESCU

Specializarea Asistent Medical Generalist
LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
ABSOLVENT: Căzănescu Elena

COORDONATOR: Sinca Daniela Georgiana
RM. SĂRAT
2017
ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU
INSUFICIENȚĂ RENALĂ
2
CUPRINS
Motto ........................................................................................................4
1. INTRODUCERE ........................................................................................5
1.1. Argument..............................................................................................5
1.2. Istoricul bolii .......................................................................................5
2. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL .........................6
3. INSUFICIENȚA RENALĂ .....................................................................11
3.1. Definiţie .............................................................................................11
3.2. Frecvența bolii...................................................................................13
3.3. Etiologie .............................................................................................15
3.4. Simptomatologie ................................................................................16
3.5. Diagnostic .........................................................................................17
a) Pozitiv ..............................................................................................17
b) Diferențial .......................................................................................18
3.6. Examinări..........................................................................................19
a) Clinice...............................................................................................19
b) Paraclinice........................................................................................23
3.7. Evoluţie şi prognostic ........................................................................25
3.8. Tratament ..........................................................................................26
4. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ...........34
4.1. Cazul nr. 1 ........................................................................................36
4.2. Cazul nr. 2 ........................................................................................46
4.3. Cazul nr. 3 ........................................................................................57
Anexe .......................................................................................................66
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................68
3
Motto
„Apa: cărăuşul naturii.”

Leonardo da Vinci
„Apa este cel mai neglijat nutrient în dieta noastră, dar unul dintre cele
mai vitale.”
Kelly Barton
4
1. INTRODUCERE
1.1. Argument
Promovarea şi menţinerea sănătăţii cât şi prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective

importante în actualul sistem de sănătate. Medicina zilelor noastre are un caracter profund
profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la datoria de a păstra sănătatea. Dar existenţa
omului nu poate fi concepută fără boli, de aceea preocuparea pentru îngrijirea pacientului a
fost şi rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinei.
Între bolile frecvent întâlnite se înscrie şi insuficiența renală. În practica pe care am
făcut-o în spital de-a lungul celor trei ani am întâlnit destul de des cazuri cu insuficiență
renală ca şi afecțiune, dar şi asociată altor boli, iar tratarea ei consumă multă energie şi mult
timp datorită complexității fiecărui caz în parte.
În concluzie rinichii îndeplinesc in organism trei funcții de bază:
-funcția de epurare sanguină;
-funcția de menținere a echilibrului osmotic;
-funcția de menținere a echilibrului acido-bazic.
Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală urmată
uneori de instalarea comei uremice.
1.2. Istoricul bolii
Insuficienţa renală acută (IRA) reprezintă o urgenţă medicală acută definită ca un

sindrom acut de pierdere rapidă parţială sau totală şi potenţial reversibilă a funcţiei de excreţie
renală, tipic pe un parenchim renal sănătos şi rareori pe o nefropatie veche. Incidenţa este
reprezentată de un procent de 5% dintre pacienţii spitalizaţi, aproximativ 20% dezvoltând IRA
în terapia intensivă.
În cadrul pacienţilor ce dezvoltă IRA izolată, neînsoţită de alte boli, mortalitatea este
estimată a fi sub 10% în comparaţie cu cei ce dezvoltă IRA în cadrul unor boli critice severe,
mortalitatea ajungând în aceste cazuri între 60-100%. Insuficiența renală acută este o boala
gravă, cu un tablou clinic variat și cu o mortalitate mare . Factorii predispozanţi sunt
reprezentaţi de: vârstă, hipotensiune, bolile aterosclerotice, traumatisme, diuretice, AINS ,
sepsis şi bolile renale preexistente.
Un tratament cauzal nu este în mod obișnuit posibil. Tratamentul constă într-o

optimizare a circulației și a fluxului sanguin renal, evitând medicamentele dăunatoare
rinichilor și eliminând obstacolele din calea de drenaj a tractului urinar.
5
2. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL
Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale urinei:
calice, bazinete, uretere, vezica urinară şi uretra.
Rinichii, organele secretoare ale urinei, au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o
parte şi de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi este înconjurat de un strat celulo-adipos şi
învelit cu o capsulă fibroasă inextensibilă, fiind situat în loja renală.
Rinichiul este împărțit în două zone principale:

- o zonă exterioară mai deschisă la culoare numită cortex renal;
- o zonă interioară mai inchisă la culoare numită medulara renală.
În interiorul medularei există 8 sau mai multe secțiuni de formă conică cunoscute sub
numele de piramide renale. Ariile dintre piramide poartă numele de coloane renale.
Rinichii au o margine convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul

superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit din artera şi vena
renală, limfaticele, nervii, joncţiunea uretro-bazinetală. Rinichiul drept este ceva mai jos situat
decât cel stâng. Mărimea normală a rinichilor unui adult este de aproximativ 10-13 cm
lungime și 5-7,5 cm lățime. Rinichiul cântărește aproximativ 150 g.
Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi
dedesubtul lor de muşchii şi aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale.
Situarea lombo-abdominală a rinichilor explică de ce durerile renale pot fi resimţite lombar,
abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce
flegmoanele perinefretice cu evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică.
6
Unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului este nefronul, alcătuit din glomerul
(polul vascular) şi tubul urinifer (polul urinar). Numărul nefronilor din cei doi rinichi se
evaluează la 2 milioane.
Glomerulul - este primul element al nefronului şi este alcătuit dintr-un ghem de

capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală.
Capilarele se reunesc apoi şi formează o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în
jurul primei porţiuni a tubului urinifer.
Tubul urinifer - al doilea element al nefronului - se prezintă sub forma unui canal
lung de 50 mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman, tubul contorţ proximal,
ansa Henle, tubul contorţ distal şi tubii colectori.
7
Capsula Bowman - are forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este
alcătuită din două foiţe. Capsula Bowman împreună cu glomerulul pe care-l conţine, poartă
numele de corpuscul Malpighi. Din tubii contorţi distali, prin canalele colectoare şi canalele
comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.
Ureterul - canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt de
aproximativ 5 cm, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi traversează prostata,
de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom sau cancer de prostată cu
răsunet asupra întregului arbore urinar.
Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele care irigă acest organ provin direct din artera aortă abdominală.
Vascularizaţia arterială a rinichiului prezintă unele caractere particulare, care nu sunt decât o
adaptare a circulaţiei la funcţiile rinichiului.
Venele se varsă direct în vena cavă inferioară. Capilarele arteriale confluează la
nivelul capsulei renale formând reţele venoase cu aspect stelat (venele stelate). Acestea
pătrund în substanţa corticală, unde formează venele interlobulare, care se deschid în vena
cavă inferioară.
Rinichiul primeşte fibre nervoase vegetative din plexul renal. Aceste fibre ajung la
rinichi pe calea vaselor renale. Capsula este inervată de fibre senzitive mielinice.
8
Fiziologia aparatului excretor
Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcții, iar funcția
principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea (curățirea) organismului
de substanțe toxice.
Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul
glomerulilor şi de reabsorbţie şi secreție la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulară se
formează urina primitivă (150 m1 urină primitivă/ 24 de ore din filtrarea a 1500 m1 plasmă).
Urina primitivă (filtratul glomerular) are compoziția plasmei, dar fără proteine, lipide şi
elemente figurate. Conține: apă, glucoză, uree, acid uric şi toți electroliții sângelui. În faza
următoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se
formează urina definitivă. Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în
mare cantitate substanțele utile şi în cantitate mică, pe cele toxice.
Substanțele utile sunt substanțe cu prag, care sunt eliminate prin urină numai când
concentrația lor sanguină a depășit limitele fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonații etc.).
Substanțele toxice sunt substanțe fără prag, eliminarea lor urinară făcându-se imediat
ce apar în sânge. Apa este reabsorbită în proporție de 99%, glucoza în întregime (condiția este
ca în sânge să existe mai puțin de 1,60 g glucoză ‰); sărurile şi în particular clorura de sodiu,
în proporție variabilă (98 - 99%). Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție
mult mai mică (33% uree, 75% acid uric).
În afara procesului de reabsorbţie, rinichiul are şi proprietăţi secretorii, putând elimina
şi chiar secreta unele substanțe, ca amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-
bazic. Deci, procesul de formare a urinei cuprinde o fază glomerulară, în care prin filtrare se
formează urina inițială (primitivă) şi o fază tubulară, în care prin reabsorbţie şi secreție se
formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali prin
procesul de concentrare, sub influenţa hormonului retrohipofizar.
După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție, rinichiul elimină unele substanțe
într-o cantitate mai mare sau mai mică, rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată
permanent - diureza (1,5 - 2,5 ml/min.) - se depozitează în vezica urinară unde, când se
acumulează o anumită cantitate (250 - 300 ml), se declanșează micțiunea - deschiderea
sfincterului vezical şi golirea vezicii. Micțiunea este un act conștient, deschiderea şi
închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.
În afară de funcția excretorie (formarea şi eliminarea urinei), rinichiul are un rol
predominant în menținerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi şi cruţarea
bazelor, menținând pH-ul la 7,35. Rinichii mai asigură constanța presiunii osmotice a plasmei
9
eliminând sau reținând, după caz, apa şi diferiți electroliți. Secretă unele substanțe ca renina,
cu rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale, elimină unele medicamente, substanțe
toxice etc.
În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază: funcția de epurație
sanguină, funcția de menținere a echilibrului osmotic şi funcția de menținere a echilibrului
acido-bazic.
Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală
urmată uneori de instalarea comei.
10
3. INSUFICIENȚA RENALĂ
3.1. Definiţie
INSUFICIENȚA RENALĂ este incapacitatea rinichilor de a-și îndeplini funcția ce
le revine în homeostazia organismului.
Clasificare
-Insuficiența renală parțială semnifică diminuarea unor anumite funcții ale
nefronului; apare în afecțiuni tubulare.
- Insuficiența renală globală apare ca urmare a reducerii numărului NFA (activitatea
funcțională a nefronilor) și se instalează:
- acut, frecvent reversibil ;
- cronic, ireversibil cu perioada compensată urmată de uremie.
În faza de debut semnele de uremie lipsesc .Semnele clinice dominante variază de la
caz la caz, în funcție de natura agresiunii.
Cei mai mulți bolnavi prezintă tabloul incipient al șocului:
-tegumente palide;
-extremități reci;
-puls rapid și filant;
-vene superficiale colabate;
-respirație rapidă;
-stare de excitație nervoasă sau adinamie;
-tensiune arterială scazută sau moderat scazută;
-nu prezintă edeme.
Există numeroase cazuri când semnele de șoc sau chiar colapsul circulator nu sunt
evidente, TA normală, se evoluează spre anurie. Chiar în stadiul de început al insuficienței
renale se poate evidenția oligoanuria:
-oliguria=400-500ml/24 ore;
- anuria ≤ 100ml/24 ore.
11
Insuficienţa renală acută (IRA) reprezintă o urgenţă medicală acută definită ca
un sindrom acut de pierdere rapidă parţială sau totală şi potenţial reversibilă a funcţiei de
excreţie renală, tipic pe un parenchim renal sănătos şi rareori pe o nefropatie veche. Semnul
major al insuficienței renale acute este anuria.
Anuria reprezintă încetarea patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. Acesta
este simptomul care defineşte absența secreţiei şi excreţiei de urină. Clinic, bolnavul nu
prezintă micţiuni spontane de 24 de ore sau chiar mai mult, iar la examenul obiectiv (palparea
bimanuală), examenul ecografic sau la sondaj vezical, vezica este goală.
Anuria trebuie diferenţiată de la început de retenţia acută de urină, la care funcţia
de secreţie şi excreţie este prezentă. Clinic se constată de la palparea hipogastrului sau la
palparea bimanuală globul vezical care se vizualizează şi ecografic, iar la sondajul vezical se
obţine urină în cantitate mare, peste capacitatea normală a vezicii urinare.
Funcţia renală normală este asigurată de trei factori principali:
· presiunea sangvină şi compoziţia hidro-electrolitică a sângelui;
· starea parenchimului renal;
· permeabilitatea căilor urinare excretorii.
În acest fel se disting trei tipuri de anurii, după locul de acţiune al agentului
etiologic: prerenală, renală şi postrenală. Caracteristica lor principală este faptul că atât în
anuriile prerenale, cât şi în cele postrenale, dacă nu este înlăturat focarul cauzal, ele devin
renale.
12
Insuficiența renală cronică (IRC) se defineşte ca incapacitatea rinichilor de a-şi
satisface multiplele funcţii datorită distrugerii lent progresive a populaţiei de nefroni.
Simptomologia clinică şi modificările biologice întâlnite în cazul IRC sunt rezultatul
insuficienţei acestor funcţii:
1. Funcția excretorie
Alterarea capacităţii maximale de concentrare a urinei ;
Alterarea capacitatii maximale de diluare a urinei ;
Modificări ale echilibrului hidro-electrolitic;
Modificări acido-bazice ;
Alterarea capacitătii de epurare a rinichilor privind toxinele exogene şi endogene: retenţia
azotată, retenţia toxinelor uremice-autointoxicarea organismului cu răsunet asupra
metabolismelor şi sistemelor.
2. Funcţiile de sinteză:
Insuficienţa sintezei de eritropoetină – anemia renală ;
Insuficiența de sinteză a 1,25(OH)2D3 – modificări ale metabolismului fosfo-calcic.
Totalitatea acestor fenomene definesc sindromul uremic.
IRC poate fi generată de orice boală renală cronică care distruge populaţia de nefroni.
Primele boli renale cronice generatoare de IRC sunt: glomerulonefritele, nefropatiile
tubulointerstiţiale, bolile chistice ale rinichiului.
3.2. Frecvența bolii

Insuficiența renală este o maladie serioasă a rinichilor, cu o incidență în continuă
creștere, care constă în diminuarea capacității rinichilor de a asigura filtrarea și eliminarea
produselor toxice ale sângelui, imposibilitatea de a controla echilibrul corpului în apă și
săruri, dar și de a regulariza presiunea sanguină. Bolile renale erau etichetate prin boli grave,
extrema lor fiind insuficiența renală cronică terminală în care viața nu mai este posibilă decât
prin dializă. Sigur ca bolile renale sunt boli grave.
Ceea ce a devenit evident în ultimii 10 ani, în urma unui studiu epidemiologic realizat
în Statele Unite ale Americii a fost următorul fenomen: între 10 și 11% din populație suferă
de afectare renală. La acest fapt s-a ajuns luând în calcul funcția renală care este evidențiată
de ceea ce numim “Clereance de creatinină”.
De asemenea, în ultimii cinci ani s-a constatat o ușoară modificare a funcției renale în
sensul negativ. De exemplu, a avea o creatinină ușor modificată - nu vorbim de valori mari -
13
un clereance de creatinină ușor modificat reprezintă un semn de rău augur pentru bolnavii
cardiaci. Mai ales dacă acest lucru nu este identificat și tratat corespunzător la timp.
Asistăm la o întreagă modificare de concepte medicale. Astfel, o boală care era de

ultraspecialitate devine o problemă de sănatate publică. Ideea principală este de a depista
pacienții cu insuficiență renală încă din stadiile ințiale și de a impune o schemă terapeutică
pentru ca aceștia să nu ajungă la dializă sau să nu moară din cauza complicațiilor dacă mai au
și alte afecțiuni asociate.
Depistarea bolii renale este, în ultima perioadă, mai corectă atât prin faptul că medicii
de familie se gândesc că un anumit pacient poate avea o astfel de afecțiune și îl dirijează către
unități spitalicești pentru ca boala să fie evaluată și diagnosticată după un plan terapeutic, pe
de o parte. Pe de altă parte, boala renală se intersectează cu foarte multe alte afecțiuni.
Diabetul, în proporție de 30-40%, conduce spre boală renală, iar din cadrul bolii diabetice se
drenează un număr foarte mare de cazuri spre nefrologie. Hipertensiunea în mod categoric are
componență renală; la fel bolile imunologice, bolile infecțioase, bolile reumatologice.
Deci, atât medicii de familie, cât şi din celelalte specialități sunt constienți că e posibil
ca o boală renală să fie însoțită de patologia specifică sau patologia specifică să conducă spre
o complicație renală. Așadar există o creştere a prevalenței bolii renale, numai că aceasta este
ca un iceberg. Datorită acestui fapt mulți pacienți se prezintă intr-o fază avansată. Nu este
foarte greu de identificat în prezent boala renală - se face sumarul de urină, testele specifice de
laborator, se observă mărimea rinichilor. În ultimii ani, având posibilitatea instruirii
studenților si rezidenților la o cotă mult mai performantă, s-au adâncit și investigațiile.
Progrese s-au înregistrat mai ales în ceea ce privește cauzele bolii renale - teste imunologice,
biopsia renală ghidată, investigația histologică a rinichilor.
Mai mult, transplantul renal a determinat continuarea investigațiilor, pe primul loc

situându-se nefropatiile glomerulare (pacienții prezintă edem, hipertensiune arterială,
disconfort cu greață, vărsături), apoi diabetul și hipertensiunea care pot fi cauza sau efectul în
boala renală. De asemenea, populația vârstnică reprezintă un insuficient renal potențial,
datorită faptului că rinichiul îmbatrânește exponențial. Acest tip de pacient are o patologie
cardiovasculară, reumatologică și se află sub tratament. Toate aceste tratamente (antibiotice,
antiinflamatoare nesteroidiene etc.), administrate într-o anumită schemă, neținând cont de
vârsta, pot să precipite o insuficiență renală care era latentă, tolerată. De asemenea, un număr
mare de bolnavi cu boli renale sunt dintre cei care au antecedente hepatice.
Această boală trebuie depistată la timp. Dacă acest lucru se intamplă și dacă
14
bolnavul este urmărit periodic de medicul specialist, mai ramâne ca acesta sa combată factorii
de progresie renală. De asemenea este esențial controlul hipertensiunii, iar în cazul
diabeticilor glicemia trebuie controlată în mod constant. În momentul depistării, boala renală
este stadializată de la stadiul I până la stadiul V, conform normelor. Boala prezintă tendința de
a progresa singură, dar progresia se face într-un ritm mai rapid sau mai lent, în funcție de
individ și de factorii de risc (hipertensiunea și apariția în urină a proteinelor). În momentul în
care rinichiul iși epuizează capacitatea lui funcțională, se trece la varianta de substituție:
transplant, dializă peritoneală sau hemodializă.
3.3. Etiologie
Dintre cele mai frecvente cauze de insuficiență renală sunt:
- Insuficiența renală acută - stări de șoc;
- necroze tubulare acute;
- litiaza renală;
- tumori prostatice;
- stenoze.
- Insuficiența renală cronică - reprezintă etapa finală a bolii renale, în special a:
- pielonefritelor;
- glomerulonefritelor cronice;
- HTA malignă;
- obstrucția căilor urinare.
În 10% din cazuri nu se descoperă vreo cauză (pacientul este examinat în acest
stadiu tardiv în care tabloul este univoc oricare ar fi fost cauza inițială).
Privind sintetic activitatea rinichiului, funcția acestuia constă în eliminarea
substanțelor inutile și păstrarea prin retroabsorbție a substanțelor de importanță vitală; în acest
fel organismul nu se încarcă cu anumiți produși rezultati din metabolism. Distrucția
progresivă a parenchimului renal reduce treptat capacitatea funcțională renală și în final
modificarea principalelor constante și echilibre biologice: izohidria, izoionia și izotonia.
Limitarea funcțiilor renale este consecința reducerii populației de nefroni
caracterizată printr-o relativă omogenitate a echilibrului glomerulotubular, realizată de
adaptarea funcțională renală în cursul evoluției nefropatiilor cronice.
Fiecare nefron restant funcțional (în condițiile limitării lor numerice) este supus
unor sarcini suplimentare: cantitatea de plasmă filtrată repartizându-se pe un număr mai mic
de unități funcționale face ca încărcătura substanțelor dizolvate în plasmă și filtrate prin
nefron să crească pentru fiecare glomerul. Încărcătura este cu atat mai mare cu cât numărul de
15
nefroni se micșorează și concentrația substanțelor prezente în plasmă (epurabile prin filtrul
renal) depășeste limitele maxime fiziologice (produși azotați, acizi anorganici) și apare
incapacitatea rinichiului de a reține sodiul, de a dilua și concentra urina. Rinichiul cu o
suprafață de filtrare limitată începe să lucreze cu toate rezervele sale funcționale, fiind lipsit
de capacitatea de adaptare la suprasarcini: organismul iși menține constantele biologice mult
timp până în momentul în care o suprasarcină determină o decompensare bruscă.
3.4. Simptomatologie
În stadiul inițial principalul semn este poliuria însoțită de hipostenurie urmată mai apoi
de faza de izostenurie.
Densitatea urinei fiind de 1010-1011.
În stadiul de IRC compensat starea generala este relativ bună (poate dura ani).
Pot apărea semne clinice ca:
- astenie, cefalee;
- scăderea poftei de mâncare.
În stadiul de IRC decompensat -starea generală se agravează:
- anorexie;
- grețuri;
- vărsături;
- gastrite;
- stomatite;
- diaree sau constipație;
- prurit;
- paloarea caracteristică galben-murdar a tegumentelor și mucoaselor;
- cefalee;
- amețeli, somnolență;
- dispnee.
Consecințele IRC sunt:

- tulburări în echilibrul electrolitic, acidoza și retenția azotată;
- deshidratare (uscăciunea limbii, reducerea turgorului cutanat);
- acidoza care produce: oboseală, anorexie, greață, hiperpnee, tulburări cardio-
vasculare (HTA, insuficiență cardiacă, pericardite, aritmii, edeme) și tulburări neuro-
musculare (crampe, contracturi musculare și parestezii).
Sindromul rezultat din reducerea funcției excretorii este denumit uremie.
16
Sindromul uremic
Cele mai frecvente manifestări sunt cele nervoase. Se adaugă:
- maifestări digestive (anorexie, greață, vărsături, diaree, melena);
- apare fetorul amoniacal;
- bolnavii sunt palizi ,anemici, apare diateza hemoragică;
- terminal se instalează pericardita.
Uremia este un complex chimico-umoral și constă în intoxicația completă produsă de urină în
sânge. Este însoțită de anemie și hipertensiune arterială.
Uremia (Stadiul terminal al insuficienței renale cronice)

Simptomele pot fi grupate:
- stare generală profound alterată;
- oboseală fizică și psihică extremă;
- tegumente palide;
- prurit;
- senzație de frig, hipotermie;
- pleurita;
- pericardita;
- edem pulmonar acut;
- repulsie față de toate alimentele, greață;
- vărsături ,pâna la intoleranța gastrică;
- hematemeza și uneori melena;
- constipație, diaree;
- ulcer, pancreatită;
- contracții musculare, somnolență;
- stări confuzionale, delir, agitație;
- psihoze, halucinații, convulsii, comă uremică;
- retenție azotată;
- acidoză, tulburări electrolitice.
3.5. Diagnostic
a) Pozitiv
Inspecția generală - oferă importante date de diagnostic.
Paloarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremia).
17
Edemul renal este alb, nedureros, moale (păstrează amprenta degetului la apăsare), cu
piele lucioasă. Debutează la pleoape, față și maleole, la început vizibil numai dimineața, cu
timpul cuprinde partea dorsală a labei piciorului, gamba, coapsa, organele genitale, peretele
abdominal si partea dorsală a mâinilor.
Starea generală alterată se întâlnește atât în IRC avansată, cât și in IRA severă. De
asemenea, orice boala sistemică severă cu afectare renală se poate însoți de alterarea stării
generale (diabet zaharat decompensat, mielom multiplu, vasculită sistemică).
Modificările cutanate sunt frecvente în bolile renale. Paliditatea este specifică

sindromului uremic din IRC avansată. Pielea este uscată, cu pliu cutanat persistent la
pacientul deshidratat cu IRA sau cu IRC.
Pacientul cu uremie cronică prezinta frecvent escoriatii cutanate datorită pruritului

uremic. Atât in IRC avansată, cât și în IRA severă se observă frecvent petesii și echimoze ca
expresie a tulburărilor de coagulare.
Inspecția locală poate constata:
Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în

caz de retenție de urină cu glob vezical. Se obțin informații importante prin palpare.
Manevra importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful

degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii care declanșează dureri vii (în zona lombară) în
caz de litiază renală, pielonefrite, glomerulonefrită acută, IRC.
b) Diferențial
Se face cu:
A) Insuficiența renală acută;
B) Glomerulonefrita rapid progresivă;
C) Intoxicatie uremică;
D) Necroza tubulară acută;
E) Pielonefrita acută .
Diagnosticul diferenţial în cazul celor trei forme de anurie obstructivă post-renală:

· anuria calculoasă - antecedente calculoase şi debutul brusc, cu durere lombară,
absența diurezei şi a micţiunilor spontane, cu "vezica goală" la ecografie sau sondaj vezical şi
cu evidenţierea obstacolului calculos la examinările paraclinice;
· anuria prin legatură accidentală a uretrelor apare după intervenţii chirurgicale pe
organe pelvine la femei sau după operaţiile de prostată la bărbaţi. În aceste cazuri anuria apare
imediat postoperator;
18
· anuria prin invazie neoplazică a ureterului pelvin în cazul tumorilor uterine, rectale,
ale vezicii urinare, prostatei, retroperitoneale, fibroză retroperitoneală. Anuria apare la un
bolnav cu antecedente neoplazice şi cu elemente de "pelvis îngheţat" la examenul local.
Diagnosticul diferenţial cu insuficiență renală acută prerenală şi renală:
· I.R.A. post-transfuzională prin necompatibilitate de grupă şi Rh;
· I.R.A. prin ingestia de substanţe toxice - mercur, arsenic, tetraclorură de carbon,
sulfamide;
· I.R.A. prin tulburări electrolitice grave;
· I.R.A. prin pierderi mari de sânge şi distrucții tisulare - sindromul de strivire;
· I.R.A. vasculară prin tromboza arterei renale;
· I.R.A. postoperatorie prin pierderi mari de sânge, şoc operator, şoc anestezic.
Aceste antecedente recente grave orientează spre etiologia anuriei. O menţiune
specială o au anuria prin obstrucţii ureterale cu cristale de sulfamidă, care este rară în practica
medicală şi anuria prin înnisipare ureterală cu cristale de acid uric, întâlnită în diateza urică, în
leucemii şi după iradieri tumorale.
3.6. Examinări
A) Clinice
Manifestări clinice:
Insuficienţa renală acută intrinsecă are evoluţie stadială:
• Stadiul de debut: 2-10 zile; include manifestări datorate afecţiunii cauzale
• Stadiul de anurie constituită: 3-27 zile; tabloul clinic este dominat de sindromul uremic
• Sindromul uremic apărut în cadrul IRA care cuprinde mai multe tulburări şi anume:
- cardiovasculare: HTA mare, ICC congestivă, aritmii, hipotensiune, edeme periferice,
pericardită uremică ;
- respiratorii: respiraţie Kussmaul, polipnee, edem pulmonar acut, ARDS, plămân
uremic ;
- digestive: greaţă, vărsături, distensie abdominală, sughiţ ;
- diaree sau constipaţie, meteorism, hemoragii digestive, anorexie ;
- neuropsihice: letargie, oboseală, agitaţie, spasme musculare, alterarea conştienţei
până la comă uremică, edem cerebral, acidoză, crize convulsive şi tetaniforme ;
- hemoragice: anemie, hemoliză uremică, leucocitoză, trombocitopenie, sindroame
hemoragipare ;
- imune: imuno-depresie ;
- cutanate: erupţii, echimoze, purpure, infecţii.
19
Stadiul de reluare a diurezei care cuprinde:
- o perioadă de poliurie precoce: 4-7 zile, când diureza progresează de la o zi la alta ;
- o perioadă de poliurie tardivă când diureza variază după aportul hidric, dar
capacitatea de concentrare este scăzută. Bolnavul pierde în greutate, este astenic, iar
manifestările enumerate mai sus se ameliorează.
Inspecția generală - ofera importante date de diagnostic.
Paloarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremia).
Edemul renal este alb, nedureros, moale (păstrează amprenta degetului la apăsare), cu
piele lucioasă. Debutează la pleoape, față și maleole, la început vizibil numai dimineața, cu
timpul cuprinde fața dorsală a labei piciorului, gamba, coapsa , organele genitale, peretele
abdominal și fața dorsală a mâinilor.
Starea generală alterată se întâlnește atât în IRC avansată cât și în IRA severă.
De asemenea, orice boala sistemică severă cu afectare renală se poate însoți de
alterarea stării generale (diabet zaharat decompensat, mielom multiplu, vasculita sistemică).
Modificările cutanate sunt frecvente în bolile renale. Paliditatea este specifică sindromului
uremic din IRC avansată.
Pielea este uscată, cu pliu cutanat persistent la pacientul deshidratat cu IRA sau cu
IRC. Pacientul cu uremie cronică prezintă frecvent escoriații cutanate datorită pruritului
uremic. Atât în IRC avansată, cât și în IRA severă se observă frecvent petesii și echimoze ca
expresie a tulburărilor de coagulare.
a. Modificările țesutului subcutanat

Țesutul subcutanat este frecvent slab reprezentat la pacienții cu afecțiuni renale
cronice severe (IRC avansată cu malnutriție). Edemele sunt frecvente în bolile renale.
Mai mult, pacientul cu edeme cardiace sau hepatice poate prezenta disfuncție renală
semnificativă (IRA sau IRC în insuficiența cardiacă congestivă, sindrom hepato-renal în
ciroza hepatică).
De asemenea, pacientul cu IRA sau IRC hiperhidratat prezintă sindrom edematos,
mergând de la edeme discrete pâna la anasarca. Edemele asimetrice sugerează tromboza
venoasă profundă (sindrom nefrotic sever, pacient cu afecțiune renală severă, imobilizat la
pat). Țesutul muscular este slab reprezentat la pacientul malnutrit cu afecțiune renală și/sau
sistemică severă și îndelungată.
20
b. Aparatul osteo-articular
Dureri osteoarticulare difuze, însoțite sau nu de calcificări periarticulare, se întâlnesc
frecvent la pacientul cu IRC terminală tratat timp îndelungat prin dializa cronică.
Examinarea coloanei vertebrale lombare este utilă în special pentru diagnosticul
diferențial între o afecțiune vertebrală și una renală (infecție urinară, nefropatie obstructivă).
c. Aparatul respirator
Colecțiile pleurale sunt fie expresia sindromului edematos sever (anasarca), fie a unei
boli sistemice cu afectare renală (IRC avansată).
Infecțiile respiratorii acute, se asociază cu glomerulonefritele, nefropatia
cu imunoglobuline A (Ig A), dar și cu orice situație însoțită de imunitate redusă (insuficiența
renală acută sau cronică, tratament imunosupresiv, boli sistemice).
În cazul pacienților transplantați renal, pneumopatia interstițială acută asociată
citomegalovirozei poate evolua cu insuficiență respiratorie.
Hemoptiziile sunt întâlnite în sindromul pulmo-renal (boala Goodpasture,
vasculita sistemică, edem pulmonar acut la un pacient cu IRA sau IRC, supradozare de
anticoagulante la un pacient cu sindrom nefrotic și disfuncție renală).
d. Aparatul cardiovascular
Pacientul cu insuficiență renală cronică prezintă extrem de frecvent comorbidități
cardiovasculare, disfuncția renală cronică fiind un factor de risc în sine, cu un impact
prognostic mai important decât factorii de risc “clasici” precum dislipoproteinemia, HTA sau
fumatul.
Aceste comorbidități pot fi cauza disfuncției renale cronice (ateroscleroza
generalizată, insuficiența cardiacă congestivă) sau sunt un rezultat al uremiei cronice.
Insuficiența ventriculară stângă, cu toate semnele și simptomele caracteristice, este
frecventă la pacientul hiperhidratat cu IRA sau IRC, în special dacă este oliguric/anuric și
dacă asociază HTA severă. Mai mult, pacientul prezentând semne și simptome de insuficiență
cardiacă congestivă globală prezintă deseori disfuncție renală (acută sau cronică).
Hipertensiunea arterială necesită o atenție deosebită la pacientul renal, fiind un factor
major de progresie a disfuncției renale, precum și un factor de risc cardiovascular important la
un subiect care prezintă deja un risc foarte ridicat. Măsurarea frecventă (de două ori pe zi) a
TA este obligatorie la majoritatea pacienților renali internați.
Pacienții renali prezintă frecvent abolirea ritmului circadian fiziologic al TA, cu valori
tensionale asemănătoare sau chiar mai mari în cursul nopții, în comparație cu valorile
21
tensionale diurne. De asemenea este importantă măsurarea TA in ortostatism în vederea
decelării hipotensiunii ortostatice, expresie subtilă a deshidratării (IRA, IRC) sau a
neuropatiei vegetative (IRC în stadiul terminal, însoțită sau nu de diabet zaharat).
Pacientul cu insuficiență renală prezintă frecvent aritmii importante /maligne
(extrasistolie ventriculară, episoade de tahicardie ventriculară, fibrilație atrială paroxistică sau
cronică) fie ca expresie a diselectrolitemiei, fie datorită afectării cardiace severe. Frecătura
pericardică este relativ frecvent întâlnită la pacientul cu IRC avansată prezentat tardiv la
medic. Prezenta frecăturii pericardice reprezintă un semnal de alarmă necesitând inițierea de
urgență a hemodializei. În absența acesteia pericardita uremică evoluează spre tamponada
pericardică (puls paradoxal, insuficiența ventriculară dreapta acută).
e. Aparatul digestiv
Afectiunile digestive sunt frecvente la pacientul renal. Pacienții cu IRC prezintă
greață, vărsături, inapetență.Mai mult, la pacientul cu IRC terminală tratat prin dializă se
constată o frecvență crescută a infecțiilor cu virusuri hepatitice (risc crescut de infecție prin
prezenta circuitului extracorporal de hemodializă, imunitate redusă și eventual, transfuzii de
sânge). Ca urmare examenul clinic al ficatului și splinei trebuie efectuat atent la pacientul
renal. Pacienții cu semne de decompensare hepatică (parenchimatoasă și/sau vasculară) și
oligurie/retenție azotată pot dezvolta sindrom hepato-renal.
f. Aparatul renal
Rinichii se pot de obicei palpa adecvat doar la persoanele slabe. Durerea la palparea
rinichilor sugerează o infecție urinară înaltă și/sau obstrucție. Prezența unor mase globuloase,
policiclice în fosele iliace sugerează prezența bolii polichistice renale. Punctele ureterale
dureroase indică prezența unei obstrucții.
În majoritatea bolilor renale însa, nu este prezentă simptomatologia. La pacientul renal
se va monitoriza atent și sistematic diureza, notându-se modificările de volum, culoare, miros
(inspecția vizuală a urinii de către medic este obligatorie).
g. Aparatul genital
Infecțiile genitale (vaginite, anexite etc.) favorizează infecțiile urinare. Ca urmare,
examenul ginecologic (inclusiv al sânului și ganglionilor axilari) este obligatoriu la pacienta
cu afecțiune renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența
disfuncției renale și/sau a infecției urinare sugerează obstrucția căilor urinare. Tuseul prostatic
este obligatoriu la pacientul vârstnic cu afecțiune renală.
22
h. Organele de simț
Surditatea este prezentă la pacientul cu anumite afecțiuni renale genetice, cum ar fi
Sindromul Allport. Tulburările de vedere sugerează prezența retinopatiei diabetice sau a celei
hipertensive.
i. Sistemul nervos
Pacientul cu retenție azotată majoră poate prezenta tulburari psihice mergând de la
dificultăți de concentrare până la coma uremică. Convulsiile și coma pot fi manifestarea unor
tulburări diselectrolitemice severe (în special hipoartremia și hiperatremia asociată cu IRC).
Pacientul cu uremie cronică poate prezenta semne și simptome de neuropatie
senzorială (arsuri, sindromul “picioarelor neliniștite”, sindromul Ekbom). Sindromul
picioarelor neliniștite (SPN) este o afecțiune destul de frecventă, dar de obicei trecută cu
vederea, afectând atât mișcarea cât și somnul. Persoanele cu sindromul picioarelor neliniștite
prezintă o senzație neplacută la nivelul picioarelor și o tendință nestapânită de a le mișca.
De multe ori aceste manifestări clinice provoacă depresie. Frecvent, simptomatologia
“renală” tipică este absentă, frustă sau nespecifică, reprezentând o provocare pentru clinician
în perspectiva unui diagnostic corect și complet al afecțiunii renale.
Inspecția locală poate constata:
Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în

caz de retenție de urină cu glob vezical. Se obțin informații importante prin palpare.
Manevra importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful

degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii care declanșează dureri vii (în zona lombară) în
caz de litiază renală, pielonefrite, glomerulonefrita acută, IRC.
B. Paraclinice
a. Examene de sânge:
-Hemoleucograma - leucocite, eritrocite, trombocite, hemoglobina, hematocrit ;
-VSH;
-Fibrinogen;
-Uree și creatinina serică;
-Acid uric;
-Glucoza sângelui;
23
-Glicemie;
-TGO, TGP;
-Trigliceride;
-Colesterol: LDL, LDH;
-Ionograma (Na, K, Ca, Mg, P, Cl, Fe, I).
b. Examene de urină:
-Sumar de urină: volum, densitate, proteine, glucoza, bilirubina, urobilinogen, corpi
cetonici, sediment urinar, ph, leucocite;
-Uree și creatinina urinară;
-Ionograma urinară (K, Ca, Cl, Na);
-Urocultura.
c. Examene radiologice:
Orice investigație imagistică arată dimensiuni reduse ale rinichilor.
• Radiografia renală simplă permite evidențierea formei, dimensiunilor, poziția rinichilor și
prezența unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci.
• Ecografia indică forma și structura rinichilor și pune în evidență o eventuală obstrucție a
căilor urinare ce poate cauza IRC.
• Tomografia computerizata (CT) folosită atunci când se suspectează procese patologice

renale, fiind în special utilă în cazul bolnavilor obezi sau meteorizați. De obicei folosește
substanță de contrast.
• Rezonanța magnetică nucleară (RMN) metodă neinvazivă, scumpă, mai sensibilă ca CT-ul
în detectarea proceselor patologice renale. Poate necesita sau nu administrarea unei substanțe
de contrast.
• Urografia intravenoasa (UIV) furnizează informații anatomo-funcționale despre întreg

aparatul renal. Folosește substanță de contrast.
•Ultrasonografia este metoda de bază neinvazivă de examinare a rinichilor și vaselor renale,

cu nenumarate indicații.
• Scintigrafia renală utilizată în special atunci cand se suspectează o diferență funcțională

între cei doi rinichi și atunci când UIV-ul, CT-ul si RMN-ul sunt contraindicate pentru
folosirea substanței de contrast (alergie la iod, hiperfuncție tiroidiană, disfuncție renală gravă).
24
• Cistografia este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa
prin:
- radiografie simplă vezicală;
- radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanța de contrast sterilă (iodură de

sodiu 10-20%, 250-200 ml cu ajutorul seringii Guyon), eventual amestecată cu aer.
•Biopsia renală prin care se obține un fragment de țesut renal ce poate fi examinat
microscopic. Este foarte utilă în toate acele cazuri în care se dorește stadializarea bolii pentru
stabilirea prognosticului și a metodei corecte de tratament, precum și atunci când alte metode
diagnostice neinvazive nu reușesc să pună diagnosticul.
3.7. Evoluţie şi prognostic

Evoluție
Se datorează distrucţiei lent progresive a populaţiei de nefroni, în contextul în care
rinichiul nu poate regenera această populație. De aceea, pierderea funcţiei rinichiului are loc
relativ lent şi constant. Pe acest fond pot apare episoade de acutizare favorizate de
complicații, se accelerează cursul evoluţiei. Dacă episodul de acutizare este oprit, pierderea în
continuare a funcţiei rinichiului revine la rata iniţială. Evoluția este foarte variabilă, uneori
rapidă (în cateva luni) alteori lentă (ani). Supravegherea riguroasă cu menținerea echilibrelor
hidroelectrolitice și metabolice permite o evoluție îndelungată.
În stadiul compensat prognosticul este relativ bun.
În stadiul decompensat este sumbru.
Insuficiența renală cronică evoluează în 5 stadii:
1. Stadiul de insuficiență renală cronică de debut - este asimptomatic;
2. Stadiul de insuficiență renală cronică moderată - compensată prin poliurie. Prezintă

simptome moderate: nicturie, poliurie, anemie ușoară;
3. Stadiul de insuficiență renală cronică severă. Se manifestă prin astenie matinală și dispnee
acidotică;
4. Stadiul de insuficiență renală cronică evoluată - sindrom uremic;
5. Stadiul de insuficiență renală cronică terminală - uremie depașită. Tratamentul conservator

nu mai este eficient. Este necesar un tratament de supleere a funcțiilor renale (dializa apoi
transplant renal când se găsește un donator).
25
Prognostic
Perspectivele în timp pentru insuficiența renală depind de condiția de bază care a
cauzat aceasta disfuncție. Funcția renală poate reveni la normal, mai ales daca aceasta este
cauzată de o obstrucție acută și obstrucția este rezolvată.
Alte cauze care au dus la scăderea funcției renale sunt datorate bolii de bază și pot să
apară încet de-a lungul timpului. Prevenirea este cea mai bună șansă de a menține
funcționarea rinichilor. De asemenea trebuie sa fim atenți la controlul tensiunii arteriale și la
diabetul zaharat ceea ce poate reduce potentialul de afectare renală progresivă.
Insuficiența renală poate fi gestionată de catre un medic generalist sau de un nefrolog
care monitorizeaza electroliții și nivelul de deșeuri produs în fluxul sanguin. Anomaliile
majore ale rinichilor pot amenința viața pacientului, iar opțiunile de tratament sunt limitate la
dializă sau transplant.
3.8. Tratament
Complexitatea etiopatogenică presupune determinarea corectă a formei de IRA,
stabilirea stadiului evolutiv al acesteia şi aplicarea tratamentului adecvat. Scopul urmărit este
reducerea fazei de menţinere a IRA şi ameliorarea şanselor de refacere funcţională.
Obiectivele tratamentului sunt:
• prevenirea şi înlăturarea cauzelor care iniţiază IRA;
• restabilirea şi îmbunătăţirea funcţiei renale;
• reechilibrarea acido-bazică şi hidro-electrolitică, energetică şi plastică;
• prevenirea şi combaterea complicațiilor;
• balanţa lichidiană trebuie evaluată la fiecare 8 ore şi greutatea corporală măsurată zilnic.
Restabilirea rapidă şi menţinerea volumului intravascular optim cu ajutorul
monitorizării hemodinamice: PVC, POAP.
 Administrarea de diuretice
 Răspunsul la diuretice este un indicator de severitate a afectării renale, diureza
semnificând o leziune mai puţin gravă. Diureticele de ansă pot converti unele cazuri de
IRA oligurică în IRA nonoligurică. Totuşi, ele pot înrăutăţi perfuzia renală.
 În locul dopaminei se preferă fenoldopam, acesta asigurând o protecţie mai bună.
 Blocanţii de calciu combat vasospasmul, scad calciul intracelular şi mitocondrial şi au
un rol profilactic.
 Utilizarea Furosemidului care acţionează la nivelul porţiunii ascendente a ansei Henle
inhibă reabsorbţia activă de sodiu ducând la apariţia unei diureze saline. În cazul IRA,
26
administrarea se face numai după restabilirea volemiei.
 Manitolul acţionează prin creşterea fluxului sanguin renal cu declanşarea unei diureze
osmotice, având ca rezultat reducerea edemului interstiţial şi celular. Poate împiedica
evoluţia către NTA; rol important antioxidant. Lipsa de răspuns după 2 ore impune
oprirea administrării.
 Uropatiile obstructive şi insuficienţa cardiacă decompensată constituie contraindicaţii.
 Corectarea acidozei metabolice

 Datorată catabolismului proteic.
 Se tratează numai când e simptomatică – administrarea bicarbonatului poate avea
efecte adverse prin supraîncărcarea cu sodiu, deplasarea la stânga a curbei de
oxihemoglobină, alcaloza tardivă.
Tratamentul hipertensiunii severe cu vasodilatatoare

 Peptidul atrial natriuretic - creşte RFG prin atenuarea rezistenţelor pre şi
postglomerulare;
 Are efect diuretic şi natriuretic;
 Hipocalcemia - frecvent fără semnificaţie clinică şi nu necesită intervenţie;
 Hiperfosfatemia - administrare orală de geluri sau hidroxid de aluminiu, însă pe termen
scurt;
 Hiperkaliemia - scoaterea potasiului din organism se realizează cu ajutorul răşinilor
schimbătoare de cationi: gluconat de calciu 10%. În cazuri grave şi rezistente la
tratament se recurge la dializă peritoneală sau hemodializă;
 Profilaxia ulcerului de stres–anti-H2; nu se administrează antiacide care conţin
magneziu;
 Combaterea hemoragiei - masă eritrocitară când anemia este simptomatică; în
tratamentul hemoragiilor uremice utilizarea vasopresinei. La nevoie: crioprecipitat;
 Evitarea medicamentelor nefrotoxice - aminoglicozide, substanţe de radiocontrast,
medicamente ce conţin magneziu, AINS, IEC. Dozele de medicamente trebuie
reajustate.
Nutriţie
 Aportul caloric la bolnavul critic cu IRA este de 30-40 kcal/kgc/zi preferabil enterală,
dar şi NPT cu un aport scăzut de sodiu, potasiu, proteine.
27
 Necesarul zilnic este de aproximativ 0,3-0,4 g/kgc proteine de înaltă valoare biologică
prin administrare de soluţii de aminoacizi esenţiali.
 Pentru metabolizarea glucozei se recomandă adiţionarea a 1U insulină la 5g glucoză;
glucidele au un efect de cruţare a proteinelor, asociate cu aminoacizii esenţiali, nu cresc
semnificativ ureea.
 Administrarea soluţiilor hiperosmolare se face numai pe cateter venos central şi în ritm
lent.
  Reducerea riscului de infecţie

Complicațiile infecţioase reprezintă cea mai frecventă cauză de deces în IRA.
 Îndepărtarea cateterelor urinare, vasculare;
 Depistarea tuturor focarelor septice;
 Respectarea riguroasă a măsurilor în cazul procedurilor invazive;
 Folosirea antibioticelor în scop profilactic este contraindicată în IRA, în schimb
tratamentul energic al infecţiilor apărute este obligatoriu.
Tratamentele de substituţie renală

 Hemodializă, CRRT.
Tratamentul obstrucţiei
Aproximativ 5% din cauzele insuficienței renale acute sunt datorate obstrucţiei
tractului urinar, ceea ce duce la creşterea produşilor de metabolism în sânge. Această formă
de insuficienţă renală este denumită insuficienţă renală acută postrenală. Se poate face un
tratament pentru a înlătura sau ocoli obstrucţia. Dacă există o piatră la nivelul rinichiului care
blochează tractul urinar, medicul specialist o poate înlătura sau distruge.
Cea mai frecvent folosită procedură pentru litiaza renală este litotriția
extracorporală. Se folosesc ultrasunetele care străbat uşor corpul pacientului dar sunt suficient
de puternice pentru a distruge o piatră.
Dacă medicul nu poate înlătura obstrucţia se va crea o cale urinară care să o
ocolească, folosind un cateter sau altă metodă. Plasarea unui cateter (sondă) în vezica urinară
pentru a o evacua, va înlătura simptomele şi va permite reluarea funcţiei renale.
Tratament chirurgical
Constă în posibilitatea unui transplant renal dacă pacientul:
 Are insuficienţă renală severă care nu poate fi reversibilă prin altă metodă de tratament.
28
 Este un bun candidat pentru operaţie. De obicei aceasta semnifică faptul că pacientul
este într-o stare de sănătate bună cu excepţia problemei renale.
Tratament ambulatoriu
Dacă o persoană a avut insuficienţă renală acută şi rinichii săi nu şi-au recăpătat
pe deplin funcţia, aceasta va trebui să urmeze un regim special care va proteja rinichii de un
efort prea mare. Un dietetician va colabora cu pacientul pentru a crea o dietă care să se
potrivească cel mai bine cu nevoile sale.
Pacientul va trebui să-şi controleze aportul de minerale (electroliţi) şi de lichide în
funcţie de extensia leziunilor, de alte boli pe care le poate avea şi de faptul dacă face sau nu
dializă. De asemenea, va trebui să-şi limiteze aportul proteic.
În general, pacientul va trebui să:
- îşi limiteze aportul de sare. Ingestia unei cantităţi prea mari de sare (sodiu) poate duce la
retenţia de apă şi la creşterea riscului de insuficiență cardiacă, edem pulmonar şi hipertensiune
arterială. Poate fi dificil să se evite aportul de sodiu. Pentru a reduce cantitatea de sare din
dietă, pacientul trebuie să înveţe să caute sodiul care se ascunde în alimente şi să aleagă
alimentele mai puţin procesate .
- să fie atent la ingestia de potasiu. Potasiul se găseşte în substituenţii de sare, în suplimenții
cu potasiu şi în unele fructe şi vegetale. Prea mult potasiu în sânge (hiperkaliemie) poate
cauza slăbiciuni musculare şi ritm cardiac neregulat .
- să fie atent la ingestia de fosfor. Fosforul se găseşte în lapte, brânză, carne, pui şi peşte.
Excesul de fosfor din sânge (hiperfosfatemie) poate duce la eliminarea calciului din oase şi la
probleme osoase.
Dializa creează necesităţi speciale. Este important ca pacientul să mănânce
cantitatea corectă de calorii şi nutrienţi pentru a-şi menţine starea de sănătate. Un nutriţionist
sau un dietetician îl poate ajuta să urmeze o dietă corectă.
Tratament profilactic
Majoritatea cauzelor de insuficienţă renală acută apar la persoanele care sunt deja
spitalizate pentru alte afecţiuni sau boli grave. Medicii pot preveni insuficiența renală
identificând pacienţii care au un risc mare să dezvolte boala şi evitând medicamentele şi alte
situaţii care o pot cauza.
Bolile care cresc riscul pacientului de a dezvolta insuficienţa renală sunt diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă și obezitatea. Dacă o persoană are una
din aceste afecţiuni, trebuie să ia măsuri de precauţie în momentul în care începe un tratament
29
cu medicamente noi. Medicamentele folosite în mod frecvent ca Aspirina sau Ibuprofenul
(antiinflamatoarele nesteroidiene) pot afecta funcţia renală la persoanele care au deja funcţia
renală deteriorată, au diabet zaharat, hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă.
Dacă pacientul se află în spital şi are un risc mare de a dezvolta insuficienţa renală
acută din cauza unei operaţii, a unei afecţiuni medicale sau a unei injurii severe, medicul va
lua măsuri de precauţie pentru a o evita.
Transplantul Renal
Transplantul renal este metoda preferată în tratamentul IRC terminale. Există însă
anumite probleme care ar trebui să diminueze entuziasmul pentru transplantul renal.
• Se adresează doar la 1/3 din cei dializati ;
• Reintroducerea în dializă din cauza rejetului este frecventă;
• Recidiva afecțiunii renale inițiale este frecventă;
• Durata de așteptare a grefei este foarte lungă;
• Necesită un bun laborator de imunologie pentru realizarea unei cât mai bune
compatibilități între donator și primitor.
Selecția și prepararea donatorului și a primitorului pentru transplantul renal

a. Selecția donatorului
Rinichii pentru transplant se pot obține de la persoanele recent decedate (donator
cadavru) sau de la persoanele vii sănătoase (donator viu). Donatorul viu este o rudă de sânge
(mamă, tată, fiica) sau rudă necosanguină (soț, soție, veri, unchi).
Donator viu
Trebuie informat si trebuie să accepte riscul mic dar existent pe termen scurt sau lung
al anesteziei și al nefrectomiei.Trebuie să fie suficient de sănatos pentru a supraviețui
chirurgiei și pierderii a 50% din masa renală făra riscuri.
Înainte de transplant
 examinarea compatibilității sanguine și tisulare cu primitorul inițial în sistemul ABO și
Rhesus, Lewis,Kell, apoi HLA-A,B,DR si +/-DQ;
 după stabilirea compatibilității examinării complementare;
 anamneza plus examen obiectiv;
 radiografie cord;
 electrocardiograma;
 examene uzuale de laborator;
 examen sumar de urină: urocultura, proteinurie/24 ore;
30
 clearance de creatinină;
 examinare pentru boli transmisibile : hepatita B,C,HIV, citomegalovirus;
 ultima treaptă, arteriografie renală pentru evidențierea anatomiei renale;
 se acceptă donatorii vii pâna la 55 ani - peste aceasta vârsta au risc mare de complicații.
Complicații la donorii vii
Rar amenințătoare de viață (embolie pulmonară, infecție, accidente ale anesteziei).
Donator cadavru
Este necesar consimțământul familiei decedatului.
Criterii de selecție
 moartea neurological/cerebrală;
 vârsta între 6-60 ani;
 funcție renală normală pentru vârsta, sexul, suprafața corporală fără boala renală în
antecedente;
 absența de neoplazii potențial transmisibile primitorului.
Rinichiul prelevat de la cadavru este conservat prin răcire la 4 grade Celsius și păstrat
în soluții speciale care previn injuria ischemică până la 24 de ore, la nevoie și mai mult.
b. Selecția primitorului
 Absența de boli ce pot fi agravate de drogurile folosite pentru prevenirea rejetului: TBC,
infecții fungice, boli psihice;
 Pacienții peste 60 ani prezintă risc crescut;
 Bolnavii cu anormalități ale tractului urinar inferior nu prezintă o contraindicație a
transplantului renal dar necesită proceduri chirurgicale complicate;
 Pacientii peste 60 ani prezintă risc crescut din cauza bolilor asociate;
 Complianța, înțelegerea necesității terapiei pe viață;
 Contraindicații majore : boala cronică de ficat avansată, cancer incurabil prin procedee
chirurgicale;
 Riscul crescut de recurență a bolii de bază pe transplantul renal nu e o contraindicație dar
necesită precauții în alegerea donorului;
 Rinichiul este transplantat în fosa iliacă dreaptă sau stângă cu vena implantată în vena cavă
inferioară sau în vena iliacă primitivă. Artera este branșată pe artera iliacă sau pe o ramură de
diviziune. Ureterul este anastomozat sau reimplantat direct în vezică, apoi clamparea
vasculară se ridică, rinichiul transplantat se umflă, se recolorează și diureza se reia imediat;
31
 Se face monitorizare postoperatorie precoce a funcțiilor vitale, a diurezei și a stării
funcționale renale.
c. Supravegherea transplantului renal:

Clinic:
 măsurarea greutății corporale;
 măsurarea tensiunii arteriale;
 palparea rinichiului transplantat;
 examen clinic complet (modificări cutanate, febră).
Biologic:
 creatininemia –cel mai important indicator al rejetului acidoză metabolică;
 apariția în urină a beta mioglobulinei este un semn de nefrotoxicitate;
 hemograma : limfopenie sau neutropenie, trombopenie, anemie;
 uroculturi repetate;
 calcemie, calciurie, fosforemie;
 glicemie, glicozurie;
 transaminaze, bilirubină, fosfataza alcalină;
 hiperuricemia ca semn de toxicitate al ciclosporinei;
 film lipidic;
 serologie virală: HIV, varicelă;
 nivelul seric al ciclosporinei.
d. Complicațiile medicale:
 Necroza tubulară acută;
 Rejetul grefei renale;
 Complicații infecțioase;
 Complicații metabolice și endocrine;
 Complicații gastrointestinale;
 Complicații hepatice;
 Complicații cardiovasculare;
 Neoplazii.
e. Complicațiile transplantului renal

 Complicații vasculare: stenoza de arteră renală, tromboza de venă renală;
32
 Complicații renale: fistule caliceale, abcese corticale renale, carcinom renal;
 Complicații ureterale: necroza uterului terminal, stenoze ureterale;
 Complicații vezicale: fistula vezicală, calculi;
 Complicații prostatice;
 Lezare nervoasă.
f. Educaţia pentru sănătate

 Dobândirea obişnuinţelor corecte de eliminare;
 Evitarea inhibării reflexului de micţiune (produce distensia vezicii urinare, staza urinară
care favorizează formarea de calculi) ;
 Asigurarea unui raport corespunzător de lichide;
 Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic, fără prescripţie
medicală și evitarea excesului de proteine şi sare care suprasolicită funcţional rinichiul;
 Toaleta regiunii perineale pentru a evita pătrunderea microoarganismelor în tractul urinar
(infecţia urinară) ;
 Tratarea corespunzătoare a anginei streptococice (previne G.N.A) ;
 Evitarea aportului excesiv de săruri minerale (alimente, apă minerală) ;
 Cunoaşterea factorilor favorizanţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale: oboseala,
frigul, umiditatea, reumatismele, agenţii toxici, afecţiuni cardiovasculare;
 Creşterea tonusului muşchilor peroneali şi abdominali prin exerciţii fizice pentru

favorizarea contracţiilor vezicii şi a sfincterului extern al uretrei.
33
4. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ
ÎNGRIJIRI GENERALE
Asigurarea condiţiilor de îngrijire:

 Bolnavii sunt izolaţi, de preferinţă în rezerve, datorită stării de autointoxicaţie;
 Camerele sunt bine aerisite şi uşor încălzite (20 – 22oC) ;
 Paturile sunt prevăzute cu accesoriile necesare pentru prevenirea escarelor: pernă de aer,
colac de cauciuc îmbrăcat sau saltea pneumatică compartimentată;
 Poziţia bolnavilor este aleasă în funcţie de starea generală şi starea lor de conştienţă.
Bolnavii sunt bine înveliţi, iar paturile încălzite.
Îngrijiri igienice curente şi prevenirea infecţiilor:

 Tegumentele întreţinute şi menţinute într-o stare de perfectă curăţenie;
 Spălarea bolnavilor şi îndepărtarea stratului de sebum şi sudoare, amestecat cu praf şi cu
impurităţi ajută drenarea secreţiilor glandelor pielii prin intermediul cărora se elimină o
serie de produse metabolice din organism. Această funcţie a pielii este stimulată prin
înviorarea circulaţiei cutanate, prin fricţiuni cu alcool după terminarea toaletei;
 Lenjeria de corp şi de pat trebuie să fie perfect curată şi schimbată imediat ce se
murdăreşte sau se umezeşte. Bolnavul cu insuficienţă renală este mai susceptibil la
infecţii, deci reclamă precauţii mai mari din punct de vedere igienic;
 Pacienţii în stare de inconştienţă au deseori incontinenţă de urină şi materii fecale. În acest
caz sub bolnav se va aşeza o muşama cu o traversă uscată, fără cusături;
 Se acordă o deosebită atențite curăţirii eficiente a mucoaselor; cea bucală fiind ştearsă la
intervale de 3-4 ore cu glicerină boraxată şi cât timp este conştient, pacientului i se
administreaza mici cantităţi de lichide pe gură pentru a evita uscarea şi fisurarea
mucoasei labiale şi linguale.
Supravegherea bolnavului:
 Bolnavul cu insuficienţă renală este supravegheat permanent, iar orice manifestare
patologică (vărsături, diaree, hemoragii, modificări de comportament, contracţii sau
convulsii) va fi adusă la cunoştinţa medicului;
 Diureza fiind absentă se recoltează probe sanguine pentru determinarea ureei, rezervei
alcaline, ionogramei, hematocritului;
 Dacă tranzitul intestinal este absent se efectuează clisma evacuatorie.
34
Hidratarea:
 Administrarea pe cale bucală sau parenterală de lichide este minimă şi se efectuează
numai în cazul în care în afara elementului obstructiv exista pierderi de lichide prin
vărsături şi transpiraţie.
Alimentaţia:
 Regimul dietetic poate determina acumularea produselor azotate rezultate din procesele
de metabolism din organism. Sunt excluse alimentele bogate în proteine şi sarea;
 Dacă bolnavul are vărsături frecvente şi/sau diaree, alimentarea se face pe cale
parenterală.
Tratamentul cauzal
După natura agentului etiologic, bolnavul este tratat de urgenţă astfel:
 în cazul anuriei obstructive litiazice se îndepartează obstacolele calculoase ;
 în cazul anuriei obstructive neoplazice se efectuează nefrostomia percutanată pentru
salvarea bolnavului de la decesul prin uremie, ca singură şansă terapeutică a acestuia.
În aceste cazuri rolul asistentei medicale specialiste este acela de a urmări în
permanenţă menţinerea permeabilităţii cateterelor ureterale şi sondelor de nefrostomie pentru
a permite astfel epurarea organismului de substanţele nocive acumulate în exces în sânge şi
ţesuturi. În cazurile foarte grave de uremie se efectueaza dializă.
Îngrijiri specifice acordate bolnavilor vârstnici

Particularităţile îngrijirii bolnavilor în vârstă sunt determinate de următoarele caractere
fiziologice şi patologice:
 Scăderea forţelor de rezervare a organismului;
 Reducerea până la dispariţie a capacităţii de acomodare;
 Scăderea reactivităţii organismului faţă de noxele mediului înconjurător;
 Diminuarea capacităţii de regenerare a ţesuturilor;
 Reducerea sau dispariţia imunităţii active faţă de infecţii;
 Sensibilitatea deosebită faţă de pierderile de proteine şi dezechilibrele hidro-electrolitice;
 Frecvenţa bolilor degenerative (arterioscleroză, osteoporoză, diabet zaharat).
O atenţie deosebită se acordă bolnavilor vârstnici purtători permanenţi de sondă
uretro-vezicală, nefrostomă percutanată şi ureterostomă cutanată care sunt învăţaţi cum să-şi
păstreze funcţionalitatea acestora în condiţii riguroase de asepsie.
35
4.1. CAZUL NR.1
CULEGEREA DATELOR
Numele si prenumele: M.S

Data naşterii: 08.12.1956
Profesia: pensionar
Informaţii medicale
Data internării: 27.04.2017
Diagnostic la internare: insuficienţă renală
Motivele internării: stare generală alterată, oligurie, cefalee, scădere în greutate, edeme,
anxietate, H.T.A., anemie, diaree, inapetenţă
Antecedente heredocolaterale: mama – boală polichistică renală
Antecedente personale: 1990 diagnosticat cu boală polichistică renală, abces renal, IRA,
HTA secundară
Istoricul bolii: pacientul cunoscut cu I.R.A, din 1990 se internează cu dureri abdominale
difuze care au debutat în urmă cu 3 ore cu greţuri, vărsături, oligurie, H.T.A.
Simptomatologia apărând brusc în urmă cu 2 zile. Se internează pentru
investigaţii şi tratament.
ANALIZE DE LABORATOR
SÂNGE URINĂ Proba ADDIS
Hb = 8,3 g/dl ph = 5 Leucocite = 48000/min
Ht = 38% Densitate = 1013 Hematii = 2,69x106/min
Leucocite = 5000% Albumina = slab pozitivă Urocultură = sterilă
Trombocite = 162000 Glucoza = absentă Creatinină = 6 mil/min
VSH = 38 h Leucocite = 6-8 Uree = 315mg%
Uree = 173 Hematii = 10-12 celule -
Creatinina = 8,74 Epiteliale = absente -
Acid uric = 6 - -
GOT = 17 u/L - -
GPT = 15 u/L - -
Timpul de protombină = 12 sec - -
36
OBSERVAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE
1) Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

B. Manifestări de dependenţă:
Dispnee cu polipnee (45 respiraţii/min) ;
Oboseală, slăbiciune, dureri precordiale.
C. Sursa de dificultate:
Stare generală alterată;
Insuficienţă respiratorie.
D. Problema:
Dispnee;
H.T.A.
2) Nevoia de a bea şi mânca:

Scădere în greutate
Dificultatea de a se alimenta cantitativ şi calitativ;
Scădere în greutate.
D. Problema:
Inapetenţă
3) Nevoia de a elimina:
B. Manifestări de independenţă:
Scaune diareice;
Oligurie – cantitatea de urină este de 260ml/24h;
Retenţie hidrică;
Bilanţ hidroelectrolitic nesatisfăcător.
Spasme vezicale;
Diminuarea volumului de urină;
Obişnuinţe alimentare deficitare.
D. Problema:
Oligurie
37
4) Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
A. Manifestări de independenţă:
Nu prezintă deficient motor
Se deplasează activ dar cu greutate, datorită stării generale alterate
Diminuarea activităţii;
boseala.
D. Problema:
Mobilizare îngreunată
5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

Ore insuficiente de odihnă;
Nelinişte;
Anxietate.
C. Surse de dificultate:
Oboseală;
Stare generală alterată.
D. Problema:
Insomnie.
6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Îşi alege singur veşmintele adecvate în funcţie de anotimp şi necesităţile proprii
7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

Hipertermie – 38.9°C;
Cefalee;
Frison;
Transpiraţie.
Funcţia de termoreglare este diminuată;
38
Stare generală alterată.
D. Problema:
Cefalee;
Febră şi frisoane .
8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

Tegumente curate şi integre;
Nu necesită ajutor în efectuarea igienei.
9) Nevoia de a evita pericolele:

Risc de alterare a stării generale;
Dureri precordiale;
Nelinişte.
Risc de complicații a stării generale
D. Problema:
Dureri precordiale
10) Nevoia de comunicare

Comunică verbal fără dificultăţi
11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Este de religie ortodoxă, credincios;
Acţionează conform propriilor credinţe şi valori.
12) Nevoia de a se realiza:

S-a realizat pe plan profesional cât şi pe plan personal;
Nevoia a fost satisfăcută.
39
13) Nevoia de a se recreea:
Vizionează emisiuni de divertisment şi cultură
14) Nevoia de a învăţa:

A. Manifestări de independenţă
Este preocupat să se intereseze cu privire la boala sa
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
1) Problema: Dispnee cu polipnee
Obiective: obţinerea unui ritm respirator la valori corespunzătoare
Diagnostic de îngrijire: insuficienţă respiratorie
2) Problema: Scăderea în greutate

Obiective: pacientul să prezinte o greutate normală şi revenirea poftei de mâncare
Diagnostic de îngrijire: inapetenţă
3) Problema: Volum de urină diminuat

Obiective: obţinerea unei eliminări urinare adecvate, să prezinte bilanţ hidroelectrolitic
satisfăcător
Diagnostic de îngrijire: oligurie
4) Problema: Pacientul prezintă un somn agitat

Obiective: pacientul să beneficieze de un somn odihnitor şi liniştit, să fie echilibrat psihic
Diagnostic de îngrijire: insomnie şi anxietate
5) Problema: Temperatură ridicată (= 38.9°C)

Obiective: scăderea temperaturii în limite normale
Diagnostic de îngrijire: hipertermia
6) Problema: Risc de alterare a mucoaselor şi tegumentelor

Obiective: să prezinte o stare generală fără complicații, să nu devină potenţial de infecţie
Diagnostic de îngrijire: risc de complicații
40
41
ZIUA I
Probleme 1. Cefalee 2. Dispnee cu 3. Anemie 4. Oligurie 260
polipnee Hb = 7.4 ml/24h
Ht = 38
Obiective Combaterea Aducerea Aducerea Hb şi Ht Pacientul să nu
cefaleei ritmului la valori mai bune prezinte complicații
Asigurarea unui respiraţiei la cutanate
climat favorabil valori normale Pacientul să fie
echilibrat
hidroelectrolitic
Intervenţii - învaţă pacientul - adm de - se va monitoriza - se institue
tehnici de miofilin 1 fiolă pulsul de mai tratament cu
relaxare intravenos multe ori pe zi Furosemid
- adm tratament foarte lent - se va observa - forţarea diurezei
cu antalgice - faciesul şi culoarea prin administrare de
- educă pacientul oxigenoterapie tegumentului lichide
să fie liniştit pe mască - se institue la - efectuarea
- aeriseşte 8ml/min indicaţia medicului bilanţului
salonul -învaţă vitaminoterapie hidroelectrolitic pe
pacientul să (fier, vitamina B1, 24h
facă exerciţii B6, B12) - educă pacientul să-
respiratorii - se va institui un şi facă toaleta
- educă regim alimentar tegumentelor
pacientul să bogat în vitamine - comunică cu
renunţe la pacientul, îi explică
obiceiurile importanţa
dăunătoare tratamentului şi
sănătăţii păstrarea igienei
- încurajează
pacientul
Evaluare Cefalea este Pacientul După o săptămână Starea pacientului se
combătută respiră normal analizele de ameliorează
frecvenţa laborator arată:
respiraţiei = 20 Hb=8 /Ht=39
respiraţii/min
42
ZIUA II
Probleme 1. Diaree 2. Dureri precordiale 3. Anxietate
H.T.A = 180/100 mmHg
Obiective Combaterea diareei Combaterea durerilor Pacientul să-şi
precordiale exprime
Aducerea TA la valori sentimentul de
normale nelinişte
Pacientul să fie
echilibrat psihic
Intervenţii - se va adm Saprosan 2 - se va adm la indicaţia - asistenta
tablete/zi la interval de medicului nitroglicerină evaluează
30 min - se va institui un control de înţelegerea şi
- se urmăreşte aspectul specialitate cardiologic aşteptările
scaunului - se va efectua E.K.G. pacientului în ceea
- se recoltează scaun în - se administrează la ce priveşte boala sa
vederea examenului indicaţia medicului 3X1 - se manifestă o
coproparazitologic şi tabletă/zi înţelegere empatică
bacteriologic - se informează şi
se explică diferite
proceduri
- încurajează
pacientul să fie
optimist
Evaluare Diareea este În urma consultului Pacientul a înţeles
combătută cardiologic şi al examinării explicaţiile primite
E.K.G. se pune diagnosticul şi este mai liniştit
de H.T.A. esenţiala T.A. =
160/90
43
ZIUA III
Probleme 1. Inapetență 2. Frison 3. Febră 4. Transpiraţie
Obiective Obţinerea Combaterea Combaterea febrei Obţinerea

unui apetit frisonului Pacientul să fie confortului
mai bun echilibrat pacientului
hidroelectrolitic
Pacientul să aibă o
stare de bine fizic şi
psihic
Intervenţii - stimularea - se pun sticle cu - se administrează - schimbarea
pacientului apă călduţă algocalmin lenjeriei de pat şi
prin oferirea pentru a se - se administrează de corp ori de câte
unor alimente încălzi antitermice la ori este nevoie
preferate de - se măsoară indicaţia medicului - ştergerea
pacient servite temperatura - aeriseşte încăperea tegumentelor cu un
în condiţii de frecvent - asigură o prosop uscat
igienă, estetic - menţine igiena îmbrăcăminte - bandajarea
aşezate în riguroasă a lejeră acestora cu alcool,
farfurie, tegumentelor - menţine igiena pudrarea cu talc
bogate în - adm la indicaţia tegumentelor - examinarea atentă
vitamine şi medicului - adm lichide pentru a tegumentelor în
hiperproteine antitermice, a completa vederea depistării
antibiotice pierderile produse eventualelor semne
prin transpiraţie de apariţie a
- asigură comprese escarelor
reci pe frunte
Evaluare Pacientului îi Frisonul a Temperatura Transpiraţia a
revine treptat dispărut corpului este în dispărut
pofta de limite normale
mâncare (36.7°C-37°C)
44
ZIUA IV
Probleme 1. Anxietate 2. Mobilizare îngreunată 3. Greţuri şi vărsături
Obiective Obţinerea unei Mobilizarea pacientului Pacientul să fie menajat în

stări mai timpul vărsăturilor
echilibrate Corectarea echilibrului
hidroelectrolitic
Înlăturarea greţurilor şi a
vărsăturilor
Intervenţii - adm de - pacientul va fi aşezat să - pacientul este ajutat în
vitamine B1, B6, schimbe poziţia în pat timpul vărsăturilor, asistenta
B12, Ca, la - asistenta medicală va colectează produsul
indicaţia efectua masaj în vederea eliminat, i se dă un pahar cu
medicului prevenirii anchilozelor şi apă să-şi clătească gura după
- urmăreşte şi pentru obţinerea unui vărsătură
apreciază corect tonus muscular bun - se suprimă alimentaţia pe
potenţialul de - pacientul va fi ajutat şi gură şi se adm prin perfuzii
infecţie susţinut în timpul mersului - la indicaţia medicului se
- favorizează - pacientul va fi ajutat să- adm antiermetice (emetiral
adaptarea şi efectueze igiena sau metoclopramid)
pacientului la cotidiană - învaţă pacientul să inspire
noul mediu profund
- învaţă tehnici schimbarea lenjeriei de corp
de relaxare şi de pat la nevoie
- asigură condiţii - crearea unui mediu plăcut
adecvate pentru a - aerisirea salonului
evita pericolele
Evaluare Pacientul resimte Pacientul se simte Pacientul nu mai prezintă
o stare de confortabil vărsături
ameliorare
45
ZIUA V
Probleme 1. Oboseală, Epuizare 2. Edeme 3. Tahicardie
Obiective Pacientul să Diminuarea edemelor Pacientul să prezinte

beneficieze de un Îngrijirea tegumentelor circulaţie adecvată
somn liniştit, Pacientul să fie echilibrat
odihnitor, psihic
corespunzător
organismului
Intervenţii - pacientul va fi sfătuit - adm unui regim - se măsoară pulsul, se
să fie liniştit, să aibă igienico-dietetic, administrează
activităţi plăcute normocaloric, hiposodat medicamentaţia prescrisă de
înainte de programul - adm la indicaţia medic (vasodilatatoare,
de odihnă medicului diuretice anticoagulante, tonice
- aerisirea salonului (Furosemid) cardiace), urmăreşte efectul
- asistenta învaţă - cântărirea zilnică a medicamentelor
pacientul tehnici de pacientului - aplică tehnici de favorizare
relaxare, exerciţii - inspecţia vizuală a a circulaţiei, exerciţii active
respiratorii edemelor şi pasive
- identifică cauza - examinarea bilanţului - informează pacientul
anxietăţii la pacient intrări-ieşiri asupra gradului de efort pe
- observă şi notează care poate să îl depună şi
calitatea și orarul importanţa continuării
somnului tratamentului
- oferă pacientului o - încurajează pacientul să
cană cu lapte cald sau gândească pozitiv
îl sfătuieşte să facă un
duş
Evaluare Pacientul beneficiază Edemele Pulsul ajunge la valori
de un somn odihnitor s-au diminuat fiziologice 60 bătăi/min
Pacientul este mai liniştit
EVALUARE FINALĂ
Pacientul se externează în stare bună, se recomandă să respecte regimul alimentar, tratamentul
dat și se va reveni la control peste o lună.
46
4.2. CAZUL NR.2
CULEGEREA DATELOR
Numele si prenumele: LM
Data naşterii: 19.02.1955
Profesia: Pensionară
Informaţii medicale
Data internării: 04.03.2017
Diagnostic la internare: Sindrom febril IRC în program de dializă cronică
Motivele internării: Sindrom febril 39°C, tuse mucopurulentă, stare generală alterată,
oligurie, febră, durere, frison, tahicardie
Antecedente heredocolaterale: Tata – diabet zaharat/ Mama – reumatism articular acut
Antecedente personale: Boală polichistică renală, insuficienţă renală cronică în program de
HDC (hemodializă cronică), HTA secundară, cardiopatie ischemică
cronică
Istoricul bolii: Pacienta cunoscută cu IRC, cu program de HDC se internează în prezent cu
sindrom febril 39°C, oligurie, dispnee, febră, frisoane, stare generală alterată
ANALIZE DE LABORATOR
Hb = 7,4 g/dl ph = 5 Leucocite = 47000/min

Ht = 21,3% Densitate = 1013 Hematii = 29,7x106/min
Leucocite = 10000% Albumina = slab pozitivă Urocultură = sterilă
Trombocite = 84000 Glucoza = absentă Creatinină = 6 mil/min
VSH = 30 h Leucocite = 6-8 Uree = 315mg%
G = 136 g/dl Hematii = 10-12 celule -
Uree = 2 Epiteliale = absente -
Creatinina = 7,4 - -
Acid uric = 10,1 - -
Colesterolemie = 19g/dl
47
Lipemie = 702 g/dl - -
GOT = 9 u/L - -
GPT = 10 u/L - -
Timpul de protombină = 13,13 - -
Fosfataza de protombină = 2 - -
u/L
Amilazemie= 84 u/L - -
OBSERVAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

Frecvenţă cardiacă
Puls puternic
Mucoasa respiratorie este umedă
T.A. 130/70
Tahicardie (puls – 120b/min)
Oboseală, epuizare
Stare generală alterată
D. Problema:
Tahicardie
Hipertermie
Tegumente palide
2) Nevoia de a bea şi mânca:

Se alimentează activ
Cantitatea de lichide consumată la 24h este de 2-2.5 l
48
Greţuri
Vărsături
Inapetenţă
Fatigabilitate
Dificultatea de a se alimenta cantitativ şi calitativ
D. Problema:
Scăderea în greutate
3) Nevoia de a elimina:
Scaun: 1/24 h, consistent cu aspect normal
Transpiraţie în condiţii normale
Urină
Număr de micţiuni la 24h
Cantitatea de urină la 24h/200ml – oligurie
Prezintă retenţie hidrică
Bilanţ hidroelectrolitic (intrări-ieşiri) – nesatisfăcătoare
Spasme vezicale
Alterarea căilor urinare
D. Problema:
Oligurie
Infecţie ca urmare a imunităţii scăzute
4) Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

Nu prezintă deficient motor
Se deplasează activ dar cu greutate, datorită stării generale alterate
Slăbiciune
49
D. Problema:
Surmenaj
5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

Ore insuficiente de odihnă
Anxietate
C. Surse de dificultate:
Oboseală
Paloare
D. Problema:
Insomnie
6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Îşi alege singur veşmintele adecvate în funcţie de anotimp şi necesităţile proprii
7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

Hipertermie – 39.2°C
Cefalee
Frison
Transpiraţii abundente, ca urmare a scăderii temperaturii
Dificultatea de termoreglare
D. Problema:
Hipertermie, frison
8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

Tegumente curate şi integre
Nu necesită ajutor în efectuarea igienei
50
9) Nevoia de a evita pericolele:
Prezintă risc de complicaţii
Prezintă anxietate şi fatigabilitate
Risc de alterare a stării generale
D. Problema:
Risc de răspândire a infecţiei
10) Nevoia de comunicare

Comunică verbal fără dificultăţi
11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Este de religie ortodoxă, credincioasă
Acţionează conform propriilor credinţe şi valori
12) Nevoia de a se realiza:

 Realizată pe plan profesional și personal
13) Nevoia de a se recreea:

Citeşte cărţi, reviste
Vizionează emisiuni de divertisment şi cultură
14) Nevoia de a învăţa:

Este preocupată să se intereseze cu privire la boala sa
51
PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
1) Problema: Puls tahicardic
Obiective: pacientul să prezinte puls în limite normale
Diagnostic de îngrijire: tahicardie
2) Problema: Dificultatea în nevoia de a se hrăni

Obiective: pacientul să prezinte o greutate normală
Diagnostic de îngrijire: inapetență
3) Problema: Scăderea volumului de urină

Obiective: obţinerea unei eliminări urinare adecvate
Diagnostic de îngrijire: oligurie
4) Problema: Incapacitatea de a se odihni

Obiective: pacientul să beneficieze de un somn adihnitor şi liniştit
Diagnostic de îngrijire: insomnie şi epuizare
5) Problema: Creșteri de temperatură

Obiective: scăderea temperaturii în limite normale
Diagnostic de îngrijire: hipertermia
6) Problema: Risc de alterare a stării generale

Obiective: să prezinte o stare generală fără complicații
Diagnostic de îngrijire: risc de complicații
52
ZIUA I
Probleme 1. Tahicardie 90 2. Scăderea în greutate 3. Dispnee-tuse seacă
bătăi/minut 2Kg/săptămână
Obiective Pacientul să Obţinerea unei Pacientul să prezinte căi

prezinte o greutăţi corporale respiratorii permeabile şi
circulaţie adecvată normale o bună respiraţie
Intervenţii - se măsoară - se va măsura zilnic - învaţă pacientul să să

pulsul la fiecare 4h greutatea corporală facă exerciţii respiratorii
- se observă - se vor observa - îi imprimă o poziţie
faciesul eventualele semne de confortabilă
tegumentar deshidratare: aspectul - învaţă pacientul să
- se face bilanţul pielii şi al mucoaselor, renunţe la obiceiurile
hidroelectrolitic puls, TA dăunătoare sănătăţii
- se linişteşte - i se va impune un - administrează la
pacientul regim alimentar indicaţia medicului
- se administrează hipoproteic, (Bromhexin, Codeină)
vasodilatoare, normocaloric, bogat in - educă pacientul să
tonice cardiace, vitamine folosească batista
anticoagulante, la - se va servi pacientul - face gargară cu soluţii
indicaţia cu alimente preferate antiseptice
medicului de el, fără a-l forţa să
- aplică tehnici de mănânce
favorizare a
circulaţiei
Evaluare Pulsul ajunge la Pacientul este bine Starea pacientului se
valori fiziologice hrănit şi hidratat ameliorează
în 30 minute 60 Se va cântări în
bătăi/minut continuare
53
ZIUA II
Probleme 1. Frison 2. Hipertermie 39,2°C 3. Transpiraţii abundente
ca urmare a scăderii
temperaturii
Obiective Combaterea Pacientul să-şi menţină Păstrarea integrităţii
frisonului temperatura corpului tegumentelor
în limite fiziologice Obţinerea confortului
Să fie echilibrat pacientului
hidroelectrolitic
Intervenții - se acoperă - se administrează - schimbarea lenjeriei de
pacientul cu încă o algocalmin 2 fiole pat şi de corp ori de câte
pătură intravenos, antitermice ori este nevoie
- se pun sticle cu indicate de medic - ştergerea tegumentelor
apă caldă pentru a - recoltarea analizelor cu un prosop uscat
încălzi pacientul de laborator în vederea - bandajarea acestora cu
- se administrează depistării sursei de alcool, pudrarea cu talc
celestone 1 fiolă infecţie (hemocultura, - examinarea atentă a
2ml intravenos V.S.H. formula tegumentelor în vederea
- se măsoară leucocitară) depistării eventualelor
temperatura - aeriseşte încăperea, semne de apariţie a
frecvent asigură îmbrăcăminte escarelor
- schimbă des lejeră
lenjeria de corp şi - menţine igiena
pat tegumentelor
- se administrează
lichide pentru a
completa pierderile
produse prin
transpiraţie
- calculează bilanţul
ingesta-excreta pe 24h
Evaluare Frisonul încetează Temperatura corpului Tegumentele sunt integre
este în limite normale şi starea pacientului este
(36.7°C~37°C) ameliorată
54
ZIUA III
Probleme 1. Anxietate 2. Dureri lombare 3. Oligurie = 200 ml/24h
Obiective Pacientul să Combaterea durerilor Obţinerea unei diureze în

beneficieze de un lombare condiţii fiziologice
mediu de Pacientul să nu prezinte
siguranţă fără complicaţii cutanate
accidente sau
infecţii
Intervenții - favorizează - administrarea la - pacientul este educat să
adaptarea indicaţia medicului de consume 2l lichid/zi
pacientului la noul analgezice pentru - urina se va strânge în
mediu calmarea durerilor recipiente pentru a putea
- asigură condiţiile (Algocalmin, Piafen, observa diureza
adecvate pentru a Papaverină) - se va nota diureza în
evita pericolele foaia de observaţie
- stabileşte - se va face bilanţul
împreună cu hidroelectrolitic (intrări-
pacientul planul ieşiri)
de sănătate - se adm tratament la
- învaţă pacientul indicaţia medicului cu
tehnici de Furosemid
relaxare, masaj - asigură o atmosferă
- la indicaţia caldă
medicului adm
vitaminoterapie
Evaluare Pacientul îşi Durerea s-a ameliorat Forţarea diurezei prin
revine treptat hidratare parenterală cu
soluţie de glucoză 10%
Diureza ajunge la valori
de 300ml/24h şi NaCl
0.9%
55
ZIUA IV
Probleme 1. Cefalee 2. Greţuri şi vărsături 3. Riscul răspândirii
infecţiei
Obiective Combaterea Pacientul să fie menajat Pacientul să nu devină
cefaleei fizic şi psihic în timpul sursa de infecţie
Asigurarea unui vărsăturilor pentru altă persoană
climat favorabil Înlăturarea greţurilor şi
Pacientul să fie vărsăturilor
echilibrat psihic
Intervenții - se adm - pacientul este ajutat în - se respectă toate
Algocalmin timpul efortului de măsurile de prevenire
- învaţă pacientul vărsătură a infecţiei
tehnici de relaxare - se examinează aspectul nosocomiale
- adm tratament la lichidului de vărsătură - se izolează pacientul
indicaţia - i se dă apă să-şi într-o rezervă
medicului clătească gura după - asistenta medicală va
(antalgice) vărsătură efectua toate tehnicile
- controlează T.A., - se suprimă alimentaţia în condiţie de maximă
care ar putea da pe gură şi se alimentează asepsie, va purta
cefalee prin perfuzii mănuşi sterile, va
- educă pacientul - la indicaţia medicului se dezinfecta şi steriliza
să stea liniştit, să adm antiermetice cu atenţie toate
gândească pozitiv (Emetiral) instrumentele pentru
- aeriseşte salonul - îl învaţă să respire acest pacient
profund - va dezinfecta cu
- creează un mediu soluţii antiseptice
ambiant, aerisirea mobilierul şi
salonului, schimbarea suprafeţele din rezerva
lenjeriei de corp şi de pat pacientului
la nevoie
Evaluare Cefaleea este Greţurile sunt combătute Nu se înregistrează
combătută Pacientul nu mai prezintă răspândirea infecţiei
vărsături
56
ZIUA V
Probleme 1. Hipertensiune 2. Anxietate 3. Insomnie
arterială
Obiective Scăderea T.A. la Pacientul să-şi exprime Obţinerea unui somn

limite normale sentimentele de nelinişte satisfăcător în vederea
Bolnavul să nu regenerării fizice sau
obosească psihice a organismului
Măsurarea T.A. şi
a pulsului
Intervenții - adm la indicaţia - se va vorbi cu blândeţe - pacientul va fi sfătuit
medicului pacientului să lectureze ceva
Nifedipină, - i se va răspunde cu plăcut înainte de
Propanolol răbdare la întrebări culcare
- administrează un - va fi informat cu privire - se adm Dormicum 1
regim alimentar la boala sa fiolă
hiposodat, - informează pacientul - învaţă pacientul
hipocaloric referitor la diferite tehnici de relaxare
- se notează T.A. proceduri cu privire la - identifică cauza
în foaia de respectarea regimului şi a anxietăţii
observaţie tratamentului
- educă pacientul
să evite emoţiile şi
stresul
Evaluare T.A. scade iar la Pacientul este mai liniştit Pacientul adoarme.
sfărşitul zilei Somnul este
pacientul prezintă nesatisfăcător obţinut
T.A. 140/70 prin sedare
mmHg
57
4.3. CAZUL NR.3
CULEGEREA DATELOR
Surse de date:
- pacienta, familia, echipa de îngrijire, foaia de observație.
Date stabile:
- Nume: C Prenume: S
- vârsta: 41 de ani;
- sex: feminin;
- starea civilă: căsătorită;
- domiciliul: Buzău;
- ocupaţia: educatoare;
- naţionalitate: română;
- religie: ortodoxă;
- condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu familia (soţ şi copil) în condiţii salubre.
Elemente bioumorale:
- RH pozitiv, grupă sangvină A II.
Date antropometrice:
- greutate: 55 kg/ înălţime: 164 cm
Elemente biografice legate de sănătate:
- A.H.C.: fără importanţă; nu se ştie alergică;
- A.F.P.: menarha la 13 ani, ciclu regulat la 26 de zile fără modificări patologice,
- A.P.P.: apendicectomie la 12 ani, fractură de antebraţ la 22 de ani.
Motivele internării:
- stare generală alterată;
- dureri colicative;
- oligurie.
Istoricul bolii:
Circumstanţe de apariţie: boala datează de aproximativ doi ani. Criza actuală
debutând brusc cu dureri colicative insuportabile care n-au cedat la antispasticele şi
antialgicele obişnuite (Scobutil, Papaverină, Algocalmin), disurie şi hematurie.
Diagnostic medical la internare:
- litiază renală;
- insuficienţă renală acută.
Perioada internării: 20.02.2017 - 26.02.2017.
58
PLAN DE ÎNGRIJIRE – ZILELE I-II
Diagnostic
Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de nursing
Internarea şi Frica de Crearea Intervenţii autonome Pacienta este
instalarea spitalizare unor - îi prezint colegii de salon mulţumită de
pacientei în condiţii de - îi aduc la cunoştinţă regulamentul salon, s-a
salon şi confort de ordine interioară adaptat
pregătirea optime - explic pacientei ce are de făcut în statutului destul
pentru pentru vederea recoltării produselor de de repede
recoltare diminuarea laborator şi pregătirea pentru Pacienta este
stresului investigaţii pregătită pentru
suferit la Intervenţii delegate recoltarea
internare şi - recoltarea sângelui pentru: probelor de
adaptarea hemoleucogramă, VSH şi probe laborator
pacientei biochimice, ASAT, ALAT, uree
în mediul serică, creatinină serică, potasiu
spitalicesc seric, glicemie, colesterol, calciu
Efectuarea seric, fosfatemie, rezervă alcalină
corectă a - recoltarea urinei pentru: calciurie,
recoltării fosfaturie, uricozurie, oxalurie,
cistinurie, citraturie, magneziurie,
natriurie, uree şi creatinină urinară
- examen sumar de urină: volum de
urină pe 24h, pH-urinar, densitatea
urinară, prezenţa leucocituriei,
hematuriei, cristaluriei
- urocultură - cu antibiograma
Alterarea Durere, Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta nu mai
confortului Eliminări nu prezinte - aşez pacienta în repaus la pat prezintă dureri
legată de alterate durere şi să - pun comprese umede calde pe la urinare, dar
durere vie, aibă zona maximă de durere (hipogastru) cantitatea de
disurie şi eliminări - asigur suportul psihic al pacientei urină eliminată
hidronefroză adecvate - încerc liniştirea pacientei nu este
cantitativ asigurând-o că durerile sunt corespunzătoare
şi calitativ trecătoare
59
Intervenţii delegate
- la indicaţia medicului administrez:
Ketoprofen 1cps pe zi, Omeran
cp.1x2/zi, Rowatinex cps. din 4 în 4
h
Perturbarea Durere, Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta
somnului Somn beneficieze - aerisesc salonul prezintă somn
datorită insuficient, de un - asigur un climat relaxant liniştit de 6 ore
durerii şi stare de somn - identific prin discuţii cu pacienta pe noapte
anxietăţii oboseală calitativ şi care este cauza insomniei şi declară
cantitativ că nu doarme din cauza durerii şi
anxietăţii
- învăţ pacienta să adopte o poziţie
comodă, antalgică
- învăţ pacienta să practice tehnici
de relaxare, exerciţii respiratorii cu
30 min. înainte de culcare
- observ şi notez calitatea şi
cantitatea somnului
60
PLAN DE ÎNGRIJIRE - ZILELE III-IV
Diagnostic de
nursing
Dificultate de Greţuri şi Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta nu
a se alimenta vărsături beneficie - liniştesc psihic pacienta mai prezintă
Perturbarea ze de o încurajând-o cu vorbe blânde şi greaţă şi
alimentaţiei pregătire promiţându-i că totul se va termina vărsătură
gastro- cu bine
intestinală - calculez raţia alimentară în
corespunză funcţie de rezultatul analizelor
toare - se invită pacienta să respire
profund şi să facă exerciţii
respiratorii
- i se oferă un pahar cu apă să-şi
clătească gura
- se ajută pacienta să-şi efectueze
toaleta cavităţii bucale
- se administrează pacientei ceaiuri
şi sucuri de fructe în limita
toleranţei
- cantitatea de lichide consumate
să fie de 1500 ml/ 24h datorită
oliguriei
- se face bilanţul ingesta-excreta
- se măsoară şi se notează valorile
funcţiilor vitale
- la indicaţia medicului se
administrează: perfuzie cu Glucoză
5%, No-spa 2 fl, Metoclopramid 1
fl, Algocalmin 1fl, Diazepam 1 fl,
Ampiplus 1flx4/zi i.v.
61
Eliminări Oligurie şi Diminuare Intervenţii autonome Durerea s-a
defectuoase disurie a durerilor - asigur condiţii de microclimat diminuat
date de durere şi liniştirea - examinez pacienta cu atenţie
vie, disurie şi pacientei - explorez cauza durerii
oligurie - liniştesc pacienta, încurajând-o
că-i va trece durerea
- se evaluează caracteristicile
durerii- localizare, intensitate,
factori ce cresc sau diminuează
intensitatea durerii
- se observă poziţia de protecţie
adoptată de pacientă
- se utilizează mijloace
suplimentare pentru reducerea
durerii, băi calde, dacă este indicat
- pentru diminuarea durerii ajut
persoana în activitatea zilnică:
hidratare, alimentaţie, igienă
- fac bilanţul ingesta-excreta
- hidratez corespunzător pacienta
Imposibilitatea Durere, Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta îşi

de a avea anxietate prezinte - discut cu pacienta despre satisface
tegumentele tegumente importanţa menţinerii igienei singură
curate integre şi - ajut pacienta în efectuarea nevoia
curate toaletei zilnice
- ajut pacienta la efectuarea băii
generale
- ofer pacientei intimitate
- aşez lenjeria de corp la îndemâna
pacientei în ordinea îmbrăcării
- încurajez pacienta în progresele
făcute
- ofer un climat de linişte şi confort
62
Postura Anxietate şi Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta
inadecvată durere se poată - găsesc cu pacienta o poziţie prezintă stare
manifestată mişca şi să antialgică imbunătățită
prin durere nu prezinte - explic pacientei necesitatea iar diminuarea
durere şi mişcării pentru a se vindeca durerii îi dă
disconfort - sprijin şi ajut pacienta în timpul libertate de
mersului mişcare
- masez zonele expuse escarelor şi
trombozei
- se efectuează cu pacienta pe cât
posibil exerciţii pasive pentru
îmbunătăţirea circulaţiei periferice
63
PLAN DE ÎNGRIJIRE – ZIUA A V-A
Diagnostic
de nursing
Hipertermie Febra Temperatu Intervenţii autonome Pacienta are
datorită moderată ra să - termometrizez pacienta de 2 ori temperatura
procesului revină în pe zi iar valorile se trec în F.O. în limite
infecțios limite - echilibrez hidroelectrolitic normale
manifestată normale şi pacienta cu ceaiuri, apă plată şi
prin febră pacienta să sucuri
moderată, aibă - aerisesc camera şi schimb
transpiraţii confort lenjeria de pat şi corp de câte ori
fizic este nevoie
- la indicaţia medicului
administrez Algocalmin fl 1/zi
Insuficientă Lipsa de Pacienta să Intervenţii autonome Pacienta
cunoaştere informare acumuleze - explorez nivelul de cunoştinţe al înţelege
noi pacientei privind boala, modul de informaţiile
cunoştinţe manifestare, măsurile preventive primite şi
în legătură şi curative, modul de participare poate da la
cu boala la intervenţii şi procesul de rândul ei
sa, recuperare informaţii
oferindu-i- - stimulez dorinţa de cunoaştere a Pune în
se pacientei prin lecturarea de aplicare
informaţii materiale de specialitate în noile
pe tot legătură cu boala sa cunoştinţe
parcursul - conştientizez pacienta asupra acumulate
spitalizării propriei responsabilităţi privind
sănătatea
64
EXPLORĂRI PARACLINICE
Analize de laborator Valori reale Explorări funcţionale

Uree 78 mg% Examen ecografic al abdomenului
Glicemie 80 mg% RX Pulmonar
Hemoglobină 12 g% -
Creatinină 3,90 mg % -
Acid uric 4,5 mg % -
Leucocite 10.000/mm3 -
Hematocrit 37% -
VSH 26 mm -
Na 177 mEq/l -
K 4,9 mEq/l -
Se externează cu recomandările:
- respectarea regimului alimentar;
- evitarea eforturilor fizice şi a frigului;
- urmarea tratamentului medicamentos, conform indicaţiilor medicului curant, cu
dezinfectante urinare, antiinflamatorii, analgezice;
- control medical la 30 de zile.
65
RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR
Materiale necesare
- mănuși;
- prosop;
- săpun;
- urinar sau ploscă dacă este necesar;
- recipient gradat;
- etichete;
- formular cerere analiză de laborator;
- recipient pentru transportarea la laborator a probelor recoltate.
Executarea tehnicii
- i se va asigura intimitate pacientului imobilizat, prin izolarea patului cu un
paravan şi i se va explica că va trebui să urineze într-o ploscă/urinar
- pacientului care nu este imobilizat i se va explica faptul că trebuie să meargă la
toaletă pentru a urina
- după ce pacientul a urinat, asistenta medicală va îmbrăca mănuşile
- din ploscă sau urinar va pune în recipientul gradat şi apoi în cel pentru recoltat
un eşantion de 100-150 ml urină
- dacă accidental se pierde urină pe pereţii exteriori ai recipientului, aceştia se vor
spăla şi se vor usca
- asistenta medicală va eticheta recipientul cu numele pacientului, data şi ora
recoltării şi va trimite recipientul imediat la laborator însoţit de formularul de
cerere al analizei
- întârzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele finale ale
probei
- se vor spăla plosca, urinarul şi recipientul gradat.
66
NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
A RESPIRA A BEA, A MÂNCA
A ELIMINA
A ÎNVĂȚA
A FI UTIL A SE MIȘCA
A SE RECREA A DORMI
CONVINGERI A SE ÎMBRĂCA
RELIGIOASE
A-ȘI MENȚINE
A COMUNICA
TEMEPERATURA ÎN
LIMITE NORMALE
A EVITA A FI CURAT
PERICOLELE
67
BIBLIOGRAFIE
1. Medicină internă, C. Borundel, Ed. Al, Bucureşti, 2000;
2. Chirurgie şi specialităţi chirurgicale, S. Daschievici, M. Mihăilescu, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2002;
3. Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor, Dr. Georgeta-Aurelia Baltă, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1988;
4. Tehnica îngrijirii bolnavului, C. Mozes, Ed. Medicală, 2000;
5. Urgenţele medicale, Florian Chiru, Ed. RCR Print, Bucureşti, 2007;
6. Urgenţele medicale, Florian Chiru, Ed. RCR Print, Bucureşti, 2003;
7. http://www.ms.ro/
68
69

Insuficienta Renala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Insuficienta Renala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL NICOLAE PĂULESCU

ABSOLVENT: Căzănescu Elena

„Apa: cărăuşul naturii.”

Promovarea şi menţinerea sănătăţii cât şi prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective

1.2. Istoricul bolii

Insuficienţa renală acută (IRA) reprezintă o urgenţă medicală acută definită ca un

Un tratament cauzal nu este în mod obișnuit posibil. Tratamentul constă într-o

Rinichiul este împărțit în două zone principale:

Rinichii au o margine convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul

Glomerulul - este primul element al nefronului şi este alcătuit dintr-un ghem de

3.2. Frecvența bolii

Asistăm la o întreagă modificare de concepte medicale. Astfel, o boală care era de

Mai mult, transplantul renal a determinat continuarea investigațiilor, pe primul loc

Consecințele IRC sunt:

Uremia (Stadiul terminal al insuficienței renale cronice)

Inspecția generală - oferă importante date de diagnostic.

Paloarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremia).

Modificările cutanate sunt frecvente în bolile renale. Paliditatea este specifică

Pacientul cu uremie cronică prezinta frecvent escoriatii cutanate datorită pruritului

Inspecția locală poate constata:

Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în

Manevra importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful

Diagnosticul diferenţial în cazul celor trei forme de anurie obstructivă post-renală:

Inspecția generală - ofera importante date de diagnostic.

Paloarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremia).

a. Modificările țesutului subcutanat

Inspecția locală poate constata:

Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în

Manevra importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful

• Tomografia computerizata (CT) folosită atunci când se suspectează procese patologice

• Urografia intravenoasa (UIV) furnizează informații anatomo-funcționale despre întreg

•Ultrasonografia este metoda de bază neinvazivă de examinare a rinichilor și vaselor renale,

• Scintigrafia renală utilizată în special atunci cand se suspectează o diferență funcțională

- radiografie simplă vezicală;

- radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanța de contrast sterilă (iodură de

3.7. Evoluţie şi prognostic

Insuficiența renală cronică evoluează în 5 stadii:

1. Stadiul de insuficiență renală cronică de debut - este asimptomatic;

2. Stadiul de insuficiență renală cronică moderată - compensată prin poliurie. Prezintă

4. Stadiul de insuficiență renală cronică evoluată - sindrom uremic;

5. Stadiul de insuficiență renală cronică terminală - uremie depașită. Tratamentul conservator

 Corectarea acidozei metabolice

Tratamentul hipertensiunii severe cu vasodilatatoare

  Reducerea riscului de infecţie

Tratamentele de substituţie renală

Selecția și prepararea donatorului și a primitorului pentru transplantul renal

c. Supravegherea transplantului renal:

e. Complicațiile transplantului renal

f. Educaţia pentru sănătate

 Creşterea tonusului muşchilor peroneali şi abdominali prin exerciţii fizice pentru

Asigurarea condiţiilor de îngrijire:

Îngrijiri igienice curente şi prevenirea infecţiilor:

Îngrijiri specifice acordate bolnavilor vârstnici

Numele si prenumele: M.S

1) Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

2) Nevoia de a bea şi mânca:

5) Nevoia de a dormi şi a se odihni:

6) Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

7) Nevoia de a menţine temperatura constantă a corpului:

8) Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

9) Nevoia de a evita pericolele:

10) Nevoia de comunicare

11) Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori