Lucrare de Licenta

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI
Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544

e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com
Lucrare de licență
Profesor coordonator:
Asistent principal- Asoltanei Aneta
Absolvent:
Budu D. Alexandru
Călărași
2019
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI
Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544
e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com
Ingrijirea pacientului cu „ Fractură de calviculă”

Cuprins
I.Capitulul (Anatomia si fiziologia aparatui osos).

1.Anatomia si fiziologia aparatului osos.
1.2. Anatomia si fiziologia claviculei.
II. Fractura de claviculă.

II.1 Definitia fracutrilor.
II.2 Definitia fracturii de claviculă.
III. Ingrijirile acordate de catre asistentul medical pacientului cu fractura de claviculă.

III.1 Diagnostic
III.2 Diagnostic parclinic
III.3 Etioligie- cauze, mecanisme de productie, anatomie patologică
III.4 Simptomatologie
III.5 Manifestari clinice
III.6 Tratament
IV.Studiu de caz
IV.1 Primul studiu de caz
IV.2 Al doilea studiu de caz
IV.3 Al treilea studiu de caz
Statistică
Bibliografie
3
MOTTO : „Doar o viață trăită pentru
alții merită să fie trăită.”
Einstein
4
Motivație
Lucrarea de faţă îşi propune ca temă „Îngrijirea pacientului cu fractură de clavicula”.

Cu toate ca această temă a mai fost dezbătută, subiectul mi-a trezit interesul deoarece
fractura nu este numai un simplu accident traumatic, cu repercusiune locală, ci un proces
patologic complex, care angajează întreg organismul. Fractura este deci şi o boală generală,
cu dereglări postraumatice generale, declanşată mai ales prin intermediul sistemului
nervos. Fracturile de clavicula sunt frecvente şi se întâlnesc la toate vârstele. Este necesar
să cunoaştem simptomatologia pentru a evita posibilele complicaţii.
Simptomele generale care însoţesc bolnavul traumatizat, cu fractură, depind de intensitatea
traumatismului, de reactivitate generală a organismului şi de mobilitatea sistemului nervos
în momentul accidentului. Bolnavul are o stare generală mai mult sau mai puţin alterată,
cu o indispoziţie generală, agitaţie, cefalee, polakiurie, frison şi temperatură care poate
ajunge până la 390 C. Aceste simptome dispar după imobilizare în scurt timp.
În alte împrejurări, tulburările sunt mult mai grave şi duc la instalarea şocului trumatic, mai
ales în cazul unui traumatism.
Complicaţiile cele mai frecvente şi mai importante în cazul fracturilor sunt: şocul traumatic
şi socul hemoragic, flebita, embolita,congestia pulmonară, hemartroza, calusul întârziat,
calusul vicios, gangrena gazoasă, septicemia, pseudoartroza.
Evoluţia normală a unei fracturi este către formarea unui ţesut de reparaţie de tip osos care
se numeşte calus şi care va suda între ele fragmentele osoase, realizând refacerea
continuităţii osului, deci vindecarea biologică şi funcţională.
Pentru a ajunge la vindecare se trece prin faza de calus conjunctiv şi prin faza de calus osos.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă se fac între 30 şi 90 de zile.
Constituirea calusului osos şi variaţiile de timp pînă la consolidarea definitivă depind de :
vârsta bolnavului, dimensiunile osului, modul de aşezare a fragmentelor osoase, numărul
total al fracturilor concomitente, starea biologică generală şi calitatea tratamentului.
5
De o majoră utilitate este examenul radiologic, care dă informaţii asupra modului de
constituire a calusului şi a cavităţii acestuia, precum şi asupra poziţiei fragmentelor osoase
după consolidarea osului fracturat.
În majoritatea cazurilor tratamentul ortopedic este suficient. Tratamentul chirurgical este
rareori indicat. Se aplică după eşecurile imobilizării ortopedice, în fracturile complicate,
deschise şi în cele cu leziuni, vasculonervoase şi fracturi bifocale.
6
Capitolul I
I.1 Anatomia si fizionomia aparatului osos
Fig.1 Aparatul osos
Sistemul osos cuprinde ,organe dure și rezistente datorită compoziției chimice cât si arhitecturii
sistemului osos.
Osteogeneza:
Procesul de formare a osului se numeste osteogenoză.Pentru a ajunge la scheletul cartilaginos si

conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al adultului se trece printr-un lung proces de
dezvoltare ce incepe inca din a patra saptamană a vieții embrionare i se incheie in jurul vârstei de
25 de ani.
Cand osteogeneza se realizează prin inlocuirea unui țesut conjunctiv se numeste endoconjunctivă
sau de membrana, iar cand se realizează prin osificarea unui țesut cartilaginos se numeste
endocondrală.
Osteogeneza are loc sub influența sistemului nervos ,care coordoneaza actiunea mai multor
factori: mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali),
vitamine (mai ales D si A),enzime si alti factori metabolici.
7
Osificarea endocondrală: da nastere majoritații oaselor lungi ale corpului. Ea determină creșterea
in lungime a osului la locul cartilajului de reștere diafizo-epifizar.
Osificarea desmală: formează oasele late numite si oase de membrană. Prin ea se osifica oasele
bolții cutiei craniene ,o parte din oasele feței si formeaza calusul in cazul fracturilor.
Forma oaselor:
Forma oaselor este adaptata in fuincție de rolurile lor:
- Oasele lungi
-sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea si grosimea.Ele formeaza in cea mai mare
parte scheletul membrelor. Unui os lung i se descriu mai multe parti: un corp sau diafiza (format
din tesut osos compact ) care prezinta in interior canalul medular ce adaposteste maduva osoasa,
doua extremitati sau epifize (formate din tesut spongios si metafiza care este partea interpusa intre
diafiza si epifiza ce corespunde cartilajului de reștere al osului).
- Oase late
-sunt acele oase la care lațimea este mai mare decat lungimea si grosimea . Astfel de oase sunt
oasele cutiei craniene ,scapula, sternul, coxalul. Ele participă la formarea cavităților de protecție
(craniul, toracele, bazinul osos). La suprafață sunt formate din țesut osos compact ,iar in înterior
din țesut spongios .
- Oasele scurte
- au cele trei dimensiuni aproape egale. Se găsesc in regiuni cu miscări variate, dar mai puțin
ample, unde este mai mare solidaritatea. Astfel de oase sunt oasele tarsiene, carpiene, vertebrele.
În interior ele sunt formate din țesut spongios iar la suprafața din țesut compact.
Periostul:
Periostul este o membrană conjunctivă ce invelește suprafața osului, cu excepția suprafețelor

articulare. Este alcătuit din fibre conjunctive si elastice, din celule conjunctive si este foarte bogat
în vase și nervi. Datorită stratului osteogen al periostului se produce creșterea în grosime a
oaselor.
Rolurile funcționale ale oaselor
Prin duritatea și rezistența lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului și

reprezintă suportul parților moi. Ele formeaza cavitatățile de protecție, în care sunt adăpostite
organele, de exemplu: cutia craniană, canalul vertebral, cutia toracică si bazinul osos. Sunt organe
ale miscării, pentru că iau parte la formarea articulațiilor și dau inserții muschilor.
Prin componența lor minerală, oasele constituie un depozit de substanțe fosfocalcice pe care
organismul le poate mobiliza la nevoie.
8
Creșterea oaselor:
Procesul de creștere a osului are loc în lungime și în grosime. Creșterea în lungime se face la
nivelul cartilajelor de creștere (metafiza) prin osificarea endocondrală.
Reșterea osului este influențată de factori endocrini și vitamine, astfel intervin hormonul de
creștere hipofizar, hormonii paratiroidieni și tiroidieni precum si hormonii sexuali. Alături de
hormoni intervin și vitaminele A ,B și in special vitamina D ,ce favorizează depunerea calciului
în oase.
Metabolismul oaselor:
Metabolismul este cu atât mai activ cu cât organismul execută mai multe miscări prin acesta,
oasele angajate direct in actiune sunt mai dezvoltate, iar în lipsă de activitate duce la susțierea lor,
metabolismul sărurilor minerale este strâns legat de așa numitul echilibru fosfocalcic.
Fosforul și calciul sunt elemente indispensabile organismului și se găsesc în organism sub forma
de săruri insolubile, depuse în mare cantitate în oase și dinți și în mică măsură dizolvate în lichidele
mediului intern (sânge, lichid interstițial,limfă).
Concentrația în săruri de calciu din sănge poartă denumirea de calcemie (normal 9-11mg %) iar
cea de fosfor- fosfatemie. Echilibrul dintre cantitatea de fosfor și calciu în organism (echilibrul
fosfocalcic) este păstrat printr-un auto-control exercitat pe cale umorală. Atunci când prin ingestie
nu sunt asigurate cantitaăți necesare de calciu și fosfor, sau acestea sunt eliminate prin urină în
cantități mari are loc o intensificare a proceselor de demineralizare a oaselor,conpletanduse astfel
concentratia din lichidele organismului și invers .Hormonii care regleaza echilibrul fosfocalcic
sunt parathormonul, secretat de glandele paratiroide și calcitonina secretata de glanda tiroida.
Parathormonul mobilizează calciul din oase și face totodată să crească eliminarea sărurilor de
fosfor prin urină, iar calcitonina are actiune inversă, coboară nivelul calciului sangvin și
micșorează eliminarea fosfaților prin urină .Există și alți hormoni ce influenteză într-un sens sau
altul în mineralizarea osului. Acțiunea mineralizantă a hormonilor sexuali, somatotropul,
hormonii timici si epifizari, iar actiune demineralizantă au ACTH-ul și glucocorticoizii.
Vitamina D determină creștrea concentrației plasmatice a calciului. Ea actionează direct pe os:

crește moblizarea calciului și fosfatului din os, activează proteina de legare a calciului din os, are
efect antirahitic ,actionează sinergic cu parathormonul pentru a determina demineralizarea osoasă
prin proliferarea osteoclastelor. Pentru activarea osteoclastelor de catre parathormon necesită
prezența vitaminei D3.
Calciul de schimb: osul ca si alte țesuturi ale organismului conține un tip de calciu de schimb care
este întotdeauna în echilibru cu ionii de calciu din lichidul extracelulelor. Calciul de schimb de la
nivelul osului reprezintă pana la 1% din calciul osos total, fiind reprezentat de saruri usor
mobilizabile. Acest tip de calciu realizează un mecanism rapid de tampon care împiedică
concentrația calciului din lichidul celular să varieze foarte mult .
9
Osteoliza:
Osul este în permanență format de către osteoblaste și este continu lizat acolo unde sunt active
osteoblastele. Osteblastele se găsesc și pe suprafețele exterioare ale oaselor și în cavitațile osoase.
În toate oasele vii se desfașoară o oarecare activitate osteoblastică.
Osteoliza are loc în imediata vecinatate a osteoblastelor. Acestea emit către os prelungiri similare
vilozitaților și secretă din aceste vilozități două tipuri de substanțe: enzime proteolitice și câțiva
acizi, incluzând acidul citric și cel lactic. Enzimele digeră sau dezorganizează matricea organică
a osului iar acizi solubilizează sarurile minerale.
Echilibrul între osteogeneză și osteoliză:
În mod normal, excpetând oasele de creștere,rata osteogenezei si ce a osteolizei sunt egale ,astfel
încât masa toatală a osului ramane constanta. De obicei osteoblastele existând sub forma unor
mici populații și odată ce o populație de osteoblaste începe să se dezvolte, ea consumă din os
vreme de aproximativ trei săptămâni, săpând un tunel ce poate avea 1mm diametru și o lungime
de mai multi milimetri. La sfârșitul acestei perioade osteoblastele dispar și tunelul este invadat de
osteoblaste. Urmează apoi osteogeneza, vreme de cateva luni osul nou fiind depus în straturi
succesive pe suprafața internă a cavitații pană ce tunelul este umplut. Osteogeneza încetează când
osul începe să stânjenească vasele ce irigă zona. Canalul prin care trec aceste vase, numit canalul
hawersian, este deci, tot ce rămâne în cavitatea inițială. Fiecare teritoriu osos nou format în acest
mod se numeste osteon. Formarea și liza osoasă continuă au câteva funcții fizologice importante:
a) Osul își ajustează rezistența, de obicei proporțional cu gradul de solicitare a lui. Prin urmare,
oasele se ingrasă când sunt supuse la încărcări mari.
b) Forma osului poate fi remodelată pentru a sustine adecvat forțele mecanice, prin osteoliză și
osteogeneză conform modelului sarcinilor la care este supus.
c) Pe măsură ce matricea organică bătrână degenerează, este nevoie de matricea organică nouă.
Pe această cale se menține consistența normală a osului.
Osul este format în raport cu solicitarea compresivă pe care trebuie să o suporte. Solicitarea
fizică continuă stimulează depunerea osteoblastică a osului. S-a presupus că osteogeneza în
punctele de solicitare compresivă este determinată de un efect piezoelectric, astfel: compresiunea
osului produce un potential negativ la locul compresiei și un potential pozitiv în altă parteîn os.
S-a demonstrat că minime cantități de curent ce trec prin os determină activitatea osteoblastică la
polul negativ al fluxului de curent, ceea ce ar putea explica osteogeneza crescută la locurile de
compresiune.
10
Fig 2. Compozitia osului
11
I.2. Anatomia si fiziologia claviculei.
Clavicula este un os lung și pereche, situat la limita dintre torace și gât; este orientată
transversal, fiind cuprinsă manubriul și acromion.
Clavicula prezintă doua curburi inegale, care îi dau forma literei S. Dintre aceste două
curburi, una este mediană, cu concavitatea posterioară, și altă laterală, cu concavitatea
anterioară. Forma osului poate fi observată prin simpla inspecție. Osul poate fi explorat prin
palpare aproape pe toată întinderea lui, fiind astfel un reper important pentru delimitarea unor
regiuni ale corpului și pentru localizarea eventualelor afecțiuni.
Fig 3. Poziționare claviculelor
Clavicula prezintă două fețe, două margini și două extremități.

Orientare. Se așează: lateral-extremitatea turtită, anterior- marginea concavă a acestei
extremități, iar în jos- fața osului, prevăzută cu un șanț.
Fața superioară este netedă în proporțiunea ei mijlocie și se poate palpa sub piele. La cele
două extremități, fața superioară este riguroasă și dă inserții musculare.
La partea medială a acestei fețe, rugozitățile dau inserție mușchiului
sternocleidomastoidian, iar la partea laterală, mușchilor deltoid și trapez.
Fața inferioară raspunde primei coaste . Prezintă, în porțiunea ei mijlocie, gaura nutritivă și
șanțul care ne-a servit la orientarea osului. Pe acest șanț se insera mușchiul subclavicular pe care
se inseră ligamentul cu același nume. Lateral șanț, se gasesc două proeminente riguroase:
tuberculul conoidian situată anterolateral față de tubercul. Pe tubercul se inserează ligamentul
conoidian, iar pe linia trapezoidală, ligamentul trapezoidian; ligamentele unesc clavicula cu
procesul coracoidan al scapulei.
Marginea anterioară. Este concavă țn treimea laterală, unde dă inserție mușchiului deltoid;
ea este convexă țn treimea medială, unde dă inserție mușchiului pectoral mare.
12
Marginea posterioară. Este și ea concavă-convexă dar în sens invers decât marginea
anterioară.
În porțiunea laterală a marginii se inseră mușchiul trapez. În porțiunea mijlocie are raporturi
cu mușchiul omoidian, cu mușchii scalieni, cu artera și vena subclavie și cu trunchiurile plexului
brahial. Aceste raporturi sunt dosebit de importante, deoarece în căderile pe umar, clavicula
poate fi fracturată în porțiunea ei mijlocie . Fragmentele fracturate pot leza vasele subclavii și
trunchiurile plexului brahial; de asemenea, calosul poate comprima sau chiar include aceste
formațiuni, determinând complicații vasculare și nervoase.
Extremitatea medială sau Sternală este voluminoasă; prezintă o fața sternală destinată
articulării cu manubriul sternului.
Extemitatea laterală sau Acromială este turtită; prezintă o fața acromială destinată articularii
cu acromionul.
Fig 4. Clavicula
13
ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ
Componente osoase:
-Incizura claviculară de pe manubriul sternal, concavă cu axul mare

vertical.
-Fața articulară sternală a claviculei este ușor convexă, mai largă decât
scobitura sternală
Fig 5 ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ
Componente cartilaginoase:
-Cartilajul articular, acoperă suprafețe articulare ale componentelor osoase

și este format dintr-un strat subțire de cartilaj fibros.
-Discul articular, este o formațiune fibro-conjuctivă, biconcavă, subțire sau
chiar perforată pe partea centrală, interpus între suprafețele articulare
incongruente, asigurând congruența dintre acestea.
14
Mijloace de unire:
–Capsula articulară, fibroasă, strâmtă, înconjoară întreaga articulație și
este atașată suprafețelor articulare;
-Extremitatea sternală a claviculei se află intra-articular.
Ligamentul sterno-clavicular anterior și posterior întins pe fața anterioară

și posterioară a extremitații sternale a claviculei și manubriul sternal.
Ligamentul este format din benzi fibroconjunctive puternice, cu direcție
oblică în jos și medial, de la claviculă la stern.
Ligamentul interclavicular este întins între cele două extremități sternale a

claviculei. Este situat pe partea superioară a capsulei articulare și a
incizurii jugulare a sternului și fortifică fața superioară a capsulei.
Ligamentul costo-clavicular se află între prima coasta C1 și impresiunea

costo-claviculară rugoasă, de pe fața inferioară a claviculei. Este o bandelă
fibroasă puternică, situată pe partea medială a articulației. Limitează
elevația claviculei și compensează partea mai slabă a părții inferioare a
capsulei articulare.
Cavitatea articulara:
-Este divizata de discul articular in doua compartimente: disco-clavicular si

disco-sternal. Fata interna a capsulei articulare este tapetata de membrana
sinoviala in cele doua compartimente inchise.
ARTICULAȚIA ACROMIOCLAVICULARĂ
Fig 6. ARTICULAȚIA ACROMIOCLAVICULARĂ
15
Componente osoase:
Fața articulară acromială a claviculei este
elipsoidală cu axul mare transversal, fața
articulară de pe acromion, elipsoidală dar mai
plată.
Componente cartilaginoase:
Cartilajul articular fibros acoperă în strat subțire suprafețele articulare de

contact.
Discul articular fibros, cartilaginos, mai atașat în partea superioară a

capsulei. Divizează parțial cavitatea articulară. Lipsește în 60% din cazuri.
Fig 7. Componente cartilaginoase.
16
Mijloace de unire:
Capsula articulară fibroasă, strânsă, cu rezistență mai mică, se inseră pe

marginea suprafetelor articulare.
Ligamentele articulare sunt:
Fig 8.
–Ligamentul acromio-clavicular este situat pe fața superioară a

Articulației, între acromion și clavicula; întărește și fixează capsula
articulară.
–Ligamentul coraco-clavicular așezat între apofiza coracoidă și fața

inferioară a extremității acromiale a claviculei, întarește legatura între
scapulă și claviculă.
Este format din:
-Ligamentul trapezoid, situat antero-lateral de ligamentul conoid. Se întinde

între fața superioară a apofizei coronoide și linia trapezoidă a claviculei,
devenind mai larg și cu așezare antero-laterală.
17
-Ligamentul conoid, situat postero-medial de precedentul, între apofiza
coracoidă și tuberculul conoid al claviculei. Posterior pe apofiză coracoidă
cele două ligamente se contopesc, iar spre anterior au un traiect divergent.
Fig 9.
Ligamentele proprii scapulei aparțin în întregimea osului. Ligamentul

transvers superior al scapulei inchide incizura scapulei, transformand aceasta
într-o gaură.
18
Capitolul II
II.1 Definiția fracturilor

De obicei, prin fractură se întelege o discontinuitate la nivelul osului. Un os poate fi complet
rupt sau partial fracturat în mai multe moduri: oblic, pe lungime, in cruce, etc.
Tipuri frecvente de fracturi:

Stabilă – capetele rupte ale osului sunt aliniate și nu prezintă risc de deplasare.
Deschisă - pielea poate fi străpunsă de os sau se poate rupe la momentul producerii fracturii.
Rana poate fi ușor infectată cu praf sau bacterii, iar osul poate sau nu să fie vizibil.
Închisă – osul se rupe însă nu străpunge pielea
Cu deplasare – osul se rupe complet, iar capetele celor două bucăți se deplasează unul în
raport cu celălalt
Fara deplasare – osul se rupe partial sau în două bucăți, însă capetele raman aliniate.
Oblioca – fractura are un anumit unghi de înclinare
Cominutivă - osul este zdrobit în trei sau mai multe bucăți
Articulară - are loc în interiorul unei articulații și este un semn al instalării osteoartritei
Patologică – se produce ca urmare a unei infecții, tumori beningne sau a unui neoplasm –
afecțiuni care reduc rezistența osoasă.
Fracturile osoase apar din cauza:
-Unei traume: o căzătură, un accident rutier, în timpul unui joc dur de fotball.
Osteoporozei - boala afectează densitatea osoasă și crește riscul de fracturi.
Efortul fizic/folosirea în exces

– miscarile repetitive pot obosi mușchii și pun presiune pe oase. Acest lucru poate duce la
fracturi de stres, frecvente in randul sportivilor.
Cum recunoști o fractură?

Multe fracturi sunt foarte dureroase și, odată ce se produc, te împiedică să te deplasezi sau să
miști zona în care au loc.
Alte simptome comune:

-Inflamație și sensibilitate în jurul zonei respective
-Învinețire
-Anomalii sau deformitații – atunci când un membru iși schimbă aspectul sau când o parte a
osului străpunge pielea.
II.2 Definiția fracturii de claviculă.
Fracturile de claviculă sunt foarte frecvente și apar la persoane de toate vârstele, după un impact
puternic: accident de masină, căzătură de pe biciletă, role sau in timpul practicării sporturilor pe
gheța.
19
Simptomele unei fracturi de claviculă:
- durerea acută bruscă după o lovire directă pe claviculă sau în umăr;
- imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii;
- senzație de frecatură la încercarea de a ridica membrul afectat.
Uneori, umărul pare detașat și, dacă este prezentă o deformatie, aceasta are aspect de umflatură
sau gâlmă de-a lungul claviculei. Foarte rar, osul perforează pielea, dar mai des o poate împinge
rezultând aspectul de cort.
O fractură de claviculă nu este gravă de obicei. In cazuri rare, poate perfora un plămân sau
determină fractura unei coaste sau sectionarea unor nervi sau vase. Aceste modificări pot duce la
un membru palid, rece sau amorțit și la apariția furnicăturilor.
Fig 10 . Fractura de claviculă.
20
Capitolul III
III.1.DIAGNOSTIC
O fractură de claviculă poate fi diagnosticată prin anamneză și examen obiectiv. Medicul va
verifica:
- aria afectată și va căuta deformări ale osului sau gâlme
- circulația periferică a brațului prin căutarea pulsului și observarea culorii tegumentului
și a temperaturii
-afectări ale nervilor sau vaselor de sânge - unghiurile mișcării umărului și altor articulații
- forța musculară în membrul afectat.
Medicul va recomanda o radiografie pentru a găsi locul exact al fracturii și gradul de severitate.
Diagnostic clinic.
Pentru fracturile de claviculă: durerea şi crepitaţia osoasă, impotenţa funcţională a umărului,
întreruperea reliefului osos al claviculei. La fracturile în treimea externă (laterală) avem semnul
clapei de pian prezent. Pentru leziunea axului vascular principal: lipsa pulsului la periferie,
extremitate rece, paloare, hipo- sau anestezie, impotenţă funcţională, uneori stare de şoc. Pentru
lezarea domului pleural: emfizem subcutanat, hemopneumotorax. Pentru leziuni ale plexului
brahial, paralizii sau pareze, parestezii sau anestezie în teritoriul nervos afectat.
III.2. DIAGNOSTIC PARACLINIC

-Examen de laborator importanţă deosebită este alcoolemia pentru accidentele rutiere, de
muncă şi prin auto-sauheteroagresiune. Se va recolta sânge pentru hemoleucogramă, glicemie,
uree, coagulogramă, grup sanguin.
- Imagistica Radiografia umărului (F) şi toracelui vor pune în evidenţă fracturile;
electrocardiogramă. Pentru cei cu ischemie periferică, pulsoximetrie şi/sau eco Doppler. Pentru
pacienţii confuzi, CT de craniu şi torace. Pentru cei cu contuzie a rebordului costal, ecografie şi,
după caz, lavaj peritoneal. Indicaţia operatorie. Fracturile de omoplat au mai rar indicaţie
chirurgicală. Intervenţia este indicată în acele fracturi care au fragmente ascuţite, periclitând
ţesuturile învecinate (cutia toracică, articulaţia scapulo-humerală) sau fracturile de acromion sau
spină cu mare deplasare. Fracturile de claviculă au indicaţie chirurgicală dacă sunt localizate în
treimea laterală, sau dacă au deplasare importantă pentru cele din treimea medie şi medială, sau
avem pacienţi tineri, activi. Pacienţii imobilizaţi la pat pentru leziuni asociate au nevoie de
mobilizare precoce pentru o îngrijire mai uşoară şi pentru nursing. Intervenţia chirurgicală
trebuie practicată în ziua prezentării la spital, cu o eventuală reechilibrare volemică prealabilă.
Dacă pacientul are şi leziuni toracice, abdominale sau cranio-cerebrale, intervenţiile ortopedice
vor fi practicate fie simultan (dacă acest lucru este posibil) cu cele de chirurgie toracică,
chirurgie abdominală, sau neurochirurgie, fie imediat după acestea. Dacă traumatismul necesită
şi intervenţia plasticianului alături de cea a ortopedului, intervenţiile se vor desfăşura fie
simultan, fie succesiv (în aceeaşi şedinţă, sau la distanţă în timp, după cum vor hotărî cei doi
specialişti, după caz). Atunci când pacientul necesită intervenţii pe vasele mari sau
revascularizări, va fi cerut consultul unui chirurg vascular, care va fi solicitat să participe la
intervenţia chirurgicală. În cazul în care acest lucru nu s-a putut realiza, pacientul va fi transferat
21
la Spitalul Judeţean, deoarece spitalul nostru nu are chirurg vascular. Dacă transportul
pacientului este contraindicat, operaţia de chirurgie vasculară (reconstrucţie arterială sau
venoasă) va fi practicată de chirurgul generalist. Sunt indicaţi pentru aceasta mai ales chirurgii
generalişti cu competenţă în chirurgia hepatică, în cadrul căreia (în cazul unui transplant) sunt
obligaţi să cunoască şi să practice sutura vasculară (reconstrucţia arterială şi venoasă). Indicaţia
operatorie va fi stabilită de medicul ortoped în funcţie de fractură, complexitatea traumatismului
şi starea biologică a pacientului. Pentru aceasta, medicul operator se poate consulta (în vederea
aflării opiniei legată de oportunitatea intervenţiei) cu medicul anestezist şi reanimator, precum şi
cu colegii de alte specialităţi chirurgicale (când accidentatul prezintă leziuni asociate de
competenţa acestora), dar decizia finală privind momentul şi oportunitatea intervenţiei trebuie să
aparţină specialistului care urmează să intervină chirurgical.
Examinare medicală
Pe parcursul evaluarii medicale, doctorul ortoped va pune intrebari despre modul în care s-a
produs leziunea și simptome, după care va trece la examinarea umarului. De regulă, această
afectiune este însoțiă de o deformare sau „umflătură" vizibilă deasupra locului fracturii. La
apasarea ușoară, pacientul va resimți durere. Deși se întamplă destul de rar ca un fragment osos
să penetreze pielea spre exterior, el poate însă înpinge pielea în sus.
Fig 11.
22
Incidente care pot conduce la o fractură de claviculă includ: accidente auto, accidente ciclism,
în special comune mountain bike, căzături orizontale pe articulația umărului, sau sporturi de
contact, cum ar fi fotbal, rugby, aruncatul sau wrestling. Clavicula este situată între stern si
omoplat (acromionul scapulei) legând brațul de corp. Clavicula este așezată deasupra mai
multor nervi și vase sanguine importante. Totuși, aceste structuri vitale sunt rar afectate în
momentul ruperii claviculei chiar și în cazul în care capetele osului se deplasează în urma
fracturii. Clavicula fiind un os lung, majoritatea fracturilor se produc la mijlocul osului, foarte
rar producându-se la nivelul sternului sau omoplatului. Fractura claviculară poate fi foarte
dureroasă și poate face dificilă mișcarea brațului.
Simptomele fracturii claviculare sunt: poziția vicioasă a umarului (umăr cazut, adus anterior);
incapacitatea de ridicare a bratului cauzată de durere; senzație de frecare la încercarea de
ridicare a bratului; deformarea regiunii claviculare; vânăti, edem, și sensibilitate claviculara.
Din punct de vedere al evolutiei fracturii, majoritatea fracturilor de clavicula sunt tratate cu
succes ortopedic, Chiar dacă fractura nu se consolideaza sau se consolideaza într-o pozitie
vicioasă, rezultatele funcționale sunt foarte bune.
Principalele investigații paraclinice utile pentru dignosticul pozitiv și diagnostic diferențial al
periartritei scapulo-humerale sunt:
1. Examenul hematologic și textele de inflamație acută: VSH, fibrinogen, proteina C
reactivă, electroforeza proteinelor serice sunt utile pentru a diferenția leziunile degenerative de
cele inflamatorii.
2. Testele imunologice-testul Waller-Rose,testul latexului pentru factorul reumatoid
contribuie la conturarea diagnosticului de periartrită scapulo-humerală.
3. Biopsia musculară sau osoasă este metoda cea mai sigură de a diagnostica o poli-
miozită, o sinovită, o metastază în capul humeral.
4. Examenul lichidului sinovial cuprinde un examen citologic al sedimentului care poate
evidenția prezența de rugocite (sugestive pentru diagnosticul de VSH). Se pot depista factorii
reumatoizi și o scădere a complementului seric, ambele determinări susținând diagnosticul de
VSH.
5. Artroscopia oferă informații privind tendoanele, bicepsul, manșonul rotatorilor,
capsula articulară, membrana sinovială, capul humeral. Fiind o tehnică invazivă se recomanda a
fi aplicată în cazul bolnavilor ce urmează a fi operați .De asemenea artrscopia este utilă în cazul
luxațiilor traumatice, în modificările de mobilitate din cauză neclară, înainte de acromioplastie,
în cazuri de artroscopie necloncudentă.
6. Radiografia standard a umărului, eventual tomografia, reprezintă examenul de rutină
util în cazul bolnavilor cu umăr dureros.
Radiografia evidențiază modificări caracteristice în mai multe afecțiuni:
-tendința calcifiantă-opacifieri în vecinătatea marii tuberozități humerale;
-artroza glenohumerală se evidențiază osteofitoza și osteoscleroza;
-ruptura manșetei rotatorilor se observă apropierea capului humeral de acromion;
-metastaze osoase-zone de liza;
-artrită tuberculoasă
-eroziuni ale circumferinței capului humeral.
7. Artrografia umărului are o utilitate relative restrânsă în sensul că permite diagnosticul
într-un număr mai mic de afectiuni. Ea permite diagnosticului de certitudine în capsulița adezivă
(umăr blocat) și e cel de ruptură a manșonului rotatorilor.
23
8. Tomografia permite efectuarea scapulometriei, studiul torsiunii humersului și al
sindromului bureletului glenodian, depistarea osteonecrozei de cap humeral.
9. Scintigrafia osoasă permite identificarea unor procese psihologice la nivelul umărului
nedetectate la examenul clinic sau radiologic. Astfel se poate pune în evidență:
- osteonecroza de cap humeral;
- metastaza osoasă;
- poliartrită reumatoidă;
- distrofia simpatico reflexă a umarului;
- spondilită anchilozantă.
10. Ecografia este utilă pentru investigarea leziunilor rotatorilor umărului, acestea
producând la acest nivel o discontinuitate în ecogenitatea normală a zonei: bursa subacromială
devine vizibilă și se evidențiază calcificări tendinoase.
Ecografia umărului permite si o analiză functională, explorarea dinamicii miscării. În
patologia umărului ecografia oferă avantajul unui examen simplu, atraumatic, fără iradiere și
fără administrare de substanțe de contrast și fără efecte secundare.
11. RMN evidențază unele procese patologice:

- osteonecroza aseptică a capului humeral;
- tumorile osoase primitive si secundare;
- tendința calcifiantă;
- ruptura manșonului rotatorilor.
III.3. ETIOLOGIE- CAUZE, MECANISME DE PRODUCERE, ANATOMIE

PATOLOGICĂ
La nivelul umărului există 2 articulații : prima este articulația glenohumerala alcatuită dintr-o
juxtă-poziție a suprafețelor articulare ( cavitate glenoidă și capul humeral ) reunite printr-o
capsulă subțire, iar cea de-a doua articulație a umărului are în structura sa un plan osteomuscular
superficial ( alcătuit din acromion și deltoid ) și un plan musculotendinos profund ( alcatuit din
tendoanele supraspinosului, subspinosului, micului rotund și subscapularului la care se adaugă
anterior tendonul bicepsului ). Există, de asemenea la acest nivel mai multe burse, dintre care
cele mai importante sunt: bursa acromiodeltoidiană și bursa tendonului bicepsului. Oricare din
structurile articulare sau periarticulare menționate, pot fi sediul unor procese patologice
inflamatorii sau degenerative, producând periartrita scapulo-humerală.
Cauzele sunt multiple și pot fi împărțite în:
a. procese periarticulare
- tendinita calotei rotatorilor
- tendinita calcifiantă
- ruptura calotei rotatorilor
- tendinița bicipitală
- artrita acromioclaviculară
b. procese glenohumerale
- artrite
- artroze
- osteonecroza
24
- capsulita adezivă
c. anomalii regionale
- nevrita brahială, distrofia simpatică reflexă, neoplasme etc.
La nivelul structurilor umărului, în primul rând la nivelul tendoanelor are loc un proces de uzură
a cărui accelerare și agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme, expunere la
frig.
Un rol deosebit în accentuarea proceselor de uzură și în apariția inflamației îl au factorii
nervoși, un argument în acest sens fiind adus de către frecvența mare a acestui sindrom atât în
afecțiuni ale sistemului nervos periferic ( nevralgia cervicobrahială ), cât și în afecțiuni ale
sistemului nervos central ( AVC, traumatisme cerebrale, boala Parkinston).
Periatrita scapulo-humerală poate aparea și la bolnavi cu unele afectiuni ale organelor
intratoracice pe cale reflexă, prin perturbarea activitații sistemului simpatic.
III.4 SIMPTOMATOLOGIE :
Durere acută bruscă, apărută după lovire directă pe claviculă sau umăr, imposibilitatea de a
ridica membrul respectiv din cauza durerii, senzația de frecatură la încercarea de a ridica
membrul afectat. Uneori umărul pare detașat și dacă este prezentă o deformare, aceasta are
aspect de umflatură de-a lungul claviculei. O fractură de claviculă nu este gravă de obicei, în
cazuri rare însă poate perfora un plămân, sau secționa nervi sau vase. Aceste modificări pot face
membrul superior palid sau rece, amorțit sau cu furnicături.
Facturile de claviculă sunt adesea cauzate de o lovitură directă aplicată la nivelul umărului.
Acestea pot aparea în timpul unei căderi pe umăr sau în urma unui accident rutier. La nou
născuți, aceste fracturi pot apărea în timpul travaliului.
Fracturile de claviculă pot fi foarte dureroase și pot face dificilă sau chiar imposibilă mișcarea
brațului. Alte simptome includ:
Poziția vicioasă a umărului care este „căzut" și adus anterior;
Imposibilitatea ridicării brațului din cauza durerii insuportabile;
Senzația de scrâșnet/frecare la încercarea de a ridica brațul;
Deformarea regiunii la nivelul claviculei;
Învinețirea, inflamarea și/sau sensibilitatea crescută în zona claviculei.
III.5. MANIFESTĂRI CLINICE

Majoritatea fracturilor sunt localizate în treimea medie a claviculei, dar se pot fractura şi
capetele articulare. Fractura poate fi simplă (osul se rupe în două), pot fi 3 sau mai multe
fragmente, crescând riscul de apariţie a complicaţiilor:
– poziţia de aplecat în faţă, cu mâna sănătoasă ţinând-o pe cea bolnavă, aşa numita
poziţie “umilă” care împiedică mişcarea fragmentelor şi micşorează durerea
– deformarea regiunii cu scurtarea umărului
– durere la palparea regiunii şi simţirea unor cracmente sub piele, împreună cu o
mişcare anormală– o vânătaie în dreptul fracturii
– imposibilitatea ridicării umărului
Anatomia normală a umărului
25
Fractura de claviculă
Pentru ca un tratament de recuperare medicală să fie eficient, trebuie respectate anumite
protocoale.
Nerespectarea cu strictețe a acestora îngreunează mult procesul de recuperare și scade eficiența
tratamentelor. Fiecare procedură de tratament are un rol bine stabilit. Terapia combinată îmbină
mai multe proceduri, care se completează reciproc și ne ajută să atingem obiectivele prestabilite
într-o perioadă mai scurtă, în condiții de maximă siguranță. La centrul nostru lucrăm după
conceptul de terapie combinată și efectuăm printre altele proceduri de electroterapie,
laserterapie, kinetoterapie și masaj medical, adaptate nevoilor fiecărui pacient în parte. Unele
proceduri au rolul de a scădea inflamația și durerile, altele de a crește forța musculară,
mobilitatea, coordonarea, rezistența sau echilibrul. Folosite împreuna și într-un mod
profesionist, procedurile de tratament maximizează randamentul terapeutic și cresc șansele
pentru o recuperare completă, fără sechele sau recidive. Această abordare modernă a
tratamentelor ne-a ajutat să recuperăm complet mii de pacienți.
III.6. TRATAMENT
Tratament: Majoritatea fracturilor de claviculă sunt tratate cu succes ortopedic (conservator):
bandaj Dessault (pentru treimea medială, treimea laterală și treimea medie, fără deplasare, 14-21
zile), bandaj în 8 WatsonJones (4 săptămâni) sau imobilizare în inele Delbet. Chiar dacă fractura
nu consolidează, sau consolidează într-o poziție vicioasă, sau dacă apare un calus vicios,
rezultatele funcționale sunt foarte bune.
Tratamentul chirurgical are indicație în fracturile instabile cu deplasare a capătului lateral,
fracturile deschise, fracturile cu traumatisme vasculare asociate, fracturi costale de aceeași parte,
umăr în poziție vicioasă, politraumatisme , fracturi bilaterale, fracturi cu deplasare mai mare de
2 cm. Indicația chirurgicală este de reducere deschisă și fixare internă folosind placuțe speciale
și șuruburi (placă specială de claviculă în S italic, placă cu cârlig Dreithaller,broșe K,tijă
centromedulară…)
Postoperator membrul este imobilizat într-un bandaj Dessault pentru 7 zile,ulterior într-o eșarfă
până la 21de zile. Pacientul este îndrumat să înceapă progresiv kinetoterapia din a 14-a zi
postoperator.
Unul dintre cei mai importanți parametrii în tratamentul acestei afecțiuni, după aplicarea
tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicală. Vă sfătuim să
mergeți în câteva clinici din țară specializate în tratarea acestei afecțiuni.
Pentru a începe un tratament de recuperare este necesară o programare telefonică pentru o
ședință de evaluare. Această ședință de evaluare este efectuată de către un fiziokinetoterapeut și
are ca obiective familiarizarea acestuia cu cazul tau, oferirea de consiliere necesară, stabilirea
obiectivelor terapeutice și alcătuirea planului de tratament care va determina atingerea acestor
obiective. Tot în cadrul acestei ședințe se vor face toate testele neuromusculare și articulare
necesare. Fiziokinetoterapeutul îți va recomanda un pachet de tratament potrivit pentru situația
ta. Rugamintea noastră este să îți organizezi timpul înainte de acestă evaluare, în așa fel încât să
poți face programările pentru toate ședințele de tratament necesare. În acest fel te vei asigura că
vom fi disponibili în zilele și la orele dorite de tine.
26
Tratament nechirurgical
În cazul în care capetele osului nu s-au deplasat deloc sau, sau deplasat puțin de la locul lor și
sunt aliniate corect, în mod normal nu se va recurge la intervenție chirurgicală. Fractura de
claviculă se vindecă în cele mai multe cazuri fără o intervenție chirurgicală.
Imobilizarea
Un simplu bandaj Dessault sau un bandaj în formă de opt (Watson Jones) va fi aplicat pentru a
sprijini brațul și a contribui la menținerea acestuia în poziția corectă pentru vindecare.
Fig 12 . Bandaj Dessault
Fig 13. Inele Delbet
27
Medicație
Analgezicele, inclusiv cele pe bază de paracetamol și antiinflamatoarele nesteroidiene, pot

contribui la reducerea durerii pe masură ce fractura se vindecă.
Kinetoterapie
În perioada în care pacientul poartă bandajul, cel mai probabil forța musculară a umărului va
slabi. De îndată ce osul începe să se vindece, durerea va scade în intensitate și doctorul ortoped
poate aviza începerea unor exerciții ușoare de recuperare pentru umăr și cot. Aceste exerciții vor
menține mobilitatea umărului și vor preveni hipotrofia musculară. Dificultatea exercițiilor va
crește gradual, odată ce fractura se vindecă.
Control regulat
Vizitele regulate la medicul dumneavostră ortoped sunt obligatorii până la vindecarea completă
a fracturii de claviculă. Medicul ortoped vă va examina și va solicita radiografii pentru a se
asigura că osul se vindecă în poziția corectă. După vindecarea claviculei, vă veți putea relua
progresiv toate activitățile obișnuite.
Complicații
Fractura se poate deplasa înainte de vindecare. Urmarea cu strictețe a instrucțiunilor

medicului ortoped este extrem de importantă pentru a asigura menținerea claviculei în poziția
corectă. În situația în care fragmentele osoase fracturate se deplasează iar osul se vindecă în
acea poziție, apare „consolidarea vicioasă". Tratamentul acesteia poate fi chirurgical, în
funcție de afectarea sau nu a functionalității umărului. Pe masură ce fractura se vindecă, la
locul fracturii poate să apară o umflătură datorită calosului care se formează. De regulă,
aceasta se resoarbe în timp dar este posibil ca o mică umflatură să persiste permanent.
Tratament chirurgical
Dacă deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped vă va recomanda intervenția chirurgicală.
Operația vă asigură alinierea oaselor în poziția corectă și meținerea lor în această poziție pe
parcursul vindecării.
Plăci și șuruburi
În timpul intervenției, fragmentele osoase sunt repoziționate mai întâi potrivit alinierii normale
și apoi fixate cu ajutorul unor șuruburi speciale și/sau cu ajutorul unor plăcuțe metalice atașate
pe suprafața osoasă a claviculei. După intervenție pacientul poate avea o ușoară amorțeală a unei
mici porțiuni de piele de la nivelul inciziei. Această amorțeală va disparea cu timpul. Deoarece
clavicula este protejată de un strat subțire de țesut adipos, este posibil ca pacientul să simtă placa
sub piele. De regulă plăcuțele și șuruburile nu sunt îndepartate după vindecarea osului decât
dacă generează disconfort. Nu s-au înregistrat probleme cu astfel de dispozitive însa în unele
28
cazuri purtarea centurii de siguranță sau a unui rucsac poate irita zona claviculei. Dacă se
întamplă acest lucru, implantul va fi îndepărtat după vindecarea fracturii.
Fig14 . Placă cu șuruburi.
Broșe
Pentru a menține fractura în poziția corectă după repoziționarea capetelor osoase, se pot utiliza
de asemenea broșele. Inciziile pentru introducerea broșelor sunt de regulă mai mici decât cele
utilizate pentru inserția plăcilor. Broșele pot cauza iritații ale pielii în locul în care au fost
introduse și de regulă sunt îndepărtate după vindecarea fracturii.
29
Capitolul IV
Culegerea de date:
Date relativ stabile:
Nume: L
Prenume: M
Sex: masculin
Data naşterii: 20.01.1969
Vârsta: 42 de ani
Domiciliul: Calarasi
Ocupaţia: şofer
Starea civilă: căsătorit, are 2 copii
Religie: ortodoxă
Data internării: 23.03.2018 ; ora: 8.00
Alergic la: nu prezintă reacţii alergice
Obişnuinţe: - fumează 15 ţigări /zi
- consumă alcool ocazional
- consumă 3 ceşti de cafea/zi
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă
Antecedente personale: - apendicectomie la 11 ani
- boli infecţioase ale copilăriei.
Condiţii de viaţă şi muncă: relative bune.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial.
Diagnostic de internare: fractură de col chirugical clavicula drept cu deplasare.
Intervenţie chirurgicală:
a) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă
b) boala pentru care s-a efectuat fractură de col chirugical clavicula drept cu deplasare.
c) Data intervenţiei: 24.03.2011, ora 8.30
Motivele internării: durere de intensitate mare la nivelul claviculaului drept, impotenţă
funcţională totală a membrului superior drept.
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
30
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,78 m.
G.= 80 Kg
Grup sanguine: B III
RH pozitiv.
Eliminare urinară 5- 6 micţiuni pe zi
Scaun 1 pe zi
Interviul pacientului
Pacientul L.M., în vârstă de 42 de ani, afirmă că a suferit un traumatism, căzând de la acealaşi
nivel. Acuză durere şi de internează în secţia Ortopedie pentru investigaţii şi tratament.
II. Analiza şi interpretarea datelor:
Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
M. I. – respiraţie de amplitudine norrmală;
- respiraţie de tip costal inferior prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice.
- respiraţie în timpul somnului
R= 18 r/min
- mucoasă respiratorie umedă
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
2. Nevoia de a bea şi a mânca
M.I. – mucoasă bucală roz şi umedă
- masticaţie uşoară
- dentiţie bună
- reflex de deglutiţie prezent
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur
3. Nevoia de a elimina
M.I.- urină clară
- numărul de micţiuni 5-6 pe zi
- diureza 1300 ml/ 24 h;
- scaun normal, consistenţă bună, frecvenţa 1 scaun pe zi
31
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
M.I. – poziţii adecvate în clinostatism, ortostatism şi şezând
M.D. – impotenţă funcţională a membrului superior drept;
- imobilitatea membrului superior drept.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
M.I. – doarme 7-8 ore
M.D. – somn şi odihnă inadecvate calitativ;
- adoarme greu;
- pacientul se simzte oboist, ochi încercănaţi.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
M.I.- haine adecvate climatului, vârstei şi mediului social.
M.D. – dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
M.I. – pacientul este afebril;
– T˚= 36,5˚ C;
– piele de culoare roz, temperatură călduţă.
- temperatura mediului ambient 20˚.
M.D.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.I.- mucoasă umedă, fose nazale libere;
- dentiţie albă.
M.D.- deficit de autoîngrijire din cauza imobilizării membrului superior drept.
9. Nevoia de a evita pericolele
M.D. – vulnerabilitate faţă de pericole immediate şi tardive;
– risc de complicaţii;
– anxietate.
10. Nevoia de a comunica
M.I. limbaj clar, précis..
Prezintă organe de simţ integre, este orientat temporo-spaţial.
Comunică cu echipa de îngrijire.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica religia
M.I. – crede în Dumnezeu, asistă la ceremonii religioase, foloseşte obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
M.I. – este interest de menţinerea locului de muncă
32
M.D.-
13. Nevoia de a se recrea
M.I. – citeşte ziarul, priveşte la televizor.
M.D. -
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
M.I. – prezintă interes în acumularea cunoştinţelor
M.D.-
III. Departajarea între manifestările de independenţă şi manifestările de dependenţă
M.D – vulnerabilitate faţă de pericole;
- risc de complicaţii;
- anxietate.
2. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură.
- imobilitatea membrului superior drept datorită aparatului gisat.
- impotenţo funcţională.
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur.
M.D. – deficit de autoîngrijire.
5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- somn şi odihnă inadecvate calitativ.
33
PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE CLAVICULA
Nevoi DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE EVALUARE

fundamenale
NURSING ASISTENTEI
CU ROL CU ROL
PROPRIU DELEGAT
Nevoia de a Vulnerabilitate Pacientul să Particip la Medicul Rezultatul
Evita faţă de pericole beneficieze examenul recomandă: radiografiei –
pericolele din cauza de un mediu clinic. Recoltarea fractură
fracturii, de siguranţă -însoţesc sângelui cominutivă cu
manifestată prin fără acidente pacientul la pentru: uree, deplasare col
risc de şi infecţii. servicul acid uric, chirurgical,
complicaţii radiologic glicemie, timp clavicula
unde se Quik, timp drept. După
efectuează Hawell, imobilizare şi
prima creatinină, administrarea
radiografie grup şi RH, tratamentului
pentru VSH, HLG. medicamentos
confirmarea durerile s-au
diagnosticului. Administrarea: diminuat.
- imobilizez Algocalmin 1 - degete
membrul fl i.m. normal
superior drept Medicul colotrate.
în aparat stabileşte - nu prezintă
dessou, intervenţie edeme şi
protejând chirurgicală a cionoză.
tegumentele cu doua zi la ora T. A = 120/65
pudră de talc, 8.00. mmHg
un strat subţire Medicul A.V= 75
uniform de recomandă b/min.
vată peste care examene T˚= 36,5˚C
se trage faşa paraclinice: R= 18 r/min
supravehez EKG şi RX Recuperez
aparatul , pulmonar. rezultatul
coloraţia analizelor:
degetelor.- VSH=12
încurajez mm/h
pacientul să uree=0,34 g%
folosească acid uric=3,5
membrul mg%
superior stâng. glicemie=0,84
-instalez g%0
pacientul într- timp Quik= 15
un salon s
aerisit, curat,
34
luminos. timp
Măsor şi notez Hawell=1'6''
în F.O.: T.A., Grup B III
R., A.V. şi T. Rh+
recoltez sânge L=6300 mm3
prin puncţie Ht=44%
venoasă pentru Hb=15,5%
determinarea Creatinină
VSH în =0,8mg%
eprubetă de
culoare
meagră.
Recoltez sânge
pentru
examene
biochimice în
eprubetă cu
dop roşu; uree,
acid uric,
glicemie, timp
Quik, timp
Hawell,
creatinină,
grup şi RH.
Administrez
Algocalmin 1
fl la internare
prin tehnica
injecţiei i.m.
însoţesc
pacientul în
vederea
controlului
radiologic şi
EKG şi la
serviiul
radiologic în
vederea
efectuării RX
pulmonar.
Imobilitatea Pacientul să- Ajut pacientul Pacientul
membrului şi menţină la schimbarea necesită
superior drept integritatea poziţiei în pat sprijin şi
datorită tegumentelor la 2 ore, supraveghere.
aparatului , şi a activităţii recomand Nu prezintă
maniferstată articulare. pacientului să semen de
prin facă mişcări complicaţii.
imposibilitatea active şi Uşoară
efectuarii passive ale diminuare a
mişcărilor cu extremităţilor durerilor.
35
membrul membrului
afectat. superior drept
afectat.
Pregătesc
psihic
pacientul
pentru
intervenţia
chirurgicală.
Suplinesc
pacientul în
satisfacerea
celorlalte
nevoi.
însoţesc
pacientul
pentru
efectuarea
radiografiilor
de control.
Nevoia de a Dificultatea în a Pacientul să Respect orele Medicul Până la ora 18
bea și a se alimenta şi fie echilibrat meselor. recomandă: pacientul a
mânca hidrata singur hidro-electro- Ajut pacientul Regim hidric consumat supă
datorită litic, să bea şi să se începând cu de zarzavat,
imobilităţii nutriţional şi alimenteze ora 18, seara brânză de vaci
membrului caloric: 2500 adecvat. dinaintea 200 mg.
superior drept ml lichid/zi, Asigur un intervenţiei Hidratare
manifestată prin 25k cal/kg climat cald, chirurgicale. 2500 ml ceai.
imotenţa corp/zi. confortabil. De la ora 18
membrului Informez regimul
superior drept. pacientul să nu alimentar va fi
consumenimic hidric format
în dimineaţa din ceai şi
intervenţiei. apă.
Nevoia de a Deficit de Să prezinte Pregătesc Tegumente şi
păstra autoîngrijire din tegumente şi câmpul mucoase
mucoasele și cauza mucoase operator la curate. S-a
tecumentele imobilizării în curate. nivelul efectuat
curate și aparat tegumentului pregătirea
intergre manifestată prin prin raderea tegumentului
incapacitatea de piloziţăţii şi pentru
ase spăla dezinfecţia intervenţia
singur. tegumentului chirurgicală.
cu betadină.
Izolez patul cu
paravan.
Acopăr
pacientul
lăsând
accesibilă
36
regiunea
genital.
Fac toaleta
organelor
genital
externe.
Îmbrac
mănuşile de
cauciuc.
Schimb lenjeia
de pat şi de
corp.
Nevoia de a Dificultate în a Pacientul să Ajut pacientul Pacientul se
se îmbracă și se îmbrăca şi se îmbrace şi să dezbrace simte bine.
a se dezbrăca singur să se dezbrace mai întâi Necesită
dezbrăca datorită cu ajutor. membrul ajutor la
imobilizării în Pacientul să sănătos şi apoi îmbrăcat şi
aparat dessou aibă lenjerie membrul dezbrăcat.
manifestată prin de corp fracturat
incapacitatea de curată. procedeu
a se îmbrăca şi efectuat invers
dezbrăca la îmbrăcare.
singur.
Nevoia de a Somn şi odihnă Să aibă un Aerisesc Medicul Pacientul s-a
se odihni inadecvate somn calitativ salonul. Întind recomandă trezit în cursul
calitativ adecvat, să lenjetria pe pat administrarea nopţii de două
datorită durerii, beneficieze pentru a evita de: ori. Prezintă
anxietăţii de confort apariţia 1 fl. semen de
manifestată prin fizic şi psihic. escarelor şi Algocalmin oboseală
oboseală, pentru a crea o i.m. matinală.
iritabilitate. stare de bine. 1 tb. Diazepam
Păstrez liniştea
în salon.
Administrez la
indicaţia
medicului 1 fl.
Algocalmin
i.m.
1 tb. Diazepam
37
CAZUL AL II-LEA
Culegerea de date:
Nume: S.
Prenume: V.
Sex: masculin
Vârsta: 37 de ani
Domiciliul: CIocanești
C.I. Seria G.B., Nr. 534272
Ocupaţia: sportive, practică fotbal
Starea civilă: ncăsătorit
Religie: ortodoxă
Obişnuinţe: - se alimentează normal
Antecedente personale: - neagă alte boli, afecţiuni.
Condiţii de viaţă: locuieşte cu părinţii şi sora într-o casă cu 5 camere, duce o viaţă decentă.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial şi asupra propriei personae.
Diagnostic de internare: fractură de clavicula drept în 1/3 medie cu deplasare.
d) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă simplă.
e) boala pentru care s-a efectuat fractură clavicula drept în 1/3 medie cu deplasare.
f) Data intervenţiei: 12.05.2011, ora 10.00
funcţională totală a membrului superior drept, anxietate..
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
38
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,90 m.
G.= 89 Kg
Grup sanguine: 0 I
RH pozitiv.
Scaun 1 pe zi
Pacientul S.V., în vârstă de 37 de ani, relatează că a suferit un traumatismla nivelul braţului, în
timpul unui meci de fotbal.. Acuză durerelocală, amplificată la mişcarea segmentului. Se
internează în secţia Ortopedie pentru investigaţii şi tratament.
III. Analiza şi interpretarea datelor:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
- respiraţie de tip costal inferior.
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
R= 18 r/min
M.D.-
- dentiţie bună
M.I.- urină clară, diluată
39
M.D. –
- adoarme greu;
- pacientul se simte oboist, ochi încercănaţi.
– T˚= 36,5˚ C;
M.D.
- dentiţie albă.
– anxietate.
40
M.I. limbaj clar, précis.
M.I. – este interest de reluarea activităţilor sportive
M.D.-
M.D. -
M.D.-
- anxietate.
41

fundamenale NURSING ASISTENTEI
CU ROL CU ROL
PROPRIU DELEGAT
Evita faţă de pericole beneficieze examenul recomandă: radiografiei –
pericolele din cauza de un mediu clinic. Recoltarea fractură de
fracturii, de siguranţă -însoţesc sângelui clavicula
manifestată fără acidente pacientul la pentru: uree, dreptîn 1/3
prin risc de şi infecţii. servicul acid uric, medie cu
complicaţii. radiologic glicemie, timp deplasare.
unde se Quik, timp După
tegumentele doua zi la ora T. A = 120/65
cu pudră de 10.00. mmHg
talc, un strat Medicul A.V= 75
subţire recomandă b/min.
uniform de examene T˚= 36,5˚C
vată peste care paraclinice: R= 18 r/min
se trage faşa.- EKG şi RX Recuperez
supravehez pulmonar. rezultatul
aparatul analizelor:
dessou, VSH=13
coloraţia mm/h
degetelor.- uree=0,35 g%
încurajez acid uric=3,5
pacientul să mg%
folosească glicemie=0,90
membrul g%0
superior stâng.
42
-instalez timp Quik=
pacientul într- 15 s
un salon timp
aerisit, curat, Hawell=1'6''
luminos. Grup 0 I
Măsor şi notez Rh+
în F.O.: T.A., L=6300 mm3
R., A.V. şi T. Ht=44%
recoltez sânge Hb=15,5%
prin puncţie Creatinină
venoasă =0,8mg%
pentru
determinarea
VSH în
eprubetă de
culoare
meagră.
Recoltez
sânge pentru
examene
biochimice în
eprubetă cu
dop roşu;
uree, acid uric,
glicemie, timp
Quik, timp
Hawell,
creatinină,
grup şi RH.
Administrez
Algocalmin 1
fl la internare
prin tehnica
injecţiei i.m.
însoţesc
pacientul în
vederea
controlului
radiologic şi
EKG şi la
serviiul
radiologic în
vederea
efectuării RX
pulmonar.
43
aparatului şi a activităţii recomand Nu prezintă
dessou, articulare. pacientului să semen de
maniferstată facă mişcări complicaţii.
prin active şi Uşoară
imposibilitatea pasive ale diminuare a
efectuarii extremităţilor durerilor.
mişcărilor cu membrului
membrul superior drept
afectat. afectat.
Pregătesc
psihic
pacientul
pentru
intervenţia
chirurgicală.
Suplinesc
pacientul în
satisfacerea
celorlalte
nevoi.
însoţesc
pacientul
pentru
efectuarea
radiografiilor
de control.
Nevoia de a Dificultatea în a Pacientul să Respect orele Medicul Până la ora 18
bea și a se alimenta şi fie echilibrat meselor. recomandă: pacientul a
mânca hidrata singur hidro-electro- Ajut pacientul Regim hidric consumat
datorită litic, să bea şi să se începând cu supă de
imobilităţii nutriţional şi alimenteze ora 18, seara zarzavat,
membrului caloric: 2500 adecvat. dinaintea brânză de vaci
superior drept ml lichid/zi, Asigur un intervenţiei 200 mg.
manifestată 25k cal/kg climat cald, chirurgicale. Hidratare
prin impotenţa corp/zi. confortabil. 2500 ml ceai.
membrului Informez De la ora 18
superior drept. pacientul să regimul
nu consume alimentar va
nimic în fi hidric
dimineaţa format din
intervenţiei. ceai şi apă.
44
păstra autoîngrijire tegumente şi câmpul mucoase
mucoasele și din cauza mucoase operator la curate. S-a
curate și aparat dessou tegumentului pregătirea
intergre manifestat prin prin raderea tegumentului
a se spăla dezinfecţia intervenţia
cu betadină.
Izolez patul cu
paravan.
Acopăr
pacientul
lăsând
accesibilă
regiunea
genitală.
Fac toaleta
organelor
genitale
externe.
Îmbrac
mănuşile de
cauciuc.
Schimb
lenjeia de pat
şi de corp.
Nevoia de a Dificultate în a Pacientul să Ajut pacientul Pacientul se
se îmbracă și se îmbrăca şi se îmbrace şi să dezbrace simte bine.
a se dezbrăca dezbrăca singur să se mai întâi Necesită
datorită dezbrace cu membrul ajutor la
imobilizării în ajutor. sănătos şi apoi îmbrăcat şi
aparat dessou Pacientul să membrul dezbrăcat.
manifestată aibă lenjerie fracturat
prin de corp procedeu
incapacitatea de curată. efectuat invers
a se îmbrăca şi la îmbrăcare.
dezbrăca
singur.
Nevoia de a Somn şi odihnă Să aibă un Aerisesc Medicul Pacientul s-a
se odihni inadecvate somn calitativ salonul. Întind recomandă trezit în cursul
calitativ adecvat, să lenjetria pe pat administrarea nopţii de două
datorită durerii, beneficieze pentru a evita de: ori. Prezintă
anxietăţii de confort apariţia semne de
manifestată fizic şi psihic. escarelor şi
45
prin oboseală, pentru a crea o 1 fl. oboseală
iritabilitate. stare de bine. Algocalmin matinală.
Păstrez i.m.
liniştea în 1 tb.
salon. Diazepam
Administrez la
indicaţia
medicului 1 fl.
Algocalmin
i.m.
1 tb.
Diazepam
46
CAZUL AL III-LEA
Culegerea de date:
Nume: V.
Prenume: T.
Sex: masculin
Vârsta: 57 de ani
Domiciliul: Calarasi
C.I. Seria B.T, Nr. 434244
Ocupaţia: constructor
Starea civilă: căsătorit, locuieşte cu soţia într-un apartament cu 4 camere.
Religie: ortodoxă
Obişnuinţe: - se alimentează normal
Antecedente personale: - hernie inghinală stângă la 13 ani.
- bolile infecţioase ale copilăriei.
Condiţii de viaţă: locuieşte cu soţia într-un apartament cu 4 camere, duce o viaţă decentă.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial şi asupra propriei personae.
Diagnostic de internare: fractură de clavicula drept în 1/3 medie cu deplasare.
g) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă simplă.
h) boala pentru care s-a efectuat fractură de clavicula drept în 1/3 medie cu deplasare.
i) Data intervenţiei: 2.01.2011, ora 9.30
funcţională totală a membrului superior drept, anxietate.
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg
47
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,87 m.
G.= 80 Kg
Grup sanguine: 0 I
RH pozitiv.
Scaun 1 pe zi
Pacientul afirmă că a suferit un traumatism căzând de la acelaşi nivel.
Analiza şi interpretarea datelor:
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
- respiraţie de tip costal inferior.
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
R= 18 r/min
M.D.-
- dentiţie bună
M.I.- urină clară, diluată
48
M.D. –
- adoarme greu;
- pacientul se simte oboist, ochi încercănaţi.
– T˚= 36,5˚ C;
M.D.
- dentiţie albă.
– anxietate.
M.I. limbaj clar, précis.
49
M.I. – este interest de reluarea activităţilor sportive
M.D.-
M.D. -
M.D.-
- anxietate.
5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- somn şi odihnă inadecvate calitativ
50

fundamenale NURSING ASISTENTEI
CU ROL CU ROL
PROPRIU DELEGAT
Evita pericolele faţă de pericole beneficieze examenul recomandă: radiografiei –
din cauza de un mediu clinic. Recoltarea fractură de
fracturii, de siguranţă -însoţesc sângelui clavicula
manifestată fără acidente pacientul la pentru: uree, dreptîn 1/3
prin risc de şi infecţii. servicul acid uric, medie cu
complicaţii. radiologic glicemie, timp deplasare.
unde se Quik, timp După
tegumentele doua zi la ora T. A = 120/65
cu pudră de 9.30. mmHg
talc, un strat Medicul A.V= 75
subţire recomandă b/min.
uniform de examene T˚= 36,5˚C
vată peste care paraclinice: R= 18 r/min
se trage faşa EKG şi RX Recuperez
supravehez pulmonar. rezultatul
aparatul analizelor:
dessou, VSH=13
coloraţia mm/h
degetelor.- uree=0,35 g%
încurajez acid uric=3,5
pacientul să mg%
folosească glicemie=0,95
membrul g%0
superior stâng. timp Quik=
-instalez 15 s
pacientul într-
51
un salon timp
aerisit, curat, Hawell=1'6''
luminos. Grup 0 I
Măsor şi notez Rh+
în F.O.: T.A., L=6300 mm3
R., A.V. şi T. Ht=44%
recoltez sânge Hb=15,5%
prin puncţie Creatinină
venoasă =0,8mg%
pentru
determinarea
VSH în
eprubetă de
culoare
meagră.
Recoltez
sânge pentru
examene
biochimice în
eprubetă cu
dop roşu;
uree, acid
uric, glicemie,
timp Quik,
timp Hawell,
creatinină,
grup şi RH.
Administrez
Algocalmin 1
fl la internare
prin tehnica
injecţiei i.m.
însoţesc
pacientul în
vederea
controlului
radiologic şi
EKG şi la
serviiul
radiologic în
vederea
efectuării RX
pulmonar.
52
aparatului şi a activităţii recomand Nu prezintă
dessou, articulare. pacientului să semen de
maniferstată facă mişcări complicaţii.
prin active şi Uşoară
imposibilitatea pasive ale diminuare a
efectuarii extremităţilor durerilor.
mişcărilor cu membrului
membrul superior drept
afectat. afectat.
Pregătesc
psihic
pacientul
pentru
intervenţia
chirurgicală.
Suplinesc
pacientul în
satisfacerea
celorlalte
nevoi.
însoţesc
pacientul
pentru
efectuarea
radiografiilor
de control.
Nevoia de a bea Dificultatea în a Pacientul să Respect orele Medicul Până la ora 18
și a mânca se alimenta şi fie echilibrat meselor. recomandă: pacientul a
hidrata singur hidro-electro- Ajut pacientul Regim hidric consumat
datorită litic, să bea şi să se începând cu supă de
imobilităţii nutriţional şi alimenteze ora 18, seara zarzavat,
membrului caloric: 2500 adecvat. dinaintea brânză de vaci
superior drept ml lichid/zi, Asigur un intervenţiei 200 mg.
manifestată 25k cal/kg climat cald, chirurgicale. Hidratare
prin impotenţa corp/zi. confortabil. 2500 ml ceai.
membrului Informez De la ora 18
superior drept. pacientul să regimul
nu consume alimentar va
nimic în fi hidric
dimineaţa format din
intervenţiei. ceai şi apă.
păstra autoîngrijire tegumente şi câmpul mucoase
mucoasele și din cauza mucoase operator la curate. S-a
53
curate și aparat dessou tegumentului pregătirea
intergre manifestat prin prin raderea tegumentului
a se spăla dezinfecţia intervenţia
cu betadină.
Izolez patul cu
paravan.
Acopăr
pacientul
lăsând
accesibilă
regiunea
genitală.
Fac toaleta
organelor
genitale
externe.
Îmbrac
mănuşile de
cauciuc.
Schimb
lenjeia de pat
şi de corp.
Nevoia de a se Dificultate în a Pacientul să Ajut pacientul Pacientul se
îmbracă și a se se îmbrăca şi se îmbrace şi să dezbrace simte bine.
dezbrăca dezbrăca singur să se mai întâi Necesită
datorită dezbrace cu membrul ajutor la
imobilizării în ajutor. sănătos şi apoi îmbrăcat şi
aparat dessou Pacientul să membrul dezbrăcat.
manifestată aibă lenjerie fracturat
prin de corp procedeu
incapacitatea de curată. efectuat invers
a se îmbrăca şi la îmbrăcare.
dezbrăca
singur.
Nevoia de a se Somn şi odihnă Să aibă un Aerisesc Medicul Pacientul s-a
odihni inadecvate somn calitativ salonul. Întind recomandă trezit în cursul
calitativ adecvat, să lenjetria pe administrarea nopţii de două
datorită durerii, beneficieze pat pentru a de: ori. Prezintă
anxietăţii de confort evita apariţia 1 fl. semne de
manifestată fizic şi psihic. escarelor şi Algocalmin oboseală
prin oboseală, pentru a crea o i.m. matinală.
iritabilitate. stare de bine. 1 tb.
Păstrez Diazepam
liniştea în
54
salon.
Administrez la
indicaţia
medicului 1 fl.
Algocalmin
i.m.
1 tb.
Diazepam
55
Statistică
Diagnosticul clinic cu numele de „ Fractură de claviculă” se regăsește printe pacienți mai rar
fiind o boală și un traumatism cu anumite particularități. Această afecțiune a sistemului osos
se regasește printre accidentele rutiere, casnice și sportive, de exemplu :
Incidente care pot conduce la o fractură de claviculă includ: , accidente ciclism,
în special comune mountain bike, căzături orizontale pe articulația umărului, sau sporturi de
contact, cum ar fi fotbal, rugby, aruncatul sau wrestling. O lovitură directă aplicată la nivelul
umărului. Acestea pot apărea în timpul unei căderi pe umăr . La nou născuți, aceste fracturi
pot apărea în timpul travaliului.
Perioada de studiu și evidențiere

Între perioadele 1.11.2018 și 1.1.2019 s-au înregistrat aproximativ 10.000 de fracturi la nivel
național, acestea fiind de diferite forme și stadii, exemple: fracturi ale membrelor inferioare
din cauza perioadei reci aproximativ jumătate din total (5000 de fracturi) astfel reprezentanții
principali fiind vârstnici, dar statistic apar și tinerii care practică sporturi de iarnă, o treime
este reprezentată de fracturi ale membrelor sueprioare (2500) din care jumate din acești
pacienți prezintă și fractură de claviculă din cauza anumitor factori mecanici, treimea care a
rămas din total mai exact 2500 de pacienți reprezintă pacienți care nu se încadrau pe secția de
Ortopedie Traumatologie deoarece sunt fracturi craniene, fracturi ale cutiei toracice și fracturi
ale coloane vertebrale.
În peroioada respectivă diagonsticul de „Fractura de claviculă ” s-a regăsit la aproximativ
1250 de pacienți la nivel național. Acestea având diferite forme, s-au găsit fracturi cu
necesitatea intervenției Chirurgicale sau a tratamentului nechirurgical prin aparat de
menținere ( banda dessault , inele de susținere), astfel fiind clasificați jumate cu jumate 625 de
pacienți au avut nevoie de intervenție chirurgicală iar alți 625 de pacienți nu au avut nevoie.
Grafice reprezentative.
1. Grafic principal.
2. Modul de producere al fractuirii.
3. Vârstele pacienților prezentați la unitațile sanitare din țara.
4. Modul de transport până la unitate.
56
1.Grafic principal
10000
0%
25%
50%
25%
fracturi ale membrelor inferioare fracturi ale membrelor sueprioare Alte fracturi
57
2.Modul de producere al fractuirii
Series 3
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Fracturi provocate in urma Acidente rutiere Acidente casnice talharie sau violenta
sporturilor de iarna domestica
Series 3
58
3.Varstele pacienților prezentați la unitățile sanitare din țară
32%
30%
22%
20% 20%
Axis Title
15% 15%
12%
10% 10%
5% 5% 5%
4.50%
3%
2.50%
2%
1%
20-30 ani 30-40 ani 40-50 ani 50-60 ani 0%
1.11.2018-1.12.2018 1.12.2018-1.1.2019 Axis Title
1.1.2019-1.2.2019 1.2.2019-1.3.2019 1.3.201.1.4.2019
59
4.Modul de transport până la unitate
15%
31%
Ambulanta
Masina personala
2% Taxi
Mers pe jos
52%
60
Concluzie
La primirea în Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților

Medicali din România, asistentul medical va depune urmatorul jurământ:
"În numele Vieții și al Onoarei,
jur
să îmi exercit profesia cu demnitate,
să respect ființa umană și drepturile sale
și să păstrez secretul profesional.
Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de
naționalitate, rasă, religie, apartenență politică sau stare socială.
Voi păstra respectul deplin pentru viața umană chiar sub amenințare și nu voi utiliza
cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității.
Fac acest jurământ în mod solemn și liber!"
Profesia de asistent medical are o istorie mai veche de cel putin câteva mii de ani si a
îmbrăcat diferite forme. Referindu-ne la medicina greacă, amintim colecția hipocratică,
capitolele care tratează despre legi și care precizează că "pentru a-ți însuși meșteșugul medicinii
este necesar înainte de toate o predispoziție naturală: dacă aceasta lucrează împotrivă toate sunt
zadarnice". Este uimitor cum mai bine de 2000 de ani, medicina din școala hipocratică a făcut
aceasta remarcă de înaltă ținută etică. În medicină, etica inseamnă comportarea morală a
personalului medical față de bolnav, colegi, familie, societate și față de sine. Privită astfel etica
oferă o imagine asupra vieții acestui personal.
În ultimii ani a crescut interesul pentru problemele de etică în viață zilnică, acesta
ducând la introducerea în planurile de învățământ al școlilor sanitare a studiului eticii, adică a
codului de principii morale care trebuie să guverneze comportamentul asistentului medical față
de pacienți, de rudele acestuia, și față de colegi dar și la crearea unui cadru legal, atât pentru
instruire cât și exercitarea profesiei de asistent medical. Astfel profesia de asistent medical în
țara noastră, se exercită în condiţiile Legii 307/2004, a Codului de etică și deontologie al
asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România, conform
pregătirii profesionale, în sistem public sau privat, precum şi în colaborare cu furnizorii de
servicii de îngrijiri de sănătate. Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în
cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate.
Deși modalitățile de predare sunt variate și sunt multe feluri de abordare a
problemelor de etică, noi, ca viitori asistenți medicali, trebuie să avem în vedere câteva aspecte.
Definiția îngrijirilor dată de Asociația Nurselor din America, în publicația A Social Policy
Statement, este "diagnosticarea și tratamentul reacției umane la actualele sau potențialele
probleme de sănătate". Această definiție susține pretenția prin care asistentele medicale trebuie
să fie implicate direct in procesul de luare a deciziilor etice pentru ca aceste interese le
completează ingrijirile de sănătate. Etică și moralitate se află de obicei într-un context al unor
credințe despre "adevărat" și "fals", în comportamentul omenesc, având sensuri diferite pentru
acțiuni diferite. Etica este definită ca "teoria filozofică a moralei" sau"totaliatatea normelor de
coduită morală", iar moralitatea ca "formă a conștiinței sociale care reflectă și fixează în
principii norme, reguli, cerințe de comportare privind raporturile dintre indivizi și dintre individ
și colectivitate. Intelesul acestor cuvinte diferă. Etică se referă la un studiu filosofic al
moralitații și se bazează pe teorii, reguli, principii ori coduri de comportament care să determine
61
calea cea bună a acțiunii. În contrast, moralitatea descrie o angajare personală față de valori și
aceste valori sunt frecvent influențate de normele societății și de așteptări. Cu toate aceste mulți
autori le folosesc ca sinonime.
Sunt multe feluri de a descrie o situație morală. Cel mai cunoscut este dilema. O
dilemă morală este un conflict între două sau mai multe principii morale. Alegerea unei acțiuni
în favoarea celeilalte poate duce la un rezultat neplăcut și persoana trebuie să aleagă răul cel
mai mic dintre cele două.
Teoriile etice contin reguli și principii morale. Astfel, teoriile etice servesc ca
fundament pentru judecari normative sau acțiunii. Ca denumire a unei discipline filosofice,
conceptul de "etică" a fost prima dată folosit de Aristotel. Prin acesta Artistotel intenţiona să
denumească ansamblul de obiceiuri şi tradiţii omenești şi poate fi numită ştiinţa realităţi morale;
ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la
întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm? Kant în Întemeierea
metafizicii moravurilor susţine că etica se fondează în împrejurul răspunului la întrebarea "Was
soll ich tun?" (ce trebuie să fac?).
Sunt două mari tipuri de teorii etice: teoria teologică și teoria deontologică. Cuvântul
teologic provine din cuvantul grec "telos" care înseamnă sfârșituri. La această teorie i se mai
spune foarte des consecvențialism deoarece persoana este îngrijorată predominant de
consecințe. Cea mai faimoasă formulare a consecvențialismului se numește teoria utilitară.
Alegerea morală este decizia care maximizează consecințele bune împotriva celor rele sau, cel
puțin, incearcă să echilibreze consecintele rele. Cuvântul deontologie provine din grecescul
"deon" care înseamnă datorie sau obligație. Teoria deontologică poate fi apreciată când este
văzută în contrast cu teoria utilitară. Decât să se concentreze pe consecințele faptei teoriile
deontologice precizează că există standarde morale, care există independent de rezultat. Aceste
standarde morale se refera la diferite principii morale universale. Justificarea unei acțiuni
morale este mai importanta decât consecințele specifice sau rezultatul acțiunii.
62
BIBLIOGRAFIE
Angelescu, Nicolae, red., Tratat de patologie chirurgicală, vol 2, Ed. Militară, Bucureşti, 2003.
Cerbulescu, C., Ifrim, Mircea, Niculescu, Gheorghe, Maroş, T., Atlas de antomie umană, vol
I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.
Daşchievici, Silvian, Mihăilescu, Mihai, Chirurgie, Ed. Medicală, Bucureşti, 2007.
Mózes, Carol, Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, Bucureşti, 2003.
Niculescu, Cezar, Th., Voiculescu, Bogdan, Niţă, Cristian, Cârmaciu, Radu, Sălăvăstru,
Carmen, Ciornei, Cătălina, Anatomia şi fiziologia omului, Compendiu,Ed. Corint, Bucureşti,
2007.
Papilian, Victor, Anatomia omului, vol. 1, Aparatul locomotor, ediţia a VIII a, Ed. All,
Bucureşti, 1993.
Rusu, Valeriu, Dicţionar medical, ediţie recizită şi adăugită, Ed. Medicală, Bucureşti, 2007.
Titircă, Lucreţia, Urgenţele medico-chirurgicale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989.
Idem, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, ed. aVII-a, Ed. Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2006.
Idem, Breviar- Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului. Pentru şcolile
sanitare, ed. aIII-a, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1997.
Idem, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ghid de nursing,vol.II,
Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006.
Tierney, Lawrence, M., McPhee, Stephen, I.,,Papadakis, Maxime, A., Diagnostic şi tratament
în practica medicală, Ediţie internaţională, Ed. Ştiinţelor medicale, Bucureşti, 2001.
63

Limbă

Lucrare de Licenta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI

Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544

Ingrijirea pacientului cu „ Fractură de calviculă”

I.Capitulul (Anatomia si fiziologia aparatui osos).

II. Fractura de claviculă.

III. Ingrijirile acordate de catre asistentul medical pacientului cu fractura de claviculă.

Lucrarea de faţă îşi propune ca temă „Îngrijirea pacientului cu fractură de clavicula”.

I.1 Anatomia si fizionomia aparatului osos

Fig.1 Aparatul osos

Procesul de formare a osului se numeste osteogenoză.Pentru a ajunge la scheletul cartilaginos si

Forma oaselor este adaptata in fuincție de rolurile lor:

Periostul este o membrană conjunctivă ce invelește suprafața osului, cu excepția suprafețelor

Rolurile funcționale ale oaselor

Prin duritatea și rezistența lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului și

Vitamina D determină creștrea concentrației plasmatice a calciului. Ea actionează direct pe os:

Echilibrul între osteogeneză și osteoliză:

Fig 3. Poziționare claviculelor

Clavicula prezintă două fețe, două margini și două extremități.

-Incizura claviculară de pe manubriul sternal, concavă cu axul mare

Fig 5 ARTICULAȚIA STERNO-CLAVICULARĂ

-Cartilajul articular, acoperă suprafețe articulare ale componentelor osoase

–Capsula articulară, fibroasă, strâmtă, înconjoară întreaga articulație și

este atașată suprafețelor articulare;

-Extremitatea sternală a claviculei se află intra-articular.

Ligamentul sterno-clavicular anterior și posterior întins pe fața anterioară

Ligamentul interclavicular este întins între cele două extremități sternale a

Ligamentul costo-clavicular se află între prima coasta C1 și impresiunea

-Este divizata de discul articular in doua compartimente: disco-clavicular si

Fig 6. ARTICULAȚIA ACROMIOCLAVICULARĂ

Fața articulară acromială a claviculei este

elipsoidală cu axul mare transversal, fața

articulară de pe acromion, elipsoidală dar mai

Cartilajul articular fibros acoperă în strat subțire suprafețele articulare de

Discul articular fibros, cartilaginos, mai atașat în partea superioară a

Fig 7. Componente cartilaginoase.

Capsula articulară fibroasă, strânsă, cu rezistență mai mică, se inseră pe

Ligamentele articulare sunt:

–Ligamentul acromio-clavicular este situat pe fața superioară a

–Ligamentul coraco-clavicular așezat între apofiza coracoidă și fața

Este format din:

-Ligamentul trapezoid, situat antero-lateral de ligamentul conoid. Se întinde

Ligamentele proprii scapulei aparțin în întregimea osului. Ligamentul

II.1 Definiția fracturilor

Tipuri frecvente de fracturi:

Fracturile osoase apar din cauza:

Osteoporozei - boala afectează densitatea osoasă și crește riscul de fracturi.

Efortul fizic/folosirea în exces

Cum recunoști o fractură?

Alte simptome comune:

II.2 Definiția fracturii de claviculă.

Fig 10 . Fractura de claviculă.

III.2. DIAGNOSTIC PARACLINIC

11. RMN evidențază unele procese patologice:

III.3. ETIOLOGIE- CAUZE, MECANISME DE PRODUCERE, ANATOMIE

III.5. MANIFESTĂRI CLINICE

Anatomia normală a umărului

Fig 12 . Bandaj Dessault

Fig 13. Inele Delbet

Analgezicele, inclusiv cele pe bază de paracetamol și antiinflamatoarele nesteroidiene, pot

Fractura se poate deplasa înainte de vindecare. Urmarea cu strictețe a instrucțiunilor

Fig14 . Placă cu șuruburi.

Date relativ stabile:

Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale