PROIECT

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE ANTEBRAȚ

ELEV : PANĂ FLORIN-CRISTINEL

F.E.G BUCUREȘTI

5
6
 CAPITOLUL I

Anatomia sistemului osos

1.1 Aparatul locomotor

Aparatul locomotor îndeplineşte funcţiile de mişcare ale diverselor părţi ale corpului. Este
alcătuit din sistemul osteo – articular specializat pentru funcţia de susţinere şisistemul
muscular pentru funcţia de mişcare.

În alcătuirea aparatului locomotor intră:

– oasele şi articulaţiile → formează sistemul osteoarticular cu rol pasiv în mişcare;

– sistemul muscular → reprezentat prin muşchi cu rol activ în mişcare.

Totalitatea structurilor osose formează  scheletul. Acesta constitue un fel de „schela” care dă

forma generală şi proporţiile corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie la menţinerea
posturii organismului, opunându-se împovărării date de greutataea corpului, care se afla sub
acţiunea gravitaţiei terestre. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive de diferite
feluri, care le asigura mobilitatea, adică posibilitatatea deplasării unora în raport cu altele. Aceste
structuri sunt articulaţiile. Oasele şi articulaţiile formează partea pasivă a aparaului locomotor. Pe
oase se fixează muşchii striaţi scheletici.

Aceştia acţtioneaza asupra oaselor şi articulaţtiilor ca asupa unor pârghii, constituind partea
activă a aparatului locomotor, adică elemntele lui dinamice. În afară de imprimarea unor mişcări
segmentelor osoase, muşchii mai intervin şi în imobilizarea acestor segmente în anumite
atitudini.

Osul reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură,
solidă și rezistentă. Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic

7
este „scărița” din ureche. Numărul total al oaselor care alcătuiesc scheletul omului este de 223,
din care 95 sunt oase perechi, iar 33 oase neperechi. Scheletul unui nou-nascut are mult mai
multe oase decat corpul unui adult, aproximativ 350. Crescand, oasele fuzioneaza intre ele,
numarul lor miscorandu-se la 206, o data ce procesul de crestere s-a incheiat. Depinde de la
individ la individ modul in care s-au sudat oasele determinand in final si numarul acestora.

2.1 Anatomia sistemului osos

Anatomia Sistemul osos este alcatuit din 206 oase,conectate intre ele prin articulatii in
majoritatea cazurilor.

Rolul principal al acestora este de a suporta greutatea corpului,de a permite mobilitatea acestuia,
si de a proteja organele interne.

In general, scheletul osos este impartit in:

-scheletulcephalic;

-scheletul axial(cavitatea toracica,stern si coloana vertebrala);

-scheletul apendicular(membrele).

Oasele sunt alcatuite din tesutul osos,acestea fiind matrice osoase si osteocite,osteoblaste si
osteoclaste(tipuri celulare).

Tesutul osos este bogat vascularizat si are o activitate metabolica intensa.

Sistemul osos este un rezervor de calciu,fosfati si multi alti ioni.

Exista doua tipuri de tesut osos :

-Țesut osos primar \imatur :acest tip de tesut este inlocuit cu tesut osos matur ,insa sunt anumite
regiuni unde nu se produce schimbarea :in vecinatatea suturilor oaselor late ale craniului,la

8
nivelul alveolelor dentare. Acesta este caracterizat de un numar scazut de elemente minerale si
un numar crescut de osteocite.

-Țesutul osos secundar(matur) :este caracteristic adultului, acesta este bogat in fibre de colagen

Țesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneza, acesta se produce prin :

-osificare de membrana(endoconjunctiva) prin aceasta se formeaza majoritatea oaselor late ;

-osificarea encondrala(endocartilaginoasa) prin acest de osificare se formeaza majoritatea oaselor

lungi si scurte ;

Cresterea osoasa este asociata cu resorbtia partiala a tesutului deja format, in acest fel facilitandu
–se mentinerea morfologiei osului in timpul cresterii.

Remodelarea osoasa este mult mai intensa la copiii mici insa la adulti se desfasoara concomitent
in multe regiuni ale scheletului, fiind independent de cresterea osoasa.

Componentele sistemului osos:

fig1.componentele sist. Osos

9
1.Craniul-este compus din opt oase(cutia craniana) si paisprezece(pentru fata)

2.Coloana vertebrala –reprezinta scheletul axial al trunchiului,avand o localizare posterioara si

mediana;

-este formata din 33-34 de vertebre,dispuse matematic.

Exista vertebre :

-cervicale in numar de 7 ;

-toracice in numar de 12 ;

-lombare in numar de 5 ;

-sacrale in numar de 5 ;

-coccigiene in numar de 4-5.

3.Toracele, este alcatuit din stern,coaste si vertebre toracice

-Sternul este localizat in partea mediana a toracelui si este impartit in manubrium sternal,corpul
sternal,procesul xsifoid;

-Coaste sunt in numar de 12 perechi,care fac legatura intre coloana vertebrala si stern, coastele
sunt formate din os costal si cartilaj costal;

Se diferentiaza coaste adevarate care se articuleaza cu sternul prin cartilaj propriu,sunt in numar
de 7, si coaste false dintre care primele se articuleaza cu sternul prin intermediul altor coaste iar
ultimele sunt flotante nemaiajungand la stern.

4.Pelvis(centura pelvina) forma acestuia este de trunchi de con cu diametrul transversal mai
mare, ca o consecinta a ortostatismului.

Rolurile pelvisului sunt :sustinerea si transmiterea greutatii trunchiului in statica si locomotia

bipeda ,protectia organelor pelvine,implicat in sarcina si nastere.

10
Exista mai multe tipuri morfologice de pelvis :

-tip ginecoid, este tipul clasic feminin, cu diametrul transversal mai mare decat cel antero-
posterior ;

-tip android , tipul classic masculin , intalnit insa si la femei ;

-tip antropoid, turtit latero-lateral, cu diametru antero-posterior mare si diametrul transversal

mic,este intalnit mai adesea la femeile de rasa neagra ;

-tip platipeloid, turtit in sens antero-posterior, diametrul transversal foarte mare,intalnit mai des
la femeile de culoare alba, insa este cel mai rar intalnit tip morfologic pelvin.

5.Oasele membrelor :

-superioare :humerus,radius,oasele carpiene,metacarpiene,falange;

-inferioare:femur,rotula,tibie,fibula,oase tarsiene,oase metatarsiene,falange.

1.3 Rolul oaselor in organism

Oasele, sau scheletul, au mai multe funcțiuni:

Rol de parghii ale aparatului locomotor. Asupra lor actioneaza muschii, asigurand sustinerea
corpului si locomotia. Se constituie astfel, parghii de trei ordine:

I - articulatia craniului cu coloana vertebrala

II - articulatia dintre oasele gambei si picior

III - articulatia dintre osul bratului si cele ale antebratului.

Rol de protectie a unor organe vitale

Cutia craniana pentru encefal

Canalul rahidian pentru maduva spinarii

Cutia toracica pentru inima si plamani

11
Bazinul osos pentru organele pelviene

Rol antitoxic

Oasele retin numeroase substante toxice(Hg, Pb, F) patrunse accidental in organism si le

elibereaza treptat, fiind apoi eliminate renal. In felul acesta, concentratia sangvina a toxicului nu
creste prea mult si sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.

Rol de sediu principal al organelor hematopoietice

La copii toate oasele, iar, la adult oasele late contin maduva rosie, hematogena. La adult, maduva
din canalul central al diafizei oaselor lungi este galbena (tesut adipos cu rol de rezerva), iar la
varstnici, este cenusie, nefunctionala.

Rol in metabolismul calciului, fosforului si electrolitilor

Oasele reprezinta principalul rezervor de substante minerale ale organismului.

1.4 Forma oaselor

Oasele corpului omenesc au forme difetite, caracteristice. Luându-se însă in consideraţie

raporturile care există între cele trei dimensiuni ale lor (lungime, lăţime, grosime), oasele pot fi
împărţite în trei grupe, şi anume: oase lungi, oase late, oase scurte şi oase mixte.

Oasele lungi se caracterizează prin predominenţa lungimii faţă de grosime şi lăţime. Fiecare os
lung este alcătuit dintr-un corp sau diafiză şi din două extremităţi numite epifize. În perioada de
creştere, între diafiză şi epifize se găseşte cartilajul de creştere, care poartă numele de metafiză.
Majoritatea oaselor din organismul nostru intră în această categorie (de exemplu, femurul, tibia,
peroneul, humerusul, etc.)

Oasele late se caracterizează prin predominanţa lungimii şi a lărgimii faţă de grosime. Ele
prezintă două feţe şi mai multe margini, variabile ca număr de la un os la altul. Exemple de oase
late: oasele craniului, omoplatul, sternul, coxalul.

Oasele scurte se caracterizează prin faptul că lungimea, grosimea şi lăţimea sunt aproape egale.
În această categorie intră oasele tarsiene, carpiene şi vertebrele.

12
Oasele mixte au o formă neregulată, care nu prezintă nici unul din caracterele celorlalte tiprui de
oase. De exemplu: osul maxilar, osul zigomatic, mandibula, etc.

Oricare ar fi forma oaselor, ele prezintă numeroase elemente ce contribuie la îndeplinirea rolului
lor. Dintre acestea, cele mai comune sunt: suprafeţele articuare, proeminenţele şi scobiturile.

Porţiunile de pe suprafaţa oaselor care servesc pentru articularea cu alte oase se numesc suprafeţe
articulare; când sunt mici, ele se numesc faţete articulare. Când suprafaţa articulară se prezintă ca
o proeminenţă se numeşte condil sau cap; dacă are formă de scripete, se defineşte prin noţiunea
de trohlee, iar dacă se prezintă ca o scobitură sferică, prin cea de cavitate glenoidă; când
scobitura este cilindricâ poartă denumirea de incizură.

Proeminenţele de pe suprafaţa oaselor se numesc, în general, procese, dar pot prezenta aspecte
variate care poartă denumiri diferite. Astfel: apofiza este un proces conic sau cilindric; spina
defineşte un proces lamelar sau marginea lăţită a unui os; tuberculul şi trohanterul constituie
procese cu formă neregulată, iar marginea ascuţită a unui os sau o muchie ascuţită poartă
denumirea de creastă.

Scobiturile de pe suprafaţa oaselor care au formă ovală se numesc fose, iar cele cu formă
alungită, şanţuri.

13
 fig2.forma oaselor

1.5 Structura functionala a osului

Osul este alcatuit din 2 tipuri de tesut:

[Tesut osos compact|Osul lung] - partea de mijloc a osului lung,numita corpul osului sau
diafiza.La exterior exista o membrana numita periost,pe seama caruia osul creste in grosime.In
interiorul diafizei avem un canal care strabate diafiza in lungimea ei,numit canal medular in care
se gaseste maduva hematogena cu rol in producerea elementelor figurate ale
sangelui(eritrocite,leucocite,trombocite).De mentionat faptul ca la copii toate oasele produc
aceasta maduva si va avea o culoare rosie,la adult doar oasele late si va fi galbena iar la varstnici
va fi gri-cenusie si va fi nefunctionala.

[Tesut osos sponginos] - extremitatile osului lung ,numite epifize .Formate din 95% tesut osos
spongios la interior si 5% tesut osos compact spre exterior.Intre epifiza si diafiza se afla
metafiza,sau cartilajul de crestere epifizo-diafizar pe seama caruia osul lung creste in

14
lungime.Cresterea va fi dinspre epifize spre diafiza.Suprafata de articulare a epifizei este formata
dintr-un strat subtire de tesut cartilaginos hialin.

Osul este format din 20% apa si 80% reziduu uscat. Este alcatuit dintr-o matrice organica solida,
care este intarita de depozitele de saruri de calciu.

Matricea organica a osului:

Este alcatuita din 90-95% fibre de colagen, iar restul este un mediu omogen numit substanta
fundamentala, impreuna constituiind oseina. Fibrele de colagen se extind in primul rand de-a
lungul liniilor de forta de tensiune si dau osului marea sa rezistenta la tensiune.

Sarurile minerale:

Sunt reprezentate in special de fosfatul de calciu(CaPO4), iar cea mai importanta substanta
cristalina e hidroxiapatita(Ca5(PO4)3OH).

La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlaltor organe. O particularitate

metabolica o constituie marea afinitate a substantei fundamentale fata de sarurile minerale.

1.6 Scheletul corpului uman

Scheletul uman este format dintr-un număr variabil de oase de mărimi diferite, fuzionate și
individuale, sprijinite și completate de ligamente, tendoane, mușchi și cartilaje. Scheletul
îndeplinește în corpul uman o serie de funcții cumulative și anume, susținerea și sprijinirea
corpului, formarea de pârghii puse în mișcare de către mușchi care realizează locomoția,
protejarea diferitelor organe, reprezintă un depozit de săruri fosfocalcice și dă forma întregului
corp și diferitelor sale segmente.

Oasele care formează scheletul uman pot fi fuzionate cu alte oase, cu oase primare formate în
timpul vieții intrauterine sau se pot articula cu un singur os sau deloc. Oasele craniului sunt
exemplul perfect pentru articulații fixe multiple, cele din urechea mijlocie ca articulații singulare,
iar osul hioid ca nearticulat, fiind înconjurat doar de mușchi și ligamente. Oasele pelviene,
coxalul (os pereche care împreună cu sacrococcigele formează centura pelviană), reprezintă

15
oasele evoluate din oasele primare intrauterine, acesta fiind format din ilium, ischium și pubis.
Astfel că la momentul nașterii de la 300 de oase se ajunge în viața adultă la un număr în medie
de 206 de oase. Osteologia este știința medicală care studiază oasele și scheletul uman.

16
 Fig3.scheletul uman

1.7 Scheletul membrelor superioare

În anatomia umană, membrul superior se referă la regiunea situată distal de deltoid. În limbaj
formal, termenul mână se referă doar la porțiunea de la încheietură în jos, incluzând degetele, dar
excluzând brațul și antebrațul. Astfel, în anatomie termenii mână, braț și membru superior nu
sunt sinonime. Colocvial însă, cei trei termeni sunt adesea interschimbabili.

Membrul superior este alcătuit din următoarele părți:

-Umăr

-Braț

-Cot

-Antebraț

-Încheietura mâinii

-Mână

Următoarele oase se găsesc în membrul superior:

-Claviculă (singurul care se articulează cu trunchiul)

-Scapula -Humerus -Radius –Ulnă –Carp –Metacarp –Falange

17
 fig4.scheletul membrelor superioare

1.8 Scheletul antebratului

Antebratul are doua oase paralele: ulna (situat in prelungirea degetului mic) si radius (situat in
prelungirea policelui ). Aceste doua oase se articuleaza prin epifizele lor, ramanand insa
distantate la nivelul diafizelor printr-un spatiu eliptic (denumit spatiul interosos).

Examinate pe scheletul articulat, se observa ca radiusul depaseste ulna prin epifiza lui inferioara
si este depasit de aceasta prin epifiza superioara. Ca urmare, ulna precumpaneste in formarea
articulatiei cotului, iar radiusul in formarea articulatiei radiocarpiene. Diafizele celor doua oase
sunt prismatice triunghiulare, fiecare prezentand deci trei fete si trei margini.

Orientarea acestor elemente descriptive este usor de retinut, daca tinem seama de aceasta forma
prismatic-triunghiulara a diafizelor, ce se privesc printr-una din marginile lor, numite margini
interosoase. Acestea delimiteaza spatiul interosos.

ULNA este un os lung si pereche, situat in partea mediala a antebratului, in prelungirea degetului
mic. Pe scheletul articulat el este putin oblic (de sus in jos si medio-lateral), formand cu
humerusul un unghi cu deschiderea laterala.

Ulna prezinta de studiat doua elemente: corpul si cele doua epifize.

Orientare: se pune in sus extremitatea mai voluminoasa, anterior se pune scobitura acestei
extremitati, iar lateral marginea cea mai ascutita a osului.

18
Corpul este putin concav inainte, prezentand trei fete si trei margini.

Fata anterioara prezinta gaura nutritiva, in partea superioara a fetei inserandu-se muschiul flexor
profund al degetelor, iar in partea inferioara muschiul patrat pronator.

Fata posterioara este strabatuta in treimea superioara de o linie oblica in jos si medial. Deasupra
acestei linii oblice se delimiteaza o suprafata triunghiulara, ce este loc de insertie pentru
muschiul anconeu. Portiunea inferioara este impartita si ea printr-o linie verticala, intr-o fasie
mediala si o fasie laterala.

Pe fasia mediala a fetei posterioare se insera muschiul extensor ulnar al carpului iar pe cea
laterala se insera sus muschiul supinator, iar mai jos muschii lung abductor al policelui, scurt
extensor al policelui, lung extensor al policelui si extensorul indicelui.

Fata mediala este larga in portiunea superioara, ingustandu-se in partea inferioara, fiind de altfel
palpabila sub piele.

Marginea anterioara este bine pronuntata, incepand de la procesul coronoid si terminandu-se la

procesul stiloid.

Marginea posterioara proemina sub piele. Marginea pleaca de pe olecran, descinde sub forma
unei creste sinuoase (de forma unui S), si dispare apoi in treimea inferioara a diafizei.

Marginea laterala sau interosoasa da insertie membranei interosoase. Aceasta membrana uneste
corpurile celor doua oase ale antebratului (ulna si radius). In sus, membrana se bifurca si
delimiteaza o suprafata triunghiulara, in care este situata incizura radiala a epifizei proximale.
Ramura de bifurcatie posterioara este numita in termeni medicali creasta muschiului supinator
pentru insertia muschiului omonim.

Extremitatea sau epifiza superioara este formata din doua proeminente osoase: o proeminenta
verticala (numita olecran) si o proeminenta orizontala (numita procesul coronoid). Cele doua
proeminente formeaza intre ele un unghi drept si circumscriu o cavitate articulara ce priveste
anterior, numita scobitura trohleara. Aceasta scobitura trohleara se articuleaza cu trohleea
humerusului si prezinta o creasta anteroposterioara, ce raspunde santului de pe trohleea

19
humerusului. Pe partea laterala a procesului coronoid se gaseste o fetisoara articulara semilunara
(numita incizura radiala sau scobitura radiala) care se articuleaza cu capul radiusului.

Dedesubtul procesului coronoid se gaseste tuberozitatea ulnei (pe care se insera muschiul
brahial). Olecranul se palpeaza cu usurinta pe fata posterioara a articulatiei cotului, pe acesta
inserandu-se muschiul triceps brahial.

Extremitatea sau epifiza inferioara prezinta doua formatiuni: capul si procesul stiloid. Aceste
doua formatiuni se palpeaza usor sub piele.

1.Capul reprezinta un segment de cilindru. Suprafata laterala a acestuia se numeste circumferinta

articulara si se articuleaza cu incizura ulnara a radiusului. Fata inferioara a capului intra in
contact cu discul fibrocartilaginos al articulatiei radioulnare distale.

2. Procesul stiloid este situat pe partea mediala a capului, fiind o prelungire conoida, cu varful in
jos. Intre cap si procesul stiloid se formeaza un sant (situat pe fata posterioara a osului) prin care
trece tendonul muschiului extensor ulnar al carpului

RADIUSUL este un os lung si pereche, situat la partea laterala a antebratului, in dreptul

policelui. Prezinta ca elemente de studiu un corp si doua epifize.

Orientare: Se asaza in jos extremitatea cea mai voluminoasa, posterior fata ei prevazuta cu
santuri, lateral procesul descendent al acestei extremitati.

Corpul este prismatic triunghiular si, ca atare, are trei fete (fata anterioara, posterioara si laterala)
si trei margini (marginea anterioara, posterioara si mediala). Corpul este palpabil in jumatatea lui
inferioara.

Fata anterioara este ingusta in portiunea superioara, pe ea gasindu-se gaura nutritiva. In portiunea
superioara a fetei anterioare se insera muschiul flexor lung al policelui, iar in portiunea inferioara
muschiul patrat pronator.

Fata posterioara este rotunjita in portiunea superioara, unde raspunde muschiului supinator. Fata
posterioara este plana si usor excavata in restul intinderii, unde se insera muschiul lungul
abductor si scurtul extensor ai policelui.

20
Fata laterala prezinta la partea mijlocie o tuberozitate pronatorie (pentru insertia muschiului
rotund pronator).

Deasupra rugozitatii, fata laterala este acoperita de muschiul supinator, care la acest nivel este
strabatut de ramura profunda a nervului radial.

Fracturile osului la acest nivel pot intersecta nervul, acest raport avand o mare importanta
practica.

Marginea anterioara este pronuntata in partea superioara, insa dispare in treimea inferioara.

Marginea posterioara exista numai in portiunea mijlocie.

Marginea mediala sau interosoasa este ascutita si se termina in partea inferioara a corpului,
bifurcandu-se si delimitand astfel o suprafata triunghiulara. La baza acestui triunghi se gaseste
scobitura (sau incizura ulnara) a radiusului. Pe marginea mediala se prinde membrana
interosoasa.

Extremitatea sau epifiza superioara (proximala) este compusa din trei elemente: capul,colul si
tuberozitatea radiusului.

1.Capul este un segment de cilindru plin, mai inalt in portiunea mediala. Fata lui superioara
prezinta o depresiune, numita foseta capului radial care raspunde capitulului humerusului.
Circumferinta capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna. Cand se executa miscari de rotatie
ale antebratului, capul se poate palpa sub epicondilul lateral al humerusului.

2. Colul este portiunea ingusta care leaga capul de corp si este oblic indreptat de sus in jos si
latero-medial, formand cu capul un unghi deschis lateral.

3. Tuberozitatea radiusului este o proeminenta ovoidala, situata sub col, pe ea inserandu-se

muschiul biceps brahial.

Extremitatea sau epifiza inferioara (distala) este comparata cu o piramida trunchiata, ce prezinta
patru fete si o baza, ea putandu-se explora aproape in intregime.

Fata mediala a epifizei prezinta scobitura ulnara destinata articularii cu capul ulnei.

21
Fata laterala prezinta un sant pentru trecerea tendoanelor muschilor lung abductor si scurt
extensor ai policelui. Aceasta fata se continua in jos cu procesul stiloid. Procesul stiloid se poate
inspecta si palpa, coborand mai jos decat procesul stiloid al ulnei.

Fata posterioara prezinta mai multe creste verticale, care delimiteaza santuri. Prin santuri aluneca
tendoane ale muschilor extensori ai manii si ai degetelor. La mijlocul fetei posterioare se gaseste
o creasta verticala (adesea palpabila sub piele) numita tuberculul dorsal care o imparte in doua
santuri. Lateral de tubercul se afla un sant prin care trec tendoanele muschilor extensori radiali ai
carpului si medial de tubercul se afla alt sant subdivizat printr-o creasta verticala mai mica in alte
doua santuri: un sant lateral mai mic pentru lungul extensor al policelui si un sant medial mai
larg pentru tendoanele extensorului degetelor si extensorului indexului.

Faţa anterioara este concava de sus in jos, dand insertie muschiului patrat pronator.

Baza sau fata articulara carpiana are forma unui triunghi, al carui varf se prelungeste lateral pe
procesul stiloid. Baza este subdivizata printr-o creasta antero-posterioara, in doua fete secundare:
o fata laterala, triunghiulara, in raport cu scafoidul, si o fata mediala, patrulatera, in contact cu
semilunarul.

fig5.scheletul antebratului

22
 CAPITOLUL II

ETIOLOGIA SI CASIFICAREA FRACTURILOR

2.1 Simptomatologie generala

Semnele si simptomele prezente in cazul unei fracturi pot fi:

- durere acuta, care este exacerbata de mobilizare;

- impotenta functionala (adica pierdere totala sau par?iala a functiilor unui membru afectat)
relativa in cazul fracturilor incomplete si totala in fracturile deplasate;

- indispozitie generala, insotita de o usoara neliniste;

- "febra traumatica" este o stare subfebrila ce poate sa apara la 24-48 de ore de la traumatism si
dispare in 3-7 zile;

- in cazul traumatismelor de mare intensitate poate sa apara socul traumatic, socul hemoragic;

- deformarea regiunii;

- scurtarea membrului afectat;

- echimoza tardiva;

- mobilitate anormala dintre fragmentele osoase;

- netransmibilitatea miscarilor;

23
- crepitatie osoasa;

In fracturile oaselor mari - cum ar fi femurul- se poate sa se acumuleze la nivelul focarului de

fractura o cantitate mare de sange, uneori se poate acumula si peste un litru de sange.

2.2 Investigatii

Investigatiile ce pot fi efectuate pentru a stabili diagnosticul sunt:

- radiografia standard: permite in majoritatea cazurilor stabilirea unui diagnostic exact. Aceasta
se efectueaza in doua incidente care vor avea intre ele un unghi de 90? (fata si profil). In unele
cazuri pot fi necesare efectuarea unor radiografii cu incidente speciale;

- tomografia computerizata: este recomandata in cazul fracturilor a carui traiect de fractura este
greu de apreciat pe radiografiile standard;

- rezonanta magnetica nucleara: este utila mai ales in cazul fracturilor coloanei, genunchiului;

- examinarea cu radioizotopi: este folosita in diagnosticul fracturilor de oboseala sau a fracturilor

fara deplasare.

Medicul va incepe examinarea prin efectuarea anamnezei si apoi a examenul local. Anamneza
pacientilor cu fracturi va preciza: circumstantele in care s-a produs accidentul si ora producerii
traumatismului.

Examenul local: se va efectua in ortostatism (in picioare) pentru membrul superior si decubit
dorsal (culcat) pentru membrul inferior si coloana. Medicul va aprecia si starea vascularizatiei si
a inervatiei distal de focarul de fractura.

2.3 Complicatii generale

24
 Una din aceste complicatii este infectia in focarul fracturii. Si asta este o incurcatura destul de
mare, fiindca infectiile in os se vindeca greu. Cauza este ca in os fluxul de sange e limitat, osul
nu este strabatut de o intinsa retea vasculara, asa ca antibioticul, oricat de mare ar fi concentratia
lui, nu ajunge la osul fracturat, fiindca nu prea circula prea mult sange prin os. Debitul mic de
sange prin oase mai aduce un dezavantaj, si anume ca nu actioneaza destul de viguros nici
apararea imunitara. Pericolul de infectie al unei fracturi apare mai evident la fracturile deschise si
la fracturile consolidate cu piese metalice. Metalul este si el un corp strain si organismul il
respinge, cu atat mai mult, cu cat el este asediat si de microbi. Tocmai de aceea este bine ca la
fracturile infectate sa nu se monteze piese de consolidare metalice. PSEUDOARTROZA Un alt
necaz aparut in urma fracturilor poarta numele de pseudoartroza. In mijlocul osului fracturat,
acolo unde s-a produs ruptura , nu se depune corect o noua masa osoasa, ci apare un tesut
neintarit de genul cartilaj, astfel ca ruptura in os devine un fel de articulatie pe care omul nu se
poate baza fiindca acolo osul se stramba. O alta complicatie a fracturilor este determinata chiar
de un act medical de slaba calitate. Daca marginile osului rupt sunt fixate imprecis apar
micromiscari ale oaselor atunci cand ele nu sunt prinse ferm de suruburi si placute. Uneori se
largeste gaura surubului sapata in os si consolidrea osoasa nu e normala. De vina este si o anume
stofa proasta a osului rupt. NU UMBLATI LA GHIPS Daca fractura a fost bine fixata, daca
alinierea marginilor osului rupt s-a facut corespunzator, daca aparatul ghipsat e bine montat
dispar in primul rand durerile si dupa cateva ore dispar si edemele, adica apa adunata in tesuturi ,
asa ca se dezumfla membrul fracturat. Desi ghipsul este greu de suportat, pacientul nu trebuie sa
si-l scoata singur, numai ortopedul hotarasete cand se elimina ghipsul si el executa indepartarea
lui.

2.4 Evolutia fracturilor

Corect tratate, fracturile evolueaza spre consolidare prin unirea capetelor fracturate de catre un
"calus\" (etimologia: calum = ingrosare). Clinic durerea si insuficienta renala" edemul dispare,
deficitul functional se reduce progresiv si, la palpare se poate simti (pentru oasele situate
subcutan) aparitia unui manson unitiv intre cele 2 fragmente ale fracturii. in functie de osul
fracturat functia poate fi reluata in 4-l2 saptamani.

25
Radiografie - dupa aproximativ 10 zile traiectul fractura se largeste, extremitatile fragmentelor
fracturate se estompeaza datorita resorbtiei osoase. Dupa 3-4 saptamani, intre fragmente apare un
calus sub forma unui "nor\". Densitatea acestui calus creste treptat formandu-se in jurul
fragmentelor o opacitate fusiforma sau globuloasa care inglobeaza si uneste fragmentele
fracturate, in timp, acest calus se remaniaza, refacand forma si structura osului.

2.5 Tratament

Tratamentul conservator permite optarea pentru metoda ortopedica pura sau metoda extensiei
continue. Metodele sunt alese functie de caracteristicile fracturilor. Metoda extensiei continue se
foloseste in fracturile instabile,cu ajutorul unui sistem special,iar reducerea se va obtine in timp.
Tratamentul chirurgical are ca scop restabilirea continuitatii osului care a fost fracturat,pe care il
va fixa cu ajutorul unor implante metalice .Este indicat tratamentul chirurgical in cazul
fracturilor:ireductibile, intraarticulare, celor asociate cu leziuni vasculare, celor ce apar pe os
bolnav.

Transportul bolnavilor se face: in pozitie sezanda pentru fracturile membrului superior sau pe
targa pentru fracturile coloanei sau membrului inferior.

Pentru tratamentul fracturilor se poate opta pentru tratamentul conservator sau pentru tratamentul
chirurgical.

2.6 Primul ajutor in cazul fracturilor

Primul ajutor la locul accidentului consta in:

- degajarea corecta a bolnavului cu evitarea unor miscari care pot determina complicatii: evitarea
flexiei in traumatismele coloanei verebrale;

- reducerea aproximativa a anatomiei regiunii prin tractiune in ax;

- imobilizare provizorie, se utilizeaza in acest scop mijloacele avute la indemana.

26
Primul ajutor acordat de persoane specializate va urmari:

- administrarea unui calmant;

- reducerea aproximativa prin tractiunea in ax;

- imobilizare provizorie corecta a fracturii;

- toaleta primara a plagii si pansament in cazul fracturilor deschise;

- seroprofilaxie antitetanica (fracturilor deschise);

- garou in cazul leziunilor vasculare ce pun in pericol viata (ora aplicarii garoului trebuie
mentionata pe biletul de trimitere).

Fig6.aplicare garou

27
 CAPITOLUL III

TIPURI DE FRACTURI

3.1 Fracturile diafizare ale ambelor oase ale antebratului

Fracturile diafizare ale oaselor antebratului sunt localizate in zona membranei interosoase (sub
tuberozitatea bicipitala radiala si deasupra interliniei articulare radio-carpiene, care separa
metafiza de diafiza), in urma actiunii agentului traumatic.

In cazul facturii antebratului se poate afirma ca este vorba de o dubla fractura deaorece sunt
implicate 2 oase: radiusul si ulna.

Prin intermediul celor 2 oase ale antebratului se realizeaza miscarea de pronatie si supinatie.
Ulna are o discreta curbura in plan sagital si forma unui “S” cu curburi putin accentuate in plan
frontal. Radiusul are si el o discreta curbura cu concavitatea anterioara in plan sagital si 2 curburi
accentuate in plan frontal.

In urma actiunii agentului traumatic are loc lezarea celor 2 oase iar musculatura antebratului
(care realizeaza miscarea de pronatie si supinatie) accentueaza leziunea produsa prin mecanismul
de tragere. Fracturile antebratului consolidate vicios modifica forma si raporturile celor doua
oase determinand blocarea miscarii de prono-supinatie. Pentru pastrarea acestei miscari
reducerea fracturii trebuie sa fie anatomica pentru a mentine lungimea celor doua oase precum si
forma in special curbura pronatorie a radiusului.

28
La acest nivel se pot intalni si fracturile in “lemn verde”, care au o incidenta crescuta la copil
datorita elasticitatii oaselor, in care numai o parte a corticalei osului este intrerupta.

Tratamentul fracturilor antebratului consta in mentinerea lungimii precum si a curburilor

normale ale radiusului pentru a nu fi afectata miscarea de supinatie si pronatie.

Etiopatogenie :

Acest tip de fractura este frecvent intalnita la adulti si copii.

Mecanismul de preducere a acestor fracturi este unul indirect (prin cadere pe mana) cu
accentuarea curburii oaselor antebratului sau mecanism direct (fractura “de aparare” a ulnei cand
antebratul este ridicat in fata capului si este lovit de un corp contondent pe fata sa interna ) cand
agentul traumatic actioneaza direct asupra osului, iar focarul de fractura corespunde cu locul
actiunii agentului traumatic.

In urma producerii unei fracturi se instaleaza semne generale si locale.

Semnele generale constau in agitatie, anxietate, paloare iar uneori se poate instala starea de soc
mai ales in acidentele importante. Afectarea starii generale se produce mai frecvent in fracturile
membrului inferior, in fracturile deschise atat la nivelul membrului superior cat si inferior, in
politraumatisme cand au loc si alte leziuni viscerale.

Semnele locale ale fracturii pot fi semne de probabilitate si de certitudine.

Semnele de probabilitate sunt:

- durere in punct fix insotita de impotenta functionala. In momentul producerii fracturii pacientul
are o durere locala foarte puternica, care ulterior diminueaza, persistand o durere de fond care se
graveaza la mobilizarea segmentului fracturat. Datorita durerii pacientul are tendinta de a
mentine imobilizat membrul afectat, instalandu-se impotenta functionala

- tumefactia zonei insotita de deformarea regiunii, ulterior echimoza la nivelul fracturii

- deformare locala

- pozitie vicioasa prin deplasarea fragmentelor precum si prin scurtarea segmentului respectiv.

29
Semnele de certitudine confirma prezenta fracturii. Aceastea sunt:

- mobilitate anormala

- prezenta crepitatie osoase

- intreruperea continuitatii osoase

- intransmisibiliatatea miscarilor – imprimarea unei miscari segmentului distal de fractura nu este

transmisa la segmentul situat proximal de fractura datorita intreruperii parghiei osoase.

In conditiile unei fracturi incomplete (fisuri) nu sunt prezente semnele de certitudine ale fracturii
ci numai semnele de probabilitate.

Investigatii

Se efectueaza radiografii de fata si profil a intregului antebrat care trebuie sa cuprinda inclusiv
articulatiile proximala si distala pentru evidentierea unor eventuale leziuni secundare. In unele
cazuri este necesara efectuarea tomografiei computerizate pentru a evidentia leziunile de parti
moi.

Diagnostic

Examenul clinic si radiografia la nivelul antebratului stabileste diagnosticul de certitudine.

Diagnosticul pozitiv se pune pe mobilitatea anormala a segmentului de membru, pe prezenta
crepitatiilor osoase si pe imagistica. Diagnosticul diferential se face cu contuziile cotului sau ale
pumnului.

Complicatii

Complicatiile imediate sunt reprezentate de prezenta lezinilor vasculare insotite de afectare

nervoasa (lezarea nervului median care se intalneste mai frecvent precum si lezarea nervului
ulnar si radial). O alte complicatie precoce este infectia in cazul fracturilor deschise. Fractura

30
izolata a treimii superioare a ulnei se insoteste frecvent de luxatia capului radial. Acest tip
articular de fractura se numeste Monteggia-Stanciulescu.

In cazul fracturii izolate a treimii inferioare a radiusului se intalneste frecvent dislocatia radio-
ulnara distala (fractura Galeazzi). De asemenea complicatiile precoce sunt marcate mai ales de
sindromul de compartiment care netratat determina retractia degetelor si a pumnului in flexie
numit sindrom Volkman.

Complicatii tardive sunt reprezentate de formarea calusului vicios care ulterior va limita
miscarea de prono-supinatie, pacientul prezentand durere articulara. O alta complicatie tardiva
este instalarea pseudoartrozei. La copil fracturile oaselor antebratului sunt de obicei in “lemn
verde” datorita periostului mai gros, astfel ca o complicatie tardiva a fracturii antebratului la
copii consta in inchiderea prematura a cartilajului de crestere cu devierea antebratului.

Tratament

Sub tratamentul corespunzator se realizeaza consolidarea. La adult aceasta necesita minim trei
luni datorita suprafetei reduse de contact si a dificultatilor de imobilizare.

Principalul obiectiv al tratamentului este reprezentat de consolidarea fracturii cu articulatiile

cotului si pumnului nedureroase si mobile fara limitarea miscarilor de prono-supinatie. Tinand
cont de faptul ca in fracturile antebratului consolidarea este lenta, tratamentul de electie este cel
chirurgical.

Tratamentul ortopedic (reducerea si imobilizarea antebratului) se recomanda in fracturile in

“lemn verde” intalnite la copil sau in fracturile cu minima deplasare a unui singur os al
antebratului. Acesta consta in imobilizarea in aparat gipsat brahio-palmar timp de 2-3 saptamani.

In fracturile cu deplasare mare la copil se poate realiza reducerea ortopedica si imobilizarea cu

ajutorul brosei Kirschner.

La adult se recomanda tratamentul chirurgical, acesta fiind de electie, astfel realizandu-se

reducerea sangeranda si osteosinteza ambelor oase cu placa cu compactarea radiusului si cu
placa, tija sau brosa centromedulara a ulnei.

31
La copil este acceptata in unele cazuri osteosinteza centromedulara cu brosa.

In fractura izolata a treimii superioare a ulnei (fractura Monteggia-Stanciulescu) se prefera

tratamentul chirurgical – reducere sangeranda si osteosinteza cu placa a ulnei. Dupa refacerea
lungimii ulnei apare de obicei reducerea spontana a luxatiei capului radial, acest aspect trebuie
controlat radiologic intraoperator. Daca nu se obtine reducerea spontana este necesara reducerea
ortopedica sau cea chirurgicala.

In fractura izolata a treimii inferioare a radiusului (fractura Galeazzi) este indicata reducerea
sangeranda urmata de osteosinteza cu placa cu compactarea radiusului, aceasta determimnand
reducerea spontana a dislocatiei radio-ulnare distale.

Tratamentul complicatiilor are ca obiectiv inlaturarea deficitului functional determinat de calusul

vicios precum si de pseudoartroza. Calusul vicios este inlaturat prin osteotomie, grefa osoasa
urmata de osteosinteza ferma iar pseudoartroza necesita decorticare osteoperiostica, grefa osoasa
si osteosinteza ferma.

3.2 Fractura-luxatie Monteggia-Stanciulescu

Se caracterizeaza printr-o fractura a ulnei proximale, fractura care duce la scurtarea ulnei
(cubitus), astfel aparand o dislocare a capului radial. Cea mai frecventa forma a fracturii
Monteggia este cea produsa prin angulare anterioara a fracturii ulnare proximale si dislocare
anterioara a capului radial. Cea mai putin frecventa forma este cea produsa prin angularea
posterioara a fracturii ulnei si dislocarea posterioara a capului radial.

Mecanism de producere: lovitura puternica directa sau cadere cu mana intinsa. Este foarte
important istoricul caderii.

Simptome: durere, inflamatie, sensibilitate locala, deformare locala. Este foarte important sa se
verifice sindromul de compartiment si sa se efectueze examenul neurovascular. Este necesara
radiografia antebratului, care este indicat sa cuprinda si cotul si incheietura mainii in incidenta
antero-posterioara si laterala.

32
Clasificare, se face in functie de pozitia capului radial, el putand fi dislocat anterior (cel mai
frecvent), posterior, lateral sau anterior cu ambele oase fracturate ( traumatism puternic).

Tratament. La copii, tratament ortopedic, reducere inchisa si imobilizare in atela gipsata.

Tratamentul chirurgical este tratamentul de electie la adulti. Acesta consta in reducere deschisa si
fixare interna cu placuta si suruburi. Se incearca reducerea capului radial, ortopedic, reducerea
deschisa facandu-se doar daca nu poate fi redus inchis sau daca este instabil.

3.3 Fractura-luxatie Galezzi

Este o fractura a treimii distale a radiusului, insotita de o dislocare radio-ulnara, datorita fortelor
de scurtare. Ea are ca si mecanism de producere caderea cu mana intinsa.

Simptome si diagnostic: durere, impotenta functionala, crepitatii osoase, inflamatie, sensibilitate

locala, deformarea regiunii. Si in cazul acestei fracturi este foarte important mecanismul de
producere.

Diagnostic. Examinarile imagistice constau in radiografie in doua incidente: antero-posterioara si

laterala ale antebratului, fiind important ca aceaste radiografii sa cuprinda si incheietura mainii,
si cotul.

Clasificarea dupa mecanism: cel mai frecvent, fractura Galeazzi prin pronatie, sau Galeazzi
invers (fractura diafiza ulnara cu dislocare distala radio-ulnara) prin supinatie, mai putin
frecvent.

Tratamentul este chirurgical: fractura radiusul este redusa deschis si fixata intern cu placa si
suruburi sau brose K. Dislocarea distala radio-ulnara se reduce inchis cu sau fara brose
percutanate, in supinatie. Daca este instabila aceasta reducere se face deschis. Se recomanda
imobilizare in atela gipsata antebrahio-palmara, 4-6 saptamani.

33
 fig7.placuta in fractura Galezzi

Capitolul IV

Rolul asistentlui medical

4.1 Rolul asistentului medical

Condiții de spitalizare

Pacienții sunt internați in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianta pe jumatate din perete,
gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori este necesar; paturile sunt rulante si
prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; stative pentru perfuzii.

Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii

Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:

a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);

Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite (4.500-

11.000/mm3)

b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)

34
c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220 mg/dl);

Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5- 7,2mg/dl)

d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este

3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora

e) Urocultura

f) Sumar de urina

Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la seringa.

Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii. Bolnavul
este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat, in decubit
dorsal cu membrul superior sprijinit in extensie.

Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I bolnavului
sa mentina bratul in pozitia necesara.

Asistentul medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se dezinfecteaza cu
alcool sanitar.

Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu indexul
mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se
cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se introduce
acul in mijlocul venei in directia axului longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei
la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand pana se extrage
cantitatea necesara de sange. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un
tampon de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.

Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini cu apa curata si sapun.

Urocultura caracterizeaza prezența bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru urocultura se

poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o eprubeta sterile cu dop de

35
vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca primele picaturi de urina , se
introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.

Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al sistemului

osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe
portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi indepartate prin
spalare cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le contine, ele pot produce
opcitate de imagine.

Pentru executarea radiografulor, bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog

va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute bolnavul
pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile il provoaca dureri, atunci inainte de
examinare, bolnavul va primi un medicament analgesic.

Supravegherea pacientului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a culege
toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a
observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.

Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului (faciesul starea
psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si vegetative ale
organismului; aparitia unor manifestari patologice.

Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in foaia
de observatie.

Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este

importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.

In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:

36
1. temperatura

2. respiratia

3. pulsul

4. tensiunea arteriala

5. diureza

Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului respectand

anumite reguli. Nu va inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect
asemanator. Va verifica eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie
alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata. Respectarea caii de administrare este obigatorie,
deoarece nerespectarea poate duce la accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului
prescris de medic deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un
anumit timp.

Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia bolnavului.

Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va evita

incompatibilitatea dintre medicamente.

De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va administra prin

injectii separate deoarece cele doua combinate precipita.

Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat medicul.Va avea

grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se altreaza repede si va preveni
infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de
administrare.

4.2 Interventii specifice preoperator

37
1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia. Deoarece multi
dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul
anesteziei si dupa anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul
sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa operatorie,
ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in
timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.

2. Pregatirea generala

a) Bilantul clinic cuprinde:

- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca: tuberculoza,

hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii)

- starea generala:

• varsta

• greutatea

• slabire asociata cu deshidratare

- aparatul respirator

• se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie

• se caracterizeaza semnele functionale: frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece

pe foaia de temperature de catre asistenta medicala

• obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.

- aparatul cardio-vascular

• Se face prin conscultatie, palpare, puls, frecventa amplitudinea.

• Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.

38
• Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular

• E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani.

b) Bilantul paraclinic cuprinde:

- examenele de rutina absolut obligatorii:

• Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe

nitrat de sodiu)

• Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina

- examene complete

• HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara - se recolteaza prin punctie venoasa 2 ml

de sange pe E.D.T.A.

• V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza prin punctie venoasa fara staza
venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de sodium 8

• Valori normale la 1 ora 2-5 mm

la 2 ore 5-10 mm

la 24 ore 20-50 mm

• Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de
sodium 3,8 %

- timp Quick - valori normale = 6-12 secunde

- timp Hovell - valori normale= 60-120 secunde

• Bilantul electronic

• Examenul sumar de urina

39
 3. Pregatirea locala

In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil care sa
contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru
hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua
clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.

Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala, ombilcul,
unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.

Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil, dupa
care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament antiseptic
uscat.

In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile

inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se
pregatesc documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil si
invelit.

In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa corect. Se
verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.

Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie dupa
care se pune in regiunea perineului un camp steril.

In sala de operatie - felurile de anestezie generala sau rahianestezie.

Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.

4.3 Inngrijiri postoperator

40
 Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.
Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurara
cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie transportat la

pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent starea pansamentului. Va
administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta numai in limita prescrisa de
medic.

Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala). Va

controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea
acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a facusului indica
o evolutie buna.

La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular si incep

contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se
inalta speteaza patului.

Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de preferabil
neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa strecurata care excita
peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiarta.

Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda un regim

special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie supravegheat cu atentie
pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa a
starii de constiinta.

1. Supravegherea faciesului - urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece si racirea

extremitatilor, aparitia cianozei.

2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate prezenta o stare de

agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza
va fi imobilizat.

41
3. Supravegherea respiratiei - trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala. Accidente:
caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu
mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se
previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.

4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform este semn de
hemoragie.

5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la 15 minute in

primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.

6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu sange, va fi

anuntat imediat medicul.

7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.

8. Ingrijirea mucoasei bucale - se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa. Mucoasa
bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de sodium, acid boric. Se
pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.

9. Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea zonelor

predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.

10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat rezultat, se
practica sondaj vezical.

11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia medicului. La

bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:

a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala

b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara perna

c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic; tensiunea

arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori

d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan

42
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre extremitati
notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce

f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe cap sau
a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei trebuie
anuntate medicului.

Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile

1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa aiba febra de

rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea arteriala, se urmareste
diureza si se stabileste bilantul hidric.

2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor - toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si corp, a

pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.

3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea secretiilor.

4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia escarelor si a
flebitei.

5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze

6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va primi ceai
indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi supravegherea temperaturii se va
face dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea
tranzitul intestinal, iar daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a
treia zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu
risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu
anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si
fara sprijin pe membrul inferior operat si incepe mersul.

43
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom postoperator
etapele se vor prelungi de la caz la caz.

Complicatiile protezelor totale :

Acute - mortale

- infectii acute precoce primitive

Precoce - luxatia protezei

Cronice - infectii tardive

- infectii cronice

- osificarile

- proteza dureroasa

- decimentarile

Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga

pentru a inlesni cicatrizarea

Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii fundamentale:

44
1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie sterile, iar
mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii sa fie dezinfectate. Pentru
servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de servit. Dupa utilizarea instrumentelor se
pun intr-un vas cu cloramina. Pansamentul sa fie facut de doua persoane, una care il face si una
care il serveste.

2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor

3. Sa se aseptizeze

4. Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile

5. Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare, blandete,

indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata solutie dachim, ser
fiziologic, apa distilata, apa sterile.

6. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi vindecarea

7. Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care nu prezinta

secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.

Efectuarea pansamentului

1. Asezarea pacientului intr-o pozitie adecvata, in decubit lateral

2. Indepartarea vechiului pansament

3. Spalarea pe maini, dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile.

4. Curatarea tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool, alcool iodat

5. Tratarea plagii operatorii

6. Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa depaseasca cu 2-3
cm marginea plagii

7. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg piciorul

45
8. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de unica folosinta, se
decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc materialele pentru sterilizare.

9. Spalarea cu apa curenta si sapun

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea cearceafului pe pat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa cu

piciorul sanatos flexat si cel afectat intins, iar intre genunchi se aseaza o perna.

Cearceaful murdar se ruleaza, iar in urma lui se aseaza cearceaf curat; de asemenea rulat. Apoi
pacientul se aseaza in decubit dorsal, cu o perna sub piciorul afectat, dupa care sprijinindu-se in
piciorul sanatos se ridica, iar in acel moment este tras cearceaful murdar si este asezat cel curat.
Schimbarea fetei de perna si a plicului de plapuma se efectueaza ca de obicei.

Rolul asistentei medicale in educarea pacientului

Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru

obigatoriu in fractura de col femural. Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu ajuta, ci

sporeste uzura. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu pacientul un program de
gimnastica.

Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta miscarile

articulatiilor contractate sau anchilozante, atenueaza durerile spontane sau provocate de miscare,
isi recapata starea de excitabilitate normala, preculm si elasticitatea pierduta.

46
 Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in jurul axelor
fiziologice ale articulatiilor.

Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie, masaj.

Masajul trebuie executat in camere potrivit incalzite pentru bolnavii dexbradati, luminoase si
bine incalzite.

Bolnavul trebuie sa fie dezbracat in regiunea interesata si respectiv regiunea inferioara avand
grija ca circulatia sangelului sa nu fie impiedicata in regiunile imbricate si sa nu implice
activitatea asistentei medicale.

Pielea bolnavului trebuie sa fie curate sa nu prezinte flictene, vezicule. Daca este foarte
poroasa pielea trebuie rasa. Asistenta medicala trebuie sa-si pregateasca si ea mainile pentru
masaj. Pentru a preveni microtraumatismele pielii bolnavului, masajul se va executa numai cu
maini curate, nebatatorite, fara inele si cu unghile taiate.

Mainile vor fi pudrate cu pulbere de talc care va ajuta alunecarea. Daca in timpul masajului este
necesar sa se actioneze cu o forta mai puternica asupra musculaturii se va utilize o substanta
lubrifianta ca lanolina, vaselina.

Dupa terminarea masajului substantele se indeparteaza cu apa si sapun.

Orarul masajului se va fixa in asa fel incat acesta sa fie cat mai indepartat de orele alimntatiei,
la 2-3 ore si cel putin cu o jumatate de ora inainte de proxima masa. Durata masajului este de
circa 10-20 de minute. Se va avea grija ca dupa terminarea masajului sa se asigure bonavului o
odihna de cel putin o jumatate de ora.

Sedintele se incep intotdeauna cu manipulari usoare si superficiale, executate putin mai rapid,
pentru a obisnui si anestezia tegumentelor prin provocarea unei senzatii placute de caldura.

Acest procedeu va face ca bolnavul sa castige incredere si sa se supuna masajului, relevand

complet musculatura.

47
 Rolul asistentei medicale in electroterapie - de multe ori este necesar ca bolnavii sa fie linistiti
inaintea aplicarii curentului, prin explicatii asupra caracterului inofensiv al tratamentului, sa stea
linistiti si sa semnaleze imediat orice senzatie neplacuta ca dureri, arsuri, caldura prea mare.

O modalitate mai buna a articulatiei soldului poate fi obisnuita prin miscari usoare fara
incarcare cu greutatea corpului si in cazurile in care se preteaza se recomanda mersul pe
bicicleta.

Mersul pe bicicleta are un dublu rol pozitiv si anume: activeaza miscarile articulare si creste
forta muschilor care sunt in general slabiti prin inactivitate.

Realizarea unui protocol educativ

1. Alimentatia echilibrata deoarece unii factori nutritionali au effect asupra cartilajului (acizii
grasi nesaturati) de aceea se recomanda o alimentatie hiproglucidica pentru ca o alimentatie
hipreglucidica duce la o crestere a greutatii corporale constituind un factor determinant si
agravant al afectarii articulatiei.

2. Evitarea sedentarismului, inactivitatea ducand la scaderea fortei musculare

3. Evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor, a durerilor musculare.

4. Evitarea frigului, deoarece expunerea prelungita la frig poate exacerba focare de infectie
latenta.

5. Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic

- antrenament progresiv

- incalzire inainte de efortul propriu-zis

- oprire periodica a efortului pentru recuperare

48
6. Pozitionarea corecta in timpul unor activitati

- ridicarea unor greutati de jos cu ambele maini si cu genuchi intinsi, constituie un factor agresiv
pentru coloana vertebrala

7. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului - se previn in acest fel deviatiile

coloanei vertebrale

8. Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente

9. Tratarea infectiilor microbiene si virale

10. Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat se evita astfel agravarea suferintelor
soldului.

11. Evitarea ortostatismul prelungit - se protejeaza articulatiile, oasele si muschii scheletici

12. Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda

13. Mentinerea capacitatii de effort prin mers pe jos, activitati fizice cu regularitate.

14. Evitarea traumatismelor

- montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru pacintii cu tulburari de

vedere, varstnici, cu tulburari de echilibru

- purtarea echipamentului de protectie adecvat

- prevenirea accidentelor rutiere, casnice

15. Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei, dieta bogata in calciu, fumat,
consum excesiv de cafea, exces de proteine.

Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai necesita o
supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu.

49
Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si
completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la externare.

Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca bolnavul
sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o imbracaminte
corespunzatoare anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire.

Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.

Capitolul V

Prezentarea cazuilor

Caz I

CAZUL I

Nume: P

Prenumele: I

Varsta: 86 ani

Adresa: Comuna Dragoesti, judetul Ialomita

Ocupatia: Pensionara

Diagnosticul: Fractura ulnara

50
Motivele internarii : durere la nivelul antebratului drept. Impotenta functionala

Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe antebratul drept in urma
cu 60 de zile.

Antecedentele personale : -operatie plasa gastrica

-operatie pentru retroragie interna

Pacienta se prezinta la camera de garda a Spitalului de Recuperare , secția ortopedie,

nemaisuportand durerile . Pacienta este internata pe sectia ortopedie la dr.F.N

Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.

Se efectueaza examene de laborator, EKG, examene radiologice

Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

- Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - Pacienta prezinta cai aeriene respiratorii
superioare libere , miscari respiratorii simetrice. Respiratia este de tip costal superior cu o
frecventa de 18 resp/min.. Toarcele este normal conformat si participa simetric la miscarile
respiratorii. Valoarea pulsului ( 70puls/min) este normala , la fel si cea a tensiunii arteriale
( 140/80 mmHg ).

- Nevoia de a se alimenta si hidrata - Pacienta se alimenteaza singura , avand un orar regulat.

Pacienta prezinta cavitate bucala fara leziuni, masticatia si reflexul de deglutitie sunt prezente si
nu prezinta semne de dezhidratare.

- Nevoia de a elimina - eliminarea urinii se face fiziologic , spontan , nedureros cu o frecventa

de 2-4 mictiuni / 24h , cu o diureza de 1200ml/24h, culoare si aspect normal.Tranzitul intestinal
este prezent , scaunele sunt in numar de 1/zi , dimineata.

- Nevoia de a se misca si a avea o buna postura- Pacienta prezinta o deficienta a aparatului

locomotor in urma careia a aparut dificultatea de a se mobiliza, miscarile fiind limitate din cauza
durerii, postura fiind inadecvata..

51
- Nevoia de a dormi si odihni - Pacienta doarme putin din cauza durerii , somnul este agitat din
cauza anxietatii.

- Nevoia de a se imbraca si dezbraca - Are dificultati in a se imbraca si dezbraca datorita

dificultatii de a se mobiliza.In satisfacerea acestei nevoi pacienta necesita ajutorul cadrului
medical.

- Nevoia de a-si mentine temperatura corpului - Pacienta prezinta subfebrilitate 36,8 C .

- Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre - Pacienta necesita ajutor la efectuarea
toaletei.

- Nevoia de a evita pericolele - Pacienta accepta ingrijirile medicale acordate , este nelinistita
de starea sa , dar este increzatoare ca va depasi acest moment.

- Nevoia de a comunica - Pacienta este o persoana comunicativa reusind sa lege relatii cu

pacientii din salon si nu numai. Este lucida, orientata in timp si spatiu , raspunde coerent si precis
la intrebarile puse.

- Nevoia de a invata -Este interesata de evolutia starii sale de sanatate.Se implica in adaptarea
noului mod de viata pe acre il respecta cu strictete.

- Nevoia de a se realiza - Pacienta este multumita de ceea ce a realizat pana acum , atingandu-
si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si sociala buna.

- Nevoia de a se recrea - Pacienta citeste reviste carti , urmareste emisiuni T.V , de cand este
internata asculta radioul.

- Nevoia de a actiona conform propriilor credinte - Pacienta citeste carti religioase si se roaga
in fiecare seara. Acorda importanta unor principii: respectarea buneicuviinte, a politetii si a unui
comportament moral in societate.

Plan de ingrijire

Nr. crt Problema Obiective Interventii Evaluare

1 Imobilizare si Dupa 24 h Interventii Dupa 24 h
alterarea pacienta va avea autonome pacienta prezinta

52
 confortului fizic o stare de confort -in perioada o stare de confort
si psihic din fizic si psihic dureroasa am fizic acceptabil
cauza durerii asigurat pacientei in urma
repaos la pat administrarii
fizic si psihic tratamentului.
-i-am asigurat
pacientei pozitia
antalgica
Interventii
delegate:
Am administrat :
-medicatie
antialgica:
Algocalmin si
Diclofenac
- Fragmin 5000
u.i. (pre si
postoperator)
2 Insomnie si Pacienta va fi Interventii Pacienta a dormit
oboseala capabila sa autonome 7 ore si s-a trezit
doarma in timpul -i-am asigurat un odihnita.
noptii , avand un confort minim
somn linistitor si necesar : lenjerie
odihnitor. de pat curata ,
temperatura
optima 18 C ,
aerisirea
salonului inainte
de culcare
Interventii
delegate:

53
 -i-am administrat
algocalmin f1
i.m. + diazapam
f1 i.m.
3 Incapacitate de a Pacienta isi va Interventii Pacientul
se imbraca si recastiga autonome si reuseste sa se
dezbraca mobilitatea delegate imbrace si
articulara si -incurajeaza dezbrace singur.
capacitatea de a pacientul
se imbraca si -face zilnic
dezbraca fara exercitii de
ajutor. motricitate fina
cu pacientul
descriindu-i
gestica necesara
imbracarii.
-supravegheaza
pacientul in
timpul imbracarii
si dezbracarii
4 Dificultate de a Pacienta isi va Activitati Pacientul este
urma putea lua toate autonome si capabil sa se
prescriptiile de masurile de delegate spele singur
igiena igiena necesare -ajuta pacientul
pentru pastrarea sa isi faca baie
intacta a sau dus.
tegumentelor -ajuta pacientul
sa isi faca toaleta
cavitatii bucale si
sa isi taie
unghiile

54
 Caz II

Nume: R

Prenume: E

Varsta: 65 ani

Adresa: Comuna Slatina, Suceava

Ocupatia: Pensionara

Data internarii: 4.10.2014

Diagnosticul la internare: fractura de antebrat stang

Motivele internarii: Pacienta in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice, impotenta functionala

Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu 7 zile.

55
Asistentul medical recolteaza analizele la indicatia medicului

Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

- Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - pacienta prezinta cai respiratorii superioare
libere, torace normal conformat, miscari respiratorii simetrice, respiratia este de tip costal
superior cu o frecventa de 20 respiratii pe min. T.A.140/90 mmHg, prezinta puls perceptibil
tahicardic 80 pulsatii/min.

- Nevoia de a se alimenta si hidrata - pacienta se alimenteaza singura ,are un orar regulat de

trei mese pe zi plus doua gustari, evita grasimile animale preferand fructele si legumele.Dentitia
este buna ,masticatia si reflexul de deglutitie sunt prezente si nu prezinta semne de dezhidratare.

La internare prezenta 65 de kg.la inaltimea de 1.65m.

- Nevoia de a elimina - eliminarea urinii se face fiziologic , spontan , nedureros cu o frecventa

de 2-4 mictiuni / 24h , cu o diureza de 1200ml/24h, culoare si aspect normal.Tranzitul intestinal
este prezent , scaunele sunt in numar de 1/zi , dimineata.

- Nevoia de a se misca si a avea o buna postura- Pacienta prezinta o deficienta a aparatului

locomotor in urma careia a aparut dificultatea de a se mobiliza, miscarile fiind limitate din cauza
durerii, postura fiind inadecvata.

- Nevoia de a dormi si odihni - Pacienta doarme putin din cauza durerii , somnul este agitat din
cauza anxietatii.

- Nevoia de a se imbraca si dezbraca - Are dificultati in a se imbraca si dezbraca datorita

dificultatii de a se mobiliza.In satisfacerea acestei nevoi pacienta necesita ajutorul cadrului
medical.

- Nevoia de a-si mentine temperatura corpului - Pacienta prezinta subfebrilitate 36,8 C .

- Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre - Pacienta necesita ajutor la efectuarea
toaletei.

- Nevoia de a evita pericolele - Pacienta accepta ingrijirile medicale acordate , este nelinistita
de starea sa , dar este increzatoare ca va depasi acest moment.

56
- Nevoia de a comunica - Pacienta este o persoana comunicativa reusind sa lege relatii cu
pacientii din salon si nu numai. Este lucida, orientata in timp si spatiu , raspunde coerent si precis
la intrebarile puse.

- Nevoia de a invata -Este interesata de evolutia starii sale de sanatate.Se implica in adaptarea
noului mod de viata pe acre il respecta cu strictete.

- Nevoia de a se realiza - Pacienta este multumita de ceea ce a realizat pana acum , atingandu-
si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si sociala buna.

- Nevoia de a se recrea - Pacienta citeste reviste carti , urmareste emisiuni T.V , de cand este
internata asculta radioul.

- Nevoia de a actiona conform propriilor credinte - Pacienta citeste carti religioase si se roaga
in fiecare seara. Acorda importanta unor principii: respectarea buneicuviinte, a politetii si a unui
comportament moral in societate.

Plan de ingrijire

Nr. crt Problema Obiective Interventii Evaluare

1 Imobilizare si Dupa 24 h Interventii Dupa 24 h
alterarea pacienta va avea autonome pacienta prezinta
confortului fizic o stare de confort -in perioada o stare de confort
si psihic din fizic si psihic dureroasa am fizic acceptabil
cauza durerii asigurat pacientei in urma
repaos la pat administrarii
fizic si psihic tratamentului
-i-am asigurat
pacientei pozitia
antalgica
Interventii
delegate:
Am administrat :
-medicatie
antialgica:
57
 Algocalmin si
Diclofenac
- Fragmin 5000
u.i. (pre si
postoperator)
2 Insomnie si Pacienta va fi Interventii Pacienta a dormit
oboseala capabila sa autonome 7 ore si s-a trezit
doarma in timpul -i-am asigurat un odihnita.
noptii , avand un confort minim
somn linistitor si necesar : lenjerie
odihnitor. de pat curata ,
temperatura
optima 18 C ,
aerisirea
salonului inainte
de culcare
Interventii
delegate:
-i-am administrat
algocalmin f1
i.m. + diazapam
f1 i.m
3 Incapacitate de a Incapacitate de a Interventii Pacientul
se imbraca si se imbraca si autonome si reuseste sa se
dezbraca dezbraca delegate imbrace si
-incurajeaza dezbrace singur.
pacientul
-face zilnic
exercitii de
motricitate fina
cu pacientul
descriindu-i

58
 gestica necesara
imbracarii.
-supravegheaza
pacientul in
timpul imbracarii
si dezbracarii
4 Dificultate de a- Pacienta isi va Activitati Pacientul este
si satisfice igiena putea lua toate autonome si capabil sa se
necesara masurile de delegate spele singur
igiena necesare -ajuta pacientul
pentru pastrarea sa isi faca baie
intacta a sau dus.
tegumentelor si -ajuta pacientul
mucoaselor sa isi faca toaleta
cavitatii bucale si
sa isi taie
unghiile

Caz III

Nume: R

Prenumele: I

Varsta: 69 ani

Adresa: Braila

Ocupatia: Pensionara

Diagnosticul :Fractura de radius

Motivele internarii : acuza dureri la baza antebratului stang si disconfort la miscare.

59
Istoricul boli: Datorita oboselii acumulate, pacientul a alunecat si a cazut ,astfel ca seara a venit
insotit de familie la spital.

Antecedentele personale :fara antecedente

Pacientul se prezinta la camera de garda a Spitalului de Recuperare , sectia ortopedie,

nemaisuportand durerile . Pacientul este internat pe sectia ortopedie la dr.F.N

Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.

Se efectueaza examene de laborator, EKG, examinare radiologica

Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

- Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - Pacienta prezinta cai aeriene respiratorii
superioare libere , miscari respiratorii simetrice. Respiratia este de tip costal superior cu o
frecventa de 18 resp/min.. Toarcele este normal conformat si participa simetric la miscarile
respiratorii. Valoarea pulsului ( 70puls/min) este normala , la fel si cea a tensiunii arteriale
( 140/80 mmHg ).

- Nevoia de a se alimenta si hidrata - Pacientul se alimenteaza singur fara dificultate

- Nevoia de a elimina –nu este afectata.

- Nevoia de a se misca si a avea o buna postura- Pacientul prezinta o deficienta a aparatului

locomotor in urma careia a aparut dificultatea de a se mobiliza, miscarile fiind limitate din cauza
durerii, postura fiind inadecvata, pacientul se deplaseaza singura.

- Nevoia de a dormi si odihni - Pacientul doarme putin din cauza durerii , somnul este agitat
din cauza anxietatii.

- Nevoia de a se imbraca si dezbraca - Are dificultati in a se imbraca si dezbraca datorita

dificultatii de a se mobiliza.In satisfacerea acestei nevoi pacienta necesita ajutorul cadrului
medical.

- Nevoia de a-si mentine temperatura corpului - Pacientul prezinta subfebrilitate 36,8 C .

60
- Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre - Pacientul necesita ajutor la efectuarea
toaletei.

- Nevoia de a evita pericolele - Pacientul accepta ingrijirile medicale acordate , este nelinistit
de starea sa , dar este increzatoar ca va depasi acest moment.

- Nevoia de a comunica - Pacientul este o persoana comunicativa reusind sa lege relatii cu

pacientii din salon si nu numai. Este lucid, orientat in timp si spatiu , raspunde coerent si precis
la intrebarile puse.

- Nevoia de a invata -Este interesat de evolutia starii sale de sanatate.Se implica in adaptarea
noului mod de viata pe acare il respecta cu strictete.

- Nevoia de a se realiza - Pacientul este multumit de ceea ce a realizat pana acum , atingandu-
si mai mereu scopurile propuse.Are o situatie materiala si sociala buna.

- Nevoia de a se recrea - Pacientul citeste reviste carti , urmareste emisiuni T.V , de cand este
internat asculta radioul.

- Nevoia de a actiona conform propriilor credinte - Pacientul citeste carti religioase si se roaga
in fiecare seara. Acorda importanta unor principii: respectarea buneicuviinte, a politetii si a unui
comportament moral in societate.

Nr. crt Problema Obiective Interventii Ecvaluare

1 Imobilizare si Dupa 24 h Interventii Dupa 24 h
alterarea pacientul va avea autonome pacientul
confortului fizic o stare de confort -in perioada prezinta o stare
si psihic din fizic si psihic dureroasa am de confort fizic
cauza durerii asigurat acceptabil in
pacientului urma
repaos la pat administrarii
fizic si psihic tratamentului.
-i-am asigurat
pacientului
pozitia antalgica

61
 Interventii
delegate:
Am administrat :
-medicatie
antialgica:
Algocalmin si
Diclofenac

2 Sa evolueze - efectuez zilnic oxacilina plaga are o

favorabil pansarea plagii, 3g/zi evolutie
aplicatii reci, - pansament cu buna,iar
administrez alcool, punga cu specialistul
aplicatia gheata decide
prescrisa de externarea
medic
-la
indicatia
medicului scot
firele.

3 Incapacitate de a Pacientul isi va Interventii Pacientul

se imbraca si recastiga autonome si reuseste sa se
dezbraca mobilitatea delegate imbrace si
articulara si -incurajeaza dezbrace singur.
capacitatea de a pacientul
se imbraca si -face zilnic
dezbraca fara exercitii de
ajutor. motricitate fina
cu pacientul
descriindu-i
gestica necesara
imbracarii.

62
 -supravegheaza
pacientul in
timpul imbracarii
si dezbracarii
4 Dificultate de a Pacientul isi va Activitati Pacientul este
urma igiena putea lua toate autonome si capabil sa se
masurile de delegate spele singur
igiena necesare -ajuta pacientul
pentru pastrarea sa isi faca baie
intacta a sau dus.
tegumentelor si -ajuta pacientul
mucoaselor sa isi faca toaleta
cavitatii bucale si
sa isi taie
unghiile

63
 CONCLUZII

1. Rolul asistentei medicale in tratamentul fracturilor antebratului este major

participand la toate masurile de nursing.

2. Asistenta medicala este cea care face profilaxie sau da sfaturi de

recunoasterea bolii, indicandu-i bolnavului locul unde sa se adreseze pentru

stabilirea diagnosticului.

3. Fractura de antebrat reprezinta 10 – 20% din totalul traumatismelor.

4. Fractura de antebrat se intalneste la toate varstele mai ales la varste active.

5. Osteoporoza, varsta inaintata reprezinta un factor de risc al fracturii.

6. Este importanta cunoasterea simptomelor si semnelor de certitudine pentru a

actiona cat mai rapid in tratarea bolii.

7. Tratamentul fracturii poate fi ortopedic sau in cazuri frecvente chirurgical (la

fracturi cu dislocare).

8. Asistenta medicala efectueaza tratamentul pre si postoperator respectand

schema terapeutica indicat de medic, cat si planul de ingrijire.

64
9. Asistenta medicala urmareste evolutia bolii si starea fizica si psihica a

pacientului.

10. Prevenirea complicatiilor in fracturi

11. La bolnavul diabetic, o fractura poate duce la acidocetoza.

12.Pentru recuperarea cat mai rapida a antebratului fracturat se aplica terapia de

recuperare (fizioterapie, balneoterapia, masajul).

13. Ca asistenta medicala as recomanda folosire ghidurilor medicale de practica

care sa cuprinda scheme de tratament si planuri de ingrijiri.

65
BIBLIOGRAFIA

1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

DR. ROXANA MARIA ALBU

2. CHIRURGIE: NURSING IN CHIRURGIE

DR. MIRCEA CONSTANTINESCU

3. MANUAL DE MEDICINA INTERNA

DR. CORNELIU BORUNDEL

4. INGRIJIREA OMULUI BOLNAV SI A OMULUI SANATOS

PROF. FLORIAN CHIRU

5. MEMO MED 2002 GHIS FARMACOTERAPIC

PROF. DR. DOCENT DUMITRU DOBRESCU

6. URGENTE MEDICALE VOL. I

PROF. FLORIAN CHIRU

66
 PROF. DR. CRIN MARLEAN

PROF. ELENA IANCU

67