Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
bolnavului cu IRA
Concluzii
3
MOTTO
ARGUMENT
Întâlnirea omului cu moartea se produce frecvent pe parcursul întregii sale vieţi, prin
toate schimbările pe care le traversează acesta, indiferent de cum se numesc ele: separări,
boli, pierderi, suferinţe. Acestea sunt modalităţile prin care omul învaţă lecţiile de
supravieţuire şi ale nepermanentei sale existenţe.
Practica efectuată pe parcursul celor 3 ani de școală sanitară m-a pus de nenumărate
ori faţă în faţă cu aceste lecţii de supravieţuire pe care bolnavul, de pe patul de spital le învaţă
aproape în fiecare clipă. Pacienţii cu afecţiuni renale, cu atât mai mult cei supuşi dializei, au
lăsat o amprentă asupra psihicului meu. Bolnavul dializat este pus în situaţia de a se întâlni cu
aceste aspecte existenţiale, de mai multe ori pe săptămână, uneori pentru tot restul vieţii.
Bolnavii ce efectuează hemodializă, dializă peritonelă continuă ciclică sau dializă
peritoneală intermitentă nocturnă prezintă, în raport cu maşina, o dependenţă fără precedent
în istoria tehnologiei medicale. Cei trataţi prin dializă peritoneală continuă ambulatorie sunt
legaţi de un ritual circadian repetitiv al schimbării soluţiilor de dializă. Toţi aceşti pacienţi
sunt grav dependenţi de o procedură medicală şi de un grup de personal medical.
Am ales să studiez îngrijirea pacientului cu Insufienţă Renală Acută deoarece această
afecţiune poate fi primul pas ce conduce la dializă și/ sau necesitatea unui transplant renal.
Insuficienţa renală acută poate determina chiar şi moartea.
Insufienţa renală acută diagnosticată în timp util şi tratată corespunzător, este reversibilă,
fapt ce nu mai este adevărat după cronicizarea acestei afecţiuni. O dependenţă atât de
înpovărătoare poate fi, deci, evitată doar printr-un simplu control medical la apariţia primelor
simptome.
În perioada practicii am încercat să informez pacienţii îngrijiţi cu privire la profilaxia
bolii, ei fiind supuşi unui risc mai mare de a dezvolta un alt episod al acestei afecţiuni.
4
ABREVIERI
Cpr = comprimat
cps = capsule
CT = Computer Tomograf
D = diureză
dr = dreapta
E = etiologie
EKG = electrocardiogramă
f = fiole
Fl = flacoane
G = grame
Hb = hemoglobină
Ht = hematocrit
5
i.m. = intramusculară
i.v. = intravenos
L = leucocite
R = respirație
St = stanga
T = temperatură
Tb = tablete
Tr = trombocite
VU = vezică urinară
6
CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RENAL
Rinichiul
Rinichii ocupă o lojă proprie, loja renală, delimitată de o fascie fibroasă, fascia renală,
care prezintă o porţiune prerenală (fascia prerenală Toldt, care vine în raport cu peritoneul
parietal posterior), şi alta retrorenală (fascia retrorenală Zuckerkandl, care vine în raport cu
peretele abdominal ). Cele două foiţe se unesc la nivelul marginilor şi al hilului rinichilor,
alcătuind fascia renală, care se prinde de formaţiunile fibroase din jur. În interiorul lojei renale
se găseşte un strat de grăsime, grăsimea perirenală , care înveleşte rinichii. În afara lojei se
găseşte un alt strat de grăsime , grăsimea pararenală, mai groasă posterior. Atât grăsimea
prerenală cât şi cea pararenală au rol protector împotriva traumatismelor din regiunea lombară.
Configuraţia externă
Rinichiul are o lungime de 11- 12 cm, lăţimea de 5-6 cm şi o grosime de 3-4 cm.
Rinichiului i se descriu două feţe (anterioară şi posterioară), două margini (externă şi internă) şi
doi poli (superior inferior).
Faţa anterioară a rinichiului drept vine în raport cu lobul drept al ficatului şi cu unghiul
colic drept, iar faţa anterioară a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splina, stomacul şi
bursa omentală. Prin feţele posterioare, rinichii vin în raport cu diafragmul, cu coasta a 12-a,
muşchiul psoas, muşchiul pătrat lombar şi cu o parte din nervii plexului lombar (nervii
ilioinghinal şi iliohipogastric).
7
Marginile sunt una externă şi alta internă. Marginea externă este convexă, iar cea internă
este concavă numai în porţiunea mijlocie, cea care corespunde hilului renal, adică locului de
intrare şi ieşire a elementelor vasculo-nervoase, şi bazinetului.
Polii rinichiului sunt unul superior şi altul inferior. Polul superior vine în raport cu
glanda suprarenală.
Structura internă
La un examen cu ochiul liber a unei secţiuni făcute de-a lungul marginii convexe a
rinichiului se observă următoarele formaţiuni: capsula renală şi parenchimul renal.
Capsula renală se prezintă sub forma unui înveliş fibro-elastic, care acoperă toată
suprafaţa rinichiului şi care aderă la parenchimul subiacent. Capsula renală este o formaţiune
conjunctivă uşor detaşabilă.
Parenchimul renal este alcătuit din două zone: o zonă centrală, numită medulară, de
culoare roşie închisă; o zonă periferică de culoare brună-gălbuie, numită corticală.
8
Unitatea structurală şi funcţională a lobilor şi a lobulilor renali este nefronul. Numărul
nefronilor este mare, mai mult de un milion pentru fiecare rinichi. În alcătuirea unui nefron intră
două părţi: capsula Bowman şi un sistem tubular.
1. Polul vascular, locul prin care intră în capsulă arteriola aferentă care se capilarizează
formând un ghem de capilare, numit glomerulul renal Malpighi, şi prin care iese din
capsulă arteriola eferentă.
2. Polul urinar situat în partea opusă celui vascular.
Foiţa internă a capsulei Bowman este formată din celule turtite şi se mulează intim pe
ghemul de capilare al glomerulului renal malpighi. Foiţa externă a capsulei se continuă cu tubul
contort proximal. Capsula Bowman, împreună cu glomerulul renal, formează corpusculul renal
Malpighi.
Sistemul tubular, situat în continuarea capsulei Bowman, este alcătuit din mai multe
segmente, care, în totalitate, măsoară 3-4 cm. Astfel sunt:
9
Mai mulţi tubi contorţi distali se varsă într-un tub colector Bellini, care nu face parte din
nefron. Într-un tub colector Bellini drenează între 5000- 6000 tubi contorţi distali. Tubul
colector Bellini trece din corticală în medulară, străbătând piramidele Malpighi de la bază până
la vârf, unde se varsă în calicele renale mici prin orificiile de la suprafaţa papilelor renale. Întreg
sistemul tubular al rinichilor are o lungime de 60-80 Km şi o suprafaţă totală de circa 5 m2 .
Vascularizaţia rinichiului
Vascularizaţia rinichiului este asigurată de artera renală, ramură viscerală din aorta
abdominală. Artera renală se împarte la nivelul hilului renal în mai multe ramuri care pătrund
printre piramidele Malpighi formând arterele interlobare. La nivelul bazei piramidelor Malpighi,
ele se divid dihotomic, se arcuiesc şi formează arterele arcuate, care sunt artere terminale şi
neanastomozate între ele. Din arterele arcuate pornesc în corticală, printre piramidele Ferrein,
arterele interlobulare care vascularizează corticala până la capsula renală. Tot de la acest nivel
pornesc în medulară artere adevărate, care vascularizează piramidele Malpighi de la bază până la
vârf, de-a lungul tubilor colectori Bellini. Din arterele interlobulare se desprind arteriole aferente
care intră în capsula Bowman prin polul vascular , unde se capilarizează şi formează glomerulul
renal Malpighi, din care ia naştere apoi arteriola eferentă, mai subţire decât cea aferentă. Aceasta
iese din capsula Bowman tot prin polul vascular, după care se recapilarizează în pereții tubului
urinifer.
Sângele venos este colectat de capilarele dispuse la periferie, sub capsula renală, numite
stelele Verheyen. Din această reţea, venele au un traiect invers arterelor şi sunt reprezentate de
venele interlobulare, venele arcuate, venele interlobare care se varsă în venele pre- şi
retropielice, iar acestea în vena renală. În vena renală stângă se varsă şi vena testiculară la
bărbat sau ovariană la femeie. Venele renale se deschid în cava inferioară.
Limfa rinichiului este colectată de vasele limfatice care merg cu venele şi care o
drenează în ganglionii aortici.
Inervaţia rinichiului
10
Căile de eliminare a urinii
Căile urinare sunt alcătuite din calicele renale, bazinet, ureter, vezică urinară şi uretră.
Calicele renale reprezintă porţiunea iniţială a căilor urinare. Ele sunt de două feluri mici
si mari. Calicele renale mici sunt nişte formaţiuni cu aspect de cupă care se află în jurul
deschiderii fiecărei papile renale. Calicele renale mici sunt situate la vârful piramidelor
Malpighi. Numărul lor este de 7-14. Ele se unesc în trei calice renale mari: superior, mijlociu şi
inferior. La rândul lor calicele renale mari se unesc şi formează bazinetul.
Bazinetul sau pelvisul renal este un organ cavitar de formă aproximativ triunghiulară
care rezultă din confluarea calicelor renale mari. El se continuă cu ureterul. Bazinetului îi sunt
descrise două porţiuni o porţiune intrarenală şi o porţiune extrarenală. Din punct de vedere al
structurii, calicele şi bazinetul sunt alcătuite din trei tunici: mucoasă, musculară şi adventicea.
11
Vezica urinară
Vezica urinară este un organ cavitar aşezat în micul bazin în loja vezicală. Ea este numai
în parte învelită de peritoneu. Vezica urinară este fixată de loja ei printr-un ligament peritoneal şi
prin continuitatea cu uretra şi ureterele. Are o formă variabilă în funcţie de cantitatea de urină
care se găseşte în interiorul ei. Asfel, când vezica urinară este plină, are formă ovoidă, iar când
este goală are formă semilunară sau de cupă, a cărei concavitate priveşte în sus. Capacitatea
vezici urinare este de 250- 300ml.
Din punct de vedere al configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi
un vârf.
Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se găsesc cele două orificii
ale ureterelor şi orificiul intern al uretrei. Porţiunea cuprinsă între aceste orificii poartă numele
de trigon vezical şi vine în raport cu prostata, cu canalul deferent , cu veziculele seminale la
bărbat, cu peretele anterior al vaginului şi cu colul uterin la femeie. Corpul vezicii urinare
prezintă o faţă anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară. Faţa anterioară vine în raport
atât la bărbat cât şi la femeie cu simfiza pubiană, de care este despărţită prin ţesut conjunctiv lax.
Feţele laterale vin în raport cu muşchii ridicători anali care formează pereţii musculari ai
pelvisului. Faţa posterioară are raporturi diferite la bărbat şi la femeie. La bărbat, ea vine în
raport, în partea de sus acoperită de peritoneu, cu ansele intestinului subţire şi cu colonul
sigmoid, iar în partea de jos vine în raport cu rectul.
La femeie, partea de jos vine în raport cu colul şi cu istmul uterului. Vârful vezicii
urinare, situat superior, este învelit, ca şi faţa posterioară a corpului vezicii, de peritoneul
pelvian. El vine în raport cu ansele intestinale.
Rezumând baza vezicii urinare vine în raport cu prostata, veziculele seminale şi canalele
deferente la bărbat, iar la femeie, cu vaginul şi cu colul uterin.
12
3. o tunică, mucoasă, care căptuşeşte suprafaţa internă a vezicii urinare şi este
cutată.
Vezica urinară acumulează urina, care se elimină în mod continuu prin uretere, şi o
evacuează în mod discontinuu, ritmic, de 4-6 ori în 24 de ore, prin actul micţiunii.
Sângele încărcat cu oxigen ajunge la nivelul vezicii urinare prin arterele vezicale.
Sângele venos este recoltat de vena iliacă internă.
Uretra
La bărbat uretra are o lungime medie de 14-16 cm., începe de la fundul vezicii urinare
şi se termină la capătul penisului printr-un orificiu numit meatul uretral, are rol atât în eliminarea
urinii, cât şi a lichidului spermatic și este constituită din trei porţiuni: uretra prostatică, în ea se
deschid canalele ejaculatoare şi canalele excretoare ale prostatei, uretra membranoasă , care
străbate diafragma pelvină, uretra spongioasă, care străbate penisul și este înconjurată de o
formaţiune vasculară specială, numită corpul spongios al uretrei.
13
îndepartarea celor doi rinichi este incompatibilă cu viaţa. Unitatea morfo-funcțională
a rinichiului este tubul urinifer, format din nefron (partea secretorie) şi tubii drepţi (partea
excretorie).
- rol de epurare a sângelui de produşii de catabolism azotat (uree, acid uric, creatinină)
- rol antitoxic
Formarea urinii
A. Filtrarea glomerulară
Este un proces fizic pasiv care are loc la nivelul glomerurului Malpighi. Aici, endoteliul
capilarelor glomerurale împreuna cu foița viscerală a capsulei Bowman formează o membrană
ultrafiltrantă (filtrul renal), cu pori de dimensiuni foarte mici. Prin filtrul renal trec toate
componentele plasmei cu excepţia proteinelor. Cea mai mare moleculă ce poate traversa filtrul
renal este hemoglobina, cu masa moleculară 68.000. Albuminele plasmei care au o masă
moleculară de 70.000, nu traversează membrana ultrafiltrantă. Lichidul rezultat se numeşte
filtrat glomerular (urina primară) şi are o compoziţie foarte asemănătoare cu plasma sangvină
din care provine (plasma deproteinizată). În fiecare minut se formează 125 ml urină primară; în
24 de ore prin cei doi rinichi se filtrează 180 ml plasmă.
Filtrarea glomerulară este rezultatul jocului dintre forţele favorabile filtrării şi ale celor
opozante. Singura forţă favorabila filtrarii este presiunea hidrostatica a sângelui din capilarele
glomerurale (70 mmHg), fiind cea mai mare presiune hidrostatică din întreg teritoriul capilar al
14
organismului, datorită emergenţei aproape perpendiculare, din aortă, arterele renale, cât şi
ramificării după un traiect scurt a acestora la care se adăugă calibrul mai redus al arteriolei
eferente decât al arteriolei aferente. Forţele opozante filtrării sunt presiunea coloid-osmotică a
proteinelor plasmei (25 mmHg) şi presiunea capsulară (15 mmHg). Presiunea efectivă de filtrare
va fi tocmai diferenţa dintre presiunea hidrostatică şi suma presiunilor opozante.
Debitul urinii primare depinde direct de mărimea presiunii efective de filtrare, iar aceasta
depinde de mărimea presiunii sângelui la nivelul capilarelor glomerurale. Când presiunea
hidrostatică din capilare scade sub 40 mmHg, formarea urinii încetează şi se instalează anuria.
Când presiunea hidrostatică din capilare creşte, are loc o creştere al debitului urinii primare. Dar,
fiecare nefron posedă mecanisme de autoreglare a presiunii hidrostatice capilare, mentinând-o,
constant în jur de 70 mmHg, chiar dacă tensiunea în arterele renale variaza de la 80 la 200
mmHg. Această relativă autonomie a presiunii de filtrare se realizează prin constricţia sau
dilataţia arteriolelor aferente şi eferente; astfel, constricţia arteriolelor aferente şi dilatatrea celor
eferente scade presiunea efectivă de filtrare, iar constricţia arteriolelor eferente şi dilatatia celor
aferente creşte presiunea efectivă de filtrare.
B. Reabsorbţia tubulară
Transportul pasiv se face conform legilor fizice ale difuziunii şi osmozei, conform
gradientelor de concentraţie osmotice în vederea egalizării concentraţiilor; se face fară consum
de energie din partea celulelor tubulare.
15
cantitatea de substanţe ultrafiltrate, încât în urina definitivă ele lipsesc. În cazul creşterii
concentraţiei sanguine a glucozei întâlnita în diabetul zaharat, creşte şi cantitatea de glucoză
ultrafiltrată depăşind cantitatea de transport maxim a celulelor tubulare; în aceste condiții
se produce glucozuria, când o parte din glucoză apare în urina definitivă. Ca urmare a creşterii
concentraţiilor sărurilor minerale şi a substanţelor organice în interstitiu şi în capilarele
peritubulare se determină atracţia osmotică a apei care se deplasează pasiv din urina primară
spre mediul intern, realizând reabsorbţia obligatorie a apei care reduce volumul urinii primare cu
85%. Restul reabsorbţiei de săruri se produce la nivelul ansei Henle şi a tubului contort distal.
Reabsorbşia ultimelor 14 procente din urina primară constituie reabsorbţia facultativă şi are loc
la nivelul tubilor colectori în functie de prezenţa sau absenţa hormonului antidiuretic. Dacă ADH
este prezent, apa se reabsoarbe şi urina finală îsi reduce volumul pâna la 1% din filtratul
glomerural. Daca ADH lipseşte, reabsorbţia facultativă a apei nu mai are loc şi se elimină o
urină diminuată, în cantitate foarte mare (20l/24h), adica cca. 14% din urina primară; această
stare patologică poartă denumirea de diabet insipid.
Ionii de calciu se reabsorb sub acţiunea parathormonului care în acelasi timp diminuă
reabsorbţia fosfaţilor. Ca urmare a reabsorbţiei tubulare urina primară suportă modificări
cantitative şi calitative şi devine urina finală care se elimină în cantitate de cca. 1,5l/24h.
C. Secreţia tubulară
Secreţia tubulară are loc la nivelul tubilor contorţi distali şi completează compoziţia
urinii finale. Prin acest mecanism rinichiul secretă activ unele substanţe toxice (amoniac,
creatinină), unii ioni (K+, H+) precum şi unele medicamente. Secreţia de amoniac contribuie
atât la detoxifierea organismului cât şi la combaterea acidozei. Amoniacul se elimină împreună
cu H+ sub formă de NH+4, crescând astfel posibilitatile rinichiului de a elimina acizii fără o
creştere prea mare a concentraţiei H+ din urină. Amoniacul provine din scindarea glutaminei în
acid glutamic şi NH3.
Acidul glutamic este transportat prin sânge la creier unde leagă amoniacul cerebral
transformânduse în glutamină, care trece în sânge şi la nivelul rinichilor se desface din nou şi aşa
mai departe.
16
la 4,4 în acidoze); rinichiul absoarbe câte un ion de Na+ pentru un ion de K+ sau H+ excretați.
Secreția de K+ și reabsorbția de Na+ sunt stimulate de hormonii mineralocorticoizi.
pH-ul urinar între 4,5-8, limitele largi atestând rolul rinichiului în mentinerea
echilibrului acido-bazic; la o alimentaţie predominant vegetală pH-ul devine
alcalin iar la o alimentaţie bogată în proteine reacţia urinii devine acidă.
Reglarea umorală este mult mai evidentă. Hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina)
se eliberează când creşte presiunea osmotică a mediului intern ( în caz de pierdere de lichide prin
transpiraţie, ingestie redusă de lichide sau exces de sare în alimentaţie); acționează
asupra tubului contort distal şi a tubilor colectori, unde determină creşterea absorbţiei facultative
de apă şi creșterea concentraţiei urinii.
17
Reabsorbţia tubulară de Na şi secreţia de K sunt stimulate de hormonii
mineralocorticoizi (aldosteronul).
Când tensiunea arterială scade şi se produce scăderea debitului circulator renal, aparatul
juxtaglomerular secretă renina care are două efecte:
Prin educaţie la om actul micţiunii poate fi controlat voluntar; dacă condiţiile nu permit,
micţiunea poate fi împiedicată prin contracţia sfincterului uretral extern, care este un muschi
striat supus voinţei. În acelaşi timp are loc o relaxare suplimentară a vezicii urinare sub acţiunea
centrilor simpatici din măduva lombară care comandă relaxarea muşchilor netezi ai peretelui şi
contracţia sfincterului uretral intern determinând o scădere a presiunii din vezică şi sistarea
pentru un timp a senzaţiei de necesitate. Prin conlucrarea mecanismului reflex şi al controlului
cortical voluntar, vezica urinară poate acumula pâna la 600 ml urină, după care micţiunea se
produce chiar şi împotriva voinţei. În mod normal omul are 4-6 micţiuni în 24 de ore.
18
CAPITOLUL II
NOŢINI DESPRE INSUFICIENŢA RENALĂ ACUTĂ
Definiţie
Este o suferinţă renală gravă, caracterizată prin suprimarea bruscă a funcţiei renale
(excretoare, metabolice şi umorale), exprimată clinic prin hiperazotemie, oligurie sau anurie,
cu evoluţie către coma uremică.
Etiologie
Etiologia IRA este diversă, pe primele locuri aflandu-se hipovolemia absolută şi relativă,
precum şi agresiunea toxică directă a epiteliului tubular, acestea fiind de altfel principalele cauze
de necroză tubulară acută, forma comună de IRA intrinsecă. Frecvent, etiologia IRA este
multifactorială, acelaşi pacient suferind degradarea funcţiei renale datorită, de exemplu,
deshidratării, acţiunii medicamentelor care interferă cu autoreglarea renală (AINS, IECA) şi a
celor nefrotoxice directe (aminoglicozide) şi sepsisului.
- necroze tubulare
19
- șoc prelungit
- hipertrofie de prostată
Tablou clinic
Primul stadiu, de agresiune, este urmat de faza oligoanurică (8-10 zile) şi de faza de reluare
a diurezei, însoţită la început de poliurie.
oboseală
anorexie
vărsături
halenă amoniacală
diaree
somnolenţă
agitaţie
comă
20
Explorările paraclinice evidenţiează:
acidoză
hiperpotasemie
hipocalcemie
hiperazotemie
Simptome funcţionale:
Durerea de intensitate mare, unilaterală, apăruta sub formă de criză paroxistică cu debut
în regiunea lombară şi iradieri pe traiectul ureterului spre fosa iliaeă, regiunea inghinală, organele
genitale şi faţa internă a coapsei respective şi în colica renală.
Durerea este atroce, permanentă şi are caracter de sfâşiere, înţepătură sau greutate.
Bolnavul este agitat, caută o poziţie antalgică, are senzaţia de micţiune. De obicei apare
brutal şi durează ore sau zile. Apare litiaza renală (calculul care pătrunde pe ureter).
2. Tulburări de micţiune:
21
3. Tulburări ale volumului urinei:
- Poliuria - diureza peste 2000 ml/zi. Poate apare în perioada de debut a unor boli
infecţioase după crize de colici renale, în perioada de compensare a insuficienţei
circulatorii, în perioada de reabsorbire a edemelor.
- Oliguria - diureza sub 1000 ml/zi, are cauze renale şi extrarenale. Apare în caz de afecţiuni
însoţite de transpiraţii abundente, vărsături, diaree accentuata, hemoragii abundente în
perioada acută a unor boli infecţioase, insuficienţa circulatorie, colici renale,
glomerulonefrită acută.
- Anuria - absenţa urinei în vezică. Poate surveni în caz de glomerulonefrite acute, nefropatii
gravidice, traumatisme lombare, intervenţii chirurgicale.
4. Hematuria - prezenţa sângelui în urină, care capătă o culoare roşie deschisă sau închisă.
Numai hematuria macroscopică este un simptom funcţional urinar, deoarece există şi
hematurii puse în evidenţa numai prin metode de laborator. Provenienţa hematuriei se
stabileşte prin proba celor trei pahare conice. Bolnavul urinează în cele trei pahare conice:
câteva picături în primul pahar, cea mai abundentă în cel de-al doilea pahar şi ultimele
picături în cel de-al treilea pahar. Dacă, hematuria apare numai în primul pahar este de
origine uretrală, dacă, apare în ultimul pahar este de origine vezicală, iar în toate trei
paharele este de origine renală.
5. Piuria- reprezintă prezenţa puroiului în urină. Se traduce macroscopic printr-un aspect
tulbure al urinelor, dar nu poate fi afirmată decât prin examen microscopic, examen care
arată prezenţa unor leucocite polinucleice, mai mult sau mai puţin alterate. Piuria este
datorată unor leziuni ale aparatului urinar şi în acest caz, ca şi în cazul hematuriei se poate
recurge la proba celor trei pahare conice pentru a preciza piuria.
Semne fizice
22
Edemul renal este alb, nedureros, moale (păstrează amprenta degetului la apăsare), cu
piele lucioasă. Debutează la pleoape, faţă şi maleole, la început vizibil numai dimineaţa cu
timpul, cuprinde faţa dorsală a labei piciorului, gambă, coapsă , organele genitale, peretele
abdominal şi faţa dorsală a mâinilor.
Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în caz
de retenţie de urină cu glob vezical. Se obţin informaţii importante prin palpare.
Manevră importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful degetelor
sau cu marginea cubitală a mânii care declanşează, dureri vii în caz de litiaza renală, pielonefrite,
glomerulonefrita acută.
Un examen important este tuşeul rectal care permite depistarea unui obstacol în micul
bazin: la bărbaţi - prostata, la femei - tumora pelvină.
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu boala renală cronică avansată (insuficienţa renală
cronică):
În IRA rinichii sunt de dimensiuni normale
Anemia este de regulă absentă
Există documentaţia recenta a unei funcţii renale normale
Leziunile de osteodistrofie renală (constatate radiologic) sunt absente în IRA
Lipsesc modificări tegumentare din uremia cronică
Diagnostic paraclinic
Diagnosticul formei etiopatogenice se initiază odată cu ecografia renală, care
reprezintă o urgenţă la pacientul cu IRA . Ecografia distinge cazurile de IRA obstructivă, prin
evidenţierea hidronefrozei bilaterale (sau unilaterale pe rinichi unic morfologic/ funcţional),
al cărei tratament este radical diferit faţă de celelelate forme etiopatogenice. IRA functională
23
se distinge de IRA intrinsecă ( necroza tubulară acută constituită) cu ajutorul indicilor urinari,
în cazul în care pacientul nu a primit anterior diuretice.
Examenul sumar de urină şi sedimentul urinar pot distinge între diversele forme de IRA
intrinsecă:
Celule epiteliale, cilindri epiteliali, proteinurie minimă și absentă hematuriei în
necroza tubulară acută
Reactia fals pozitivă pentru hematurie la examenul sumar şi absenta hematiilor la
examenul microscopic al urinii
Hematii deformate, cilindri hematici și proteinurie moderată/ severă în
glomerulopatii, vasculite sistemice
Analizele de sânge şi urină sunt realizate de rutina pentru a evalua insuficienţa renală acută.
Ele pot detecta valori ridicate a produsilor de metabolism în sânge şi un dezechilibru chimic în
organism şi pot ajuta diagnosticarea şi evidentierea unor boli sau infecţii.
Analizele de sânge şi urina pot include:
-creatinina serică. O crestere a nivelului creatininei în sânge (creatininei serice) este de obicei
primul semn al insuficienței renale acute. Testarea repetata a nivelului creatininei poate ajuta la
monitorizarea progresiei insuficienței renale și la determinarea eficienței tratamentului. In cazul
insuficienței renale acute prerenale, de exemplu, nivelul creatininei serice va reveni rapid la
normal odată ce fluxul sanguin sau depleția volemică (pierderea de lichide) sunt refăcute
- clearance-ul creatininei. Acesta estimează cât rinichi funcțional a rămas prin comparația
nivelului creatininei din sânge cu nivelul creatininei din urină. Când rinichii nu mai
funcționează normal, nivelul creatininei sanguine poate crește în timp ce nivelul creatininei
urinare poate scădea.
- BUN reprezintă partea de azot care se găsește în uree, fiind un indicator al retenției azotate
(azotemia). Când insuficiența renală acută este prezentă, nivelul de BUN crește. Electroliții
sanguini testați sunt calciul, potasiul și sodiul.
- hemoleucograma (HLG). Hemoleucograma furnizează informații importante despre celulele
roșii, celulele albe și despre plachetele sanguine. Poate fi folosită pentru a căuta boli sau infecții
care ar putea cauza insuficiența renală.
- alte teste sanguine, ca viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anticorpii antinucleari
(ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infecție, o boală autoimună sau alte afecțiuni, dacă
antecedentele personale și simptomele pacientului sugerează că una din aceste afecțiuni ar putea
fi prezentă.
24
Analizele de urină efectuate:
rezultatele analizelor urinare pot furniza de asemeni informații despre sedimentul urinar,
care este util pentru a evalua insuficiența renală acută intrinsecă.
eozinofilele urinare (un tip de celule albe). Existența eozinofilelor în urină poate indica o
reacție alergică care distruge rinichiul. Adesea reacția alergică este cauzată de un
medicament.
fracțiunea de sodiu excretată în urină (FeNa). Această examinare poate ajuta în diferențierea
insuficienței renale prerenale, unde nu există leziuni la nivelul rinichiului, de insuficiența
renală de cauză renală (intrinsecă). Măsoară capacitatea rinichiului de a elimina sodiul
(Na), bazându-se pe nivelele de sodiu și creatinina atât din urină, cât și din sânge.
Teste imagistice
Testele imagistice pot fi folosite pentru a determina dacă insuficiența renală este acută sau
cronică și pentru a caută o obstrucție pe traiectul urinar. Testele imagistice cel mai frecvent folosite
în acest scop sunt:
-ultrasonografia abdominală
25
-tomografia computerizată
-radiografia abdominală sau urografia care poate fi folosită când se suspecteaza o piatră la
rinichi (litiază renală).
Dacă se consideră că obstrucția se află la baza insuficienței renale acute postrenale, pot fi
necesare teste mai detaliate pentru a determina localizarea și cauza obstrucției. Aceste examinari
le pot include pe cele de mai sus și de asemeni:
-pielografia retrogradă
-rezonanța magnetică nucleară
-scintigrafia renală. Poate ajuta în evaluarea fluxului sanguin renal (daca este normal) sau pentru
a determina dacă este prezentă o obstrucție.
Tratament
26
Se combate anuria cu perfuzii de Manitol 20%, dar, în special, cu Furosemid (2g/ 24
de ore, la intervale de 3 ore), pentru forţarea diurezei. Când este cazul se administrează
antibiotice cu toxicitate redusă (Penicilină, Ampicilină, Oxacilină, Eritromicină), masă
eritrocitară de sânge integral proaspăt, Plegomazin 25 mg i.m (combaterea greţurilor şi
vărsăturilor), sedative.
Insuficiența renală are efecte negative serioase asupra organismului. Poate duce la
apariţia problemelor cardiace, osoase sau cerebrale. Odată instalata insuficiența renală
pacientul va avea nevoie fie de dializă, fie de transplant renal. Ambele variante au riscuri
și beneficii. Alegerea variantei corecte se face prin colaborarea medic-pacient.
Aproximativ 5% din cauzele insuficienței renale acute sunt datorate obstrucției tractului
urinar, ceea se duce la creșterea produșilor de metabolism în sânge. Această formă de insuficiență
renală este denumită insuficiență renală acută postrenală. Se poate face un tratament pentru a
înlătura sau ocoli obstrucția. Dacă există o piatră la nivelul rinichiului care blochează tractul
urinar, medicul specialist o poate înlătura sau distruge. Cea mai frecvent folosită procedură
pentru litiaza renală este litotriția extracorporeală. Se folosesc ultrasunetele care strabat
ușor corpul pacientului, dar sunt suficient de puternice pentru a distruge o piatră. Dacă medicul
nu poate înlătura obstrucția, se va crea o cale urinară care să o ocolească, folosind
27
un cateter sau altă metoda. Plasarea unui cateter (sondă) în vezica urinară pentru a o evacua, va
înlătura simptomele și va permite reluarea funcției renale.
Complicaţii:
complicaţiile sindromului uremic acut (convulsii, comă,hemoragii spontane: hemoragii
gastrointestinale, hematoame subdurale; stop cardiac ca urmare a unor anomalii
electrolitice de tipul hiperkaliemiei, acidozei metabolice, hipocalcemiei; osteodistrofie
renală)
complicaţii infecţioase- prima cauză de mortalitate în IRA (30-70 %), fiind favorizate de
imunodeficienţa caracteristică uremiei: pneumonii, bronhopneumonii, infecţii urinare,
infecţii de cateter, septicemii bacteriene sau micotice
complicaţii cardio-vasculare: edemul pulmonar acut (consecutiv hiperhidratarii, mai rar
disfuncţiei miocardice), aritmii maligne, angor sau infarct miocardic acut (agravarea
unei cardiopatii ischemice ignorate)
complicaţii hemoragice- prin anomalii ale hemostazei: hemoragie digestivă superioară,
hemoptizii, sângerari la locul de inserţie a cateterului venos central
denutriţie azotată (consecutivă intoleranţei digestive şi a hipercatabolismului)
hiperkaliemia- cu manifestari EKG ( T amplu, QT scurt, tulburări de conducere
intraarteriale, atrio- ventriculare, intraventriculare); la valori ale kaliemiei mai mari de
6,5 mEq /l există riscul de stop cardiac
complicaţii iatrogene: complicaţiile repaosului la pat (escare, hipoventilaţie cu
pneumonie de hipostază, tromboză venoasă profundă), complicaţii datorate stressului
28
şi /sau nutriţiei artificiale (esofagite peptice, ulcere digestive), complicaţiile
manevrelor de îngrijire (pneumotorax- la montarea cateterului venos central, embolii
pulmonare, flebite sau septicemii de cateter, infecţii intraspitaliceşti cu germeni
rezistenţi), alergii şi intoleranţe medicamentose
complicaţii ale dializei: hipotensiune arterială, hemoragii, sindrom de dezechilibru
dialitic, embolie gazoasă
Pronostic
29
CAPITOLUL III
asistenta va avea în vedere măsurile care se iau în toate cazurile date, asigurând două
pături de lână cu care va acoperi bolnavul şi va încălzi patul în prealabil cu termofoare
bolnavii cu I.R.A. sunt mai susceptibili şi necesită precauţii mai mari în privinţa igienei şi
curăţeniei
2. Supravegherea bolnavului
recoltează urina la bolnavii agitaţi sau în comă prin intermediul sondei respectând
regulile de asepsie
Este foarte importantă evidenţa exactă a diurezei, deoarece este baza de pornire a
tratamentului şi criteriul de orientare a medicului.
30
3. Recoltarea probelor de laborator
la calcularea aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi
sau alimente, perfuzie
când hidratarea orală nu este posibilă, cantitatea necesară de lichide se va introduce i.v. în
pefuzie lentă folosind glucoza 10-20%
31
Regimul va consta din:
32
• orez fiert
• paste făinoase
• unt
• ulei
• biscuiţi
• zahăr
Se
exclud:
• pâinea
• lactatele
• ouăle
• fructele uscate
• carnea
• peştele
• alimentele cu conţinut mare de K
• sucuri de fructe
dacă bolnavul nu poate înghiţi sau vomită, asistenta va introduce alimentele bolnavului
prin sondă;
asistenta va urmări şi nota dacă se reia sau dacă se produce o creştere a diurezei
33
se consideră că tratamentul este eficace numai dacă se produce o diureză de 40
ml/oră
în caz de acidoză, când rezerva alcalină scade iar pH-ul este sub 7,5 se face corectarea
prin administrarea de bicarbonat de Na sub controlul permanent al pH-ului;
când tratamentul obişnuit a rămas ineficace se utilizează dializa cu ajutorul căreia se poate
elimina excesul de compuşi azotaţi de apă şi electroliţi.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR - PLANURI DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I
Date generale
Număr FO:16223
Nume şi Prenume: A.F
Sex: feminin
Data naşterii: 11.08.1959
Vârsta: 58
Stare civila: căsătorită
Domiciliu: Piatra Neamţ, Judeţul Neamţ
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religie: creştin ortodox
Profesie: pensionară
Nivel de instruire: 10 clase
Condiţii de viaţă: casnica, cu domiciliul în Piatra Neamț, este casatorită, cu 4
Data internarii:05.02.2017
Data
externarii:14.02.2017
Durata spitalizarii: 10 zile
Motivele internării: durere în regiunea lombară, astenie,oligurie, epistaxis, grețuri.
Diagnostic medical: Obs :Insuficienţă renală de acută, sindrom anemic, HTA std II,
secundară afecţiunii renale.
AHC: fără importanţă
APF:
- prima menstruație la vârsta de 14 ani
- nașteri-1
- avorturi-1
- menopauză- 50 de ani
APP: litiază renală dreaptă, HTA diagnosticată în anul 2014, CIC.
Grup sanguin: O1
Rh: pozitiv
Alergii: nu se știe alergică
Istoricul bolii: bolnavă cu antecedente de litiază renală și HTA stadiu II, cu tratament
cronic antihipertensiv, prezintă de o săptămână, dureri în regiunea lombară, în hipogastru,
astenie, oligurie, epistaxis, intoleranță digestiva. Pacienta a fost internată pe secția Nefrologie
a Spitalului Județean Neamț . La nivelul aparatului digestiv prezintă inapetență,
grețuri, abdomen suplu,depresibil, sensibil la palpare. Tegumentele și mucoasele sunt
palide.Starea generală este influiențată.
Observare inițială:
Înălțime : 1,60 m
Greutate: 66 kg
Temperatură: 36,7 ° C
Respirații: 18 respirații/ minut
T.A: 160/100 mm Hg
Puls: 76 bt/ min
Diureză: 500 ml
Investigații paraclinice:
Leucocite Absent
Hematii Prezente
Nitriți Prezenți
Proteine Prezente
pH 5,5
Leucocite Frecvente
P1: durere
E1: suprimarea funcțiilor rinichilor prin mecanism obstructiv
S/S1: nelinişte, durere în regiunea lombară, anxietate, astenie
O1: pacientaa să nu mai prezinte durere
Intervenții autonome:
- am asigurat un microclimat corespunzător bunei adaptări a pacientei
- am aerisit constant salonul
- am verificat ca temperatura mediului ambiant să fie de 18-22 °C
- am învățat pacienta cum să își descrie durerea, explicându-i care sunt
caracterele durerii, utile atât în diagnostic cât și în tratament
- am căutat împreună cu pacienta o poziție antalgică
- am explicat pacientei necesitatea realizarii tratamentului
- am apelat la serviciile psihologului spitalului penstru a consilia pacienta în vederea
inițierii ședintelor de hemodializă
Intervenții delegate:
- la indicația medicului am administrat antibiotice: Cefort 1g/12 h i.v
pentru combaterea unui proces infecțios posibil. Înainte de administrarea
antibioticului am testat reacția organismului la acesta și am notat rezultatul în foaia de
observație.
- la indicația medicului am administrat HHC 25 mg 1f pentru profilaxia unei
reactii nedorite a organismului la dializă.
Evaluare: Discomfortul psihic se ameliorează considerabil, mai ales în urma discuțiilor cu
psihologul, urmând ca aceste discuții să continuie la centrul de dializă privat. Discomfortul
fizic se ameliorează, după 5 zile de tratament, durerea lombară și cea din hipogatru fiind
aproape insesizabile.
P3: anxietate
E3: intervenție de montare a cateterului, mediu spitalicesc
S/S 3: facies crispat, agitație
O: pacienta să nu mai prezinte anxietate
Intervenții autonome :
2.Nevoia de a elimina
P: dispnee
E: dezechilibru metabolic și acido-bazic
S/S: valori tensionale crescute, anemie, paloare, astenie
O: imbunătățirea circulației pe perioada spitalizării
Intervenții autonome:
- am supravegheat pacienta pe toata perioada transfuziei de sânge efectuată
- am măsurat și monitorizat TA, am notat valorile in F.O
- am condus pacienta la sedintele de dializa
Intervenții delegate :
- la indicatia medicului am administrat HHC 25 mg 1 f i.v pentru profilaxia unei reactii
alergice a organismului la sangele primit
- la indicația medicului am administrat Furosemid pentru scaderea TA si
eliminarea apei din tesuturi
Evaluare: volemia pacientei s-a restabilit dupa transfuzia de sange efectuata, TA a scazut la
130/80 mm Hg.
P: dificultate în a se deplasa
E: edeme membre inferioare
S/S: imobilizarea la pat, paloare
O: pacienta să reușescă să se deplaseze cu sprijin
Intervenții cu rol propriu:
- am efectuat cu pacienta exerciții de mobilizare a membrelor inferioare o dată pe zi
- am informat pacienta cu privire la importanța mobilizarii neînsoțită
- am ajutat pacienta în primele 2 zile să se mobilizeze cu un cadru
- am însoțit pacienta la toaletă și la investigațiile recomandate de medic, încercând
să o sprijin cât mai puțin
- am recomandat pacientei consumul de maxim 500 ml de lichide și am monitorizat
acest consum prin supravegherea regimului alimentar ingerat și prin observarea
diurezei zilnice
Intervenții delegate:
- la indicația medicului am administrat Furosemid pentru eliminarea apei din
tesuturi
Evaluare: dupa 3 zile de spitalizare pacienta reușește să se deplaseze singură până la
toaletă, dar și să efectueze plimbări pe holul sectiei cu sprijin, edemele membrelor inferioare
s-au diminuat considerabil.
P : incapacitate în a se odihni
E : durere
S/S : fatigabilitate, facies obosit
O : pacienta să înceapă să se odihnescă eficient
Intervenții autonome:
- am învățat pacienta tehnici de relaxare
- am aerisit salonul
- am asigurat liniștea pe secție astfel încât somnul pacienților să nu fie perturbat
- am recomandat pacientei să nu consume băuturi energizante
Intervenții delegate :
- la indicația medicului am administrat No-Spa 1 fiolă, i.m pentru calmarea durerii
P: edeme
E: suprimarea funcției renale
S/S: membre inferioare umflate
O: pacienta să prezinte o diminuare a edemelor
Intervenții autonome:
- am ajutat pacienta să își efectueze toaleta pe regiuni
- am ajutat pacienta să se îmbrace, să se pieptene, să își facă toaleta cavității bucale
- am explicat pacientei necesitatea reducerii cantității de sodiu consumate pentru
reducerea edemelor
- am cântărit zilnic pacienta
Evaluare: după 3 zile de la internare edemele membrelor inferioare s-au mai diminuat,
pacienta reușește să se deplaseze singură până la baie, dar și să efectueze plimbări pe holul
secției cu sprijin.
EVALUARE FINALĂ:
Pacienta A.F, în vârstă de 58 de ani, se internează pe secția Nefrologie cu
valori crescut ale ureei, creatininei, acidului uric sangvin, cu intoleranță digestivă, anemie
crescută și valori crescute ale TA.
Sub tratament cu medicație proprie hipotensoare și la recomandarea medicului,
diuretice, betablocante și blocante ale canalelor de calciu, pacienta încă prezintă intoleranță
digestivă și valori crescute ale ureei și creatininei serice. Din aceasta cauză se decide inițierea
dializei. Pacienta efectueaza 6 ședinte de dializă în cadrul compartimentului de dializă din
Spitalul Județean Neamț cu evoluție favorabilă. Pacienta se externează cu următoarele
recomandări medicale: regim alimentar hiposodat cu limitarea aportului de lichide, efectuarea
ședințelor de dializă la un centru privat.
Continuă tratamentul indicat de medicul cardiolog.
CAZUL II
Date generale
Număr FO:15889
Nume şi Prenume: C.V
Sex: masculin
Data naşterii: 12.03.1954
Vârsta: 63 ani
Stare civila: căsătorit
Domiciliu: Piatra Neamţ, Judeţul Neamţ
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religie: creştin ortodox
Profesie: pensionar
Nivel de instruire: 8 clase
Condiţii de viaţă: pensionar, locuiește în mediul rural, căsătorit, are 2 copii
Data internarii:08.10.2016
Data
externarii:17.10.2016
Durata spitalizarii: 10 zile
Motivele internării: dureri abdominale difuze accentuate in flancul drept și în loja renala
dreaptă, greturi, varsaturi, paloare, oboselă, anxietate
Diagnostic medical: Insuficienţă renală acuta, Diabet zaharat tip II
AHC: fără importanţă
APP: HTA, Diabet zaharat tip II (de 2 ani);
Grup sanguin: A2
Rh: pozitiv
Alergii: nu se stie alergic
Istoricul bolii: pacientul declară începutul simptomatologiei din luna noiembrie a anului
2016 prin dureri abdominale și lombare difuze, când a fost consultat de medicul de familie și
diagnosticat cu infecție urinară și i s-a recomandat urmarea unui tratament cu
Augmentin capsule. În luna octombrie a anului 2016 pacientul se prezintă la UPU Piatra
Neamț acuzând dureri abdominale accentuate în flancul drept, în fosa iliacă și lombară
dreaptă, meteorism
abdominal și grețuri. În urma investigațiilor pacientul este internat pe secția de Nefrologie, cu
suspiciunea unei afecțiuni renale.
Observare inițială :
Inălțime : 1,75 m
Greutate: 85 kg
Temperatură : 36,5OC
Respirații : 17 respirații/ minut
T.A : 130/80 mmHg
Puls :90
Diureză : 1500 ml/24h
Număr de scaune: 2/zi
Investigații paraclinice:
HEMOLEUCOGRAMA COMPLETĂ REALIZATĂ
Leucocite Negativ
Hematii Negativ
nitriți Pozitiv
Proteine Pozitiv
pH 6
P1: durere
E1: suprimarea funcțiilor rinichilor prin dezechilibru metabolic
S/S1: nelinişte, durere în regiunea lombară, anxietate, astenie
O1: pacientul să nu mai prezinte durere
Intervenții autonome:
- am asigurat un microclimat corespunzător bunei adaptări a pacientului
- am aerisit constant salonul
- am verficat ca temperatura mediului ambiant să fie de 18-22 ° C
- am verificat ca în salon să fie umiditate corespunzătoare
- am învățat pacientul cum să își descrie durerea, explicandu-i care sunt caracterele
durerii, utile atât în diagnostic cât și în tratament
- am căutat împreună cu pacientul o poziție antalgică
- am explicat pacientului necesitatea realizarii tratamentului
Intervenții delegate:
- la indicația medicului am administrat antibiotice: Cefort 1g/12 h i.v
pentru combaterea unui proces infectios posibil. Înainte de administrarea
antibioticului am testat reacția organismului la acesta și am notat rezultatul în foaia de
observație.
Evaluare: Discomfortul fizic se ameliorează, dupa 5 zile de tratament, durerea lombara și cea
din hipogatru fiind aproape insesizabile.
P3: anxietate
E3: mediu spitalicesc
S/S 3: facies crispat, agitație
O: pacientul să nu mai prezinte anxietate
Intervenții autonome :
2. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a comunica
5. Nevoia de a învăța
S/S: pacientul solicită informații despre boala sa, este preocupat de a învăța lucruri noi
Intervenții autonome:
EVALUARE FINALĂ:
Date generale
Număr FO:16618
Nume şi Prenume: R.C
Sex: masculin
Data naşterii: 21.05.1958
Vârsta: 59
Stare civila: căsătorit
Domiciliu: Piatra Neamţ, Judeţul Neamţ
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religie: creştin ortodox
Profesie: vopsitor
Nivel de instruire: studii medii
Condiţii de viaţă: locuiește la țară, are casă cu 3 dormitoare, bucătărie, baie, este
căsătorit, are 3 copii adulți
Data internarii:18.02.2017
Data externarii: 27.02.2017
Durata spitalizarii: 10 zile
Motivele internării: durere acută în abdomenul inferior, oligurie, edeme ale membrelor
inferioare, anxietate, inapetență, greață, polipnee, oboseală, febră
Diagnostic medical: Insuficienţă renală de acuta obstructivă pe fond de litiază ureterală
dreaptă (de cauză postrenală).Rinichi unic, HTA stadiul II.
AHC: mama a suferit de dizbet zaharat tip II
APP: rinichi unic
Grup sanguin: A2
Rh: pozitiv
Alergii: nu se știe alergic.
Istoricul bolii: pacientul este transportat de urgență la spital, la sectia UPU, unde se
sesizează prezența oliguriei (250 ml de urină/zi), a durerilor lombare și abdominale. Datorită
simptomelor prezentate se decide internarea pacientului pe sectia Nefrologie pentru
investigații și conduită terapeutică.
Observare inițială:
Înălțime : 1,75 m
Greutate: 85 kg
Temperatură: 38 ° C
Respirații: 14 respirații/
minut T.A: 160/90 mm Hg
Puls: 75 b/ min
Diureză: 250 ml/ zi
Scaune : 1
Investigații paraclinice:
HEMOLEUCOGRAMA COMPLETĂ REALIZATĂ
Leucocite Negativ
Hematii Negativ
Nitriți Pozitiv
Proteine Pozitiv
pH 6,5
P3: anxietate
E3: mediu spitalicesc
S/S 3: facies crispat, agitație
O: pacientul să nu mai prezinte anxietate
Intervenții autonome :
P:hipertermie
Intervenții autonome:
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se alimenta si
Intervenții autonome:
- am cercetat preferințele culinare ale pacientului și am încercat să găsesc împreună
cu aceasta un regim alimantar hiposodat cât mai potrivit
- am învățat pacientul cum să depisteze sarea ascunsă din anumite alimente
- am explicat pacientului importanța respectarii regimului hiposodat în afecțiunea de
care suferă
- am îndemnat pacientul să nu consume mai mult de 500 ml lichide zilnic, învățândul
tehnici de suprimare a senzației de sete
- am rugat pacientul să mă anunțe ori de câte ori are senzație de greață
Intervenții delegate:
- la indicația medicului am administrat zilnic diuretice, Furosemid 40 mg pentru
eliminarea apei reținute în țesuturi
- la indicația medicului am administrat vitamina B1 100 mg/ 2 ml și B6 50 mg/ 2 ml în
perfuzie cu ser fiziologioc 500 ml, pentru stimularea apetitului alimentar
- la indicația medicului am administrat Metoclopramid pentru suprimarea senzației de
greață
Evaluare:dupa primele 2 zile de la internare apetitul pacientului crește, reusind să se
alimenteze corespunzator nevoilor organismului, pacientul înțelege necesitatea
respectării unui regim hiposodat dar și a consumului unei cantități minime de lichide,
edemele membrelor inferioare se diminuează.
P: edeme
E: suprimarea funcției renale
S/S: membre inferioare umflate
O: pacientul să prezinte o diminuare a edemelor
Intervenții autonome:
- am ajutat pacientul să își efectueze toaleta pe regiuni
- am ajutat pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să își facă toaleta cavității bucale
- am explicat pacientului necesitatea reducerii cantității de sodiu consumate pentru
reducerea edemelor
Evaluare: după 3 zile de la internare edemele membrelor inferioare s-au mai diminuat,
pacientul reușește să se deplaseze singur până la baie, dar și să efectueze plimbări pe holul
secției cu sprijin.
EVALUARE FINALĂ:
CONCLUZII
Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu trei cazuri cu "insuficienţă renală acută" la
trei persoane cu vârste medii, cultură diferită.
Ingrijirile de nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane,
subliniate în Conceptul Virginei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni (bio-
fizico-psiho-socio-culturale şi spirituale) pentru fiecare nevoie afectată.
Problemele derivă din afectarea nevoilor şi intensitatea cu care se manifestă, sunt legate de
receptivitatea fiecărei faţă de boală, de starea generală a organismului şi de starea psihică.
După cum s-a observat din cele trei planuri de îngrijire, aceeași afecțiune, IRA, a determinat
pentru pacienți diferiți dependențe de nevoi fundamentale comune și de nevoi diverse. Această
diferențiere a nevoilor de care pacientul este dependent se datorează în primul rând cauzei care a
determinat IRA, în al doilea rând afecțiunilor coexistente de care pacienții suferă și în al treilea
rând diversității fiziologice dintre pacienți.
In toate cele trei cazuri prima nevoie afectată este "Nevoia de a evita pericolele", problema
a fost durerea colicativă persistentă în lojele renale; deoarece pacienții aveau tulburări de emisie
urinară [polakiurie, disurie, nicturie]. A doua nevoie afectată este "Nevoia de a elimina" în toate
cele trei cazuri. A treia nevoie afectată este "Nevoia de a menţine T° corpului în limitele
normale" în ultimul caz având ca problemă creşterea temperaturii corpului peste limitele
normale; iar în celelalte două cazuri este "Nevoia de a se alimenta şi hidrata" deoarece pacienții
prezentau dificultăţi în a se alimenta şi hidrata corespunzător.
• durerea
• riscul apariţiei unor complicaţii
• tulburări de emisie urinară
• dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător
• imposibilitatea de a dormi şi a se odihni
• greutatea în respiraţie
• creşterea temperaturii peste limitele normale
• greutatea în a se îmbrăca şi dezbrăca
• dificultate în a-şi acorda îngrijiri igienice
• durere
• oboseală
• nelinişte
• slăbiciune
• hidratare necorespunzătoare
• febră
• neacceptarea rolului de bolnav
• situaţie de criză
• combaterea durerilor
• normalizarea micţiuniior şi controlul durerii
• prevenirea complicaţiilor
• echiparea hidroelectrică şi nutriţională
• scăderea febrei
• beneficierea de un număr de ore de somn corespunzătoare
BIBLIOGRAFIE
1) Borundel Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii, Editura All, Ediţia a II a ,
2009
3) Mincu Mioara - Bazele Teoretice şi Practice ale Îngrijirii Omului Sănătos şi Bolnav,
- Editura Universul - Bucureşti 2000
10) Titircă Lucreţia, Urgenţe medico chirurgicale, Editura medicală, Ediţia a III a,
2016