Sunteți pe pagina 1din 51

CUPRINS

1. Argument .......................................................................................... pag. 04


2. Abrevieri ........................................................................................... pag. 05
3. Capitolul I ........................................................................................... pag. 06

Noțiuni despre anatomia și fiziologia sistemelor osos și muscular


4. Capitolul II ........................................................................................ pag. 14

Noțiuni despre patologia Spondilitei anchilozante


5. Capitolul III ……………………………………………………………. pag. 29

Prezentarea cazurilor - planuri de îngrijire

1) Caz I .......................................................................................... pag. 29

2) Caz II ......................................................................................... pag. 37

3) Caz III ........................................................................................ pag. 45


6. Capitolul IV.......................................................................................... pag. 52

Concluzii
7. Bibliografie ....................................................................................... pag. 53
8. Anexe .................................................................................................. pag. 54

3
MOTTO

“ Ce faci pentru tine dispare odată cu tine,


Ce faci pentru alții rămâne pentru eternitate.”
Albert Einstein

ARGUMENT

Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical, așa cum spunea și Victor
Babeș:”Iubește-ți profesiunea și socotește-o cea mai frumoasă dintre toate și, astfel, izbânda va
fi deplină.”
Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența terestră și nu
există om care să fi fost scutit de ea. Se pare că, într-o anumită măsură, suferința ne ajută să
evoluăm. Dar, dacă depășește anumite limite de intensitate sau timp, ea ne leagă aripile. Și
atunci trebuie să căutăm să ieșim din impas.
Boala este un proces complex, dinamic, la care ia parte întregul organism, ca rezultat al
corelaţiilor care se stabilesc între mediu intern şi extern şi a corelaţiilor dintre organismul privit
ca tot unitar şi diferenţele sale părţi componente. Factorul care strică echilibrul dintre organism
şi mediu se numeşte cauza patogenă, iar efectul starea patologică. Consider că spondilita
anchilozantă este o boală, care, netratată la timp poate avea consecinţe destul de grave asupra
întregului organism.
Asistenta medicală este cadrul medical care se află in permanență lângă bolnav, ea
reprezintă legătura directă dintre medic și omul suferind. Contează foarte mult să intri pe sub
pielea bolnavului, deoarece el se simte foarte protejat și nu se mai gândește cu atâta frică la
investigaţiile la care va fi supus.
Prin această lucrare doresc să aduc aportul meu, prin acordarea unui ajutor în satisfacerea
nevoilor de care depind bolnavii, un sprijin moral; de a ajuta populaţia să adopte un stil de viaţă
sănătos, să coopereze cu propriile probleme de sănătate. Cunoştinţele acumulate în timpul
stagiului practic m-au ajutat să găsesc planul de îngrijire adecvat bolnavului, nu bolii ținând cont
de cele „ 14 Nevoi fundamentale ale ființei umane ” elaborate de Virginia Herderson.
Ce poate fi mai frumos pe lume decât să-i faci pe oameni fericiți că și-au
recăpătat sănătatea, să îți acorde încredere și mai ales să meriți acea încredere!

ABREVIERI

4
ASLO = antistreptolizina O
Ca = calciu
E = etiologie
EKG = electrocardiogramă
f = fiolă
F.O. = foaie de observație
g = grame
G = greutate
HLA-B27 = (human leukocyte antigen)
Î = înălțime
IAAM = infecţii asociate asistentei medicale
i.m. =intramusculară
i.v.=intravenos
Mg = magneziu
min = minut
NaCl=Clorura de Natrium
O = obiectiv
O2 = oxigen
P = problemă
Pb = plumb
p.o. = per oral
R = respirație
s.c. = subcutanat
S/s =semn / simptom
T = temperatură
T.A. = tensiune arterială
tb = tablete
TGO / TGP = transaminaze
VSH = viteză de sendimentare a hematiilor

CAPITOLUL I

5
NOȚIUNI DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI OSOS ȘI SISTEMULUI MUSCULAR

I. SISTEMUL OSOS

Totalitatea oaselor din corp formează sistemul osos uman (scheletul uman) care este
alcătuit din 206 oase, conectate între ele prin articulaţii, în majoritatea cazurilor.
Funcțiile oaselor în corp:
 De susținere a organelor și mușchilor corpului și de a proteja organele interne,
 De a permite mobilitatea acestuia prin sistemul de pârghii pe care îl formează împreună
cu mușchii și articulațiile:
o Pârghii de ordin I (articulația craniului, articulații la nivelul coloanei vertebrale),
o Pârghii de ordin II (articulația dintre gambă și picior),
o Pârghii de ordin III (articulația dintre antebraț și braț).
 Este depozit de minerale deoarece conțin săruri de calciu și fosfor,
 Au rol antitoxic deoarece în oase sunt depozitate metalele care ajung accidental în corp
(plumb, mercur) și se elimină, treptat, pe cale renală
Compoziția chimică a oaselor:
 20% apă,
 80% reziduu uscat (partea organică reprezentată de oseină și fibrele de colagen care
asigură elasticitatea osului),
 Componenta minerală care dă rezistență osului și este format din calciu, fosfor și
hidroxiapatită.
Structura țesutului osos:
Oasele sunt alcătuite din ţesut conjunctiv dur (osos) format din:
 Celule osoase care conțin:
o Osteoblaste (celule tinere)
o Osteocite (celule mature)
o Osteoclaste (remodelează osul)
 Fibre conjunctive (fibre de colagen)
 Substanța fundamentală (oseina) care conține Ca, Mg, Pb.

Felurile țesutului osos:


6
 Țesut osos spongios: se găsește în epifizele oaselor lungi și în interiorul oaselor late și
scurte și este format din trabecule în care se găsește măduva roșie osoasă generatoare de
celule sangvine,
 Tesut osos compact: se găsește la diafiza oaselor lungi și la exteriorul oaselor late și
scurte, și este alcătuit din unități structurale de bază numite osteoane ce sunt formate din
lamele concentrice osoase și Canalul Harvers cu vase de sânge și nervi.
Structura osului lung:
 2 epifize (superioară și inferioară) cu țesut osos spongios ce conține măduvă roșie
 Diafiza cu țesut osos compact și cavitate medulară galbenă care, la bătrâni, se transformă
în măduvă cenușie,
 Periostul care asigură creșterea în grosime a osului și învelește diafiza și părțile laterale
ale epifizelor,
 Cartilajele de creștere care asigură creșterea în lungime a osului și se află între epifiză și
diafiză,
 Cartilajele de articulație care se află pe suprafața epifizelor.
Componentele sistemului osos:
A. Scheletul capului este compus din:
 Neurocraniul care are:
o Oase perechi: parietale și temporal,
o Oase neperechi: frontal, occipital, sphenoid și etmoid.
 Viscerocraniul care are:
o Oase perechi: nazale, lacrimale, cornet nazale inferioare, zigomatice, palatine și
maxilare,
o Oase neperechi: mandibula, osul hioid (la nivelul gîtului, deasupra laringelui) și
vomerul.
B. Scheletul trunchiului este compus din:
1. Coloana vertebrală cuprinde 33-34 de vertebre (utimele vertebre se sudează).
a. Regiunile coloanei vertebrale:
 Regiunea cervicală cuprinde primele 7 vertebre, primele 2 se numesc Altas și
Axis,
 Regiunea toracală (dorsală) cuprinde 12 vertebre,
 Regiunea lombară cuprinde 5 vertebre,
 Regiunea sacrală cuprinde 5 vertebre sudate ce formează osul Sacrum,
 Regiunea cocigiană cuprinde 4-5 vertebre ce formează osul Coccis.
7
b. Curburile colanei vertebrale:
 Curbura cervicală
 Curbura lombară,
 Curbura toracală,
 Curbura sacrală.
c. Alcătuirea unei vertebre:
 Corp vertebral,
 2 pediculi,
 Arcul vertebral,
 2 apofize transverse,
 Apofiza spinoasă,
 2 suprafețe de articulare superioare.
2. Sternul este un os lat, nepereche și este alcătuit din manubiu (de care se articulează
clavicula), corp și apendice xifoid care, la bătrâni, se osifică.
3. Coastele se prind de stern prin cartilaje costale și împreună cu sternul formează cutia
toracică. Coastele sunt în numar de 12 perechi din care 7 perechi sunt adevărate, 3
perechi sunt false și 2 perechi sunt flotante (libere).
C. Scheletul membrelor:
1. Oasele membrelor superioare:
a. Centura scapulară care cuprinde:
 2 omoplați de care se articulează humerusul și clavicula,
 2 clavicule
b. Membrul liber care cuprinde:
 Osul brațului – humerus
 Oasele antebrațului – radius și cubitus (ulna)
c. Oasele mâinii:
 Carpiene (8): scafoid, semilunar, pyramidal, pisiform, trapez, trapezoid,
capitat și hamat (osul cîrlig),
 Metacarpiene (5),
 Falange (14).
2. Oasele membrelor inferioare:
a. Centura pelviană cuprinde:
 Ilion, ischion și pubis (cocxe) ce se unesc prin simfiza pubiană,
 Osul sacrum care formează bazinul.
8
b. Oasele membrului liber:
 Osul coapsei – femurul,
 Patella (rotula),
 Oasele gambei – tibia și peroneul (fibula)
c. Oasele piciorului propriu-zis:
 Tarsiene (7): talus, calcaneu, cuboid, navicular și 3 cuneiforme (lateral,
intermediar și medial),
 Metatarsiene (5)
 Falange (14).
Clasificarea oaselor:
 Oase late: scapule, oasele cutiei craniene, sternul, cocxele, coastele, etmoidul.
 Oase lungi: femurul, humerusul, tibia, peroneul, ulns, radiusul.
 Oase scurte: tarsienele, metatarsienele, carpienele, metacarpienele, falangele.
 Oase neregulate: vertebrele, sfenoidul, hioidul, mandibula.
 Oase sesamoide: patela (rotula).
 Oase pneumatic: oasele feței.
Articulaţiile oaselor:
Sunt organe de legătură între oase, fiind sediul mişcărilor. După gradul de mobilitate,
articulaţiile se împart în sinartroze (articulații fixe) şi diartoze (articulații smimobile și mobile).
1. Sinartrozele: sunt articulaţii fixe, imobile şi nu posedă cavitate articulară. În acest tip de
articulaţie se execută mişcări foarte reduse. După tipul ţesutului care se interpune între oasele
care se articulează, distingem 3 tipuri de sinartroze:
a. Sindesmoze: sutura coronară (între frontal și parietal), sutura sagitală (între parietale)
și sutura lanbdoidă (între parietale și occipitale),
b. Sincondroze: simfiza pubiană (între cocxe),
c. Sinostoze: rezultă prin osificarea sindesmozelor şi a sincondrozelor la vârstnici.

2. Diartrozele: sunt articulaţii care posedă un grad variabil de mobilitate


a. Tipuri de diartroze:
 Amfiartoze (articulaţii semimobile): articulațiile dintre vertebrele coloanei,
 Artrodinii (articulaţii mobile): scapula-humerală, humero-radială, humero-
ulnară, cocxo-femurală, femuro-tibială, femuro-fibulară, articulațiile
intercarpiene și intertarsiene.
b. Forme de articulații mobile:

9
 Articulație în șa – între carpiene,
 Articulație sferoidică (cotilică) – între cocxe și femur,
 Articulație plană – între carpiene,
 Articulație trohleară – la nivelul cotului și genunchiului.
c. Elementele unei artrodinii:
 Suprafaţa articulară: este locul unde oasele intră în contact și este acoperită de
cartilaj articular.
 Cartilaje de articulație: acoperă suprafața articulară, este de tip hialin și are rolul
de a reduce fricțiunea oaselor în timpul mișcării, contribuind la amorsarea
șocurilor. Dispariția cartilajului duce la dispariţia mişcărilor (anchiloză),
 Capsulă articulară: învelește ca un manșon articulația, separând-o de celelalte
elemente din vecinătate; prezintă o membrană sinovială în interior ce secretă
lichid sinovial care lubrifiază fețele interne ale capsule articulare și o membrană
fibroasă formată din țesut conjunctiv dens care se unește cu periostul oaselor și a
cărei fibre formează ligamentele.
 Lichidul sinovial: diminuă frecarea și favorizează alunecarea.
 Ligamentele articulare: sunt formaţiuni fibroase care se inseră pe cele 2 oase ale
unei articulaţii, contribuind la menţinerea în contact a suprafețelor articulare.
 Cavitatea articulară: este un spaţiu virtual cuprins între capetele osoase care se
articulează şi capsula articulară și conţine o cantitate mică de lichid sinovial.
 Meniscul articular: formaţiune fibro-cartilaginoasă cu rol de ax în jurul căruia se
realizează mișcările articulației.
Tipuri de mişcări în articulaţii:
 Flexie: mişcări de apropiere a două segmente alăturate, se fac în jurul unui ax transversal,
 Extensie: sunt mişcări de îndepărtare a două segmente alăturate, se fac în jurul unui ax
transversal,
 Adducție: mișcare de apropiere a unui membru faţă de axul median al corpului,
 Abducție: mișcare de îndepărtare a unui membru faţă de axul median al corpului,
 Rotaţie: mişcare realizată în jurul unui ax longitudinal al segmentului care se mobilizează
 Pronatie: mişcarea de rotaţie a palmei în spate, posterior
 Supinatie: mişcarea de rotație a palmei în față, anterior
 Circumductie: mişcarea complexă care totalizează flexia, extensia, abductia, adductia şi
rotaţia.
II. SISTEMUL MUSCULAR
10
Sistemul muscular cuprinde totalitatea muşchilor din corp.
Mușchii sunt formați din corp (țesut muscular) şi tendoane (servesc drept capete de
inserţie pe oase) și se împart în:

 mușchi striați – scheletici,

 mușchi netezi

 muşchiul striat de tip cardiac.

Alcătuirea țesutului muscular:


Țesutul muscular este format din celule musculare sau fibre musculare care prezintă:

 Membrană numita sarcolemă

 Citoplasmă numita sarcoplasma format din organite celulare comune (mitocondrii,


reticul endoplasmatic, ribozomi) și organite celulare specifice numite miofibrile,
alcătuite din proteine contractile numite miofilamente (actina și miozina).

 Unul sau mai mulți nuclei.

Clasificarea țesutului muscular:


a. Țesut muscular striat: celula musculară este cilindrică, formată din striații cu mai mulți
nuclei. Miofilamentele de actină sunt mai subțiri și formează discuri clare, iar cele de
miozină sunt mai groase, înconjurate de actină și formează discuri întunecate. Alternanța
discurilor clare cu cele întunecate formează striațiile. Țesutul muscular striat se află în
mușchii scheletici, mușchiul inimii, faringelui, esofagului (treimea superioară), anus,
mușchii extrinseci ai globului ocular, diafragm. Contracțiile mușchilor striați sunt voluntare
(controlate de SNC) și rapide.
b. Țesut muscular neted: celulele musculare sunt fusiforme, prezintă puține filamente
contractile de actină și miozină, nu sunt organizate în sarcomere și au un singur nucleu.
Țesutul neted formează mușchii netezi ai organelor interne (stomac, intestine, uter, vezică
urinară, ovare, cai respiratorii superioare) și mușchii irisului numiți și mușchi multiunitari.
c. Țesut muscular striat de tip cardiac: celulele musculare de tip cardiac sunt cilindrice, legate
între ele prin discuri intercalare (asigură transmiterea impulsului nervos), au unul sau doi
nuclei (doi nuclei sunt exceptie) și au striații. Țesutul muscular de tip cardiac formează
mușchiul inimii (miocardul) ale cărui contracții sunt involuntare și intermediare.
Ritmicitatea contracțiilor miocardice este asigurată de țesutul nodal al miocardului alcătuit
din nodul atrio-ventricular, nodul sino-atrial, fascicule HIS și rețeaua Purkinje.

11
Muşchi striați - scheletici sunt: muşchii capului, muşchii gâtului, muşchii trunchiului și muşchii
membrelor.
1. Muşchii capului:
a. Muşchii mimicii: frontal, orbiculari ai pleoapelor, orbiculari ai buzelor, nazali,
zigomatici, mentonier sau mental, buccinatori,
b. Muşchii masticatori: maseteri, temporali, pterigoidieni (ca nişte aripi)
2. Muşchii gâtului: sternocleidomastoidieni, hioidieni, pieloși (pielosul gâtului)
3. Muşchii trunchiului:
a. Muşchii spatelui şi ai cefei:

 Superficiali: trapez, marele dorsal,

 Profunzi: muşchii romboizi

b. Muşchii anterolaterali ai toracelui: pectorali (marele şi micul pectoral), dintați anteriori,


inspiratori/respiratori (intercostali externi și intercostali interni), ridicatori ai coastelor ( în
inspiraţie), subcostali (în expirație), mușchiul diafragm (formă de cupolă), abdominali
(drepţii abdominali și oblici externi şi interni).
4. Mușchii membrelor:
a. Muşchii membrelor superioare: mușchii umărului (deltoid), mușchii braţului (anterior –
biceps brahial – brahial – coracobrahial și posterior – biceps brachial), mușchii
antebraţului ( anterior – extensori şi pronatori ai mâinii și posterior – flexori şi
supinatori ai mâinii), mușchii mâinii (flexori şi extensori ai degetelor, adductori şi
abductori)
b. Muşchii membrelor inferioare:
 Fesieri: mare, mic, median

 Mușchii coapsei: anterior (croitor-cel mai lung mușchi şi cvadriceps femural), medial
(adductori) și posterior (biceps femural, semitendinos, semimembranos)
 Mușchii gambei: anterior (tibial anterior, extensori ai degetelor), posterior
(gastrocnemieni și soleari - formează tricepsul sural) și profunzi (tibial posterior şi
flexori ai piciorului)
 Mușchii piciorului: flexori şi extensori ai degetelor, plantari și dorsali.

Contracţiile musculare pot fi simple (ex. secusă musculară = contracţie unică) şi fuzionate,
prezintă manifestări mecanice care se măsoară cu miograful și se împart în:

 Izotonice – lungimea variază


12
 Izometrice – tensiunea variază

 Auxotonice – variază şi lungimea şi tensiunea

Contracțiile simple au 3 faze:


1. Faza de latență (acţionează stimulul)
2. Faza de contracţie
3. Faza de relaxare
Contracțiile fuzionate pot avea:

 Tetanos complet: excitațiile acţionează la intervale scurte şi determină contracţii repetate


(platoul complet),

 Tetanos incomplet: contracţiile repetate sunt determinate de excitaţii la intervale mai


lungi,

 Tonusul muscular: starea permanentă de contracţie uşoară a musculaturii care determină


menţinerea poziţiei posturale a corpului
Proprietăţile muşchilor:

 contractilitatea (îşi schimbă formă la acțiunea unui stimul),

 excitabilitatea,

 elasticitatea,

 extensibilitatea.

CAPITOLUL II
NOȚIUNI DESPRE PATOLOGIA
SPONDILITEI ANCHILOZANTE
13
I. ISTORIC :
Spondilita anchilozantǎ (SA) este consideratǎ o boalǎ ce dateazǎ din antichitate și care
nu apare numai la specia umanǎ. Unii cercetǎtori au afirmat cǎ aceasta boalǎ ar fi la fel de veche
ca omul, anchiloze asemǎnǎtoare celor ȋntȃlnite ȋn SA fiind descrise și la scheletul omului
preistoric.
Ȋn 1962, la Roma, se stabilește primul set de criterii de diagnostic pentru SA. Dupǎ
numeroase dezbateri, Moll și Wright au propus, ȋn 1974, termenul de spondilartropatii sau
spondilite seronegative, boli reumatice cu etiologie neprecizatǎ, al cǎror prototip ȋl reprezintǎ
SA.
Termenul de spondilitǎ anchilozantǎ provine din limba greacǎ, ȋn care ankylos ȋnseamnǎ
aplecat (implicȃnd fuziunea vertebrelor) și spondylos - disc vertebral. Deoarece anchiloza
coloanei tinde sǎ aparǎ ȋn stadiile tardive ale bolii și nu este evidentǎ la multi pacienți cu boalǎ
ce evolueazǎ mai blȃnd, s-a sugerat cǎ ar fi mai bine sǎ se foloseascǎ termenul de spondilită.

II. DEFINIȚIE
Spondilita anchilozantǎ este o boalǎ inflamatorie cronicǎ de etiologie necunoscutǎ,
caracterizatǎ prin inflamația articulațiilor coloanei vertebrale și structurilor adiacente ce conduc
la fuziuni progresive ale vertebrelor. Articulațiile periferice sunt mai puțin afectate, totuși,
articulațiile șoldului și umerilor, considerate manifestǎri ale scheletului axial, sunt implicate in
1/3 din cazuri. Leziunile inflamatorii extraarticulare, cum ar fi afectarea ochilor și inimii pot de
asemenea sǎ aparǎ.

III. INCIDENȚĂ:
Spondilita anchilozantǎ afecteazǎ de 2-3 ori mai mult bǎrbații decȃt femeile, care adesea
au forme atipice și sunt subdiagnosticate.
Vȃrsta debutului este ȋn general la adulții tineri de 35 de ani și atinge vȃrful la 28 de ani.
La aproximativ 15% dintre adulții americani si europeni debutul este ȋn copilǎrie, ȋn timp ce ȋn
țǎrile dezvoltate debutul apare mai precoce.
IV. ETIOPATOGENIE:
Etiologia spondilitei anchilozante este necunoscută. Se presupune că boala este rezultatul
unei predispoziţii genetice care se exprimă, în urma intervenţiei unor factori de mediu, într-o
serie de perturbări imunologice cu potenţial inflamator.
14
Frecvenţa spondilitei anchiozante este de 20 de ori mai mare printre rudele spondiliticilor,
decât în cadrul populaţiei generale. Însă fenomenul cu cea mai mare relevanţă pentru ipoteza
genetică în SA este reprezentat de strânsa corelaţie a bolii cu antigenul HLA-B27.
Spondilita anchilozantǎ este din punct de vedere genetic, clinic, epidemiologic și
radiologic asociatǎ unui istoric de boalǎ familialǎ cunoscutǎ sub denumirea de spondilartropatii
seronegative care include:
 spondilita juvenilǎ,
 artritele reactive, artropatia psoriazicǎ ( artrita și spondilita psoriazicǎ),
 artropatiile asociate bolilor inflamatorii intestinale și
 spondilita nediferențiatǎ.

Elementele comune ale spondilartropatiilor se referǎ la:

 implicarea articulațiilor coloanei, cauzȃnd sacroileitǎ și spondilitǎ;

 artritǎ perifericǎ, oligoarticularǎ și asimetricǎ la extremitǎților;

 inflamația inserțiilor osoase ale tendoanelor și ligamentelor (entezite), considerate


caracteristice acestei boli;

 debutul simptomelor la o vȃrstǎ tȃnǎrǎ;

 absența factorului reumatoid;

 predispoziție familialǎ și asociere cu sistemul major de histocompatibilitate HLA-B27


(human leukocyte antigen).

V. MORFOPATOLOGIE:
Leziunile patologice reflectă un proces inflamator cronic caracterizat iniţial prin
hipervascularizaţie şi infiltrare cu limfocite, plasmocite, macrofage urmat de un proces
proliferativ fibroblastic şi vindecare prin fibroză şi osificare. Sunt afectate articulaţiile coloanei
vertebrale, atât cele sinoviale diartrodiale (interapofizare şi costovertebrale), cât şi cele
cartilaginoase nesinoviale (intervertebrale, manubriosternalâ, simfiza pubiană). Articulaţia
sacroiliacă afectată precoce, poseda atât caracterele articulaţiei cartilaginoase, cât şi ale celei
sinoviale. Articulaţiile periferice (şold, umăr, genunchi) sunt interesate mai rar ca cele vertebrale.
Ţintele procesului inflamator sunt fibrocartilajul, osul subcondral, ţesutul fibros al capsulei
articulare, zonele de inserţie pe os a ligamentelor, aponevrozelor, fasciilor. Sinovita articulaţiilor
periferice şi a celor diartrodiale are trăsături asemănătoare celei din poliartrita reumatoidă. Se
deosebeşte de aceasta prin aceea că formarea foliculilor limfatici este mai rară şi se observă în
plus eroziuni cartilaginoase centrale datorită proliferării ţesutului de granulaţie subcondral.
15
Modificările histologice precoce apar la nivelul articulaţiei sacroiliace şi se caracterizează
prin ţesut de granulaţie subcondral conţinând limfocite, plasmocite, mastocite, macrofage şi
condrocite. Acesta duce la erodarea iniţială a cartilajului iliac mai subţire şi apoi a celui sacrat,
mai gros. Ulterior se produce înlocuirea ţesutului de granulaţie cu fibrocartilaj de regenerare şi
apoi osificarea articulaţiei sacroiliace.
La nivelul coloanei leziunea iniţială constă din ţesut de granulaţie inflamator localizat în
zona de inserţie a inelului fibros al discului intervertebral pe marginea corpului vertebral.
Marginile corpului vertebral şi regiunea periferică a inelului fibros vor fi erodate şi ulterior
osificate. Erodarea marginii anterioare a corpului vertebral va duce la pierderea concavităţii
corpului vertebral cu apariţia vertebrelor "pătrate". Calcificarea inelului fibros inflamat va da
naştere sindesmofitului. Ligamentul intervertebral anterior inflamat se fibrozează şi apoi se
calcifică. La nivelul inserţiilor tendoanelor sau ligamentelor pe os se produc leziuni inflamatorii
erozive urmate ulterior de osificare, cu apariţia unor spiculi osoşi. Procesul este cunoscut sub
numele de entesită şi este caracteristic tuturor spondilartropatiilor seronegative. Ele se produc
atât în jurul coloanei dar şi la nivelul pelvisului, calcaneului.
Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
a. inflamatoare;
b. neinflamatoare ( osificare, fibroze);
c. depuneri de amiloid.
În funcție de stadiul evolutiv și forma clinică, aceste trei tipuri de leziuni se vor combina
în grade variate caracteristice fiecărui bolnav. În plus, o parte din bolnavi, prezintă leziuni ale
unor organe interne care complică atat diagnosticul cât și aprecierea evolutivă :
 Uveita acută anterioară apare la aproximativ 20% din pacienţii cu spondilită anchilozantă.
Se produce un infiltrat inflamator în camera anterioară a ochiului şi, după atacuri repetate,
irisul prezintă modificări inflamatorii nespecifice, cu creşterea vascularizaţiei şi prezenţa
unor macrofage încărcate cu pigment. Celulele inflamatorii aderente la celulele
endoteliale corneene formează agregate denumite "precipitate keratitice".
 Rădăcina aortei, valvele aortice şi septul membranos pot fi afectate de procesul
inflamator producându-se îngroşarea acestora şi fibroză în interiorul ţesutului de
conducere.
 Leziuni microscopice inflamatorii se evidenţiază la nivelul colonului şi al valvei ileocecale
la majoritatea pacienţilor cu spondilită anchilozantă chiar în absenţa manifestărilor clinice.
 Inflamaţia urmată de fibroză este prezentă şi la nivelul lobului superior pulmonar.
 Unii pacienţi pot prezenta nefropatie mezangială cu IgA.

VI. MANIFESTĂRI CLINICE:

16
Spondilita anchilozantă este o boală cu debut caracteristic la vârsta tânără. Vârsta medie
la care se instalează primele manifestări este de 27 de ani, cu apogeul (80% din cazuri) atins între
15-24 de ani şi 10% din cazuri debutate înainte de pubertate.
Manifestări articulare:
Dezvoltarea manifestărilor caracteristice bolii poate fi urmarită de-a lungul a patru
perioade: prodromală, de debut, de stare şi finală.
1. Prodromală: Manifestările prodromale din spondilita anchilopoietică sunt caracteristice.
Uneori, pacienţii acuză dureri migrante, percepute de bolnav la nivelul spatelui şi al
lombelor, în fese sau în coapse. Alteori, acuzele se prezintă ca mialgii vagi cu tendinţă la
interesarea inserţiilor sau a joncţiunilor miofasciale.
2. De debut: Sub aspectul manifestărilor clinice, debutul poate fi axial, periferic, entezitic şi
visceral. Debutul spondilitei anchilozante este insidios în 80% din cazuri iar debutul acut
poate fi marcat de un traumatism direct sau indirect al coloanei vertebrale, astfel factorul
mecanic acţionează asupra unei articulaţii periferice, chiar distale, care devine dureroasă şi
tumefiată, manifestări care persistă timp indelungat, până la dezvoltarea sindromului
inflamator la nivelul scheletului axial.
 La aproape 20% dintre femeile spondilitice, debutul este marcat de o sarcină.
 În 65% din cazuri, boala începe cu simptome rahidiene, cea mai frecventă manifestare
fiind lombalgia de tip inflamator (80%), al cărui substrat este sacroiliila. Bolnavii
acuză, de cele mai multe ori, dureri fesiere cu localizare superointernă, unilateral sau
bilateral, cu intensitate aproape, invariabil mai mare, de o parte. Acestea tind să
iradieze pe fața posterioară a coapsei și alternează de pe o parte pe alta pentru a
realiza tabloul clasic de “sciatică” inaltă basculantă.
 Durerile lombare de la debutul bolii se agravează la efort: apar sau sunt agravate de
repaus și se ameliorează la mobilizarea segmentului. Spondiliticul cu debut lombalgic
acuză că este trezit din somn între orele 3-6, se ridică din pat şi efectuează câteva
mişcări (exemplu: plimbare prin cameră) sau face o baie caldă pentru a-şi calma
durerea, se simte relativ bine în cursul zilei iar mai târziu, disconfortul se instalează
spre seară, odată cu oboseala survenită în urma efortului fizic diurn. Odată instalată,
lombalgia inflamatoare persistă mai multe luni, realizând un fond dureros continuu
peste care se suprapun exacerbări de zile sau săptămâni, fără cauză aparentă, şi altele
de foarte scurtă durată, legate de tuse, strănut, răsuciri bruşte, etc.
 Examenul obiectiv în această etapă a evoluţiei spondilitei este negativ sau oferă
puţine date: o discretă rigiditate a coloanei lombare, îndeosebi înclinare laterală,
contractură paravertebrală şi diminuarea lordozei fiziologice, toate mai accentuate
dimineaţa şi putând dispărea peste zi.
 Spondilita anchilozantă poate debuta cu manifestări rahidiene şi la alte sedii decât cel
lombar. Formele aşa zise “înalte”, cu prinderea iniţială a coloanei cervicale sunt rare.
17
Ele se manifestă cu dureri de tip inflamator, cu sediu local şi iradiere înspre zonele de
inserţie ale muşchiului trapez. Mai frecvent observate sunt debuturile toracale,
realizate pe seama interesării vertebrale şi mai ales a entezitei costovertebrale,
costocondrale şi condrosternale. Bolnavii acuză rahialgii dorsale cu iradiere
intercostale, sau de dureri accentuate de respiraţie şi tuse.
 Debutul articular extrarahidian este întâlnit în 15-25% din cazuri, mai ales la copii şi
femei. De cele mai multe ori este întâlnit aspectul de oligo- sau poliartrită acută
febrilă, persistentă, cu interesarea articulaţiilor mari ale membrelor inferioare (glezne,
genunchi, şolduri) şi/sau mici ale mâinilor, aproape invariabil într-o poziţie
asimetrică. Afectarea unei singure articulaţii este, de asemenea, posibilă.
 Debutul entezic pur al spondilitei se rezumă aproape exclusiv la talalgii tenace, care
sunt întâlnite în aproximativ 10% din cazuri.
 Mai rar, boala se instalează cu una din determinările sale viscerale: uveita (2-6%),
insuficienţa aortică, cavitaţie pulmonară.
La tabloul clinic local se pot asocia manifestări de ordin general: astenie, anorexie,
subfebrilitate, scădere moderată în greutate.
3. De stare: Este caracterizată prin dezvoltarea tabloului clinic complet al bolii. Ca regulă
generală, de-a lungul mai multor ani, are loc o extindere progresivă a interesării scheletului
axial în sens proximal incepând de la pelvis, paralel cu răspândirea inflamaţiei la sedii
extrarahidiene, musculoscheletale şi viscerale.
 La nivelul scheletului axial apare sacroiliita (sacrocoxita) bilaterală care marchează
de cele mai multe ori debutul SA. La examenul obiectiv se poate constata o uşoara
şchiopătare, prezenţa unor noduli fibrotici şi sensibilitate la presiune într-un punct
situat imediat sub spina iliacă posteroinferioară, la nivelul celei de-a treia găuri
sacrate, sau medial faţă de cea posterosuperioară. Afectarea articulaţiilor sacroiliace în
cadrul spondilitei anchilopoietice poate să fie asimptomatică la un moment dat al
evoluţiei sau, mai rar, pe toată durata acesteia. Formele avansate, cu anchiloză
completă, sunt de regulă indolore şi insensibile. În asfel de cazuri, recunoaşterea
sacroiliitei se face exclusiv pe baza criteriului radiologic.
 La nivelul coloanei vertebrale bolnavii se plâng de dureri lombare de intensitate
moderată sau mare, accentuate de mobilizarea energică a segmentului. Iradierile sunt
posibile în doar două direcţii: spre coloana dorsală şi torace sau coapse. La examenul
obiectiv, se constată mai întâi dispariţia lordozei lombare fiziologice şi apoi
deformarea în cifoză. Palparea profundă şi percuţia provoacă durere, iar mişcările
sunt limitate în toate direcţiile. Musculatura paravertebrală se găsesţe într-o stare de
contractură mai mult sau mai puţin accentuată. În evoluţia normală a acestei localizări

18
din cadrul SA, limitarea mobilităţii evoluează de la manifestări abia schiţate până la
clasicul “spate ţeapăn”.
 La nivelul cutiei toracice afectările se realizează pe seama modificării coloanei
vertebrale dorsale şi mai ales prin interesarea în procesul inflamator practic a oricărei
articulaţii mici ale cutiei toracice: costovertebrale, condrocostale, condrosternale,
manubriosternale, sternoclaviculare. Pacienţii acuză dureri, asemănătoare cu o
presiune toracică, iar inspiraţia toracică şi mişcările umerilor, precum şi tusea şi
stranutul, accentuează durerea. Obiectiv, se constată accentuarea cifozei fiziologice,
rigiditate şi sensibilitate la presiune (îndeosebi pe manubriul şi corpul sternal) şi
uneori o tumefiere discretă, extrem de dureroasă, la nivelul unghiului lui Louis.
 La nivelul coloanei cervicale durerea, accentuată de mişcările capului, este percepută
de către bolnav la nivelul cefei, cu tendinţa de iradiere în cap, umeri şi brate, realizând
adesea o topografie “în pelerină”. Alte manifestări la acest nivel sunt: redoarea şi
limitarea dureroasă a mişcărilor (îndeosebi cele de lateralitate), protruzia capului,
cifoză dorsală înaltă, rotunjirea umerilor, aplatizarea toracelui şi bombarea
abdomenului (“ca o minge de fotbal”), ştergerea lordozei lombare, amiotrofia feselor,
staţiune cu bază lărgită. Pentru ca bolnavii cifozaţi să îşi poată lărgi câmpul vizual,
forţează ridicarea capului, accentuând lordoza cervicală, iar mai târziu recurg la o
dublă flexie a membrelor inferioare, a coapselor pe bazin şi compensatoare, a
gambelor pe coapse. Se realizează în acest fel clasica “poziţie de schior”, de “semn de
intrebare”
 La nivelul articulațiilor coxofemurale durerea este percepută la rădăcina membrului
inferior, tinzând să iradieze spre genunchi, mai mult pe faţa anterioară decât pe cea
laterală sau posterioară a coapsei. Durerea, însoţită de redoare, are caracter inflamator,
limitarea mişcărilor, îndeosebi extensie şi abducţie, este dureroasă iar atrofia
musculară, vizibilă la nivelul coapselor şi feselor, se instalează precoce în timp.
 La nivelul genunchilor, aspectul cel mai frecvent întâlnit este de artrită (durere
spontană la mobilizare şi prin încărcare, tumefiere, eventual discretă roseaţă,
hidartroza) regresivă în interval de câteva săptămâni sau luni, care poate să
recidiveze. Când artrita genunchiului persistă timp mai îndelungat, exsudatul se
acumulează în cantitate mare, ştergând profilul şanţurilor pararotuliene sau generând
bombarea spaţiului popliteu (chist Baker).
 La nivelul articulaţiilor scapulohumerale durerea, localizată predominant la nivelul
inserţiei deltoidului, iradiază pe faţa laterală a braţului, uneori în antebraţ şi pe gât.
Limitarea mişcărilor poate să lipsească un timp mai îndelungat dar când apare
evoluează spre blocajul braţului în poziţie vicioasă de abducţie, cu rotaţie internă.

19
 La nivelul articulațiilor piciorului formele “podologice” ale SA se realizează pe
seama entezitei la care se asociază artrite mediotarsiene și metatarsofalangiene.
Manifestările clinice se prezintă ca un fond dureros continuu și progresiv sau ca
puseuri repetate care lasă sechele algice și rigidizează piciorul fără să producă jenă
funcțională importantă.
4. Perioada finală a bolii se manifestă prin anchiloză totală, invaliditate, complicații sistemice
și chiar deces.
Manifestǎri extraarticulare ( complicații):
Simptome comune precum fatigabilitatea, pierderea ȋn greutate și subfebrilitatea apar
frecvent. Alte manifestǎri extraarticulare sunt mult mai localizate:
a) Manifestǎri oculare: Uveita anterioarǎ acutǎ sau iridociclita este cea mai frecventǎ
manifestare extra-articularǎ a SA și apare la 25-30% dintre pacienți ȋntr-un anumit moment al
evoluției bolii. Debutul inflamației la nivelul ochiului este ȋn general brusc și unilateral, dar
atacurile pot alterna. Ochiul este roșu și dureros, cu tulburǎri de vedere. Pot fi prezente fotofobia
și hiperlacrimația. Uveita anterioarǎ acută este mai frecventǎ la cei cu HLA B27 pozitiv spre
deosebire de pacienții HLA B2 negativi cu SA.
b) Manifestǎri cardiovasculare: Implicarea cardiacǎ poate rǎmȃne silențioasǎ sau se poate
manifesta clinic prin insuficiența aorticǎ, tulburǎri de conducere, cardiomegalie, pericardita.
c) Manifestǎri pulmonare: Implicarea plǎmȃnului ȋn SA este rarǎ și de multe ori tardivǎ. Se
caracterizeazǎ prin fibroza progresivǎ a lobilor superiori ai plǎmȃnilor, și apar, ȋn medie, la
aproximativ 20 de ani de la debutul bolii. Pacienții prezintǎ tuse, dispnee și uneori hemoptizii.
Ventilația pulmonarǎ este ȋn general menținutǎ; o contribuție mai mare o are diafragmul care
compenseazǎ rigiditatea pulmonarǎ datoratǎ implicǎrii articulațiilor toracelui ȋn procesul
inflamator. Capacitatea vitalǎ poate fi moderat redusǎ ca o consecințǎ a limitǎrii mișcǎrilor
cutiei toracice, ȋn timp ce volumul rezidual și capacitatea funcționalǎ rezidualǎ sunt de obicei
crescute.
d) Manifestǎri neurologice: Complicațiile neurologice ale SA pot fi cauzate de fracturi,
compresiuni sau inflamații. Accidentele sau traumatismele minore pot provoca fracturi, cele mai
frecvente segmente afectate fiind C5-C6 sau C6-C7.
Ca și ȋn artrita reumatoidǎ, subluxația articulației dintre atlas și axis, atlanto-occipitalǎ
pot apǎrea ca o consecințǎ a procesului inflamator. Subluxațiia spontanǎ atlanto-axiale
anterioarǎ este recunoscutǎ drept o complicație ce apare la 2% dintre pacienți și se manifestǎ cu
sau fǎrǎ semne de compresie medularǎ.

20
Sindromul de coadǎ de cal este o complicație rarǎ dar gravǎ a SA de lungǎ duratǎ.
Sindromul constǎ ȋn afectarea rǎdǎcinilor nervoase lombosacrate, ceea ce dǎ naștere la dureri și
pierderea sensibilitǎții, cu frecvente simptome urinare și intestinale cu debut progresiv. Deficitul
motor, dacǎ este prezent, este moderat.
e) Manifestǎrile renale: Amiloidita renalǎ secundarǎ este cea mai frecventǎ cauzǎ pentru
implicarea renalǎ ȋn SA, urmatǎ de nefropatia cu IgA și glomerulonefrita mezangioproliferativǎ.
Alte cauze includ: nefropatia membranoasǎ, glomeruloscleroza focalǎ segmentarǎ și
glomerulonefrita focalǎ proliferativǎ.
Proteinuria apare ȋn general, iar progresia spre insuficiențǎ renalǎ este comunǎ. Asociatǎ
sau nu cu insuficiențǎ renalǎ, proteinuria indica prezența nefropatiei IgA, de o importanța
considerabilǎ ȋn serul pacienților cu SA.
Atȃt disfuncția renalǎ cȃt și proteinuria pot apǎrea ȋn urma administrǎrii
antiinflamatoarelor nesteroidiene și sulfasalazinei sau unei administrǎri ȋndelungate de
analgezice.

VII. INVESTIGAȚII:
EXAMENUL FIZIC
Mobilitatea coloanei
Pentru a contura un diagnostic se realizeazǎ examenul fizic ce evidențiazǎ o limitare a
mișcǎrilor la nivelul coloanei lombare, produsǎ de flexia anterioarǎ, hiperextensia sau flexia
lateralǎ. Pierderea precoce a lordozei fiziologice este adesea primul semn ușor depistat la
inspecție.
Testul Schober este o metodǎ utilǎ de apreciere a flexiei coloanei lombare. Pacientul stǎ
ȋn picioare cu cǎlcȃiele apropiate și se marcheazǎ douǎ puncte pe coloanǎ la 5 cm dedesubtul și
la 10 cm deasupra joncțiunii lombosacrate ( identificatǎ prin trasarea unei linii orizontale ȋntre
spinele iliace posterosuperioare). Pacientul executǎ apoi o flexie maximalǎ și se mǎsoarǎ distanța
dintre cele douǎ puncte. Aceasta crește cu 5 cm sau mai mult ȋn cazul unei mobilitǎți anormale a
coloanei și cu mai puțin de 4 cm ȋn cazul unei mobilitǎți lombare scǎzute. Flexia lateralǎ poate fi
scǎzutǎ și rotația poate produce durere.
Expansiunea cutiei toracice
O limitare medie a expansiunii cutiei toracice este adesea descoperitǎ ȋn stadiile precoce
ale SA. Valorile normale depind de vȃrstǎ și sex. Expansiunea toracicǎ se mǎsoarǎ ca diferența
ȋntre un inspir forțat și un expir maxim forțat ȋn spațiul patru intercostal la bǎrbați și dedesubtul

21
sȃnilor la femeie. O scǎdere sub 5 cm a expansiunii cutiei toracice la persoanele tinere, cu debut
insidios, durere lombarǎ de tip imflamator sugereazǎ SA.
Entezite
Examinarea tuberozitǎților ischiadice, marelui trohanter, proceselor spinoase,
articulațiilor costocondrale și manubriosternale, inserția supraspinosului și crestele iliace pot
sugera prezența entezitei. Durerea la nivelul cǎlcȃiului, mai ales cȃnd pacientul coboarǎ din pat,
este o manifestare caracteristicǎ.
Sacroileita
Durerea la nivelul articulațiilor sacroiliace poate fi provocatǎ fie prin presiune directǎ, fie
prin manevre care solicitǎ articulația, dar aceste tehnici sunt imprecise pentru diferențierea
sacroileitei inflamatorii. Sunt prezente frecvent dureri declanșate de palparea ȋn zonele osoase cu
sensibilitate crescutǎ și ȋn zona cu contracturǎ a musculaturii paravertebrale.

Poziția
În evoluția bolii, pacientul ȋși pierde postura normalǎ. Implicǎri ale coloanei cervicale se
manisfestǎ prin durere și limitarea mișcǎrilor la nivelul gȃtului, rezultȃnd o flexie anterioarǎ a
gȃtului. La pacienții cu evoluție severǎ, ȋntrega coloanǎ poate deveni rigidǎ, cu pierderea lordozei
fiziologice și dezvoltarea cifozei toracice.
Progresia bolii poate fi urmǎritǎ prin mǎsurarea ȋnǎlțimii pacientului, e expansiunii
toracelui, prin testul Schober și distanța occiput perete, pacientul stȃnd ȋn poziție verticalǎ cu
cǎlcȃiele și spatele lipite de perete.

INVESTIGAȚII PARACLINICE:
Probe de laborator:
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut, cu valori oscilând între 20-100 mm/h. Nu există
relaţie între valorile V.S.H. şi vechimea bolii, dar accelarea ei arată, de cele mai multe ori, o fază
de activitate a bolii. Valorile normale ale VSH ului si PCR nu exclud existența bolii. Valori
crescute ale acestora sunt cunoscute la mai mult de 75% dintre pacienți, dar nu se coreleazǎ cu
activitatea bolii. Pacienții pot avea o anemie normocromǎ ușoarǎ, niveluri crescute ale fosfatazei
alcaline serice, dar fǎrǎ a avea o legǎturǎ cu boala sau evoluția acesteia.
Nivelurile crescute de IgA sunt frecvent ȋntȃlnite, mai ales în faza acută.
Scǎderi ale nivelurilor proteinelor sunt asociate cu activitatea bolii, ȋn special scǎderea
HDL colesterolului.
22
În 15-20% din cazuri, V.S.H. este normală, deşi clinic pot fi uneori semne de evoluţie. La
23% din cazuri s-au întâlnit valori până la 10.5gr/1000 hemoglobină.
Numărul leucocitelor se situează, în majoritatea cazurilor între limitele normale.
Urocultură a fost sterilă la 87.5% şi a evidenţiat prezenţa colibacilului la12.5%.
Imagistică:
a) Radiografia:
Modificǎrile radiologice tipice ale SA sunt observate inițial la nivelul scheletului axial, ȋn
special la nivelul articulațiilor sacroiliace, discovertebrale, apofizare, costovertebrale și
costotransverse. Ele evolueazǎ ȋn decursul anilor, pornind de la cea mai precoce și caracteristicǎ
modificare observatǎ la nivelul articulațiilor sacroiliace. Sacroileita este ȋn general simetricǎ și
apare ca o suprafațǎ neclarǎ a osului subcondral, urmatǎ de eroziuni și sclerozǎ la nivelul osului
adiacent. Modificǎrile ȋn sinoviala articulației apar ca rezultat al sinovitei inflamatorii și osteitei
osului subcondral.
Cartilajul care acoperǎ partea iliacǎ a articulației este mai subțire decȃt cea care acoperǎ
partea sacratǎ. Astfel, eroziunile și scleroza subcondralǎ sunt tipic primele observate și au
tendința de a predomina pe partea iliacǎ. În treimea superioarǎ a articulației sacroiliace, unde
ligamentele intraarticulare intervin ȋn menținerea in contact a oaselor, procesul inflamator poate
duce la modificǎri radiologice. Eroziuni progresive la nivelul osului subcondral pot duce la
pseudolǎrgiri ale spațiului articular sacroiliac. Treptat apar fibroza, calcificǎrile, legǎturile
interosoase și osificǎrile. Eroziunile devin mai puțin evidente, dar scleroza subcondralǎ persistǎ,
devenind elementul radiologic cel mai ȋntalnit.
Anchiloza completǎ a articulațiilor sacroiliace este definitivǎ, cu rezoluția sclerozei
osoase. Eroziunile osoase și osteita sunt adesea ȋntȃlnite, ȋn special la nivelul calcaneului,
tuberozitǎții ischiadice, crestei ilieace, trohanterului femural, inserției supraspinosului și
proceselor spinoase ale vertebrelor.
Sunt prezente și modificǎri inflamatorii, anchiloze la nivelul apofizelor și osificǎri ale
ligamentelor adiacente. La un numǎr mare de pacienți, acestea duc la o unire completǎ ale
vertebrelor, formȃnd ”coloana de bambus”.
Implicarea șoldului duce la ȋngustarea simetricǎ a spațiilor articulare, neregularitǎți ale
osului subcondral cu sclerozǎ subcondralǎ, formarea de osteofite la marginea suprafeței
articulare și ȋn ultimul rȃnd la anchiloze ale acestei articulații.

23
La nivelul coloanei lombare, progresiunea bolii duce la rectitudine determinatǎ de
pierderea lordozei și sclerozǎ reactivǎ cauzatǎ de osteita marginilor anterioare ale corpurilor
vertebrale.
Existǎ cȃteva metode de evaluare a modificǎrilor structurale ȋn SA, ca de exemplu
scorurile BASRI, SASSS.
 Scorul BASRI include atȃt scorul pentru coloana cervicalǎ și lombarǎ, cȃt și pentru
articulațiile sacroiliace;
 Scorul SASSS evalueazǎ numai coloana lombarǎ.

b)Computer tomografia și RM: pot evidenția modificǎrile ȋntr-un stadiu mai precoce decȃt
radiografia simplǎ, dar rolul acestor tehnici pentru diagnosticul de rutinǎ nu s-a stabilit ȋncǎ.

VIII. DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL


Manifestǎrile clinice de SA ȋncep tȃrziu ȋn adolescențǎ sau precoce la adulți. Sunt
importante: momentul durerii lombare cu caracter inflamator și istoricul familial pozitiv de SA.
Durerea lombarǎ joasǎ are caracteristici speciale ce o diferențiazǎ de durerea noninflamtorie, de
cauzǎ mecanicǎ.
În mod curent sunt folosite pentru diagnostic pe scarǎ largǎ criteriile New York (1984)
modificate. Acestea sunt urmatoarele:
1. istoric de durere inflamatorie de spate
2. limitarea mișcǎrilor coloanei lombare în plan sagital și frontal
3. limitarea expansiunii cutiei toracice, raportatǎ la valorile standard pentru
4. vârstǎ și sex
5. sacroileita definitǎ radiologic.
Dupǎ aceste criterii, prezența radiograficǎ a sacroileitei plus unul din celelalte criterii este
suficientǎ pentru diagnosticul de SA definitǎ.
SA trebuie diferențiatǎ de numeroase alte cauze de durere lombarǎ joasǎ, unele dintre
acestea fiind cu mult mai frecvente decât SA. Durerea inflamatorie de coloanǎ din SA se distinge
de obicei prin urmǎtoarele cinci criterii:
1. debut sub 40 ani,
2. debut insidios,
3. duratǎ mai mare de 3 luni înainte de a-și pune problema unui consult medical,
4. redoare matinalǎ

24
5. ameliorarea cu exercițiul sau activitatea.
Cele mai frecvente cauze de durere lombarǎ în afara SA, sunt mai degrabǎ de naturǎ
mecanicǎ sau degenerativǎ, decât de cauzǎ inflamatorie și nu prezintǎ caracterele descrise. Mai
puțin frecvente sunt bolile metabolice, infecțioase și maligne care pot determina durere lombarǎ
si trebuie de asemenea diferențiate de SA. La mulți pacienți, SA poate fi diagnosticatǎ clinic, fǎrǎ
a testa Ag HLA b-27. La pacienții tineri cu durere lombarǎ de tip inflamator, testul HLA B 27
crește probabilitatea de a avea boala, mai ales dacǎ imaginile radiologice ale articulațiilor
sacroiliace nu asigurǎ rezultate concrete.

IX. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC NATURAL


Evolutia SA este foarte variabilă, caracterizată prin remisii spontane şi exacerbări.
Prognosticul său a fost în general considerat destul de favorabil. Boala poate avea o evolutie
blandă sau auto-limitată. Cu toate acestea, boala poate rămâne activa timp de mulţi ani.
Speranţa de viaţă este oarecum redusă, în special după 10 ani de boala. În general, primii 10 ani
de boală sunt deosebit de importanti pentru rezultatele ulterioare. Pierderea functionalitaţii în
rândul pacienţilor cu SA are loc în această perioadă şi este asociată cu prezenţa de artrita
periferică, modificări radiologice şi dezvoltarea aşa-zisei „coloane de bambus”.
Cauzele de deces sunt complicaţii ale bolii, cum ar fi amiloidoza şi fracturi ale coloanei,
precum şi bolile cardiovasculare, gastro-intestinale şi renale.

X. TRATAMENT
Tratament profilactic :
Sunt recomandate metode de profilaxie secundară, prin evitarea poziţiilor vicioase,
gimnastică respiratorie, evitarea staticii prelungite şi mersul pe teren accidentat.
Tratament igieno-dietetic :
Caracterul cronic al bolii, modificările degenerative articulare şi atrofiile musculare,
anemia etc., sunt elemente clinice care orientează regimul alimentar al spondilartriticului.
Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proporţie crescută de proteine animale, în
scopul diminuării tulburărilor distrofice şi anemiei. De asemenea, regimul va include
suplimentari de vitamine, în special vitamina C dar şi a vitaminelor din grupul B, şi a vitaminelor
A şi D. Prezenţa anemiei impune, în plus, o alimentaţie bogată în fier.
Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat și un regim de protecţie a
mucoasei gastrice, cu evitarea alcoolului, condimentelor, supelor de carne, dulciurilor
25
concentrate etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc secreţia gastrică) precum şi administrarea
preventivă a laptelui şi derivaților nefermentaţi. Se indică, de asemenea aplicarea unui sistem de
mese mici, repetate cel puţin în perioada administrării unor medicamente ca antiinflamatoarele
nesteroidiene.
Tratament medicamentos :
AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) au fost primele şi pentru mult timp singurele
medicamente folosite în tratamentul pacieţtilor cu spondilită. Administrate pe termen scurt
ameliorează durerea lombară, articulară şi funcţionalitatea. Cele mai utilizate AINS sunt
indometacinul, naproxenul, ibuprofenul, diclofenacul, meloxicamul, iar dintre coxibi-celecoxibul
şi etoricoxib.
Coxibii au eficacitate similară AINS clasice pe durerea vertebrală, neexistând studii clinice
randomizate specifice pe manifestările periferice.
În alegerea între AINS se va ţine cont de factori individuali ai pacientului (afecţiuni
gastrointestinale, astm, afecţiuni hepatice, insuficienţa renală, boli cardiovasculare)
AINS va fi administrat seara pentru ameliorarea simptomatologiei nocturne. Se preferă
AINS cu T1/2 lung. Se recomandă reevaluare la 6 saptamâni a dozelor, complianţei, toleranţei.
Analgezicele de tipul paracetamolului, opioidelor pot fi luate în considerare pentru ameliorarea
simptomatologiei la pacienţi la care AINS sunt contraindicate/prost tolerate/ineficiente. Este
recomandată evitarea opioidelor puternice (morfina, petidina) datorită riscului de dependentă.
Opioidele slabe sau combinaţia opioide-paracetamol nu şi-a dovedit superioritatea faţă de
paracetamol, fiind în plus grefată de multe efecte secundare.
Corticoterapia – nu există studii clinice randomizate care să evalueze utillizarea per os a
corticosteroizilor. În opinia experţilor, administrarea locală a corticosteroizilor poate fi utilă
pentru remiterea entezitelor. De asemenea administrarea sub forma injectărilor intra sau
periarticulară în articulaţiile sacroiliace sau periferice poate fi benefică.
Pulsterapia cu metilprednisolon poate fi utilă în cazurile severe, refractare .
DMARDs (medicamente ce modifică evoluţia bolilor reumatice)-. folosite în poliartrita
reumatoidă, puține şi-au dovedit cu adevărat eficacitatea în tratamentul spondilitei anchilozante .
 Sulfasalazina. Este cel mai folosit DMARDs, cu nivel de indicaţie în tratamentul formei
periferice. Nu influenţează evoluţia formelor axiale.
 Metotrexatul. Studiile nu au arătat un beneficiu semnificativ la pacienţii trataţi cu
metotrexat ± AINS faţă de grupul control. Poate fi considerat o a doua opţiune, după
sulfasalazină, pentru afectarea periferica din spondilite. Se pot folosi doze de 7,5-
25mg/săptămână, oral sau injectabil.
Tratament biologic:
Are ca scop reducerea treptată a leziunilor hiperalgice, cu ajutorul aparatelor gipsate sau
al imobilizării limitate în timp.
26
Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformităţi care se
instalează, cu tot tratamentul medicamentos şi balneo-fizical corect aplicate. Când poziţiile
fiziologice nu pot fi controlate şi corectate cu ajutorul posturilor sau când durerile şi contracturile
musculare sunt mari şi nu diminuează sub tratament pot fi indicate corsete rigide de gips. Pentru
a forţa corectarea cifozei dorsale, uneori se introduc bucăţi de fetru între corset şi stern. Pentru
prevenirea şi corectarea flexiei coloanei cervicale cât şi proiecţiei anterioare a capului se adaogă
corsetului un suport pentru barbie, care menţine privirea bolnavului înainte şi extensia coloanei
cervicale.
Tot că măsuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.
Indicaţiile uneia sau alteia dintre posibilităţile oferite de ortopedie se va face în funcţie de
starea clinică a bolnavului şi de felul cum răspunde la tratamente, având totdeauna în vedere
faptul că anchiloza coloanei şi a altor articulaţii afectate în spondilită, este de dorit să se facă în
poziţii fiziologice cu păstrarea axelor, funcţionale, de mişcare.

Tratament chirurgical :
Tratamentul chirurgical are rol protector şi corector și este rezervat unor cazuri speciale
atunci când afectarea articulaţiilor periferice este de o agresivitate intensă sau când deformările şi
anchilozele sunt atât de pronunţate, încât fac dificilă sau imposibilă activitatea de autoservire a
bolnavului.. Este recomandat în regiunile lombare şi cervicale, rezecția articulaţiilor
interapofizare şi a ligamentului interspinos fiind însă destul de dificilă, se aplică pe scară destul
de rastrânsă. Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixă şi mare a coloanei în
flexie.
Kinetoterapia:
Kinetoterapia deţine un rol esenţial, obiectivele ei fiind:
 Evitarea/limitarea deformărilor, a deposturărilor coloanei şi a şoldurilor;
 Evitarea/limitarea extinderii redorilor şi anchilozelor;
 Menţinerea unei ventilaţii toracice bune, fapt ce asigură volumele pumonare mobilizabile
în condiţii optime.
Pentru menţinerea curburilor fiziologice şi corectarea atitudinilor şi aliniamentului
vicios, se indică:
a) Poziţii corecte, adoptate pe parcursul actvităţilor zilnice
b) Posturi corective
c) Exerciţii corective şi de conştientizare posturală
Masoterapia:
Prin masaj terapeutic se defineşte un grupaj de manevre care mobilizează ţesuturile moi
(tegumente, muşchi, fascii), care se aplică la suprafaţa organismului şi are scopul de a diminua

27
durerea şi contractura, de a favoiza circulaţia, de a crea o stare de relaxare, de detență fizică şi
psihică. Contraindicaţii: boli dermatologice, infecţii tegumentare, tromboflebite, embolism,
fragilitate vasculară, fracturi, varice foarte exprimate, sarcina.
Electroterapia:
Curentul galvanic are propietăţi antalgice și decontracturante. Contraindicaţii: stările febrile,
embolice, bolile infecţioase, leziunile cutanate, varicele, bolile organice decompensate.
TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation) este o tehnică non-invazivă care
acţionează prin simularea nervilor senzitivi şi activarea mecanismelor naturale anti-durere.
Curenţii diadinamici sunt utilizaţi în spondilita anchilozantă cu scop biotrofic şi inhibitor
(antalgic). Contraindicaţii: fracturi recente, escoriaţii, plăgi, leziuni dermatologice, regiunile în
care sunt încorporate piese metalice de osteosinteză, endoproteze, sterilete, nu se apliă pe
regiunea precordială, în stări hemoragice locale sau tromboze venoase superficiale şi profunde.
Curenţii interferenţiali se utilizează în SA de preferinţă la frecvenţe între 12-100 Hz, care
asigură un efect combinat antalgic şi decontracturant. Contraindicații: leziuni dermice de
continuitate, infecţii, procese inflamatorii purulente, stări febrile, implante metelice, tumori
maligne, tuberculoză, zona precordială.
Terapia ocupaţională:
În cadrul terapiei ocupaţionale, intră atât activităţile profesionale, cât şi sportul. În ceea
ce priveşte activităţile lucrative, SA poate beneficia mult de munca fizică cea mai diversă, cu
excepţia acelor munci care încarcă coloana sau se desfăşoară în condiţii de mediu reumatogene
(frig umed, curenţi de aer rece).

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR - PLANURI DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I

Culegerea datelor: D.O.


Sex: M
Data şi locul naşterii: 18.12.1984, Piatra Neamţ
Ocupaţia: salariat – inginer
Nivel de instruire: studii superioare
Număr înregistrare F.O. 10301
Data internării: 31.03.2018
Diagnostic la internare: Spondilită anchilozantă, Sacroiliită gr. III

28
Motivele internării: Durere la nivelul coloanei vertebrale dorsale, durere iradiată la
nivelul membrului inferior până la genunchi; rigiditate, oboseală, reducerea semnificativă a
mobilității, impotență funcțională, somn perturbat de durere, tahipnee, agitație, anxietate.
Antecedente heredo - colaterale: neagă
Antecedente personale patologice: apendicectomie la 16 ani, rubeolă în copilărie
Condiţii de viaţă şi de muncă: locuiește la casă, lucrează în condiții adecvate la o firmă.
Obişnuinţe de viaţă: cafea 3 ceşti/zi, fumează 1 pachet ţigări/zi, alcool – ocazional
Stare civilă: căsătorit
Naţionalitate: română
Alergii: nu se ştie alergic la medicamente, neagă alte patologii
Istoricul bolii: Pacientul D.O. susţine că, de mai bine de 3-4 luni, prezintă dureri de la
nivelul coloanei vertebrale, torace anterior și până la nivelul genunchiului. Prezintă o
rigidiate crescută, atât dimineaţa, cât şi în perioadele în care petrece câteva ore în poziţie
şezând în faţă computerului sau în caz de temperaturi scăzute. Durerea şi rigiditatea se
ameliorează la mers şi efort fizic de mică intensitate. Pacientul susţine că oboseşte destul de
rapid, iar noaptea nu poate dormi din cauza durerii, devenind agitat și anxios.
Investigaţiile pacientului:
În urma investigațiilor efectuate pacientul prezintă:
 TA= 120/70 mmHg,

 P= 102 b/min.,

 R= 20r/min.,

 T=37,5°C

 G=87 kg,

 Î=1,80 m,

 La EKG traseu normal

 La examenul clinic se observă o sensibilitate la nivelul articulațiilor sacroiliace și la


percuția apofizelor spinoase a vertebrelor coloanei dorso-lombare, contractura muschilor
paravertebrali lombari, limitarea flexiei laterale a coloanei lombare, anteflexia capului.

 La examenul radiologic se observă scroiliita de gr.III

 Analize de laborator:
29
Analize recoltate Valori obţinute Valori normale
VSH 22,1  1-13 mm/h
PCR 30 dl/mg  0-10 dl/mg
HLA-B27 pozitiv2 !!! HLA-B27 negativ2
Hemoglobina 10,2 dl  12-16dl
eritrocitară Ab
Leucocite 8,88x103µ/L 4 – 9 x103µ/L
Trombocite 516 x103µ/L  150 – 400 x103µ/L
Sideremie 23 dl/ug  59-158 dl/ug
Calciu seric total 10,8 mg/dl  8,8 – 10,2 mg/dl
Calciu ionic seric 4,64mg/dl  3,6 – 4,2mg/dl
Fibrinogen 560mg/dl  200-400mg/dl
Electroforeza 4%  1,39-2,23%
Creatinină serică 0,75mg/dl 0,7-1,3mg/dl
Uree serica 27mg/dl 10-50mg/dl
TGO 15 U/L 0-37 U/L
TGP 14 U/L 0-43 U/L

Tratament instituit:

 Tramadol 50mg, 1x2f/zi, i.m.


 Arcoxia 90mg, 1tb./zi, p.o.

 Omez 20mg, 1tb/zi, p.o.

 Diazepam 10mg, 1tb/zi, p.o.

În urma anamnezei pacientul este dependent la următoarele nevoi:

1. Nevoia de a evita pericolele- durere, agitație, anxietate, risc de complicații patologice;


2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație- ușoară bradipnee;
3. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură - grad de mobilitate scăzut,
incapacitatea de a se mișca normal; impotență funcțională, rigiditate;
4. Nevoia de a dormi și de a se odihni- oboseală, insomnie;
5. Nevoia de a se alimenta și hidrata: carență de Fe, disfuncționalități ale tractului digestiv
6. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a proteja mucoasele şi tegumentele curate- își acordă cu
greutate îngrijiri de igienă; anemie, tegumente palide

30
7. Nevoia de a-si păstra temperature în limite normale: subfebrilitate 37,50C
8. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca;
9. Nevoia de a comunica la nivel afectiv datorită modificării schemei corporale, postură
inadecvată și procesului inflamator sistemic.
10. Nevoia de a învăța: cunoștințe insuficiente despre boală și evoluția ei

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE


P1: durere
E1: proces inflamator articular, interesând articulațiile sacro-iliace și coloana
vertebrală, în special segmental dorso-lombar
S/s1: redoare matinală, sensibilitate osoasă, anxietate, postură inadecvată, facies
crispat, dureri la nivelul articulației șoldului bilateral, dureri la nivelul coloanei
vertebrale dorso-lombo-sacrale
O1: calmarea durerii pacientului, în cel mai scurt timp posibil
P2: anxietate
E2: modificarea schemei corporale
S/s2: agitaţie, nelinişte, jenă, nesiguranță
O2: diminuarea anxietăţii pacientului și echilibrare fizico-psihică a acestuia;
P3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistentei medicale (IAAM)
E3: proces inflamator la nivelul articulațiilor sacro-iliace și periferice, mediul
spitalicesc
S/s3: posibile complicații ale bolii (complicații respiratorii, circulatorii, fracturarea
coloanei, anchiloză), posibil risc de a contacta IAAM în perioada spitalizării
O3: prevenirea riscului de complicații patologice şi IAAM în perioada spitalizării
Intervenţii proprii:
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 120/70 mmHg, P=
102b/min., R=20r/min., T=37,5°C)

 am creat condiții adecvate de microclimat (salon aerisit, lenjerie curată, igienă strictă),
 am ajutat pacientul să se mobilizeze, iar în perioada dureroasă l-am deservit la pat cu cele
necesare,
 Am asigurat o poziție confortabilă pacientului,
 Am asigurat pacientul de profesionalismul și complianța personalului medical, creându-i
un mediu de siguranță psihică
Intervenţii delegate:

31
 am pregătit pacientul pentru investigaţiile recomandate de medic (explorare radiologică,
recoltare probe biologice),
 am administrat conform F.O. Tramadol– 1f i.m, Arcoxia 1tb.x90mg/12h, Omez
1tbx20mg/zi (inainte de masă cu 30 de minute)
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a medicației administrate pacientului i s-a
ameliorat durerea, iar mediul de securitate i-a fost asigurat pe toată durata spitalizării

2. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE


P: altrarea funcțiilor respiratorii și circulatorii
E: durere, proces inflamator la nivelul coloanei vertebrale
S/s: bradipnee (R=14r/min), extremități reci
O: pacientul să prezinte frecvență respiratorie și circulație în parametri normali
Intervenţii proprii:
 am aerisit salonul de trei ori pe zi câte 10 – 15 minute și am umidificat aerul
 am învăţat pacientul să efectueze exerciţii respiratorii,
 am asigurat pacientului o poziție care să-i favorizeze respirația,
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 120/70 mmHg, P=
102b/min., R=20r/min.)
 am examinat culoarea tegumentelor, mucoaselor și mişcările toracale
 am supravegheat strict starea şi evoluţia pacientului
Intervenţii delegate: pregătesc pacientul pentru EKG, la indicația medicului
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate pacientul a prezentat respiraţie şi circulaţie în limite
de siguranță.
3. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

P: impotență funcțională
E: dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare, redoare matinală
S/s:, limitarea mobilității coloanei vertebrale în toate planurile
O: pacientul să se mobilizeze corespunzător și să aibă o postură adecvată, în limta
toleranței individuale
Intervenţii proprii:
 educ pacientul cu privire la poziţiile pe care trebuie să le adopte pentru a-și crea un mediu
pozițional confortabil

32
 investighez capacitatea de mobilizarea a pacientului și aplic tehnici de gimnastică pentru
a-i favoriza mobilitatea,
 am efectuat cu pacientul mișcări pasive și active pentru corectarea posturii,
 îi explic pacientului necesitatea urmării ședințelor de fizioterapie pentru a nu se agrava
boala,
 am ajutat şi am deservit pacientul în satisfacerea nevoilor la care era dependent.

Intervenţii delegate:
 supraveghez ședințele de fizio și kinetoterapie indicate de medicul specialist,

 administrez, conform FO, antalgice – Tramadol 1f i.m. (la nevoie) și antiinflamatoare –


Arcoxia 1tbx90mg/12h.

Evaluare: Pacientul prezintă o îmbunătățire a mobilității și o diminuare a posturii antalgice.


4. NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI
P: insomnie
E: durere la nivelul articulațiilor sacro-iliace și lombare
S/s: somn insuficient cantitativ și calitativ, stare de veghe, oboseală, cearcăne
O: pacientul să beneficieze de somn corespunzator cantitativ și calitativ
Intervenții proprii:
 am asigurat un climat calm şi de securitate
 am sfătuit pacientul să-și găsească o poziție confortabilă pentru somn în care să respire
bine
 am învățat pacientul tehnici de relaxare respiratorie
Intervenţii delegate: administrez pacientului, la indicația medicului, Diazepam 1tb
Evaluare: pacientul beneficiază de somn corespunzător cantitativ și calitativ.

5. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA


P: regim alimentar impus
E: dezechilibru nutrițional, disfuncționalitate la nivelul tractului digestiv
S/s: carență de Fe, inapetență, dificultate în respectarea regimului impus
O: pacientul să respecte regimul impus de medic și să-si echilibreze valorile Fe în
organism
Intervenţii proprii:
 am identificat obiceiurile alimentare ale pacientului, precum și obiceiurile vicioase
(cafea, țigări)
33
 am explicat pacientului importanța regimului alimentar în menținerea unui echilibru între
nevoile organismului și controlul evoluției bolii,
 am informat pacientul despre alimentația permisă (redusă în calorii, bogată în fier, calciu
și proteine)
Evaluare: Pacientul a respectat regimul alimentar impus de medic.

6. NEVOIA DE A-ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

CURATE ŞI INTEGRE
P: alterarea integrității tegumentelor și mucoaselor
E: valori scăzute ale Fe,
S/s: tegumente palide
O: pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate şi integre
Intervenţii proprii:
 ajut pacientul în efectuarea toaletei corporale,
 asigur lenjerie de corp curată și uscată,
 aplic tehnici de masaj la nivelul extremităților, asigurând o îmbunătățire a circulației
periferice și revenirea tegumentelor la culoarea normală
Evaluare: pacientul prezintă tegumentele şi mucoasele curate şi integre

7. NEVOIA DE A-ȘI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

P: subfebrilitate
E: proces inflamator articular
S/s: T0=37,5oC, extremități reci
O: pacientul să-si mențină temperatura corporală în limite normale
Intervenții proprii:
 am asigurat repaosul la pat în perioada subfebrilă;
 am aerisit încaperea dimineața și seara;
 am măsurat zilnic temperatura și am notat valorile obținute în foaia de observație;
 am asigurat un climat corespunzător prin: aerisirea salonului, temperatură
corespunzătoare de 18 - 20°C, umiditate corespunzătoare
Evaluare: pacientul are temperatura corpului în limite normale.

34
8. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI A SE DEZBRĂCA
P: lipsa autonomiei în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
E: durere, limitarea mișcărilor
S/s: pacientul manifestă dependență în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
O: Pacientul se va îmbrăca/dezbrăca singur, în limita toleranței individuale
Intervenții proprii:
 am ajutat pacientul să se îmbrace/dezbrace
 am procurat (de la aparținători) haine uşor de îmbrăcat/dezbrăcat
 i-am facilitat o poziție comodă pentru a putea face mișcările necesare procesului de
îmbrăcare/dezbrăcare
Evaluare: pacientul prezintă dependență la această nevoie, în limita toleranței individuale.

9. NEVOIA DE A COMUNICA

P: comunicare ineficientă la nivel afectiv


E: anxietate, modificarea schemei corporale
S/s: izolare, tristețe, irascibilitate, necooperare,
O: Pacientul să comunice eficient la nivel afectiv.
Intervenții proprii:
 identific cauzele stării de disconfort și irascibilitate ale pacientului și îl ajut să-şi exprime
sentimentele, temerile, incertitudinile, prin conversație la nivel afectiv.
 asigur pacientul de competența și complianța echipei medicale
 asigur vizita familiei, respectând orarul de vizite și echipamentul de protecție.

Evaluare: Pacientul comunică eficient cu echipa medicală.


10. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

P: deficit de cunoştinţe privind prgnosticul și evoluția bolii


E: lipsa informațiilor, stare de nesiguranță
S/s: pacientul manifestă interes asupra stării sale, solicitând informaţii despre evoluția și
prognosticul bolii și despre posibilele complicații ale acesteia.
O: pacientul să fie informat cu privire la evoluția bolii sale, despre posibilele complicații
și despre profilaxia și tratamentul igieno-dietetic și recuperator.
35
Intervenţii proprii:
 am întreprins discuţii cu pacientul și am identificat ceea ce trebuie să înveţe privind
boala și tratamentul profilactic, igieno-dietetic și medicamentos al acesteia, explicându-i
eventualele nelămuriri
 am informat pacientul despre importanța administrării tratamentului medicamentos și
igieno-dietetic prescris de medic
 am explicat pacientului importanța evitării factorilor favorizanți și determinanți ai bolii
(frig, umezeală, efort fizic prelungit, obiceiuri vicioase, etc)
 am explicat pacientului necesitatea și importanța controalelor periodice la medicul
specialist și de familie (dispensarizării)
 verific dacă pacientul și-a însușit informațiile cerute.

Evaluare: Pacientul a reținut recomandările făcute.

CAZUL II

Culegerea datelor: M.R.


Sex: M
Data şi locul naşterii: 03.06.1982, Piatra Neamţ
Ocupaţia: salariat – muncitor
Nivel de instruire: studii medii
Număr înregistrare F.O. 10306
Data internării: 17.04.2018
Diagnostic la internare: Spondilită anchilozantă gradul II,
Motivele internării: Durere la nivelul umerilor, bilateral; dureri și redoare nocturnă la
nivelul coloanei, impotență funcțională, insomnie, anxietate, ușoară tahipnee.
Antecedente heredo - colaterale: neagă
Antecedente personale patologice: neagă
Condiţii de viaţă şi de muncă: locuiește la casă, lucrează la o fabric de lapte.
Obişnuinţe de viaţă: cafea 1 cană/zi, nu fumează, consumă alcool ocazional
Stare civilă: căsătorit
Naţionalitate: română
36
Alergii: nu se ştie alergic la medicamente, neagă alte patologii
Istoricul bolii: Pacientul M.R. susţine că, de 6 luni, prezintă dureri de la nivelul
articulației umerilor bilateral și la nivelul coloanei vertebrale precum și redoare
nocturnă, neputând dormi din cauza durerii. Pacientul menționează că de vreo lună i-a
apărut tumefierea articulațiilor radio-carpiene drepte, motiv pentru care prezintă deficit
funcțional la acest nivel.
Investigaţiile pacientului:
În urma investigațiilor efectuate pacientul prezintă:
- TA= 130/85 mmHg,

 P= 92 b/min.,

 R= 18 r/min.,

 T=36,4°C

 G=79 kg,

 Î=1,75 m,

 La EKG traseu normal

 La examenul clinic se observă la mobilizarea articulațiilor umerilor, contractura


mușchilor paravertebrali lombari, inflamație și tegument eritematos la nivelul articulațiilor
radio-carpiene drepte și limitarea mobilității acesteia.

 La examenul radiologic se observă sacroiliită de gr.II, artrită înflamatorie la nivelul


umărului drept și articulațiilor radio-carpiene drepte.

 Analize de laborator:

Analize recoltate Valori obţinute Valori normale


VSH 31,1  1-13 mm/h
PCR 35 dl/mg  0-10 dl/mg
HLA-B27 pozitiv2 !!! HLA-B27 negativ2
Hemoglobina 14 dl 12-16 dl
eritrocitară
Leucocite 7x103µ/L 4 – 9 x103µ/L
Trombocite 453 x103µ/L  150 – 400 x103µ/L
Sideremie 32 dl/ug  59-158 dl/ug
Calciu seric total 10 mg/dl 8,8 – 10,2 mg/dl

37
Calciu ionic seric 4mg/dl 3,6 – 4,2mg/dl
Fibrinogen 480mg/dl  200-400mg/dl
Electroforeza 5%  1,39-2,23%
Creatinină serică 0,85mg/dl 0,7-1,3mg/dl
Uree serica 37mg/dl 10-50mg/dl
TGO 21,75U/L 0-37 U/L
TGP 22,91 U/L 0-43 U/L

Tratament instituit:

 Sulfasalazină 50mg, 1x4 tb/zi, p.o.


 Tramadol 50mg, 1x2f/zi, i.m.

 Arcoxia 90mg, 2tb./zi, p.o.

 Omez 20mg, 1tb/zi, p.o.

 Diazepam 10mg, 1tb/zi, p.o.

În urma anamnezei pacientul este dependent la următoarele nevoi:

1. Nevoia de a evita pericolele- durere, anxietate, risc de complicații patologice;


2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație- ușoară tahipnee;
3. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură - grad de mobilitate scăzut; impotență
funcțională, anchiloză, proces inflamator articular;
4. Nevoia de a dormi și de a se odihni- insomnie;
5. Nevoia de a se alimenta și hidrata: carență de Fe, perturbarea tractului digestiv
6. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a proteja mucoasele şi tegumentele curate- tegumente
palide, eritematoase;
7. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca;
8. Nevoia de a comunica la nivel afectiv datorită modificării schemei corporale, postură
inadecvată și procesului inflamator articular.
9. Nevoia de a învăța: cunoștințe insuficiente despre boală și evoluția ei

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE


P1: durere
E1: proces inflamator articular

38
S/s1: redoare nocturnă la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare, umerilor,
articulației radio-carpiene drepte, sensibilitate osoasă, anxietate, postură inadecvată,
facies crispat
O1: calmarea durerii
P2: anxietate
E2: modificarea schemei corporale, durere
S/s2: agitaţie, nelinişte, jenă, nesiguranță
O2: diminuarea anxietăţii pacientului și echilibrarea fizico-psihică a acestuia;
P3: risc de complicaţii şi IAAM
E3: proces inflamator la nivelul articulațiilor scapula-humerală și radio-carpiene drepte,
mediul spitalicesc
S/s3: posibile complicații ale bolii, posibil risc de a contacta IAAM în perioada
spitalizării
O3: prevenirea riscului de complicații patologice şi de IAAM în perioada spitalizării
Intervenţii proprii:
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 130/85 mmHg, P=
92b/min., R=18r/min., T=37°C)

 am creat condiții adecvate de microclimat (salon aerisit, lenjerie curată, igienă strictă),
 am ajutat pacientul să se mobilizeze, iar în perioada dureroasă l-am deservit la pat cu cele
necesare,
 Am asigurat o poziție confortabilă pacientului,
 Am asigurat pacientul de profesionalismul și complianța personalului medical, creându-i
un mediu de siguranță psihică
Intervenţii delegate:
 am pregătit pacientul pentru investigaţiile recomandate de medic (explorare radiologică,
recoltare probe biologice),
 am administrat conform F.O. Sulfasalazină 50mg 1x4 tb/zi p.o., Tramadol– 1f i.m,
Arcoxia 1tb.x90mg/12h, Omez 1tbx20mg/zi (inainte de masă cu 30 de minute)
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a medicației administrate pacientului i s-a
ameliorat durerea, iar mediul de securitate i-a fost asigurat pe toată durata spitalizării

2. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE


P: altErarea funcțiilor respiratorii și circulatorii
E: durere, proces inflamator la nivelul coloanei vertebrale
39
S/s: tahipnee (R=18r/min), extremități reci
O: pacientul să prezinte frecvență respiratorie și circulație în parametri normali
Intervenţii proprii:
 am aerisit salonul de trei ori pe zi câte 10 – 15 minute și am umidificat aerul
 am învăţat pacientul să efectueze exerciţii respiratorii,
 am asigurat pacientului o poziție care să-i favorizeze respirația,
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 130/85 mmHg, P=
92b/min., R=18r/min., T=37°C)
 am examinat culoarea tegumentelor, mucoaselor și mişcările toracale
 am supravegheat strict starea şi evoluţia pacientului
Intervenţii delegate: pregătesc pacientul pentru EKG, la indicația medicului
Evaluare: În urma îngrijirilor acordate pacientul a prezentat respiraţie şi circulaţie în limite
de siguranță.

3. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

P: impotență funcțională
E: durere, anchiloză, proces inflamator articular
S/s:, limitarea mișcărilor, postură inadecvată
O: pacientul să se mobilizeze corespunzător și să aibă o postură adecvată, în limta
toleranței individuale
Intervenţii proprii:
 educ pacientul cu privire la poziţiile pe care trebuie să le adopte pentru a-și crea un mediu
pozițional confortabil
 investighez capacitatea de mobilizarea a pacientului și aplic tehnici de gimnastică pentru
a-i favoriza mobilitatea,
 am efectuat cu pacientul mișcări pasive și active pentru a-l antrena în corectarea posturii,
 îi explic pacientului necesitatea urmării ședințelor de fizioterapie pentru a nu se agrava
boala,
 am ajutat şi am deservit pacientul în satisfacerea nevoilor la care era dependent.

Intervenţii delegate:
 supraveghez ședințele de fizio și kinetoterapie indicate de medicul specialist,

 administrez, conform FO, antalgice–Tramadol 1f i.m. (la nevoie) și antiinflamatoare –


Arcoxia 1tbx90mg/12h.

40
Evaluare: Pacientul prezintă o îmbunătățire a mobilității și o diminuare a posturii antalgice.

4. NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI


P: insomnie
E: durere, mediu spitalicesc
S/s: somn insuficient cantitativ și calitativ, stare de veghe, oboseală, cearcăne
O: pacientul să beneficieze de somn corespunzator cantitativ și calitativ
Intervenții proprii:
 am asigurat un climat calm şi de securitate
 am sfătuit pacientul să-și găsească o poziție confortabilă pentru somn în care să respire
bine
 am învățat pacientul tehnici de relaxare respiratorie
Intervenţii delegate: administrez pacientului, la indicația medicului, Diazepam 1tb seara,
Evaluare: pacientu beneficiază de somn corespunzător cantitativ și calitativ

5. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA


P: regim alimentar impus
E: dezechilibru nutrițional, perturbări ale tractului digestiv
S/s: carență de Fe, inapetență, dificultate în respectarea regimului impus
O: pacientul să respecte regimul impus de medic și să-si echilibreze valorile Fe în
organism
Intervenţii proprii:
 am identificat obiceiurile alimentare ale pacientului,
 am explicat pacientului importanța regimului alimentar în menținerea unui echilibru între
nevoile organismului și controlul evoluției bolii,
 am informat pacientul despre alimentația permisă (redusă în calorii, bogată în fier, calciu
și proteine)
Evaluare: Pacientul a respectat regimul alimentar impus de medic.

6. NEVOIA DE A-ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

CURATE ŞI INTEGRE
P: alterarea integrității tegumentelor și mucoaselor
41
E: proces inflamator la nivelul articulațiior radio-carpiene drepte, carență de Fe
S/s: tegumente palide, eritematoase, inflamate
O: pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate şi integre
Intervenţii proprii:
 ajut pacientul în efectuarea toaletei corporale,
 asigur lenjerie de corp curată și uscată,
 aplic tehnici de masaj la nivelul extremităților, asigurand o îmbunătățire a circulației
periferice și revenirea tegumentelor la culoarea normală
Evaluare: pacientul prezintă tegumentele şi mucoasele curate şi integer
7. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI A SE DEZBRĂCA
P: lipsa autonomiei în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
E: durere, limitarea mișcărilor
S/s: pacientul manifestă dependență în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
O: Pacientul se va îmbrăca/dezbrăca singur, în limita toleranței individuale
Intervenții proprii:
 am ajutat pacientul să se îmbrace/dezbrace
 am procurat (de la aparținători) haine uşor de îmbrăcat/dezbrăcat
 Aam explicat pacientului că, în scurt timp, se va putea îmbrăca/dezbrăca singur

Evaluare: pacientul prezintă dependență la această nevoie, în limita toleranței individuale.

8. NEVOIA DE A COMUNICA

P: comunicare ineficientă la nivel afectiv


E: anxietate, modificarea schemei corporale
S/s: izolare, tristețe, irascibilitate, necooperare,
O: pacientul să comunice eficient la nivel afectiv.
Intervenții proprii:
 identific cauzele stării de disconfort și irascibilitate ale pacientului și il ajut să-şi exprime
sentimentele, temerile, incertitudinile, prin conversație la nivel afectiv și empatie
 asigur pacientul de competența și complianța echipei medicale vis-a-vis de starea lui
psihică
 asigur vizita familiei, respectând orarul de vizite și echipamentul de protecție.

Evaluare: Pacientul comunică eficient cu echipa medicală.


42
9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

P: deficit de cunoştinţe privind prgnosticul și evoluția bolii


E: lipsa informațiilor, stare de nesiguranță
S/s: pacientul manifestă interes asupra stării sale, solicitând informaţii despre evoluția și
prognosticul bolii sale și despre posibilele complicații ale acesteia.
O: pacientul să fie informat cu privire la evoluția bolii sale, despre posibilele complicații
și despre profilaxia și tratamentul igieno-dietetic și recuperator
Intervenţii proprii:
 am întreprins discuţii cu pacientul și am identificat ceea ce trebuie să înveţe privind
boala și tratamentul profilactic, igieno-dietetic și medicamentos al acesteia, explicându-i
eventualele nelămuriri
 am informat pacientul despre importanța administrării tratamentului medicamentos și
igieno-dietetic prescris de medic
 am explicat pacientului importanța evitării factorilor favorizanți și determinanți ai bolii
(frig, umezeală, efort fizic prelungit, obiceiuri vicioase, etc)
 am explicat pacientului necesitatea și importanța controalelor periodice la medicul
specialist și de familie (dispensarizării)
 verific dacă pacientul și-a însușit informațiile cerute.

Evaluare: Pacientul a reținut recomandările făcute.

43
CAZUL III

Culegerea datelor: V.G.


Sex: M
Data şi locul naşterii: 02.08.1998, Piatra Neamţ
Ocupaţia: elev
Nivel de instruire: studii medii
Număr înregistrare F.O. 10322
Data internării: 19.05.2018
Diagnostic la internare: Spondilită anchilozantă, sacroiliită gr. I
Motivele internării: Durere la nivelul toracelui și în zona lombară a coloanei vertebrale, ușoară
dispnee la efort, anchiloză matinală la nivelul articulației coxo-femurale care nu persistă tot
timpul, cu o reducere ușoară a mobilității, somn perturbat de durere, agitație.
Antecedente heredo - colaterale: neagă
Antecedente personale patologice: apendicectomie la 11 ani, varicelă în copilărie
Condiţii de viaţă şi de muncă: locuiește la bloc, este elev.
Obişnuinţe de viaţă: nu consumă alcool, nu consumă cafea, nu fumează,
Stare civilă: necăsătorit
Naţionalitate: română
Alergii: nu se ştie alergic la medicamente, neagă alte patologii
Istoricul bolii: Pacientul V.G. se prezintă la spital acuzând durere la nivelul toracelui și în zona
lombară, noaptea nu poate dormi din cauza durerii, iar uneori, dimineața, se trezește cu
anchiloză la nivelul articulației coxo-femurale cu o reducere ușoară a mobilității. Pacientul
susține că obosește când face efort și respiră mai greu.

44
Investigaţiile pacientului:
În urma investigațiilor efectuate pacientul prezintă:
 TA= 109/62 mmHg,

 P= 85b/min.,

 R=16r/min.,

 T=38°C

 G=70 kg,

 Î=1,73 m,

 La EKG traseu normal

 La examenul clinic se observă o sensibilitate la nivelul articulațiilor sacroiliace,

 La examenul radiologic se observă scroileita de gr.I

 Analize de laborator:

Analize recoltate Valori obţinute Valori normale


VSH 18 mm/h  1-13 mm/h
PCR 16 dl/mg  0-10 dl/mg
HLA-B27 pozitiv2 !!! HLA-B27 negativ2
ASLO 400 U/ml  200 U/ml
Hemoglobina 15 dl 12-16 dl
eritrocitară
Leucocite 16x103µ/L  4 – 9 x103µ/L
Trombocite 300 x103µ/L 150 – 400
x103µ/L
Fibrinogen 415mg/dl  200-400mg/dl
Electroforeza 2,40%  1,39-2,23%
Creatinină serică 0,9 mg/dl 0,7-1,3mg/dl
Uree serica 25 mg/dl 10-50mg/dl
TGO 22 U/L 0-37 U/L
TGP 19 U/L 0-43 U/L

Tratament instituit:

 Enbrel 50 mg, 1f/săptămână, s.c.


45
 Tramadol 50mg, 1x2f/zi, i.m.

 Arcoxia 90mg, 1tb./zi, p.o.

 Omez 20mg, 1tb/zi, p.o.

 Diazepam 10mg, 1tb/zi, p.o.

În urma anamnezei pacientul este dependent la următoarele nevoi:

1. Nevoia de a evita pericolele- durere, agitație, risc de complicații patologice;


2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație- dispnee;
3. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură - reducere ușoară a mobilității;
4. Nevoia de a dormi și de a se odihni- oboseală, insomnie;
5. Nevoia de a-si păstra temperature în limite normale: febră 380C
6. Nevoia de a se hidrata şi alimenta: dezechilibru hidroelectrolitic
7. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca;
8. Nevoia de a comunica la nivel afectiv datorită anxietății
9. Nevoia de a învăța: cunoștințe insuficiente despre boală și evoluția ei

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE


P1: durere
E1: proces inflamator articular
S/s1: redoare matinală, anchiloză, postură inadecvată, durere la nivelul coloanei
vertebrale dorso-lombare și articulațiilor sacro-iliace
O1: calmarea durerii pacientului, în cel mai scurt timp posibl
P2: anxietate
E2: mediu spitalicesc, evoluția bolii
S/s2: agitaţie, nelinişte, teamă
O2: diminuarea anxietăţii pacientului;
P3: risc de complicaţii şi IAAM
E3: proces inflamator la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare și articulațiilor
sacro-iliace, mediul spitalicesc
S/s3: posibile complicații ale bolii, posibil risc de a contacta infecţii intraspitaliceşti în
perioada spitalizării

46
O3: prevenirea riscului de complicații şi de IAAM în perioada spitalizării
Intervenţii proprii:
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 109/62 mmHg, P=
85b/min., R=16r/min., T=38°C)

 am creat condiții adecvate de microclimat (salon aerisit, lenjerie curată, igienă strictă),
 am ajutat pacientul să se mobilizeze, iar în perioada dureroasă l-am deservit la pat cu cele
necesare,
 am asigurat o poziție confortabilă pacientului,
 am asigurat pacientul de profesionalismul și complianța personalului medical, creându-i
un mediu de siguranță psihică
Intervenţii delegate:
 am pregătit pacientul pentru investigaţiile recomandate de medic
 am administrat, conform F.O., Enbrel 50mg, 1f/săptămână s.c., Arcoxia 1tb.x90mg/12h,
Omez 1tbx20mg/zi (inainte de masă cu 30 de minute)
Evaluare: în urma îngrijirilor acordate şi a medicației administrate pacientului i s-a
ameliorat durerea iar mediul de securitate i-a fost asigurat pe toată durata spitalizării
2. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
P: ușoară dispnee
E: diminuare a amplitudinii cuștii toracice
S/s: respirație anevoioasă, oboseală
O: pacientul să prezinte frecvență respiratorie în parametri normali
Intervenţii proprii:
 am aerisit salonul de trei ori pe zi câte 10 – 15 minute și am umidificat aerul
 am învăţat pacientul să efectueze exerciţii respiratorii,
 am asigurat pacientului o poziție care să-i favorizeze respirația,
 am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O.
 am examinat culoarea tegumentelor, mucoaselor și mişcările toracale
 am supravegheat strict starea şi evoluţia pacientului
Intervenţii delegate: pregătesc pacientul pentru EKG, la indicația medicului
Evaluare: în urma îngrijirilor acordate pacientul a prezentat respiraţie şi circulaţie în limite
de siguranță.
3. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
P: reducere ușoară a mobilității
E: durere, redoare matinală
47
S/s:, mobilitate limitată, postură inadecvată
O: pacientul să se mobilizeze corespunzător și să aibă o postură adecvată, în limta
toleranței individuale
Intervenţii proprii:
 educ pacientul cu privire la poziţiile pe care trebuie să le adopte pentru a-și crea un mediu
pozițional confortabil,
 investighez capacitatea de mobilizarea a pacientului și aplic tehnici de gimnastică pentru
a-i favoriza mobilitatea,
 am efectuat cu pacientul mișcări pasive și active pentru a-l antrena în corectarea posturii,
 îi explic pacientului necesitatea urmării ședințelor de fizioterapie pentru a nu se agrava
boala,
 am ajutat şi am deservit pacientul în satisfacerea nevoilor la care era dependent.

Intervenţii delegate:
 supraveghez ședințele de fizio și kinetoterapie indicate de medicul specialist,

 administrez, conform FO, antalgice – Tramadol 1f i.m. (la nevoie) și antiinflamatoare –


Arcoxia 1tbx90mg/12h.

Evaluare: Pacientul prezintă o îmbunătățire a mobilității și o diminuare a posturii antalgice.


4. NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI
P: insomnie
E: durere la nivelul cuștii toracice (torace anterior) și articulațiilor sacro-iliace
S/s: somn insuficient cantitativ și calitativ, oboseală
O: pacientul să beneficieze de somn corespunzator cantitativ și calitativ
Intervenții proprii:
 am asigurat un climat calm şi de securitate
 am sfătuit pacientul să-și găsească o poziție confortabilă pentru somn în care să respire
bine și să-i favorizeze somnul liniștit,
 am învățat pacientul tehnici de relaxare respiratorie
Intervenţii delegate: administrez pacientului, la indicația medicului, Diazepam 1tb
Evaluare: pacientul beneficiază de somn corespunzător cantitativ și calitativ
5. NEVOIA DE A-ȘI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI
ÎN LIMITE NORMALE
P: febră
E: proces inflamator, durere

48
S/s: creșterea temperaturii corporale peste valorile normale T=38OC
O: scăderea temperaturii corporale a pacientului la valorile normale
Intervenții proprii:
 am asigurat repausul la pat în perioada subfebrilă;
 am aerisit încaperea dimineața și seara;
 am măsurat zilnic temperatura și am notat valorile obținute în foaia de observație;
 am asigurat un climat corespunzător prin: aerisirea salonului, temperatură
corespunzătoare de 18 - 20°C, umiditate corespunzătoare
Evaluare: pacientul are temperatura corpului în limite normale.
6. NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA
P: dezechilibru hidroelectrolitic
E: creșterea temperaturii corporale peste valorile normale
S/s: transpirație, T=38OC
O: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
Intervenţii proprii:
 monitorizez funcțiile vitale ale pacientului și notez valorile în F.O.
 efectuez bilanțul hidric ingesta-excreta
 asigur pacientului lenjerie de corp și de pat curată și uscată
 asigur pacientului o poziție confortabilă
 aerisesc salonul și creez pacientului condiții de microclimat
 desrvesc pacientul în nevoile sale
 servesc pacientul cu ceai pentru a se rehidrata

Intervenţii delegate:
 am hidratat pacientul cu lichide per os, conform F.O. administrându-i i.v. Glucoză 10% -
1000 ml., Ser fiziologic - 1000 ml
Evaluare: Pacientul s-a echilibrat hidroelectrolitic.
7. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI A SE DEZBRĂCA
P: lipsa autonomiei în procesul de îmbracare/dezbrăcare
E: durere, limitarea mișcărilor
S/s: pacientul manifestă dependență în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
O: Pacientul se va îmbrăca/dezbrăca singur, în limita toleranței individuale
Intervenții proprii:

49
 am ajutat pacientul să se îmbrace/dezbrace
 am procurat (de la aparținători) haine uşor de îmbrăcat/dezbrăcat
 am asigurat pacientului o pziție confortabila
 am empatizat cu pacientul

Evaluare: pacientul prezintă dependență la această nevoie, în limita toleranței individuale.


8. NEVOIA DE A COMUNICA
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: anxietate, necunoașterea bolii
S/s: irascibilitate, necooperare,
O: pacientul să comunice eficient la nivel afectiv.
Intervenții proprii:
 identific cauzele stării de disconfort și irascibilitate ale pacientului și îl ajut să-şi exprime
sentimentele, temerile, incertitudinile prin conversație la nivel afectiv și empatie,
 asigur pacientul de competența și complianța echipei medicale vis-a-vis de starea lui
psihică,
 asigur vizita familiei, respectând orarul de vizite și echipamentul de protecție.

Evaluare: Pacientul comunică eficient cu echipa medicală.


9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA

P: deficit de cunoştinţe privind evoluția bolii


E: lipsa informațiilor,
S/s: pacientul manifestă interes asupra stării sale, solicitând informaţii despre evoluția
boală și evoluția acesteia
O: pacientul să fie informat cu privire la evoluția bolii sale, despre posibilele
complicații și despre profilaxia și tratamentul igieno-dietetic și recuperator
Intervenţii proprii:
 am întreprins discuţii cu pacientul și am identificat ceea ce trebuie să înveţe privind
boala și tratamentul profilactic, igieno-dietetic și medicamentos al acesteia, explicându-i
eventualele nelămuriri
 am informat pacientul despre importanța administrării tratamentului medicamentos și
igieno-dietetic prescris de medic
 am explicat pacientului importanța evitării factorilor favorizanți și determinanți ai bolii
(frig, umezeală, efort fizic prelungit, obiceiuri vicioase, etc)

50
 am explicat pacientului necesitatea și importanța controalelor periodice la medicul
specialist și de familie (dispensarizării)
 verific dacă pacientul și-a însușit informațiile cerute.

Evaluare: Pacientul a reținut recomandările făcute.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

În îngrijirile acordate pacienților cu Spondilită anchilozantă, am avut ca obiectiv să

satisfac nevoile fiziologice la care aceștia au fost dependenți şi să asigur un mediu terapeutic

favorabil procesului de vindecare prin efectuarea tehnicilor în condiţii bine stabilite.

În toate cele trei cazuri prezentate, pacienții au primit îngrijiri specifice, în funcţie

de nevoile permanent perturbate, iar programul de kinetoterapie a fost individualizat pentru

fiecare pacient, ţinând cont de vârsta acestora, de capacitatea funcţională a fiecăruia și de

toleranța sistemică individuală.

Ca modalitate de evaluare şi demonstrare a eficacităţii îngrijirilor date și terapiei aplicate

subiecţilor am obținut în următoarele rezultate: la cei 3 pacienţi care au beneficiat de îngrijiri și

program de recuperare, incluzând terapie medicamentoasă, masaj, electroterapie, kinetoterapie şi

ergoterapie, s-a observat o creştere a mobilităţii coloanei vertebrale, a membrelor superioare şi

inferioare. De asemenea, contractura paravertebrală s-a redus, în special datorită masajului şi

procedurile eletroterapeutice.

În urma aplicării programului de kinetoterapie la persoanele diagnosticate cu spondilită

anchilozantă, am observat efecte favorabile: stoparea deviațiilor, îmbunătățirea mobilității

articulare și creșterea tonusului muscular.

51
Astfel, putem spune că scopul lucrării a fost atins, demonstrând prin cazurile studiate

importanţa îngrijirilor și tratamentului aplicat pacienţilor cu spondilită anchilozantă.

CAPITOLUL V

BIBLIOGRAFIE

1. Caloghera C. Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sănătos şi bolnav, Editura

Antile, Timişoara 2008

2. Ionescu Ruxandra Ghiduri de diagnostic și tratament în reumatologie, Editura

AMALTEEA 2013

3. Netter H. Frank, Atlas de anatomie umană, ediția a cincea, Editura Callisto, București

2013

4. Niculescu C., Anatomia şi fiziologia omului – Compediu, Editura Corint, Bucureşti 2001

5. Papilian Victor, Albu Ion Compediu de anatomie şi fiziologie ediţia a XI-a, Editura BIC

ALL 2003

6. Popescu Eugen Compendiu de reumatologie, editura Tehnică 2002

7. Titircă L. Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Romanească, București 2006.

8. Titircă Lucreţia, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și ingrijiri corespunzătoare

nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească, 2014

9. Titircă Lucreţia, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,

Editura Viaţa Medicală Românească, 2010

52
53