ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI

Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544

e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

Specializarea: Asistent Medical Generalist

Îngrijirea pacientului cu colecistită acută

litiazică

COORDONATOR ,
AS. MED. PR. ASOLTANEI ANETA

ABSOLVENT,
IONIȚĂ M. TEODORA CRISTINA

CĂLĂRAȘI
2019
 MOTTO:

A răspândi bucurie, a radia fericire, a fi un

izvor de lumină în mijlocul lucrurilor
întunecate,
a fi ceea ce dă farmec vieții, a fi armonia,
grația,
drăgălașenia, înseamnă a fi de folos celor din
jur!

“Victor Hugo”
 MOTIVAȚIE:

„ Colecistita acută litiazică este una din cele

mai frecvente boli, una din cinci persoane este
internată cu aceasta boala.
Studierea amănunțită a bolii, determinarea factorilor
favorizanți este o cale de combatere a îmbolnăvirilor "
 Noțiuni de anatomie și fiziologie
Anatomia și fiziologia ficatului și a căilor biliare

Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care îndeplinesc

importanta funcție de digestie și absorbție a alimentelor
(modificarea fizico-chimică a alimentelor, absorbția nutrimentelor și excreția
rezidurilor neabsorbite). Este compus din tubul digestiv și glandele sale anexe.

Digestia este ansamblul de procese în cursul cărora substanțele nutritive

sunt eliberate din alimente, sub influența enzimelor, fragmentate în
constituenții lor chimici și absorbite. Digestia se realizează în segmentele
      
constitutive ale tractului digestiv.
   
    

            Aparatul digestiv se împarte în două segmente :

a)      Cefalic – cuprinde cavitatea bucală cu glandele anexe și faringele.
În această porțiune alimentele sunt prinse de buze, dinți și limbă, sunt triturate,
lubrefiate de salivă și transportate în segmentele inferioare prin deglutiție.
Organele olfactive și gustative controleaza compoziția chimică a alimentelor.
b)      Truncal – cuprinde porțiunea de la originea esofagului până la
anus : esofag, stomac, intestin subțire (duoden, jejun, ileon), intestin gros
(cec, apendice, colon ascendent, transvers, descendent și sigmoidian și rect).
Esofagul este doar un conduct de transport. Transformarea alimentelor începe
în stomac și se definitivează în intestinul subțire, unde substanțele nutritive
sunt absorbite în capilarele sanguine și limfatice. La acest nivel în digestie intervin
ficatul, pancreasul și un număr mic de glande din peretele intestinal.
În intestinul gros resturile alimentare neabsorbite sunt condensate prin
deshidratare, detoxificate prin conjugare, transformate în fecale prin
fermentație și putrefacție, transportate și eliminate la nivelul rectului și anusului. 
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt : glandele salivare, ficatul și pancreasul.
 Anatomia ficatului

           Ficatul este cea mai mare glanda din corpul uman.

            Așezare - este situat în cavitatea abdominala – etajul supramezocolic în partea
superioară dreaptă, imediat sub diafragm, iar lobul său stâng se întinde până în epigastru.
Locul ocupat de ficat se numeste loja hepatică.
          Configurația externă - are forma unui semiovoid, așezat transversal în abdomen,
cu lungimea de aproximativ 28 cm, diametrul antero-posterior de 18 cm, înalțimea
de 8 cm și greutatea de aproximativ 1400 gr., are culoare roșie-caramizie, datorită
cantității mari de sânge pe care o conține.

Vascularizația ficatului - este realizată de :

Artera hepatică ia naștere din trunchiul celiac. La început continuă direcția acestuia și
când întâlnește vena portă se divide în două ramuri terminale: hepatica proprie și
artera gastroduodenală;

Inervația ficatului, se face prin filetele nervoase simpatice pe care ficatul le primește

de la plexul celiac, și filete nervoase parasimpatice de la nervul vag, prin micul epiplon.
 Căile biliare extrahepatice

Sunt constituite din :

a. Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc. Canalul
hepatic comun se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept și
stâng. El coboară în marginea liberă a micului epiplon și fuzionează, la
nivelul marginii superioare, sau înapoia primei porțiuni a duodenului, cu
canalul cistic venit de la vezica biliară, formând canalul coledoc. Canalul
coledoc prezinta 4 segmente : supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic
și intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr-un orificiu comun
cu canalul pancreatic, unindu-se cu acesta în ampula hepatopancreatică a lui
Vater.
b. Calea biliară accesorie reprezentată de vezicula biliară și canalul cistic.
Vezicula biliară (colecistul) este un rezervor anexat cailor de excreție a bilei,
în care aceasta se acumulează în intervalul dintre pranzuri. Este situată în fosa veziculei
biliare de pe fața vescerală a ficatului. Are o lungime de aproximativ 10 cm,
o lărgime de 4 cm și o capacitate de 50-60 ml.
Vascularizarea veziculei biliare -  este legată de vascularizarea ficatului

Inervația veziculei biliare -  este facută de fibre vegetative (simpatice și

parasimpatice), care vin în plexul hepatic anterior.
Funcțiile veziculei biliare -  sunt urmatoarele : de rezervor, de concentrare
și resorbție, de secreție și de contractilitate.
 Funcțiile ficatului

            Funcțiile ficatului sunt importante și variate : ia parte la digestia intestinala,

depozitează în el o parte din substanțele care depașesc nevoile imediate ale organismului,
degradează și sintetizează diferite substanțe, ia parte la menținerea compoziției plasmei,
menține echilibrul glucidic, transformă grasimile în forme care se oxidează mai ușor,
sintetizează fermenții necesari funcțiilor proprii sau ale altor organe, reglează metabolismul
apei și controleză debitul sanguin, oprește patrunderea toxinelor în organism, are rol în
formarea globulelor roșii, intervine în termoreglare, secretă și excretă bila.
Bila și rolul ei în organism

            Bila este formata de celulele hepatice și celulele Kupffer. Este produsă în mod
continuu, astfel încat în 24 ore se realizează o cantitate de 600-1200 ml. Ritmul secreției
este mai redus noaptea și mai crescut ziua. Bila se elimină în duoden doar în cursul
digestiei alimentelor. Între timp ea se acumulează treptat în vezicula biliară, unde
suferă un proces de concentrare prin absorbție de apa și ioni, și primește o cantitate de mucus.
Compoziția bilei apă (97%), săruri biliare (1%).

 Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei, și sunt reprezentate de glicolat
și taurocolat de sodiu. Procentul sărurilor biliare variază în funcție de alimentație.
Ajunse în intestin, ele trec în circulația venei porte și ajung din nou la ficat, unde
stimulează formarea de noi săruri biliare. În felul acesta se stabilește circuitul enterohepatic
al sărurilor biliare. Sărurile biliare îndeplinesc următoarele funcții :

1. La nivelul intestinului emulsioneză grăsimile și potentează lipaza pancreatică;

2. Formează cu grăsimile complecsi coleinici solubili în apă, permițând astfel absobția
grasimilor și a vitaminelor liposolubile A, D, E, K și F;
3. Stimulează peristaltismul intestinului – rol laxativ;
4. Mențin echilibrul florei microbiene a intestinului gros, combatând flora de
putrefacție – rol antiputrid;
5. Stimuleză formarea bilei – rol coleretic.
Pigmenții biliari (0,5%) - sunt reprezentați de bilirubină și biliverdină. Iau
naștere din hemoglobină eliberată prin distrugerea globulelor roșii bătrâne la
nivelul ficatului și al splinei. Formarea lor începe cu separarea hemului de
globina și apoi, prin reducere, transformarea acestuia în pigmenții amintiți.

Colesterolul (1-2%) este un produs de oxidare. Provine din două surse: sânge și ficat.
În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de acesta
din acid acetic și grăsimi degradate. Cantitatea de colesterol crește în timpul sarcinii,
precum și în alimentația bogată în lipide; ea scade în lipsa acestora sau în cazul unor
leziuni grave ale ficatului.

Lecitina (0,1%).
Mucina - produsă de pereții căilor excretoare și ale veziculei.
Substanțe minerale: clorura, fosfatul și bicarbonatul de sodiu dau bilei un pH
alcalin =7,3-7,4.
        Mecanismul scurgerii bilei în duoden

            Eliminarea bilei din vezicula biliară se face pe cale umorala și pe cale reflexa.
Pe cale umorală – excreția bilei în duoden e condusă de colecistokinină, hormon
care se formează la contactul mucoasei duodenale cu conținutul acid al acesteia și unele
principii alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la caile biliare
extrahepatice și produce evacuarea bilei în duoden.
Pe cale reflexă – prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitați receptorii
centripeți din mucoase; excitația ajunge la sistemul nervos central și de acolo, pe calea
nervilor vagi (nervi parasimpatici), pornesc impulsuri la sfincterul veziculei biliare și la
sfincterul Oddi, determinând relaxarea lor.
Funcțiile bilei - sunt importante și se referă la fenomenele de digestie și metabolism:
•bila contribuie la neutralizarea reacției acide a amestecului alimentar sosit
din stomac în intestin;
•intervine decisiv în digestia grăsimilor, favorizând emulsionarea lor. Stimulează
fermenții specifici (lipazele); ajută la absorbția acizilor grași și a unor substanțe
•solubile în grăsimi (vitaminele);

•contribuie la întreținerea peristaltismului intestinal;

•contribuie la menținerea echilibrului dintre diferiți ioni în cursul digestiei;
•contribuie la eliminarea unor produși de excreție (pigmenți biliari, medicamente, metale);
•acționeză ca agent bacteriostatic, inhibând creșterea unor germeni patogeni.
 Noțiuni generale despre colecistita acută litiazică

Definiție

Colecistita acută litiazică este o inflamaţie, de diferite grade, cu

caracter acut al peretelui cistic (congestie, supuraţie, gangrena).
De cele mai multe ori apare pe fondul unei litiaze subiacente, al unei
colecistite cronice preexistente sau este secundară unei septicemii sau bacteriemii.
Etiopatogenie – factori favorizanți

Colicistita acută litiazică este cea mai frecventă complicaţie a litiazei

veziculare (9 din 10 colicistite acute apar pe vezicule conţinând calculi).
In majoritatea cazurilor este consecinţa unei complicaţii mecanice: obstrucţia
cisticului, mai rar a coledocului printr-un calcul inclavat în papilă.
 Anatomie patologică

Principalele leziuni în colecistite acute sunt:

•congestia și edemul pereților veziculei;

•colecistul este mărit, sub tensiune, cenușiu-roșiatic, verziu sau albastru-verzui,
cu vasele seroasei congestionate;
•seroasa este acoperită de exudat inflamator; aderente în structurile învecinate;
•pereții veziculei tumefiați, la secționare eliberează o bilă subțire, albicioasă sau
muco-purulentă, galbuie, tulbure sau hemoragică;
•pereții de culoare roșu închis, presărați pe secțiune cu focare hemoragice
și purulente (în fazele avansate ale bolii);
•pe mucoasa ulcerații mari, cu margini zdrențuite, acoperite cu placarde purulente;
•denudarea muscularei, prin dispariția mucoasei pe teritorii largi
(în formele avansate ale bolii);
•microabcese la nivelul și infiltrarea mucoasei cu leucocite polinucleare
și eozinofile (acolo unde nu mai există mucoasă);
•în colecistita gangrenoasă: vezicula presarată cu pete cenușii sau cu aspect
marmorat, la deschidere se evacuează un lichid cafeniu-negricios, cu miros fecaloid;
•perforația veziculei când procesul inflamator este foarte avansat.
 Simptome

Durerea abdominală este declanșata de obicei de ingerarea unor alimente

colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse
celulozice: mazare, fasole, varză.
Relația cronologică cu masa este de mare valoare în diagnostic, deoarece masa
declanșează colică în peste 93% din cazuri, în timp ce stresul psihofizic numai în 3%.
            Sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare și subxifoidiana.
De multe ori începe în epigastru, unde poate fi discretă, dar se continuă cu violență
spre dreapta.
            Intensitatea durerii este inegală, de la cea bruscă la cea foarte violentă.
Un alt simptom este greața însoțită de vărsături.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitație, uneori frison și febră.
 Examenul clinic

Examenul clinic obiectiv evidențiază o creștere a hipocondrului drept și a porțiunii

superioare a flancului drept. Hiperestezia poate fi evidențiată prin percuția anterioară
și posterioară a grilajului costal drept.

Examene complementare

 Examenele complementare contribuie alături de examenul clinic la punerea

diagnosticului, la instituirea tratamentului adecvat formei clinice evolutive și la
confirmarea vindecării. Ele cuprind analize biologice; analize radiologice; alte examene.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de colecistită acută se pune pe baza a trei factori:

•Anamneza;
•Tabloul clinic;
•Analize de laborator și explorări funcționale.
 Evoluție, complicații, prognostic

Formele clinico-evolutive ale colecistitei acute litiazice sunt:

Hidropsul vezicular 
Empiemul vezicular 
Colecistita acută gangrenoasă

Complicațiile colecistitei acute sunt, in ordinea frecvenței:

•colecistopancreatită acuta;
•epiemul cascular;
•coloperitoneu (perforație) localizat sau generalizat;
•plastronul colecistic (peritonita plastică localizată);
•hemoragia peritoneală prin invadarea arterei cistice;
•supurații pericolecistice (abcese în jurul colecistului);
•inclavarea calculului în duoden (sindromul Bouberet) sau ileonul terminal (ileus biliar);
•fistule biliare.

Factorii de risc care agreează prognosticul sunt: prezența unei formațiuni tumorale în
hipocondrul drept, icterul, leucocitoză peste 15.000/mm 3.
 Tratament

    Tratamentul colecistitei acute litiazice este: medical, dietetic, chirurgical si

profilactic.
Tratamentul medical
     Primul obiectiv al tratamentului este calmarea durerii abdominale, care se
face prin administrarea de injecții i.m.(intramuscular) cu Scobutil compus: 1 fiolă la 8 ore,
Algocalmin 4-6 fiole/zi sau Fortral 1/2 fiolă în criză.
Tratamentul dietetic
În prima zi după criza acută se administrează regim hidro - zaharat: ceai slab
de mușetel sau sunătoare. A doua și a treia zi, dacă fenomenele dureroase cedează,
se adaugă pâine prăjită și supă mucilaginoasă de orez. Din a patra zi se introduc
alimente ușor digestibile, neiritabile, cu valoare calorică ridicată: supă de zarzavat
cu fidea, cremă de legume, cartofi copți, carne de vită preparată rasol sau perișoare,
unt, compot, peltea sau mere.
Tratamentul chirurgical
   Colecistita acută este cea mai frecventă complicație a litiazei biliare (95%).
Tratamentul indicat este chirurgical și se efectuează în trei situații:
•operația de urgență;
•operația precoce;
•operația întârziată.
 Tratamentul profilactic

    Urmărește prevenirea factorilor care favorizează apariția afecțiunii:

•depistarea și tratarea precoce a infecțiilor microbiene de vecinătate;
•tratarea dischineziei biliare și a diabetului zaharat;
•depistarea și tratarea chirurgicală a litiazei biliare;
•combaterea obezității;
•tratarea afecțiunilor endocrine și a tulburarilor din climax;
•alimentația echilibrată, preparată corespunzător, fără exces de grăsime;
•combaterea tendinței de stază biliară cu dietă, ceaiuri, ape minerale.
 Cazul clinic
Culegerea datelor
Date relativ stabile
DIAGNOSTIC : Colecistita acută
NUME :X
PRENUME :P
VÂRSTĂ : 40 ani
SEX : feminin
RELIGIE : religie ortodoxă
LIMBA : română
DOMICILIUL : Călărași
OCUPAŢIA : salariată BCR
GRUP SANGUIN: A II
AHC : nesemnificativ
APP : boli infecţioase ale copilăriei, menarha la 14 ani, sarcini 4
ALERGII : neagă
OBICEIURI : se odihneşte după amiaza 2 ore, consumă cafea, ne fumătoare
ÎNĂLŢIME :l,70m
Date variabile
TA : 150/80 mm Hg
PULS : 75 pulsaţii / minut
TEMPERATURĂ : 38,2 °C '
RESPIRAŢIE : 16 respiraţii / minut - superficială
GREUTATE : 70 kg
Manifestări de dependenţă
La internare, starea pacientei este alterată. Bolnava acuză dureri în hipocondrul
drept cu iradieri abdominale, febră, greţuri, vărsături, migrenă.
Pacienta XP a fost internată în secţia de chirurgie a spitalului Judeţean de
Urgenţe Călărași, cu diagnosticul de colecisto-pancreatită acută.
 VALORI VALORI OBŢINUTE
NORMALE
Leucocite 4200 - 8000 / mm3 F : 4,2 15000/mm3
Hematii - 4,8mil/mm3 B:4,5-
Hemoglobina Hematocrit 5,5mil/mm 3 F : 13±2 g% 4,68mil/ mm3
Neutrofile B: 15±2g% F : 36 - 42%
Limfocite B : 40 - 48% 55 - 70% ll,36g% 34%
Trombocite 20 -40% 150000-400000 80% 70% 320000
mm3 mm3
Viteza de sedimentare a la 1 oră = 1-10 mm la 2 la 1 oră = 28 mm la 2
hematiilor (VSH ) ore = 7-15 mm ore = 60 mm
Fibrinogen 200 - 400 mg % 667 mg %
Glicemie 75 - 115 mg % 200 mg %
Bilrubina totală directă 0,2 - 1 mg % 1,2 mg %
indirectă 0,3 mg/dl 0,6 mg/dl
TGP 0 - 50 UI 43 UI
TGO 0 - 40 UI 41 UI
Fosfataza alcalina 25-115 UI 180UI
Proteine totale 6,2 - 8,4g /dl 8g/dl
Trigliceride 30-135mg/dl 214mg/dl
Creatinină 0,6-1,1mg/dl 0,80 mg/dl
Timp de sângerare 2 - 4 min 2 min
Timp de coagulare 8-12 min 7 min
Uree 20-40 mg/dl 30 mg/dl
Potasiu 3,1-5,1 mmmol/L 4,0 mmmol/L
Sodiu 136-145 mmmoi/L 133 mmmol/L
Clor 98-106 mmmol/L 102 mmmol/L
Nevoia Manifestări de Sursa de Diagnostic Obiective Intevenții Intervenții Evaluare
fundamentală dependentă dificultate autonome delegate

1.De a evita Anxietate Stare depresivă Anxietate Pacienta sa-şi Ajut pacienta 21.05.2019
pericolele Frică moderată exprime să-şi recunoască Pacienta îşi
sentimentele de anxietatea. exprimă
nelinişte,să Identific neliniştea şi
cunoască în ce motivul precis teama faţă de
constă boala. al temerilor intervenţia
Pacientei să i se pacientei şi chirurgicală;est
diminueze acţionez pentru e anxioasă.
anxietatea în îndepărtarea lor. 22.05.2019
decurs de 1zi. Pacienta
acceptă
intervenţia
chirurgicală.

2.Nevoia de a se Frică Stare depresivă Disconfort Pacienta să nu Asigur pacientei La indicaţia 21.05.2019
mişca şi a avea Agitaţie Somn abdominal mai prezinte repaus absolut medicului Ora 13:00
o bună postură. agitat dureri în decurs la pat în administrez: Pacienta acuză
de 3-6 ore. perioada -Glucoză dureri intense
Pacienta să dureroasă în 5%=500 ml colicative în
prezinte o stare poziţie -Ser fiziologic hipocondrul
de confort antalgică. 0,9%=500 ml drept cu iradiere
abdominal pe -Scobutil 1 fiolă în umărul drept.
întreaga perioadă -Algocalmin 1 Ora 18:00
a spitalizării. fiolă Durerile au
diminuat în
intensitate la
administraţia
medicaţiei.
22.05.2019
Pacienta nu mai
prezintă dureri în
hipocondrul
drept.
Nevoia Manifestări Sursa de Diagnostic Obiective Intevenții Intervenții Evaluare
fundamentală de dificultate autonome delegate
dependentă

3. De a se Inapetenţă Astenia fizică Deficit de Pacienta să nu Ajut pacienta La indiaţia 21.05.2019

alimenta şi Greţuri Paloare volum mai prezinte în timpul medicului Ora 13:00
hidrata. Vărsături lichidian vărsături în vărsăturilor administrez: Pacienta
decurs de 1-2 susţinându-i Metrocloprami prezintă încă de
zile. capul. d 2 fiole i.m. la internare
Îi ofer greţuri urmate
pacientei un de vărsături cu
pahar cu apă aspect bilios
pentru a-şi clăti aproximativ
gura. 300 ml/24 ore.
Notez 22.05.2019
vărsăturile în Pacienta nu mai
foaia de prezină
temperatură. vărsături.
4.Nevoia de a Subfebrilitate Durerea Febra Hipertermie Pacienta sa-şi Combat La indicaţia 21.05.2019
meține menţină febra,aplic medicului Ora 13:00
temperatura temperatura comprese reci administrez: Pacienta
corpului în corpului în pe frunte. -Ampicilină 4 prezintă
limite normale limite normale Monitorizez gr/zi-1gr la 6 subfebrilitate
36-37ºC în funcţiile vitale ore. T=38ºC.
termen de 24 şi vegetative şi -Gentamicină Ora 18:00
de ore. le notez în 3 fiole T=37,5ºC.
foaia de 22.05.2019
temperatură. Pacienta
prezintă o
temperatură
normală.
T=37ºC.
Nevoia Manifestări de Sursa de Diagnostic Obiective Intevenții Intervenții Evaluare
fundamentală dependentă dificultate autonome delegate
5.De a respiraţi a Respiraţie Durere Modificări ale Pacienta să-şi Urmăresc parametrii 22.01.2013
avea o bună superficială parametrilor păstreze funcţia fiziologici:puls,tensi Ora 13:00
circulaţie funcţiilor vitale cardio-circulatorie une R=14/min
şi apariţia la nivel arterială,respiraţie,te P=60/min
eventualelor corespunzător,să mperatură. TA=100/40 mm Hg
complicaţii. aibă o respiraţie Ora 18:00
normală. R=14/min
P=62/min
TA=105/60 mm Hg
23.01.2013
R=18/min
P=64/min
T=130/90 mm Hg.

6.De a menţine Durere Sensibilitate Sensibilitate Revenirea Însoţesc pacienta La indicaţia 22.05.2019
tegumentele Anxietate şi reflexe sensibilităţii şi a de la blocul medicului Ora 13:00
integre Agitaţie diminuate reflexelor în operator la salonul administrez: Pacientei i-au
timp de 30-45 de terapie -Ser glucozat revenit
minute. intensivă 5%=1000 ml sensibilitatea şi
supraveghind-o -Ser reflexele în 35 de
continuu. fiziologic minute de la
Supraveghez 0,9%=500 ml. intervenţia
coloraţia chirurgicală.
tegumentelor,color Tegumentele şi
aţia mucoasele sunt
unghiilor,starea normal colorate.
extremităţilor şi Ora 18:00
starea mucoaselor. Pacienta este
Supraveghez liniştită,colaborea
pansamentul ză cu personalul
plăgii operatorii medical.
pentru a nu fi Nu au apărut
imbibat cu sânge modificări ale
sau serozitate. pansamentului şi
a tubului de dren.
  CONCLUZII

 Colecistopatiile constituie una dintre cele mai frecvente indicaţii de tratament chirurgical din sfera digestivă.
 Leziunile cele mai frecvent întâlnite au fost reprezentate de fibroza şi scleroza în cazul colecistitelor
cronice şi modificări de inflamaţie acută pană la ischemie, gangrena şi perforaţie în cazul colecistitelor acute.
 Manifestările clinice pot îmbrăca aspecte variate de la lipsa totală a oricărui simptom până la simptome
de intensitate variabilă, locale şi generale.
 Litiaza veziculară poate fi simptomatică în absenţa oricăror leziuni evidenţiabile de inflamaţie cronică sau acută.
 Explorările paraclinice uzuale pot evidenţia cu sensibilitate şi specificitate ridicată prezenţa calculilor din
vezicula biliară dar nu pot aprecia prezenţa inflamaţiei cronice în vezicula biliară decât în anumite forme ale
acesteia, care sunt şi rar întâlnite. Prezenţa unei inflamaţii acute în pereţii veziculei biliare poate fi detectată de
explorările paraclinice însă nu poate fi precizat gradul acesteia.
 Formele gangrenoase şi emfizematoase de colecistită acută nu pot fi puse decât ocazional în evidenţă de
explorarea ecografică. Formele gangrenoase de inflamaţie acută prezintă cea mai ridicată rată de conversie.
 Remanierile histopatologice din pereţii veziculei biliare pot influenţa considerabil succesul
colecistectomiei laparoscopice. Fibroza şi scleroza extinsă din pereţii veziculei biliare împiedică disecţia, cresc
durata intervenţiei şi riscul de accidente intraoperatorii.
 Cele mai bune rezultate în privinţa ratei de conversie, accidentelor intraoperatorii, duratei de spitalizare se
obţin în colecistită acută atunci când intervenţia chirurgicală este programată în primele 48-72 de ore de la debut.
 Răcirea procesului de inflamaţie acută presupune apariţia fibrozei locale ce face dificilă disecţia
laparoscopică.
 Bibliografie:

-URGENȚE MEDICO – CHIRURGICALE de Lucreția Titircă, Editura Medicală

- CHIRURGIE sub redacţia Al. Priscu, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti
- MEDICINA INTERNA sub redacţia C. BORUNDEL, Editura ALL
- TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI de dr. C. MOZES, L. CRÂINIC, Editura Si
Pedagogică Bucureşti
- ANA TOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI Editura si Pedagogică Bucureşti
-TRATA DE GASTROENTEROLOGIE CLINICĂ M. Grigorescu , O. Pascu Editura tehnică
vol II 1997
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ !