MOTIVAŢIE

Lucrarea de faţă îşi propune ca temă „Îngrijirea pacientului cu fractură de

humerus”.
Cu toate ca această temă a mai fost dezbătută, subiectul mi-a trezit interesul deoarece
fractura nu este numai un simplu accident traumatic, cu repercusiune locală, ci un proces
patologic complex, care angajează întreg organismul. Fractura este deci şi o boală
generală, cu dereglări postraumatice generale, declanşată mai ales prin intermediul
sistemului nervos. Fracturile de humerus sunt frecvente şi se întâlnesc la toate vârstele.
Este necesar să cunoaştem simptomatologia pentru a evita posibilele complicaţii.
Simptomele generale care însoţesc bolnavul traumatizat, cu fractură, depind de
intensitatea traumatismului, de reactivitate generală a organismului şi de mobilitatea
sistemului nervos în momentul accidentului. Bolnavul are o stare generală mai mult sau
mai puţin alterată, cu o indispoziţie generală, agitaţie, cefalee, polakiurie, frison şi
temperatură care poate ajunge până la 390 C. Aceste simptome dispar după imobilizare în
scurt timp.
În alte împrejurări, tulburările sunt mult mai grave şi duc la instalarea şocului trumatic,
mai ales în cazul unui traumatism.
Complicaţiile cele mai frecvente şi mai importante în cazul fracturilor sunt: şocul
traumatic şi socul hemoragic, flebita, embolita,congestia pulmonară, hemartroza, calusul
întârziat, calusul vicios, gangrena gazoasă, septicemia, pseudoartroza.
Evoluţia normală a unei fracturi este către formarea unui ţesut de reparaţie de tip osos
care se numeşte calus şi care va suda între ele fragmentele osoase, realizând refacerea
continuităţii osului, deci vindecarea biologică şi funcţională.
Pentru a ajunge la vindecare se trece prin faza de calus conjunctiv şi prin faza de calus
osos.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă se fac între 30 şi 90 de zile.

3
Constituirea calusului osos şi variaţiile de timp pînă la consolidarea definitivă depind de :
vârsta bolnavului, dimensiunile osului, modul de aşezare a fragmentelor osoase, numărul
total al fracturilor concomitente, starea biologică generală şi calitatea tratamentului.
De o majoră utilitate este examenul radiologic, care dă informaţii asupra modului de
constituire a calusului şi a cavităţii acestuia, precum şi asupra poziţiei fragmentelor
osoase după consolidarea osului fracturat.
În majoritatea cazurilor tratamentul ortopedic este suficient. Tratamentul chirurgical este
rareori indicat. Se aplică după eşecurile imobilizării ortopedice, în fracturile complicate,
deschise şi în cele cu leziuni, vasculonervoase şi fracturi bifocale.
În fracturile transversale, se recurge la reducerea fragmentelor osoase şi la osteosinteză cu
plăci înşurubate, iar în cele oblice şi spiroide lungi, se face fixarea cu şuruburi în planuri
diferite.

4
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI ANATOMICE ŞI FIZIOLOGICE A SCHELETULUI

MEMBRULUI SUPERIOAR DREPT

Scheletul membrului superior este format din scheletul centurii scapulare şi

scheletul membrului superior liber ( scheletul braţului, antebraţului şi mâinii).
Centura scapulară leagă oasele membrului superior de scheletul trunchiului şi este
format din patru oase: două clavicule şi doi omoplaţi.
În mişcările care se produc la nivelul centurii scapulare acţionează următorii
muşchi perechi: deltoidul, supraspinosul, subspinosul, marele şi micul rotund şi
subscapilarul.
Muşchiul deltoid este cel mai voluminos muşchi al centurii scapulare. Are o formă
triunghiulară şi este aşezat deasupra articulaţiei scapulo-humerale.
Clavicula este un os lung, pereche, aşezat în partea anterioară şi superioară a cutieie
toracice, între stern şi omoplat, fiind format din: corp şi două extremităţi. Corpul
claviculei are forma literei „ S” culcat şi prezintă o curbură medială, cu concavitatea
orientată posterior şi o curbură laterală cu concavitatea orientată anterior. Treimea laterală
a corpului este turtităde sus în jos, pe când partea medială este aproape prismatică.
Muşchiul deltoid are originea pe treimea laterală a claviculei, pe faţa superioară şi
marginea laterală a acrominului şi pe marginea superioară a spinei omoplatului. Inserţia
se face pe tuberozitatea deltoidiană ( V-ul deltoidian). După originea fibrelor sale,
deltoidul poate fi împărţit în trei porţiuni: claviculară, acromială şi scapulară.
Deltoidul este inervat de nervul axilar sau circumflex, care provine din plexul brahial.
Când se contractă toate porţiunile deltoidul face abducţia orizontală a braţului, adică
depărtează braţul de trunchi şi-l ridică în poziţie orizontală, în această acţiune, rolul
principal îl joacă porţiunea acromială. Când se contractă porţiunea articulară, braţul este
adus înainte şi rotit în interior, iar când se contractă porţiunea scapulară braţul este tras
înapoi şi rotit în afară.
Omoplatul ( scapula) un os lat, turtit antero-posterior, de formă triunghiulară cu
baza în sus, formează partea posterioară a centurii scapulare şi se găseşte aplicat pe faţa
postero-externă a toracelui, între primul şi al optulea spaţiu intercostal.
Faţa anterioară sau costală este concavă şi aproape netedă, ea se mai numeşte fosa
subscapulară.

5
 Faţa posterioară este convexă şi prezintă o creastă transversală, spina omoplatului, care
începe de pe marginea vertebrală şi se îndreaptă în sus şi lateral, ajungând deasupra
unghiului lateral, unde se termină printr-o apofiză numită acromion. Pe marginea
posterioară a spinei se inseră trapezul ( pe buza superioară) şi deltoidul ( pe buza
inferioară).
Spina omoplatului împarte faşa posterioară a omoplatului într-o fosă supraspinoasă, pe
care se inseră muşchiul supraspionos, şi într-o fosă subspionoasă pe care se inseră la
partea posterioară muşchiul subspinos şi micul rotund.
Pe marginea internă a scapulei se inseră muşchii marelui dinţat şi romboid, iar pe cea
externă, în partea ei cea mai superioară, se găseşte faţeta subglenoidă, pe care se inseră
tendonul lungii porţiuni a muşchiului biceps brahial. Pe unghiul superiointern se inseră
muşchiul unghiular, iar pe unghiul inferior se inseră muşchiul subscapular, marele rotund
şi fasciculele inferioare ale marelui dinţat.
Unghiul superointern prezintă o cavitate, un gât şi o apofiză, cavitatea poartă numele de
cavitate glenoidă, are o formă ovală cu marele ax vertical şi primeşte în afară, înainte şi în
sus, care se articulează cu capul osului humerus.
Deasupra şi înapoi cavităţii glenoide este acromionul prin care omoplatul se articulează
cu clavicula.
Deasupra şi înaintea cavităţii glenoide se află apofiza coracoidă, care se ridică de pe
marginea superioară lateral faţă de incizura subscapulară şi are vârful curbat orizontal
înainte.
Gâtul omoplatului este porţiunea mai îngustă care uneşte cavitatea glenoidă cu corpul
omoplatului. Membrul superior are trei segmente:
 braţul al cărui schelet este format din humerus
 antebraţul, al cărui schelet este format din radius şi ulma ( cubitus)
 mâna, în scheletul căreia deosebim: carpul, metacarpul şi falangele.
Humerusul sau osul braţului este un os lung, prezentând un corp ( diafiza) şi
două extremităţi (epifizele), din care una superioară şi alta inferioară. Prin extremitatea
humerusul se articulează cu centura scapulară în cavitatea glenoidă a omoplatului, iar prin
extremitatea inferioară participă la articulaţia cotului.
Extremitatea superioară prezintă o suprafaţă articulară netedă şi rotunjită
reprezentând cam o treime dintr-o sferă, care se numeşte capul humeral mărginit lateral,
de un şanţ circumferenţial - gâtul anatomic.

6
 Lateral faţă de capul humeral se găsesc două proeminenţe numite tuberculi:
posterior- tuberculul mare şi anterior- tuberculul mic, pe tuberculi se inserează o serie de
muşchi.
Pe faţa anterioară a omoplatului este aşezat muşchiul subscapular, în fosa
subscapulară, cu baza spre muchia medială a omoplatului. Inserţia se face printr-un
tendon, pe tuberculul mic al humerusului. Are originea pe faţa medială a fosei
subscapulare. Este inervat de nervii subscapulari. Subscapularul contribuie la menţinerea
capului humeral în cavitatea glenoidă.
Între tuberculi este un şanţ, numit şanţul bicepsului (intertubercular), prin care
trece tendonul porţiunii lungi a muşchiului biceps. Sub tuberculi, la nivelul unde se
uneşte extremitatea superioară cu diafiza, se află gâtul chirurgical.
Corpul sau diafiza are forma unei prisme triunghiulare, puţin răsucită în lung, şi
prezintă trei feţe: faţa laterală, faţa medială şi faţa posterioară. Faţa laterală prezintă, cam
în regiunea mijlocie, tuberozitatea deltoidiană sau V-ul deltoidian (de forma literei V), pe
care se inserează muşchiul deltoid.
Extremitatea inferioară se deosebeşte de cea superioară, prin faptul că este turtită
antero-posterior. Ea prezintă o porţiune articulară şi proeminenţe pentru inserţiile
musculare, precum şi un număr de fosete, în care se mişcă extremităţile oaselor
antebraţului.
Porţiunea articulară are o parte care corespunde capului ulnei şi prezintă o
suprafaţă articulară cu formă de scripete, numită trohleea humerală.Deasupra trohleei, pe
faţa anterioară, se găseşte o gropiţă, numită fosa coranoidă, în care pătrunde apofiza
coronoidă a ulnei, iar pe faţa posterioară o gropiţă mai mare foseta olecraniană unde
pătrunde olecranul. O alta corespunde osului radius şi are forma unei proeminenţe
emisferice, aşezată lateral faţă de trohlee, numindu-se capitulul humeral sau condilul
humeral.
Pe părţile laterale ale acestei extremităţi sunt două proeminenţe, epicondilii, unul aşezat
lateral, epicondilul extern, şi unul aşezat medial, epicondilul intern. Epicondilii servesc
pentru inserţia unor muşchi.
Faţa posterioară este împărţită în două de un şanţ care se îndreaptă oblic în jos ţi în afară
( şanţul de torsiune) şi pe toată lungimea ei se inseră tricepsul brahial. În şanţul de
torsiune se găsesc nervul radial, artera humerală profundă şi venele.

7
 CAPITOLUL II
FRACTURILE.GENERALITĂŢI
II.1.Definiţie
Prin fractură se înţelege întreruperea totală sau parţială a continuităţii morfo-funcţionale a
unui os, însoţită de o serie de tulburări reflexo-neuro-endocrine, vasculare, umorale,
generale şi locale, apărută ca urmare a acţiunii diverşilor factori mecanici.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic, cu repercusiune locală, ci un proces
patologic complex, care angajează întreg organismul. Fractura este deci şi o boală
generală, cu dereglări postraumatice generale, declanşată mai ales prin intermediul
sistemului nervos..

II..2.Clasificare
1. – din punct de vedere al cavităţii osului se întâlnesc:
- fracturi ale oaselor sănătoase;
- fracturi ale oaselor patologice,
2. – după aspectul ţesuturilor şi tegumentelor segmentului fracturat:
- fracturi închise ( segmentele osoase sunt acoperite integral de piele);
- fracturi deschise ( tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate şi osul ajunge în
contact cu exteriorul.
3. – după felul cum arată linia de fractură ce inserează circumferinţa osului:
- fracturi complete ( cu două segmente);
- fracturi incomplete ( în care linia de fractură nu inserează circumferinţa osului);
- fracturi cominutive ( cu mai multe fragmente mari şi mici);
4. - din punct de vedere al deplasării fragmentelor osoase:
- fracturi fără deplasare ( când nu a avut loc deplasarea fragmentelor osoase);
- fracturi cu deplasare ( când fragmentele osoase sunt deplasate între ele longitudinal,
lateral, prin răsucire etc.)
5. – după gradul de mobilitate al focarului de fractură, fracturile se mai pot împărţi în:
- fracturi stabile ( uneori angrenate);
- fracturi instabile ( libere, mobile);

II .3. Fracturile humerusului

8
 Humerusul, care alcătuieşte scheletul braţului, este un os lung şi prezintă o
extremitate superioară, un corp şi o extremitate inferioară.
Fracturile de humerus sunt frecvente şi se întâlnesc la toate vârstele. Se disting trei
tipuri de fracturi în funcţie de sediu:
A) Fracturi ale extremităţii proximale a humerusului;
B) Fracturi ale diafizei humerale;
C) fracturi ale extremităţii distale a humerusului.
A) Fracturile extremităţii proximale a humerusului sunt facturile situate proximal de
inserţia pectoralului mare pe humerus.
B) Fracturile diafizei humerale – fracturile situate între gâtul chirurgical şi regiunea
supracondiliană a humerusului.
C) Fracturile extremităţii distale a humerusului sunt fracturile de humerus situate
dedesubtul unei linii convenţionale ce trece transversal, la patru laturi de deget deasupra
plicii cotului. La acest nivel există mai multe tipuri de fracturi, cele mai des întâlnite
fiind:
- fracturi supracondiliene ( 40%);
- fracturile condilului extern ( 25%);
- fracturile epitrohleei ( 15 %).
Celelalte tipuri de fractură la acest nivel sunt mai rare. Acestea sunt:
- fracturile supra- şi intercondiliene;
- fracturile epicondilului;
- fracturile condilului intern;
- fracturile diacondiliene;
- fracturile capitelului.
Aceste fracturi sunt mai frecvente la copii şi tineri, decât la adulţi. În 85% din cazuri,
ele se produc între 5 şi 10 ani; 2/3 din acestea se observă la bărbaţi.
Fracturile supracondiliene. Extremitatea distală a humerusului, numită şi paleta
humerală, prezintă porţiunea articulară formată din condil şi trohlee, prelungite, respectiv,
cele două proeminenţe epifizare: epicondil şi epitrohlee.
Cele mai multe fracturi survin în zona situată supraarticulară.

II.4. Etiopatogenie

9
 Fracturile extremităţii proximale a humerusului sunt cele mai frecvente fracturi ale
humerusului la adultul vârsnic, mai ales de sex feminin. Osteoporoza favorizează sediul
fracturii la acest nivel, unde structura şi rezistenţa osului se modifică.
Mecanismul de producere este frecvent indirect, prin căderea pe mână sau cot, cu
braţul în abducţie, ori mai rar, prin torsiuni brutale ale braţului. Mult mai rar se produc
prin mecanism direct, printr-o cădere pe umăr sau printr-o lovitură primitivă la acest
nivel.
Fracturile diafizei hemurale sunt mai rare decât cele ale extremităţii proximale şi
afectează îndeosebi tinerii. Copiii fac rar aceste fracturi. La nou-născuţi se pot întâlni
fractura obstetricală a humerusului, la manevra de degajare a braţului în timpul naşterii.
Mecanismul de producere este mai ales indirect, prin căderea în mână sau pe cot
realizând fracturi transversale sau oblice. Torsiunea brutală a braţului produce o fractură
spinoidă. Osul poate ceda şi cu ocazia unui efort mare sau în caz de electroşoc.
Mecanismul direct prin contuzie locală duce la fracturi cominutive sau la fracturi
deschise.
Fracturile supracondiliene sunt cele mai obişnuite fracturi a extremităţii distale
humerale la copil, survin rar la adult. Este o fractură articulară cu consecinţe funcţionale.
Se caracterizează prin asoscierea a două traiecte, unul supracondilian şi altul
intercondilian sau, frecvent prin multiple traiecte, realizând o fractură cominutivă de
deplasare.
Mecanismul de producere poate fi indirect, prin hiperextensia cotului, prin căderea
pe podul palmei cu cotul întins, paleta cedează şi se deplasează posterior. Şi direct, prin
hiperreflexia cotului, datorită unei lovituri puternice la acest nivel, şi prezintă riscul
compromiterii funcţiei cotului.
Fracturile condilului extern - mecanismul de producere este de cele mai multe ori
indirect, fie olecranul, fie cupuşoara radială lovind brusc trohleea, respectiv condilul.
Fracturile epitrohleei – acest tip de fractură se întâlneşte la copiii între 9 şi 14 ani.
Foarte des se constată o dezlipire a epitrohleei. Mecanismul constă într-o smulgere din
partea ligamentului lateral intern, ca şi a muşchilor epitrohleei în cursul unei traume..
Fracturile supra- şi intercondiliene sunt fracturile paletei humerale în forma de T, Y sau
V, caracterizate prin combinarea a două traiecte: unul supracondilian şi altul
intercondilian, separând cei doi condili. Sunt specifice adultului.
Fracturile condilului intern apar în urma unui mecanism direct, care constă în căderea
pe cotul flectat.
10
Fracturile diacondiliene- detaşează întreagă suprafaţa articulară capitulotrohleeană.
Fractura se produce printr-un şoc pe cotul flectat, olecranul izbind şi detaşând suprafaţa
de fragmentul proximal.
Fracturile capitelului sau decalotarea eminenţei capitate sunt fracturile porţiunii
articulare a condilului extern,în care epicondilul lateral rămâne solidar cu fragmentul
diafizometafizar, spre deosebire de fracutra condilului extern în care capitelul face parte
din condilul detaşat.
Mecanismul de producere este prin şoc pe cotul flectat, în urma căruia capul
radial izbeşte şi detaşează capitelul. După importanţa fragmentului osos se descriu două
tipuri:
- Tipul I ( Fractura Kocher-Lorenz): fractura parcelară a calotei cartilaginoase împreună
cu un strat subţire de ţesus osos ( fractură osteocartilaginoasă);
- Tipul al II-lea ( fractura Hohn- Steinthal), cuprinde toată porţiunea articulară a
condilului extern cu un strat important de ţesus osos, uneori cu antrenarea versantului
extern al trohleei. Fragmentul poate să fie la rândul lui divizat. Odată detaşat, fragmentul
se deplasează anterior şi superior, câteodată rotindu-se cu 90 0.

II.5. Anatomopatologie
Clasificarea anatomopatologică a fracturilor extremităţii proximale a humerusului:
1. Fracura gâtului anatomic este interaarticulară şi se produce mai ales la bătrâni.
Uneori este fără deplasare, dar poate suferi şi deplasări mari, unde capul humeral se
răstoarnă sau se luxează antero-intern.
2. Fractura gâtului chirurgical este extraarticulară şi cea mai frecventă. Aceste
fracturi sunt stabile şi instabile.
3. Fractura trohiterului se produce prin contractura violentă a muşchilor rotatori
externi, care deplasează fragmentul în sus şi înapoi.
4. Fractura trohinului este excepţională şi este însoţită de luxaţii posterioare a
capului humeral.
5. Fractura parcelară a capului humeral însoţeşte uneori o fractură a gâtului
anatomic.
6. Fractura- luxaţie a capului humeral este relativ frecventă, fractura producându-
se după luxaţia antero-internă a capului humeral.
7. Decolarea epifizară a adolescenţilor, simplă sau asociată cu o fractură
parcelară.
11
Anatomopatologia:
1. Anatomopatologia în fracturile diafizei humerale- sediul cel mai comun este în
treimea medie a diafizei, în vecinătatea şanţului de torsiune, unde nervul radial poate să
fie interceptat. Sub acţiunea muşchilor deltoid, scapulohumerali şi a gravitaţiei,
fragmentele sunt deplasate, rezultând o deformaţie cu unghiul deschis înăuntru şi înapoi,
în care fragmentul proximal se aşază în abducţie iar cel distal rămâne vertical şi în rotaţie
internă cu decalaj faţă de cel proximal.
Fragmentele se pot încăleca, producând scurtare. În general sunt instabile din
cauza contactului interfragmentar redus şi supus de forţe musculare contrarii. Cel de al
treilea fragment intermediar, când există, creşte instabilitatea fragmentelor.
Fracturile fără deplasare sau incomplete sunt rar întâlnite la acest nivel.
2. Anatomopatologia în fracturile extremităţii distale a humerusului- fracturile
supracondiliene cel mai frecvent, traiectul de fractură se întinde transversal, imediat
deasupra epicondilului şi epitrohleei.
3. Anatomopatologia în fracturile condilului extern – traiectul de fractură începe
deasupra epicondilului şi descinde oblic în jos şi înăuntru până la şanţul trohlean.
4. Anatomopatologia în fracturile epitrohleei – sub acţiunea muşchilor
epitrohleeni, fragmentul se deplasează uneori, chiar intraarticular, alteori lezează nervul
ulnar. Traiectul de fractură este vertical şi separă epitrohleea de metafiză.
5. Anatomopatologia în fracturile supra- şi intercondiliene- sunt fracturi articulare
cu consecinţe funcţuinale. Se caracterizează prin asocierea a două traiecte, unul
supracondilian şi altul intercondilian sau, frecvent, prin multiple traiecte, realizând o
fractură cominutivă cu deplasare.
6. Anatomopatologia în fracturile condilului intern – prezintă un traiect oblic
care pleacă de la marginea internă a metafizei, dedeasupra epitrohleei, şi se îndreaptă în
jos şi în afară atingând fie şanţul trohleean, fie şanţul capitulotrohleean. Fragmentul
condilian intern poate să fie deplasat sau chiar rotat, sub acţiunea muşchilor epitrohleeni.
7. Anatomopatologia în fractura diacondiliană- detaşează întreaga suprafaţă
articulară capitulotrohleeană, printr-un traiect oblic sau orizontal situat imediat sub cei
doi epicondili. Pot să existe şi traiecte secundare care fragmentează suprafaţa articulară.
8. Anatomopatologia în fractura capitelului- este fractura porţiunii articulare a
condilului extern, în care epicondilul lateral rămâne solidar cu fragmentul
diafizometafizar, dpre deosebire de fractura condilului extern în care capitelul face parte
din condilul detaşat.
12
II.6. Simptomatologia
Fractura împreună cu leziunile părţilor moi, inclusiv hematomul local sau difuz,
constituie focarul de fractură. Acest focar de fractură este centrul de unde pleacă toate
tulburările, care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim în acest tablou clinic: semne
generale şi semne locale.
Semne generale
Simptomele generale care însoţesc bolnavul traumatizat, cu fractură, depind de
intensitatea traumatismului, de reactivitate generală a organismului şi de mobilitatea
sistemului nervos în momentul accidentului. Bolnavul are o stare generală mai mult sau
mai puţin alterată, cu o indispoziţie generală, agitaţie, cefalee, polakiurie, frison şi
temperatură care poate ajunge până la 390 C. Aceste simptome dispar după imobilizare în
scurt timp.
În alte împrejurări, tulburările sunt mult mai grave şi duc la instalarea şocului
trumatic, mai ales în cazul unui traumatism.
Semne locale
Acestea pot fi de probabilitate şi de certitudine.
Semne locale de probabilitate sunt:
Durerea care este o durere vie, intensă, maximă într-un punct fix şi care se
intensifică mult atunci când mişcăm fragmentele osoase. Durerea poate localiza destul de
exact locul fracturii. Durerea puternică poate declanşa şocul traumatic.
Echimoza apare la scurt timp după ce s-a produs fractura, în cazul fracturilor
osoase superficiale şi mult mai târziu în cazul oaselor acoperite de mase musculare mari.
Hematomul este, de obicei, redus. Dacă s-a produs ruperea unui vas mare, el este
extrem de voluminos, declanşând chiar un şoc hemoragic.
Deformarea regiunii este un semn clinic de valoare. Această deformare este
foarte uşor vizibilă, de cele mai multe ori, şi are aspecte tipice, pe baza cărora se pune
diagnosticul de fractură, excluzând un hematom sau o luxaţie.
Scurtarea regiunii poate fi de cele mai multe ori insesizabilă. Este evidentă în
cazul fracturilor oaselor lungi unice. Scurtarea este un semn îndoielnic de fractură, ea se
poate întâlni şi în luxaţii.
Impotenţa funcţională este datorită lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Este
cel puţin evidentă, în cazul fracturilor incomplete sau cu fragmente bine angrenate.
Semne locale de certitudine
13
 Mobilitate anormală înseamnă descoperirea unei mişcări neobişnuite acolo unde
nu există în mod normal. Dacă aceasta există, avem certitudinea de fractură. Lipsa acestui
semn nu arată integritatea osului. El poate fi fisurat cu fragmente îndinţate. Manevrele de
depistare trebuie să fie foarte blânde.
Crepitaţia osoasă este un semn foarte important şi se constată odată cu căutarea
mobilităţii anormale. Mişcarea foarte blândă a fragmentelor osoase produce un zgomot
caracteristic, aspru, care se simte, atât la mână, cât şi la auz.
Frecătura osoasă lipseşte într-o fractură completă, atunci când între fragmente se
interpun părţi moi.
Netransmisibilitatea mişcării se constată atunci când bolnavul, învingând
suferinţa, poate face o mişcare într-o parte a segmentului, nu se transmite celeilalte părţi.
Interpunerea continuităţii osului poate fi constatată odată cu deformarea
regiunii. Acest semn se găseşte de exemplu în fractura olecranului, acesta fiind îndepărtat
de acţiunea tricepsului.
Pe lângă aceste semne clinice de ordin mecanic, se mai găsesc semne clinice de
ordin mecanic, după ziua a doua:
- flictemele sunt rezultatul decolării epidermei de către plasma sau sângele ieşit
din focarul de fractură. Flictemele conţin un lichid galben- murdar.
- edemul local apare datorită vasodilataţiei locale crescute, în urma tulburărilor
circulatorii locale, care apar reflexe sau prin compresiunea vaselor de întoarcere.
- temperatura locală ridicată : tegumentele din jurul focarului de fractură cu o
temperatură mai ridicată datorită vasodilatăţii locale crescute.

Simptomatologia în fracturile extremităţii proximale a humerusului.

În cazul fracturilor gâtului chirurgical fără deplasare sau cu deplasare însă
angrenate, sau în fracturile incomplete la copil, simptomele sunt mai reduse: jenă
funcţională şi tumefacţie modestă.
În fractura cu deplasare, accidental are impotenţă funcţională, cu umăr tumefiat şi
deformat cu depresiune externă ca o „ lovitură de topor”, braţul fiind depărtat de corp în
fracturile prin abducţie.
Această abducţie se reduce dacă apasă pe cot dar se reproduce spre deosebire de
luxaţia umărului, unde abducţia braţului este ireductibilă.
Echinoza care apare la partea internă a braţului se întinde până la antebraţ şi, de la
axilă, pe teaca marelui dorsal până la creasta iliacă, este tipică. Palparea trezeşte o durere
14
vie în punct fix, sub acromion şi în axilă. Totodată se percepe o mobilitate osoasă
anormală însoţită de crepitaţie, semn patognomonic de fractură neangrenată. Măsurarea
distanţei acromioepicondiliene arată a scurtare moderată.
În fractura gâtului anatomic simptomele sunt mai puţin caracteristice, iar în
fractura trohiterului, la durerea subacromială se adaugă scăderea rotaţiei externe şi a
abducţiei braţului.
Simptomatologia în fracturile diafizei hemurale
În fractura cu deplasare se constată deformarea caracteristică, tumefacţia,
scurtarea distanţei acromioepicondiliene, echimoze. La palpare se percep durerile în
puncte osoase fixe şi mobilizarea anormală însoţită de crepitaţii osoase care se caută cu
delicateţe pentru a nu provoca complicaţii. Lipsa crepitaţiei osoase sugerează o
interpoziţie musculofibroasă. Impotenţa funcţională este completă. Examenul se
completează obligatoriu cu cercetarea eventualei leziuni a nervului radial şi cu palparea
arterei humerale.
Simptomatologia în fracturile extremităţii distale a humerusului:
1. fracturile supracondiliene. La inspecţie, apare deformarea caracteristică a
cotului cu plica cotului „ plină”, olecranul deplasat şi proeminent. Durerea este prezentă
prin palparea liniei epicondiloepitrohleene. Se verifică pulsul radial, mobilitatea degetelor
şi se consemnează eventuala cianoză şi hipoestezia ( scăderea sensibilităţii cutanate).
2. Simptomatologia în fractura condilului extern – se exteriorizează clinic prin
tumefacţia cotului, predominant extern şi mobilitatea dureroasă anormală în valgus a
antebraţului. Uneori se poate asocia o luxaţie laterală a cotului.
3. Simptomatologia în fractura epitrohleei- bolnavul acuză dureri la nivelul
epitrohleei, care sunt accentuate la palpare. Întotdeauna trebuie cercetate semnele
atingerii posibile a nervului radial.
4. Simptomatologia în fracturile supra- şi intercondiliene- în aceste fracturi
întâlnim un hematom voluminos, care deformează considerabil cotul. Numai radiografia
poate da un bilanţ exact al leziunilor produse.
5. Simptomatologia în fractura condilului intern- clinic fractura se exteriorizează
prin tumefacţia internă a cotului, mobilitate anormală în varus, durere şi limitarea
mişcărilor de flexie- extensie a cotului.
6. Simptomatologia în fractura diacondiliană – clinic fractura se manifestă prin
tumefacţia cotului, dureri şi impotenţă funcţională.

15
 7. Simptomatologia în fractura capitelului- clinic, fractura se exteriorizează prin
tumefacţia cotului şi apariţia unei echimoze externe. Mişcările de extensie şi de supinaţie
sunt dureroase şi limitate, capul radial antrenând mobilizarea fragmentului fracturat.
II.7. Radiografia fracturilor
Radiografia fracturilor extremităţii proximale a humerusului
Se execută din faţă şi din profil. Dacă mobilitatea braţului pentru incidenţa de
profil este imposibilă, se recurge la profilul transtoracic.
Radiografia fracturii diafizei humerale
Radiografia de faţă şi de profil precizează sediul, traiectul fracturii şi sensul
deplasărilor. În unele cazuri se discută posibilitatea unei fracturi pe os patologic,
îndeosebi pe fondul unei metastaze carcinomatoase, pe al unui chist osos sau pe
osteomielită cronică. În plus, radiografia facilitează indicaţiile terapeutice.

II.7.3. Radiografia fracturilor extremităţii distale a humerusului:

1. Radiografia în fracturile supracondiliene- radiografia de faţă şi profil stabileşte
felul şi amlpoarea deplasării fragmentelor osoase, precum şi traiectul fracturii.
2. Radiografia în fractura condilului extern. Radiografic, traiectul de fractură se
dirijează oblic în jos şi înăuntru, de la coricala laterală a metafizei spre şanţul
capitulotrohleean ( fractura de tip I după Milch) sau spre şanţul trohleean ( fractura de tip
II). Deplasarea fragmentului condilian prin contractura muşchilor epicondilieni se face în
afară şi înapoi ajungând cu suprafaţa fracturară răsturnată. Sunt de prevăzut repercursiuni
articulare importante: calus vicios în valgus sau chiar pseudartroză în deplasările mari,
redoase strânsă sau artroză secundară a cotului.
3. Radiografia în fractura epitrohleei Radiografia localizează fragmentul.
4. Radiografia în fracturile supra- şi intercondiliene. Radiografia atestă prezenţa
fracturii, sediul, deplasările şi eventuala cominuţie. Aspectele radiografice se împart în 4
tipuri:
a) fractură fără deplasare;
b) fractură cu deplasarea celor doi condili translaţi lateral de fragmentul diafizar care
pătrunde între ei;
c) fractura cominutivă cu deplasarea condililor humerali şi interpoziţie de părţi moi.
5. Radiografia în fractura diacondiliană. Radiografia de faţă poate să fie
neconcludentă, profilul însă evidenţiază fragmentul deplasat. Consecinţele funcţionale
sunt limpede de întrevăzut: blocarea mişcărilor cotului.
16
 6. . Radiografia în fractura capitelului. Radiografia de faţă poate să deceleze un
mic fragment liber situat între humerus şi capul radial ( tipul I). În tipul al II-lea apare un
dublu contur al regiunii capitulotrohleene, dat de conturul articular normal peste care se
suprapune conturul fragmentului osteocartilaginos. Radiografia de profil este revelatoare.

II.8. Diagnosticul
II.8.1. Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul pozitiv în fracturile extremităţii proximale a humerusului se pune pe baza
semnelor clinicoradiologice.
Diagnosticul pozitiv în fracturile diafizei hemurale se pune pe baza semnelor clinice şi
a radiografiilor de faţă şi profil, prin care se precizează sediul şi forma fracturii. De
asemenea se poate preciza existenţa unei fracturi patologice pe fondul unei metastaze,
distrofii osoase sau al unei osteomielite cronice.
Diagnosticul pozitiv în fracturile extremităţii distale a humerusului
1. Diagnosticul pozitiv în fracturile supracondiliene se pune pe baza semnelor
clinicoradiologice
2. Diagnosticul pozitiv în fractura epitrohleei se pune pe baza semnelor
clinicoradiologice
3. Diagnosticul pozitiv în fracturile condilului extern diagnosticul se poate
preciza numai radiografic.
4. . Diagnosticul pozitiv în fracturile supra- şi intercondiliene se poate preciza
cu exactitate numai radiologic.
II.8.2. Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial în fracturile extremităţii proximale a humerusului. În
diagnosticul diferenţial se exclud contuzia simplă a umărului, luxaţia scapulohumerală cu
sau fără fractura trohiterului, fractura gâtului omoplatului sau a acromionului, fractura
patologică.

II.9. Complicaţiile fracturilor

Complicaţiile cele mai frecvente şi mai importante în cazul fracturilor sunt:
Şocul traumatic
socul hemoragic
Flebita este o complicaţie frecventă şi gravă şi apare datorită tulburărilor circulatorii şi
de coagulare cu punct de plecare din focarul de fractură şi imobilizării.
17
Embolita se datorează unui embol care pleacă din focarul de fractură şi ajunge la
plamân, dând o embolie pulmonară, sau poate depăşi plămânul şi să dea o embolie
cerebrală, ori o embolie pe vasele coronare cardiace.
Congestia pulmonară este întâlnită frecvent la bătrâni, mai ales atunci când ei stau
complet întinşi în pat. Congestia poate duce repede la bronho-pneumonie gravă.
Diabetul dacă există, latent sau fără mare importanţă înainte, poate să se accentueze
adeseori după fracturi.
Hemartroza poate apare în cazul fracturilor din vecinătatea articulaţiilor. Incorect
tratată, o hemartroză poate duce la artroză.
Întreruperea de părţi moi între fragmentele osoase poate duce la hemoragii mari. Când
vasele principale sunt comprimate, se poate produce contractura ischemică Volkmann.
Compresiune, elongarea sau ruperea trunchiurilor nervoase care dau parestezii,
paralizii.
Septicemia este o infecţie gravă în cazul fracturilor deschise, produsă de cei mai diferiţi
microbi: stafilococul, streptococul, diverşi coci, bacilul coli, bacilul tetanic, bacilul
pioceanic, bacteriile anaerobe etc.
Gangrena gazoasă este cea mai gravă complicaţie a unei fracturi deschise.
Calusul întârziat este atunci când calusul nu se întâlneşte, prin depunerea sărurilor
calcare, în intervalul de timp pe care-l cere marea majoritate a cazurilor similare.
Calusul vicios apare atunci când fractura nu a fost redusă corect sau dacă în focarul de
fractură s-a produs o supuraţie şi care depăşeţte mult limitele osului, având o suprafaşă
neregulată.
Pseudoartroza înseamnă formarea între fragmentele osoase fracturate a unui ţesut fibros,
în locul unuia osos, dur.
Edemul, tulburările vasculare şi trofice apar în urma imobilizării prelungite şi
neinstituirea unui tratament funcţional corespunzător.
Edemul de freastră
Rigiditate articulară.
Complicaţiile fracturilor extremităţii proximale a humerusului. Complicaţiile sunt:
- precoce survin prin deplasarea internă şi în sus a fragmentului diafizar, care poate să
lezeze pachetul vasculonervos axilar şi tegumentele, printr-un fragment diafizar care
poate deschide fractura.

18
- tardive sunt: calusul vicios cu unghiulare şi decalaj care limitează mişcările articulare;
redori articulare cu artroză secundară; pseudartroză întâlnită cu ocazia unor deplasări
mari.
Complicaţiile fracturilor diafizei humerale pot fi imediate şi tardive complicaţia
imediată cea mai reductibilă este leziunea nervului radial. Nervul poate fi interesat chiar
în momentul accidentului prin contuzie sau înţepare sau mai tardive, în timpul manevrei
de reducere ortopedică sau chirurgicală. Rezultă un sindrom de paralizie, cu aspect
caracteristic al mânii” în gât de lebedă”, a cărui evoluţie este în raport cu gradul
traumatizării şi tratamentului instituit.
Lezarea vaselor humerale, complicaţie rară, se manifestă printr-un sindrom de ischemie
periferică.
Fractura deschisă este foarte rar întâlnită, diafiza fiind bine protejată de muşchi.
Dintre complicaţiile tardive, cea mai frecvent întâlnită este pseudartroza, care apare după
interpoziţia musculofibroasă sau după un tratament incorect.
Osteomielita cronică fistulizată apare după fractura deschisă sau osteosinteza supurată şi
care duce la pseudartroze fistulizate, calus vicios, redori articulare şi chiar la malignizarea
traiectului fistulos.
Calusul vicios devine complicaţie când prin volumul său jenează funcţia articulară sau
când nervul radial este inclus în calus, situaţie excepţională.
Redorile articulaţiilor vecine sunt greu de evitat. La adulţi, în formele necomplicate şi
corect tratate, consolidarea are loc printr-un calus de obicei secundar, în medie după 6
săptămâni pentru fracturile spiroide şi oblice şi după 8 săptămâni pentru fracturile
transversale şi cominutive.
Complicaţiile fracturilor extremităţii distale a humerusului
1. Complicaţiile fracturilor supracondiliene sunt imediate, secundare şi tardive.
Complicaţiile imediate sunt:
- deschiderea focarului de fractură;
- leziuni vasculare: artera humerală poate fi comprimată, contuzionată sau chiar ruptă;
aceste leziuni vasculare pot sta la originea unor complicaţii secundare: este vorba de
sindromul Volkmann;
complicaţii nervoase: - interesând nervul radial, medial şi cubital.
Complicaţiile secundare sunt:
-nervoase: în cursul formării calusului, nervii radial şi median pot fi întinşi sau închişi în
calusul vicios sau hipertrofic.
19
- ischemie: sindromul Volkmann este complicaţia secundară caracterizată prin. dureri
violente la nivelul antebraţului şi mâinii, edemul şi cianoza mâinii şi a degetelor, precum
şi tulburării de motilitate ale acestora. Aceste semne pot apare tardiv sau după reducere şi
imobilizare gipsată.
Complicaţiile tardive sunt:
- calusul vicios
- osificările periarticulare se datoresc fragmentelor osteoperiostice eliberate de fractură.
2. Complicaţiile fracturii condilului extern
complicaţia precoce cea mai frecventă este asocierea fracturii cu luxaţie de cot. Tardiv,
întâlnim pseudartroza şi calusuri vicioase.
3. Complicaţiile fracturilor supra- şi intercondiliene:
- fracturi deschise, paralizii primitive, leziuni vasculare, sindromul Volkmannn, redori,
anchiloze, calusuri vicioase.

II.10. Evoluţia fracturilor

Evoluţia normală a unei fracturi este către formarea unui ţesut de reparaţie de tip osos
care se numeşte calus şi care va suda între ele fragmentele osoase, realizând refacerea
continuităţii osului, deci vindecarea biologică şi funcţională.
Pentru a ajunge la vindecare se trece prin faza de calus conjunctiv şi prin faza de calus
osos.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă se fac între 30 şi 90 de zile.
Constituirea calusului osos şi variaţiile de timp pînă la consolidarea definitivă depind de :
vârsta bolnavului, dimensiunile osului, modul de aşezare a fragmentelor osoase, numărul
total al fracturilor concomitente, starea biologică generală şi calitatea tratamentului.
Semnele vindecării fracturii sunt:
- dispariţia durerii din focarul de fractură;
- revenirea la normal a temperaturii locale;
- dispariţia mobilităţii anormale;
- dispariţia impotenţei funcţionale.
De o majoră utilitate este examenul radiologic, care dă informaţii asupra modului de
constituire a calusului şi a cavităţii acestuia, precum şi asupra poziţiei fragmentelor
osoase după consolidarea osului fracturat.
Evoluţia în fracturile extremităţii proximale a humerusului

20
- spre consolidare se produce între 3-4 săptămâni, fiind fragmente de ţesut spongios, bine
vascularizate şi frecvent impactate.
Evoluţia în fracturile diafizei humerale
În formele necomplicate şi bine tratate, consolidarea se face aproximativ pentru fracturile
spiroide şi oblice, în 6 săptămâni iar pentru cele transversale şi cominutive în 8
săptămâni.
Întârzierea consolidării este datorată fragmentelor care îşi pierd contactul reciproc, cu o
corticală groasă şi slab vascularizată.
Evoluţia în fracturile extremităţii distale a humerusului
1. Evoluţia în fracturile supracondiliene- acest tip de fracturi consolidează bine, dacă
se face o reducere şi imobilizarea adecvată.
2. Fracturile capitelului – fragmentul rupt se poate necroza sau consolida vicios,
antrenând pierderea funcţiei cotului.
Primul ajutor în fracturile diafizei humerale – constă în imobilizarea cu eşarfă
triunghiulară sau bandaj Desault a braţului accidentat la torace, antebraţul fiind în unghi
drept. Dacă condiţiile permit se va folosi o atelă Kramer aşezată pe toată lungimea
posteroexternă a membrului lezat. Imobilizarea provizorie se poate face şi cu două atele
rigide şi capitonate, având grijă ca acestea să nu comprime parchetul vasculonervos
brahial.

II. 11. Tratamentul

Tratamentul în fracturile extremităţii proximale a humerusului:
- este diferenţiat după forma anatomoclinică a fracturii şi este de cele mai multe ori
ortopedic, cel chirurgical având indicaţii mai rare.
Se urmăreşte în primul rând prevenirea deficitului funcţional articular secundar, paralel
cu asigurarea consolidării. De cele mai multe ori tratamentul este conservator cu
repunerea fragmentelor osoase într-o poziţie cât mai favorabilă funcţiei şi imobilizarea
cât mai scurtă, pentru prevenirea redorilor şi atrofiilor musculare.
Primul ajutor constă în imobilizarea provizorie cu bandaj toraco-brahial tip Desault sau
simplă eşarfă pentru 14 zile, în fracturile gâtului humeral fără deplasare sau deplasare
moderată. La fel se procedează şi în cazul fracturilor cu deplasare ale bătrânilor şi a celor
cu stare generală precară.

21
În fracturile gâtului humeral cu deplasare importantă se recomandă reducerea ortopedică
extemporanee, sub anestezie urmată de imobilizare în bandaj toracobrahial gipsat timp de
aproximativ 4 săptămâni.
Se utilizează şi procedeul de reducere lentă prin aparat gipsat de atârnare ( tip Caldwell)
aparat ce cuprinde antebraţul şi o parte din braţ, fără a cuprinde şi fractura. Rolul lui este
de a efectua o extensie continuă a braţului prin simpla greutate a gipsului şi astfel să
determine reducerea fracturii.
Tratamentul chirurgical se numeşte osteosinteză. Osteosinteza se face în cazul fracturilor
care nu pot fi reduse din cauza interpoziţiei părţilor moi, celor fără contact suficient al
suprafeţelor articulare şi celor complicate.
Osteosinteza se face cu şuruburi, scoabe, plăci înşurubate sau broşe Kirschner.
Postoperator, mobilizarea se face cât mai precoce, la aproximativ 10 zile, pentru o
recuperare funcţională cât mai bună a articulaţiei.
În fractura trohiterului cu deplasare importantă, se recurge la un aparat gipsat
toracobrahial în abducţie de 900, cu rotaţie externă a braţului, dar mult mai sigură este
osteosinteza cu fixare şuruburi.În formele fără deplasare, imobilizarea într-un bandaj,
pentru 10 zile este suficientă.
În fractura trohinului se aplică un bandaj toracic pentru 10 zile.
Decolarea - fractură a epifizei humerale, fără deplasare, se imobilizează pentru 7 zile, iar
când aceasta este cu deplasare se practică reducerea ortopedică. Iar când există o
deplasare importantă se recurge la osteosinteză cu fixare temporară cu broşe.
În fractură- luxaţie a capului humeral, în primele 48 de ore se încearcă reducerea
ortopedică sub anestezie, manevră ce nu reuşeşte de fiecare dată, de aceea se recurge la
reducere prin osteosinteză. Mişcările încep după două săptămâni. La bătrâni şi taraţi se
recomandă un simplu bandaj toracic.
Tratamentul în fracturile diafizei humerale
În majoritatea cazurilor tratamentul ortopedic este suficient, mai cu seamă la copii, prin
aplicarea unui aparat gipsat toracobrahial, timp de 2-3 săptămâni. În confecţionare este
deosebit de utilă aplicarea unei atele în „ U”, care porneşte din axilă, înconjoară cotul şi
se termină, cu un epolet, pe umăr.
Peste atela brahială se trec feşi gipsate, care vor solidariza membrul la torace. Această
imobillizare se practică în cazul fracturilor fără deplasare sau cu deplasare moderată.

22
În fracturile cu deplasare ale diafizei humerale, rezultatele cele mai bune sunt obţinute
prin procedeul de atârnare a braţului timp de 21 de zile, după care se aplică un bandaj
toracobrahial tip Desault, încă 3 săptămâni.
Tratamentul chirurgical este rareori indicat. Se aplică după eşecurile imobilizării
ortopedice, în fracturile complicate, deschise şi în cele cu leziuni, vasculonervoase şi
fracturi bifocale.
În fracturile transversale, se recurge la reducerea fragmentelor osoase şi la osteosinteză cu
plăci înşurubate, iar în cele oblice şi spiroide lungi, se face fixarea cu şuruburi în planuri
diferite.
Tratamentul în fracturile supracondiliene
Reducerea acestor gen de fracturi este uşoară, dar imobilizarea este dificilă deoarece
trebuie evitate compresiunile vasculonervoase.
Modelele ortopedice folosite sunt:
- reducerea ortopedică prin manevre externe, care constau în tracţiune în lungul axului
membrului, reducerea basculării şi corcetarea decalajului, prin rotarea uşor externă a
antebraţului. Imobilizarea se realizează prin aparat gipsat brohioantebrahial circular, cu
cotul în unghi drept.
- reducerea prin extensie continuă se realizează printr-o broşă trecută prin creasta
cubitusului, facându-se astfel o tracţiune dublă: atât în lungul axului braţului, cât şi în
lungul axului antebrohial.
Metoda chirurgicală constă în abordul articulaţiei cotului, reducerea fracturii şi
osteosinteză.
Tratamentul în fracturile condilului extern
Tratamentul este în funcţie de deplasarea fragmentului condilian. Fracturile fără sau cu
minimă deplasare beneficiază de un tratament ortopedic prin imobilizarea gipsată a
cotului în supinaţie, pentru relaxarea musculaturii, timp de 3 săptămâni.
În caz de nereuşită se recurge la tratamentul chirurgical, care constă în fixarea
fragmentului osos cu una sau două broşe şi aplicarea unui aparat gipsat, cu cotul în
semiflecţie, timp de 45 de zile.
Tratamentul fracturilor epitrohleei poate fi ortopedic prin aplicarea unui aparat gipsat în
unghi drept, cu antebraţul în pronaţie.
În cazurile cu pătrunderea intraarticulară a fragmentului, se face tratament chirurgical
pentru extragerea acestuia.

23
Se preferă intervenţia chirurgicală în loc de cea ortopedică deoarece se elimină
posibilitatea peseudartrozelor dureroase şi iritarea nervului cubital.
Tratamentul fracturilor supra- şi intercondiliene
Actualmente se preferă modele ortopedice, prin aplicarea unei broşe transcubital, cu
tracţiune dublă în lungul axului braţului, cât şi în lungul axului antebraţului.
Tracţiunea permite corectarea scurtării, iar prin manevre externe asupra fragmentelor
condiliene, acestea pot fi reduse. Când reducerea este satisfăcătoare se aplică un aparat
gipsat circular, în unghi drept, înglobându-se broşe şi se menţine circa 40 de zile.
Tratamentul fracturilor condilului intern
Fracturile fără deplasare se imobilizează într-o atelă gipsată brahiopalmară, cu antebraţul
în pronaţie pentru relaxarea muşchilor epitrohleeni. În fracturile cu deplasare dificil de
redus şi mai ales de menţinut, se procedează la reducere sângerândă şi osteosinteză cu
şuruburi, urmate de recuperare funcţională precoce.
Tratamentul fracturii diacondiliene în formele cu deplasare minimă constă în
imobilizarea într-o atelă gipsată pentru 2-3 săptămâni, începând posturile alternative
pasive din primele zile şi ulterior, mobilizarea activă. În deplasarea importantă se
recurge, fie la reducerea sângerândă şi la fixare, dificilă şi nesigură, fie de preferat, la
extirparea fragmentului şi mobilizarea precoce a cotului, cu rezultat funcţional nu
întotdeauna favorabil din cauza osificărilor secundare.
Tratamentul fracturii capitelului este preferat cel chirurgical. De regulă, se practică
extirparea fragmentului, urmată de mobilizarea precoce a cotului. În tipul al II-lea cu
fragment mare şi unic se poate încerca reducerea sângerândă şi fixarea cu broşe sau cu
şurub. Din cauza riscului de necroză şi de redoare strânsă secundară se recomandă totuşi
extirparea.
Tramanentul complicaţiilor în fracturile extremităţii proximale a humerusului
În redoarea strânsă a articulaţiei scapulohumerale, se indică un tratament funcţional
complex hidrochinetofizioterapic cu rezultate nu întotdeauna favorabile. Dacă umărul
rămâne blocat şi dureros după epuizarea tratamentului funcţional, se poate indica
artroplastia cu proteză cefalică, excepţional cu proteză totală.
Tratamentul complicaţiilor în fracturile diafizei humerale
Rezolvarea paraliziei după leziunea nervului radial se realizează prin tratamentul corect al
fracturii şi aşteptarea consolidării. Dacă după consolidare la circa 3 luni, nu sunt semne
de regenerare nervoasă, se intervine practicându-se o neuroliză, rareori o sutură nervoasă.

24
Dacă paralizia survine imediat după manevre ortopedice sau chirurgicale, se operează
imediat.
Fractura deschisă se tratează în funcţie de tipul fracturii şi de orarul accidentului. În cazul
fracturilor recente, după toaleta chirurgicală se stabilizează focarul osos cu tijă
centuromedulară sau prin fixator extern. În cazurile mai vechi, se procedează la tehnica
urgenţei amânate: osteosinteză după câteva zile.
Introducerea unui dispozitiv instilator-aspirator, a unei imobilizări gipsate postoperator şi
a unei antibioterapii masive, sunt indispensabile.
Pseudartroza se tratează prin osteosinteză cu placă înşurubată şi aport de grefă spongiosă
în focar.
Tratamentul complicaţiilor în fracturile supracondiliene
În fracturile deschise, pe lângă toaleta plăgii, se face ambraşajul şi imobilizare gipsată.
Leziunile vasculare necesită tratament chirurgical.
Sindromul Volkmann cunoaşte, ca tratament profilactic principal renunţarea la aparate
gipsate în unghi ascuţit; când apar semnele de alarmă, se începe cu suprimarea imediată a
gipsului şi se continuă, eventual, cu aponevrotemia antebraţului sau, uneori, chiar cu
arteriectomie.
În calusuri vicioase se fac osteotomii corectoare.
Tratamentul ortopedic
Reducerea prin extensie continuă
În unele fracturi reducerea fragmentelor nu se poate face pe cale simplă ortopedică. În
acest caz, dacă nu se intervine chirurgical, se recurge la extensia continuă, pe membrul
respectiv. Extensia se face cu o broşă Kirschner, care se trece prin os şi este prinsă apoi
într-o potcoavă ortopedică. De potcoavă se leagă un sistem cu greutăţi, în funcţie de forţa
musculoarăcare trebuie învinsă.
În momentul când, cu ajutorul controlului radiologic s-a constatat reducerea şi aşezarea în
axul normal al osului fracturat se aplică în aparat gipsat.
Reducerea chirurgicală
Cînd reducerea unei fracturi nu a reuşit pe cale ortopedică şi nici prin extensie continuă,
se va recurge la reducere pe cale chirurgicală, aşa-numita cale sângerândă.
Sunt de fapt fracturi care nici nu se pot reduce corect decât prin operaţie: fracturi
cominutive, fracturi care au interpuse părţi noi, cele cu deplasări mari etc. Uneori este
necesar să se folosească procedeul chirurgical pentru a evita lezarea părţilor moi sau
pentru a repara unele leziuni musculare, ale vaselor sau ale nervilor, produse de fractură.
25
Reducerea pe această cale este relativ uşoară, iar menţinerea oaselor fracturate în poziţie
corectă se face cu diferite sisteme de : încercuire cu sârme, fixări cu plăci şi şuruburi,
încercuire cu tijă metalică, fixare cu broşă, încercuire cu grefon osos.
După reducerea pe cale sângerândă, peste segmentul fracturat se aplică un parat gipsat,
timp de 20-30 de zile.
Prognosticul
Prognosticul restaurării formei şi funcţiei membrului fracturat depinde de anatomo-
patologia fracturii, de corecta coaptare şi menţinere a fragmentelor, precum şi de
tratamentul aplicat după aceea.
Evoluţia unei fracturi are un prognostic grav, cînd zdrobirea osoasă surprinde organismul
într-o stare de reactivitate generală scăzută, în dezechilibru sau în insuficienţă de nutriţie,
fie vitaminică, fie calcică, etc.

26
 CAPITOLUL III
EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU PREVENIREA AFECŢIUNILOR
LOCOMOTORII
- alimentaţie echilibrată
 unii factori nutriţionali au efect asupra troficităţii cartilagiului ( acizii graşi nesaturaţi);
 alimentaţie hiperglucidică duce la o creştere a greutăţii corporale constituind un factor
determinant şi agravant al afectării articulaţiilor portante
- evitarea sedentarismului
 inactivitatea duce la scăderea amplitudinii mişcării şi la scăderea forţei musculare
- evitarea efortului fizic excesiv
 efortul fizic excesiv duce la apariţia tendivitelor, a durerilor musculare;
- evitarea frigului
 expunerea prelungită la frig poate exacerba focare de infecţie latentă;
- respectarea unor reguli înaintea efortului fizic:
 antrenament progresiv
 încălzire înainte de efortul propriu-zis
 oprire periodică a efortului pentru recuperare
- poziţionarea corectă în timpul unor activităţi
 ridicarea unor greutăţi de jos cu ambele mâini şi cu genunchii întinşi constituie
factor agresiv pentru coloana vertebrală;
- menţinerea posturii şi aliniamentului corect al corpului
 se previn în acest fel deviaţiile coloanei vertebrale ( cifoză, scolioză)
- tratarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi a altor deficienţe încă din copilărie;
- tratarea infecţiilor microbiene şi virale;
- evitarea mersului prelungit pe teren accidentat
 se evită astfel agravarea suferinţelor şoldului.
- evitarea ortostatismului prelungit
 se protejează articulaţiile portante, oasele şi muşchii scheletici
- menţinerea capacităţii de efort prin mers pe jos, activităţi sportive, exerciţii fizice cu
regularitate.
- evitarea traumatismelor.
 Montarea de bare pe pereţii laterali şi îndepărtarea obstacolelor pentru pacienţii cu
tulburări de vedere, vârstnici, cu tulburări de echilibru;

27
 Folosirea covoarelor antiderapante în jurul toaletei şi în cada de baie;
 Purtarea echipamentului de protecţie adecvat,
 Prevenirea accidentelor rutiere, casnice.
- evitarea factorilor care contribuie la apariţia osteoporozei:
 Dietă bogată în calciu, fumat, consum excesiv de cafea, exces de proteine.

Manevre înainte de imobilizarea provizorie

Înainte de imobilizare, primele manevre de prim ajutor la locul accidentului în entorse,
luxaţii, fracturi închise sunt de o importanţă deosebită. Acordarea greşită a primului
ajutor poate întârzia timpul de vindecare, ori poate provoca infirmităţii sau chiar moartea
traumatizaţilor.
Manevrele de prim ajutor care trebuie avute în vedere înaintea aplicării mijloacelor de
imobilizare sunt:
- eliberarea sau degajarea membrului accidentat ( îndepărtarea de cărămizi, scânduri,
grinzi);
- executarea la nevoie a manevrelor de prim ajutor de importanţă vitală:
resuscitarea cardio-respiratorie, aplicarea garoului, îndepărtarea îmbrăcăminţii devine
necesară numai când există suspiciunea prezenţei unor răni care trebuie curăţate şi
pansate, sau când transportul accidentatului va dura o perioadă de câteva ore.
Se dezbracă întâi membrul sănătos şi se îmbracă întâi membrul bolnav. Când dezbrăcarea
este dificilă, se preferă sacrificarea îmbrăcăminţii prin desccoasere sau prin tărie.
- când este accidentat membrul superior, indiferent de nivelul traumatismului, trebuie
scoase de pe degete inelele ( se invită să o facă bolnavul, iar dacă nu poate singur, va fi
ajutat de salvator). O metodă foarte simplă constă în introducerea unui fir de aţă tare sau a
unei feşi, unsă cu săpun între inel şi deget, care se roteşte apoi împreună cu inelul în jurul
degetului, trăgând totodată spre extremitatea distală a degetului.
Dacă inelul se află pe degetul fracturat se taie inelul cu aprobarea bolnavului.
Axarea membrului superior:
- dacă fractura este la antebraţ:
 se îndoaie încet cotul victimei la 90 0.
 O presoană trage în ax de degetul mâinii
 A doua persoană trage tot în ax, dar în sens contrar, apucând de porţiunea distală a
braţului, imediat deasupra plicii cotului

28
 -dacă fractura este la braţ:
 Se îndoaie cotul la 90 0,
 O persoană trage în ax, apucând de antebraţ în porţiunea proximală a acestuia,
aproape de plica cotului,
 A doua persoană apucă de braţ cu mâinile împreunate în chingă, în axilă şi
trage în sens contrar.
Imobilizarea provizorie a membrului superior
1. Imobilizarea umărului
Indiferent dacă este vorba de entorsă, luxaţie sau fractură, imobilizarea umărului se poate
face cu: mijloace improvizate ( bucăţi de pânză, bucăţi de scândură, bastoane) sau cu
materiale specifice: imobilizarea cu atelă mecanică Cramer, atelă gipsată, atele din
material plastic.
a) Sistem de imobilizare cu mijloace improvizate
Când nu există la îndemână nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umărului poate fi
folosit toracele bolnavului în chip de atelă de fixare.
- Braţul şi antebraţul de partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi
drept.
- Toracele împreună cu membrul superior lipit vor fi înfăşurate cu o pânză tare, prinsă cu
două ace de siguranţă.
- antebraţul membrului imobilizat va fi fixat cu o eşarfă trecută în jurul gâtului. În lipsă
de material ( tifon, pânză), pentru imobilizarea membrului superior poate fi folosit
vestonul bărbătesc prins cu ace de siguranţă.
b) Tehnica imobilizzării provizorii cu pânză dreptunghiulară
Imobilizarea cu ajutorul unei bucăţi dreptunghiulare de tifon sau pânză ( de 1m/60 cm)
este o metodă practică de imobilizare a membrului superior la torace fie direct, fie ca
mijloc suplimentar, după ce s-a aşezat o atelă de imobilizare.
O modalitate de aplicare:
 Pânza dreptunghiulară se îndoaie pe una din diagonale
 Pânza îndoită ( va avea formă triunghiulară cu două colţuri la vârf) se aplică pe faţa
dorsală a toracelui bolnavului astfel: colţurile de la vârful triunghiului aşezate la nivelul
sternului, iar marginea liberă, diagonală, coborâtă mult sub nivelul antebraţului ( fixat cu
cotul în unghi drept).

29
 Marginea liberă (diagonala) se îndoaie, cuprinzând ca într-un jgheab antebraţul; colţurile
rămase anterior la nivelul sternului trec peste umeri (prelungite cu benzi de faşă) şi se
leagă cu colţurile din spate.
Alt sistem de imobilizare cu bazma în patru colţuri pentru braţ şi antebraţ. Există
şi o altă metodă de imobilizare cu pânză dreptunghiulară ( de aceeaşi dimensiune 1m/60
cm):
 Bucata de pânză se secţionează incomplet ( la capete);
 Dreptunghiul de pânză se plasează în spatele victimei;
 Unul din capetele superioare se trece peste umărul sănătos şi se leagă ( încrucişat) cu
capătul inferior, care va îmbrăca umărul şi baraţul de partea accidentată şi se leagă cu al
doilea capăt inferior, ce trece pe sub axila situată de partea sănătoasă.
Aceste mijloace improvizate pot fi folosite de altfel pentru imobilizarea leziunilor
claviculei umărului, braţului şi antebraţului. Astfel, fractura osului antebraţului se poate
imobiliza folosind acelaşi bandaj mare, care se trece însă peste braţul imobilizat anterior
între două scândurele de lemn.
2. Imobilizarea braţului ( humerusului) cu atelă Cramer sau atelă gipsată:
- se măsoară pe membrul superior sănătos ( cu ajutorul unei feşi) lungimea necesară
pentru atelă, astfel încât atela să ajungă de la baza gâtului până la degete, cuprinzând
astfel două articulaţii: articulaţia scapulo-humerală şi articulaţia cotului.
- se alege atela Cramer potrivită la lungime, se căptuşeşte cu un strat de vată pe partea
care vine în contact cu pielea. Vata se fixează la atela metalică cu ture de faşă. Atela se
îndoaie la un capăt sprijinind-o pe genunchi, pentru a se mula pe articulaţia umărului. Se
măsoară apoi lungimea braţului ( folosind drept martor membrul sănătos) de la umăr la
cot, iar la dimensiunea fixată atela se îndoaie încă o dată pentru a cuprinde, mulându-se
şi articulaţia cotului.
- în acest timp alte două persoane execută axarea fracturii şi menţin poziţia corectă în care
urmează să fie imobilizat membrul superior.
- se introduce în axilă o bucată de vată pudrată cu talc, după care se aplică atela preparată
mai înainte ( de la baza gâtului şi până la degete), braţul fiind apropiat de torace, cotul în
unghi drept şi antebraţul în poziţie intermediară.
Observaţie! În cazul atelei gipsate ( după stoarcerea, întinderea şi căptuşirea cu vată,
aceasta se aplică pe membrul superior în aceleaşi condiţii în care este folosită şi atela
Cramer.

30
- fixarea atelei Cramer sau a atelei gipsate se face cu ture circulare de faşă simplă.
Fixarea atelei gipsate se poate face fie cu faşă simplă, fie cu faşă gipsată înmuiată în
prealabil în apă, în care caz se creează un aparat ghipsat circular.
- în cele din urmă membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixează
şi la torace prin faşă circulară ( mai ales când membrul conţine mai multe focare de
fractură).
- antebraţul va fi menţinut cu ajutorul unei eşarfe trecută în jurul gâtului.
- cotul este fixat în poziţie de flexiune în unghi drept (90 0), iar antebraţul în poziţie
intermediară.
- atela de imobilizare ( Cramer sau gipsată) trebuie să prindă umărul, cotul şi pumnul,
fiind îndoită la 90 0 numai la cot.
- este aplicată pe partea posterioară a membrului superior şi se fixează cu ture circulare de
faşă. Antebraţul se suspendă în cele din urmă cu o eşarfă petrecută în jurul gâtului.
Observaţie! În cazuri excepţionale, când nu există altă posibilitate, cotul poate fi
imobilizat în poziţie de unghi drept (90 0) cu ajutorul unui batic triunghiular care se leagă
de gât şi care îmbracă cotul împreună cu braţul şi antebraţul.
La nevoie imobilizarea provizorie se poate face cu ajutorul vestonului bolnavului.

31
 CAPITOLUL IV
PREGĂTIREA PREOPERATORIE

1. pregătirea fizică şi psihică a pacientului

2. pregătire generală: A. Bilanţ clinic
B. Bilanţ paraclinic
3. pregătirea pentru operaţie (sau îngrijiri preoperatorii)

Scop - Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de

prevenire a infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia
postoperatorie.
- Neutralizarea surselor de suprainfecţie,care au originea: la nivelul pielii (incizie); la
distanţă (naso-faringian şi vezică urinară)
- Reducerea posibilităţilor de contaminare ale pielii, prin utilizarea de antiseptice
- Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare recente ori
vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie.

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului

Ajunşi în secţia de chirurgie, pacienţilor trebuie să li se asigure confort fizic şi

psihic.
Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei
chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.
Asistenta medicală are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei să
înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie:
- să-l ajute pe pacient să-şi exprime (gândurile, grijile, teama)
- să-i insufle încredere în echipa operatorie
- să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de
preanestezie; cum va fi aşezat pe masa de operaţie; când va părăsi patul; când va
primi vizite etc.
- să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat.

Asistenta medicală şi toată echipa de îngrijire trebuie să fie pregătită pentru un

răspuns sigur şi încurajator la întrebarea inevitabilă „ ce credeţi,mă mai fac bine?” Uneori
de acest răspuns va depinde starea lui de linişte ulterioară.
Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie disimulate faţă de
pacient.
Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi
promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete încredere în
serviciul în care a fost internat.

32
 Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici dură dar nici cu slăbiciune,
binevoitoare, dar şi autoritară, va reuşi, cu siguranţă, să inspire pacienţilor încredere.
Dacă:
- ea nu va manifesta: răbdare, pricepere, în conducerea unei discuţii de început,
menită să încurajeze bolnavul
- obişnuinţa şi rutina manifestate prin scepticism şi insensibilitate nu sunt combătute
- aspectul exterior nu va arăta sobrietate şi demnitate
- limbajul folosit nu va fi adecvat, pe înţelesul celui cu care stă de vorbă (încrederea
pacientului va scădea şi starea lui psihică va fi defavorabilă).

Pregătire generală

A. BILANŢ Asistenta medicală, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută

CLINIC: asupra pacientului, are obligaţia:
1.Bilanţ cilinc - să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului,
general înălţimea şi greutatea sa (obezitatea şi ca şexia), vârsta aparentă
şi reală, aspectul pielii ( ne ajută să cunoaştem starea de
hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta, faciesul,
mersul, starea psihică
- să urmărească atent şi sistematic, necesităţile pacientului şi
manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor,
ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire
pertinentă şi de calitate
- să ia cunoştinţă de situaţia globală în care se află pacientul şi,
într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante,
schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea
preoperatorie
- să culeagă date din diverse surse: foaia de observaţie, foaia de
temperatură, familia pacientului, ceilalţi membri ai echipei de
îngrijire, însă principala sursă rămâne pacientul. Culegerea
datelor să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru a nu
scăpa problemele importante şi penru a se face o evaluare
corectă a lor
- toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluția
bolii se notează permanent în F.O. și planul de îngrijire, pentru a
obține un tablou clinic exact, care va fi valorificat de echipa de

33
 îngrijire și va fi baza unui nursing de calitate
2.Culegerea de date • a. familiale:
privind - dacă în familie au fost bolnavi cu:
- neoplasme
antecedentele
- diabet
pacientului - H.T.A.
- cardiopatii
- tuberculoză
•b. chirurgicale:
- dacă a mai suferit alte intervenţii
- dacă au avut evoluţie bună
- dacă au fost complicaţii
•c. patologice:
- se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi
intervenţiei
- dacă a avut afecţiuni pulmonare şi dacă este fumător
- afecţiuni cardiace
- tare cronice: diabet, etilism
- epilepsie

3.Urmărirea şi Se va urmări, măsura şi nota:

măsurarea - tensiunea arterială
- pulsul
funcţiilor
- respiraţia
vitale şi vegetative - temperatura
- diureza
- scaunul
4. Examenul Este făcut de medic prin:
clinic pe - inspecţie
- palpare
aparate
- percuţie
- auscultaţie
Este foarte importantă şi utilă cunoașterea examenului clinic pe aparate,
pentru completarea bilanțului clinic preoperator.
B. BILANŢ - completează examenul clinic
- permite o apreciere exactă a viitorului operat
PARACLINIC
- rezultatele examenelor paraclinice depind de
profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele
medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi

34
 patologice sau au pregătit bolnavul pentru investigaţie.
Examenele paraclinice se clasifică în:

1.Examene de - sunt examene de laborator, obligatorii înaintea tuturor intervenţiilor

rutină chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi
indiferent de starea generală a pacientului
- timp de sângerare şi de coagulare
- determinarea grupei sanguine
- hematocrit
- glicemie
- uree sanguină

2.Examene complete - hemoleucograma completă

- V.S.H.
- ionogramă
- E:A.B. (echilibrul acido-bazic)
- coagulograma completă
- probe de disproteinemie
- proteinemie
- transaminaze
- examen de urină
- electrocardiogramă
- radiografie sau radioscopie pulmonară
3. Examene speciale Sunt în funcţie de aparatul sau organul pe care se intervine
• a. Explorarea aparatului respirator
- radioscopia sau radiografia pulmonară
- bronhografia
- tomografia
- explorarea funcţiei pulmonare: - spirometrie
- examenul sputei
• b. Explorarea aparatului cardiovascular
- probe de efort
- oscilometrie, oscilografie
- electrocardiograma, fonocardiograma

35
 - examenul fundului de ochi ( la hipertensivi)
- examenele radiologice:
- arteriografie
- angiocardiografie
- flebografie
- explorări izotopice
- caterism cardiac
- recoltare de sânge pentru: - colesterol
- lipemie
• c. Explorarea tubului digestiv
- examenul radiologic:
- cu substanţe de contrast:
- esofag bariat
- tranzit bariat
- irigografie
- fără substanță de contrast:
- esofagoscopie
- gastroscopie
- duodenoscopie
- colonoscopie
- rectoscopie
- anuscopie
- chimismul gastric
- tubajul duodenal
- examenul materiilor fecale
- examenul cu izotopi radioactivi
- tomografia
• d. Examenul funcţiei hepatice
- explorarea funcţiei excretoare biliare:
- tubaj duodenal
- recoltări de sânge pentru: bilirubină, colesterol
- explorarea funcţiei de coagulare:
- coagulograma completă
- fibrinogen
36
 - explorarea funcţiei metabolice:
- electroforeză, dozare de proteine
- probe de disproteinemie
- lipide, colesterol
- glicemie
- explorarea pancreasului:
- scintigrafie
- arteriografie selectivă pancreatică
- duodenoscopie
- tubaj duodenal (testul secretinei)
- pancreatografie
• e. Explorarea funcţiei renale
- examenul de urină complet, urocultură, ADDIS
- examenul de sânge, uree, acid uric, creatinina, ionograma,
echilibrul acido- bazic (EAB)
- examene endoscopice:
- cistoscopie
- cromocistoscopie
- examene radiologice:
- urografie i.v.
- cistografie
- pielografie
- examene izotopice:
- scintigramă renală
- renogramă izotopică

Pregătirea pentru operaţie

Se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a pacientului.

A. Timp sufficient pacient independent

În ziua precedentă • a. repaos

• b. regim alimentar:

37
 - uşor digerabil

- consum de lichide pentru:

- menţinerea tensiunii arteriale

- dezintoxificarea şi mărirea diurezei

- diminuarea setei postoperatorii

- diminuarea acidozei postoperatorie

c. alte pregătiri pentru intervenţii speciale:

- antibioterapie când se anticipează apariţia unei infecţii
postoperatorii
- spălături vaginale repetate cu antiseptice, pentru intervenţii
ginecologice
- spălătură gastrică în intervenţii laborioase pe stomac
În seara zilei • a. Pregătirea pielii:
precedente - baia generală, la duş,inclusiv spălatul părului (după clisma
evacuatoare)

- se limpezeşte abundent

- se şterge foarte bine

- se verifică regiunea inghinală ombilicul, axila, unghiile

(scurte, fără lac de unghii), picioarele spaţiile interdigitale

- toaleta bucodentară

- toaleta nasului

- ras:

- cât mai aproape posibil de momentul intervenţiei,

pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul
escoriaţiilor cutanate
- cât mai larg în funcţie de zonă
- cu aparat de ras propriu
- folosirea de creme depilatoare (în unele cazuri)
38
 - badijonaj cu alcool, sau alte soluţii antiseptice colorate
- pansament antiseptic uscat
•b. Pregătirea tubului digestiv:
- clismă evacuatoare (cu excepţia intervenţiilor pe
rectocolon) : - nu se dau purgative – se face duş după
clismă

- alimentaţie lejeră:

- supă de legume
- băuturi dulci sau alcaline

În ziua - pacientul nu mai bea

intervenției
a. În cameră (salon):

- se mai face eventual o clismă înaintea intervenţiei

- se îndepărtează bijuterile

- se îndepărtează proteza dentară mobilă ( se păstrează în

cana cu apă)

- se rebadijonează, cu antiseptic colorat, regiunea rasă

- se îmbracă pacientul cu lenjerie curată, în funcţie de

intervenţie

- se pregătesc documentel: F.O., analize, radiografii, care

vor însoţi pacientul

• b. Transportul pacientului în sala de operaţie:

- se face numai însoţit de asistenta medicală, care are
obligaţia să predea pacientul asistentei de anestezie,
împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite
ulterior şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală

- se face brancard, pat rulant, cărucior, în funcţie de boală şi

bolnav

39
 - pacientul trebuie să fie confortabil şi acoperit

• c. În sala de preanestezie:
- se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii
(eczeme, intertrigo etc.)

- se verifică starea de curăţenie: regiunea inghinală,

ombilicul, axilele, spaţiile interdigitale, unghiile

- se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară

- se pregătesc zonele pentru perfuzie, prin badijonare cu

antiseptice colorate

- instalarea sondei urinare ( sau, după caz, se goleşte vezica

urinară) de către asistenta de sală, după spălatul chirurgical
al mainilor, îmbrăcatul cu echipament steril, câmp steril în
zona genito- urinară

• d. În sala de operaţie:
- se execută ultima parte a pregătirii pacientului

- se instalează şi fixează pacientul pe masa de operaţie

- monitorizarea funcţiilor vitale

- obţinerea unui abord venos (ac simplu, branulă, cateter) în

funcţie de intervenţie şi de pacient (acesta este rolul
medicului, dar poate fi şi rol delegat pentru asistenta
medicală)

- pregătirea câmpului operator

- badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţirea pielii

de antisepticul anterior

- badijonarea cu tinctură de iod (sau alt antiseptic colorat),

se face începând cu linia de incizie, de la centru către
periferie şi se termină cu zonele septice

40
 - ajută la instalarea câmpului steril textil

A. Timp sufficient pacient dependent

este obligatoriu 2 toalete generale la pat, în 24 de ore (dacă este posibil, cu săpun
antiseptic)

- în rest pregătirea este aceeaşi ca pentru pacientul independent

B. Pregătirea pacientului în urgenţele chirurgicale

- dat fiind timpul foarte scurt avut la dispoziţie, pregătirea pacientului se face în
acelaşi timp cu pregătire sălii şi a chirurgilor

- pregătirea constă în:

- spălarea cu apă caldă şi săpun numai a zonelor de risc

- raderea cu atenţie pentru a nu provoca escoriaţii
- badijonarea zonei cu un antiseptic colorat
- eventualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent
- golirea conţinutului gastric, prin spălătură gastrică (dacă este cazul)
- în rest, pregătirea preoperatorie este aceeaşi ca pentru pacientul independent

Rolul moral al asistentei medicale

În general, pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală „minoră”, o operaţie fiind
o experienţă nouă, pe care o trăieşte bolnavul.
Teama îi face pe unii pacienţi să refuze operaţia, sub pretextul că ar dori să mai încerce
cu tratament medicamentos, sau că doresc o amânare pentru rezolvarea unei probleme
personale.
În acest sens, rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere.
Aceasta se realizează prin:
• modul de a vorbi cu pacientul
• asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne
• exemple de reuşită a unui operat cu aceiaşi intervenţie
• menţinerea calmului antrenând şi vecinii de salon.
Se vor evita:

41
- contactul cu pacienţii operaţi, care sunt obosiţi, le este rău, au complicaţii, pentru a nu-i
permite să aibă termen de comparaţie;

- de a vorbi urât cu pacientul şi familia acestuia

- să nu faci aprecieri personale asupra chirurgului, anestezistului, intervenţiei şi

diagnosticului. La întrebări dificile, se va răspunde: „ va trebui să întrebăm medicul”

- să se pună în acelaşi salon,împreună, doi pacienţi operaţi, în aceeaşi zi, cu aceeaşi

intervenţie.

Concluzii:
Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea
infecţiilor nosocomiale.
Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat a diferitelor
etape din acestă pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele medicale din secţia de
chirurgie, terapie intensivă şi cele care lucreazăîn sălile de operaţie şi anestezie.
Fiecare secţie este responsabilă de numărul şi frecvenţa eventualelor infecţii, precum şi
de urmărirea, alături de asistentul de igienă, a executării corecte a modului de pregătire
preoperatorie a pacientului.

42
 CAPITOLUL V
PROCESE DE ÎNGRIJIRE
Cazul I

Culegerea de date:

Date relativ stabile:

Nume: L
Prenume: M
Sex: masculin
Data naşterii: 20.01.1969
Vârsta: 42 de ani
Domiciliul: Focşani
C.I. Seria G.B., Nr. 434172
Ocupaţia: şofer
Starea civilă: căsătorit, are 2 copii
Religie: ortodoxă
Data internării: 23.03.2011 ; ora: 8.00
Alergic la: nu prezintă reacţii alergice
Obişnuinţe: - fumează 15 ţigări /zi
- consumă alcool ocazional
- consumă 3 ceşti de cafea/zi
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă
Antecedente personale: - apendicectomie la 11 ani
- boli infecţioase ale copilăriei.
Condiţii de viaţă şi muncă: relative bune.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial.
Diagnostic de internare: fractură de col chirugical humerus drept cu deplasare.

43
 Intervenţie chirurgicală:
a) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă
b) boala pentru care s-a efectuat fractură de col chirugical humerus drept cu
deplasare.
c) Data intervenţiei: 24.03.2011, ora 8.30
Motivele internării: durere de intensitate mare la nivelul humerusului drept, impotenţă
funcţională totală a membrului superior drept.
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,78 m.
G.= 80 Kg
Grup sanguine: B III
RH pozitiv.
Eliminare urinară 5- 6 micţiuni pe zi
Scaun 1 pe zi
Interviul pacientului
Pacientul L.M., în vârstă de 42 de ani, afirmă că a suferit un traumatism, căzând de
la acealaşi nivel. Acuză durere şi de internează în secţia Ortopedie pentru investigaţii şi
tratament.
II. Analiza şi interpretarea datelor:

Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
M. I. – respiraţie de amplitudine norrmală;
- respiraţie de tip costal inferior prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice.
- respiraţie în timpul somnului
R= 18 r/min
- mucoasă respiratorie umedă
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
2. Nevoia de a bea şi a mânca

44
M.I. – mucoasă bucală roz şi umedă
- masticaţie uşoară
- dentiţie bună
- reflex de deglutiţie prezent
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur
3. Nevoia de a elimina
M.I.- urină clară
- numărul de micţiuni 5-6 pe zi
- diureza 1300 ml/ 24 h;
- scaun normal, consistenţă bună, frecvenţa 1 scaun pe zi
M.D. –
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
M.I. – poziţii adecvate în clinostatism, ortostatism şi şezând
M.D. – impotenţă funcţională a membrului superior drept;
- imobilitatea membrului superior drept.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
M.I. – doarme 7-8 ore
M.D. – somn şi odihnă inadecvate calitativ;
- adoarme greu;
- pacientul se simzte oboist, ochi încercănaţi.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
M.I.- haine adecvate climatului, vârstei şi mediului social.
M.D. – dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
M.I. – pacientul este afebril;
– T˚= 36,5˚ C;
– piele de culoare roz, temperatură călduţă.
- temperatura mediului ambient 20˚.
M.D.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.I.- mucoasă umedă, fose nazale libere;
- dentiţie albă.
M.D.- deficit de autoîngrijire din cauza imobilizării membrului superior drept.
9. Nevoia de a evita pericolele
45
M.D. – vulnerabilitate faţă de pericole immediate şi tardive;
– risc de complicaţii;
– anxietate.
10. Nevoia de a comunica
M.I. limbaj clar, précis..
Prezintă organe de simţ integre, este orientat temporo-spaţial.
Comunică cu echipa de îngrijire.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica
religia
M.I. – crede în Dumnezeu, asistă la ceremonii religioase, foloseşte obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
M.I. – este interest de menţinerea locului de muncă
M.D.-
13. Nevoia de a se recrea
M.I. – citeşte ziarul, priveşte la televizor.
M.D. -
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
M.I. – prezintă interes în acumularea cunoştinţelor
M.D.-
III. Departajarea între manifestările de independenţă şi manifestările de
dependenţă
1. Nevoia de a evita pericolele
M.D – vulnerabilitate faţă de pericole;
- risc de complicaţii;
- anxietate.
2. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură.
- imobilitatea membrului superior drept datorită aparatului gisat.
- impotenţo funcţională.
3. Nevoia de a bea şi a mânca
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur.
4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.D. – deficit de autoîngrijire.
5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
46
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- somn şi odihnă inadecvate calitativ.

47
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA I
23.03.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING
CU ROL PROPRIU
Vulnerabilitate faţă Pacientul să Particip la examenul clinic.
de pericole din cauza beneficieze de un -însoţesc pacientul la
fracturii, manifestată mediu de siguranţă servicul radiologic unde se
prin risc de fără acidente şi efectuează prima radiografie
complicaţii infecţii. pentru confirmarea
diagnosticului.
- imobilizez membrul
superior drept în aparat
gipsat, protejând
tegumentele cu pudră de
talc, un strat subţire uniform
de vată peste care se trage
faşa umedă gipsată.-
supravehez aparatul gipsat,
coloraţia degetelor.-
încurajez pacientul să
folosească membrul superior
stâng.
-instalez pacientul într-un
salon aerisit, curat, luminos.
CU ROL DELEGAT
Medicul recomandă: Rezultatul radiografiei –
Recoltarea sângelui fractură cominutivă cu
pentru: uree, acid uric, deplasare col chirurgical,
glicemie, timp Quik, humerus drept. După
timp Hawell, creatinină, imobilizare şi
grup şi RH, VSH, HLG. administrarea
Administrarea: tratamentului
Algocalmin 1 fl i.m. medicamentos durerile s-
Medicul stabileşte au diminuat.
intervenţie chirurgicală a - degete normal
doua zi la ora 8.00. colotrate.
Medicul recomandă - nu prezintă edeme şi
examene paraclinice: cionoză.
EKG şi RX pulmonar. T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
Recuperez rezultatul
analizelor:
VSH=12 mm/h

48
 Măsor şi notez în F.O.: T.A., uree=0,34 g%
R., A.V. şi T. recoltez sânge acid uric=3,5 mg%
prin puncţie venoasă pentru glicemie=0,84 g%0
determinarea VSH în timp Quik= 15 s
eprubetă de culoare meagră. timp Hawell=1'6''
Recoltez sânge pentru Grup B III
examene biochimice în Rh+
eprubetă cu dop roşu; uree, L=6300 mm3
acid uric, glicemie, timp Ht=44%
Quik, timp Hawell, Hb=15,5%
creatinină, grup şi RH. Creatinină =0,8mg%
Administrez Algocalmin 1 fl
la internare prin tehnica
injecţiei i.m. însoţesc
pacientul în vederea
controlului radiologic şi
EKG şi la serviiul radiologic
în vederea efectuării RX
pulmonar.
Imobilitatea Pacientul să-şi Ajut pacientul la schimbarea Pacientul necesită sprijin
membrului superior menţină poziţiei în pat la 2 ore, şi supraveghere. Nu
drept datorită integritatea recomand pacientului să facă prezintă semen de
aparatului gipsat, tegumentelor şi a mişcări active şi passive ale complicaţii.
maniferstată prin activităţii extremităţilor membrului Uşoară diminuare a
imposibilitatea articulare. superior drept afectat. durerilor.
efectuarii mişcărilor Pregătesc psihic pacientul
cu membrul afectat. pentru intervenţia
chirurgicală. Suplinesc
pacientul în satisfacerea
celorlalte nevoi.
însoţesc pacientul pentru
efectuarea radiografiilor de

49
 control.
Dificultatea în a se Pacientul să fie Respect orele meselor. Medicul recomandă: Până la ora 18 pacientul a
alimenta şi hidrata echilibrat hidro- Ajut pacientul să bea şi să se Regim hidric începând cu consumat supă de
singur datorită electro-litic, alimenteze adecvat. ora 18, seara dinaintea zarzavat, brânză de vaci
imobilităţii nutriţional şi Asigur un climat cald, intervenţiei chirurgicale. 200 mg.
membrului superior caloric: 2500 ml confortabil. Hidratare 2500 ml ceai.
drept manifestată prin lichid/zi, 25k Informez pacientul să nu De la ora 18 regimul
imotenţa membrului cal/kg corp/zi. consumenimic în dimineaţa alimentar va fi hidric
superior drept. intervenţiei. format din ceai şi apă.
Deficit de Să prezinte Pregătesc câmpul operator la Tegumente şi mucoase
autoîngrijire din tegumente şi nivelul tegumentului prin curate. S-a efectuat
cauza imobilizării în mucoase curate. raderea piloziţăţii şi pregătirea tegumentului
aparat gipsat dezinfecţia tegumentului cu pentru intervenţia
manifestată prin betadină. chirurgicală.
incapacitatea de ase Izolez patul cu paravan.
spăla singur. Acopăr pacientul lăsând
accesibilă regiunea genital.
Fac toaleta organelor genital
externe. Îmbrac mănuşile de
cauciuc. Schimb lenjeia de
pat şi de corp.
Dificultate în a se Pacientul să se Ajut pacientul să dezbrace Pacientul se simte bine.
îmbrăca şi dezbrăca îmbrace şi să se mai întâi membrul sănătos şi Necesită ajutor la
singur datorită dezbrace cu ajutor. apoi membrul fracturat îmbrăcat şi dezbrăcat.
imobilizării în aparat Pacientul să aibă procedeu efectuat invers la
gipsat manifestată lenjerie de corp îmbrăcare.
prin incapacitatea de curată.
a se îmbrăca şi
dezbrăca singur.
Somn şi odihnă Să aibă un somn Aerisesc salonul. Întind Medicul recomandă Pacientul s-a trezit în
inadecvate calitativ calitativ adecvat, lenjetria pe pat pentru a evita administrarea de: cursul nopţii de două ori.
datorită durerii, să beneficieze de apariţia escarelor şi pentru a 1 fl. Algocalmin i.m. Prezintă semen de

50
anxietăţii manifestată confort fizic şi crea o stare de bine. Păstrez 1 tb. Diazepam oboseală matinală.
prin oboseală, psihic. liniştea în salon. Administrez
iritabilitate. la indicaţia medicului 1 fl.
Algocalmin i.m.
1 tb. Diazepam

51
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA A II- A
24.03.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING
CU ROL PROPRIU CU ROL
DELEGAT
Vulnerabilitate faţă Să beneficeize de Se va reduce starea de anxietate Medicul Tegumente şi extremităţi
de un mediu de prin informaţii sumare privind recomandă: normal colorate, fără
pericoleimediate şi siguranţă. Calmarea intervenţia chirurgicală. Atropină 1 f s.c. edeme.
tardive, datorate durerii. - informez pacientul despre Cefort 1,5 gr 1 fl/12 Extremităţi calde.
intervenţiei necesitatea intervenţiei h i.v. T. A = 120/65 mmHg
chirurgicale chirurgicale şi ora intervenţiei. A.V= 75 b/min.
manifestată prin: Suptraveghez aparatul gipsat, T˚= 36,5˚C
anxietate,durere, coloraţia degetelor. R= 18 r/min
risc de complicaţii. Măsor şi notez în F.O.: R., A.V.,
T.A, T.
Administrez medicaţia prescrisă
de medic:
Atropină 1 f s.c.
Cefort 1,5 gr 1 fl/12 h i.v.
La indicaţia medicului pregătesc
fizic şi psihic pacientul pentru
intervevţia chirurgicală.
Dificultatea în a se Pacientul să fie Prind o linie venoasă pentru a
alimenta şi hidrata echilibrat hidric şi asigura hidratarea pacientului pe

52
singur datorită nutriţional timpul intervenţiei chirurgicale.
imobilităţii
membrului
superior drept
manifestată prin
imotenţa
membrului
superior drept.
Deficit de Să prezinte Efectuez toaleta tegumentelor pe Necesită sprijin şi
autoîngrijire din tegumente şi regiuni şi pregătesc câmpul suprsvrghere. Nu
cauza imobilizării mucoase curate. operator. prezintă semen de
în aparat gipsat Ajut pacientul să-şi efectueze complicaţii.
manifestată prin toaleta cavităţii bucale.
incapacitatea de a- Pregătesc psihic pacientul cu
şi efectua toaleta privire la tehnicile care urmează
pe regiuni. a fi efectuate
Eliminare pentru Pacientul să aibă o Izolez patul cu paravan. Medicul recomandă I s-a realizat sondajul
pregătirea stare de bine şi Îmbrac mănuşile de cauciuc. sondaj vezical şi vezical şi clisma
preoperatorie confort fizic. Fac toaleta organelor genital clismă evacuatoare evacuatoare simplă.
manifestată prin externe. simplă.
eliminarea Dezinfectez meatul urinar.
mecanică a urinii La indicaţia medicului instalez
şi scaunului. sonda vezicală Timen.
Efectuez clisma evacuatoare
simplă.
Schimb lenjeria de pat şi de
corp.
Pregătesc targaîn vederea
transportării pacientului în B.O.
Transport şi îl predau echipei de
îngrijire de la B.O.
Se face anestezie generală.

53
 La ora 8.30 s-a procticat
osteosinteza cu bară blocantă
mare.
Am administrat S.G. 5%, 1000
ml în P.E.V.
Operaţia a decurs favorabil s-a
practicat imobilizarea cu atelă
gipsată.
Preiau şi transport pacientul cu
targa la (A:T.I.) terapie intensivă.
Îl instalez într-un pat cu lenjerie
curată, fără pernă.

Risc de complicaţii Pacientul să aibă o Supravehez în permannenţă Pacientul prezintă

datorită stare de bine fizică pacientul pentru a urmării tegumente şi extremităţi
intervenţiei şi psihică. Să aibă revenirea sensibilităţii. normal colorate.
chirurgicale încredere în echipa Urmăresc ritmul de scurgere al Pansamentul este uscat.
manifestată prin de îngrijire asupra perfuziei. T. A = 130/90 mmHg
risc de infectare a reuşitei intervenţiei,Urmăresc culoarea, aspectul A.V= 88 b/min.
plăgii. tegumentelr şi extremităţilor. T˚= 37˚C
Măspr funcţiile vitale şi le notez R= 20 r/min
în F.O.: R., T.A., A.V., T.
Urmăresc pansamentul dacă este
uscat, să nu fie îmbibat cu sânge.
Supraveghez menţinerea pipei
Guedel până la trezire.
Circulaţie Pacientul să Măsor funcţiile vitale şi le notez
inadecvată prezinte o circulaţie în F.O.
fdatorită adecvată -supraveghez starea pacientului
intervenţiei T.V.=60-80b/min. şi revenirea sensibilităţii.
chirurgicale T.A.<130/90mmHg. Urmăresc aspectul
manifestată prin tegumentelorşi eventualele

54
tahicardie 88 complicaţii postoperatorii.
b/min. Fac exerciţii passive cu degetele
membrului afectat.
Dispnee datorită Pacientul să Administrez O2 la indicaţia Medical recomandă Pacientul prezintă:
anesteziei prezinte o respiraţie medicului prin sondă nazală într- administrare de O2 T. A = 130/90 mmHg
manifestată prin în limite normale un debit de 5-6 l/min. un debit de 5-6 A.V= 88 b/min.
amplitudine 16-18r/min. Urmăresc mişcările celor două l/min. T˚= 37˚C
modificată şi hemitorace. R= 20 r/min
tahipnee 20r/ min. Măsor R şi o notez în F.O. la
fiecare 30 minute.
Alimentare şi Pacientul să fie Hidratez pacientul parenteral la Medicul recomandă
hidratare echilibrat hidro- indicaţia medicului cu: administrare de
inadecvate, electrolitic. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml
dependent de S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml.
perfuzie datorită Pacientul s-a trezit după două
intervenţiei ore de la intervenţie, am
chirurgicale îndepărtat pipa Guedel.
manifestată prin
regim impus de
boală.
Alterarea Pacientul să Învăţ pacientultehnici de În cursul zilei pacientul
confortului fizic beneficieze de relaxare. a eliminate 1000 ml
datorită sondei confort fizic şi o Liniştesc pacientul în legătură cu urină diluată.
vezicale stare de bine. problema sa.
manifestată prin Urmăresc eliminările cantitative
anxietate. de urină.
Schimb lenjeria de pat şi de
corp.

55
PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS
PRIMA ZI POSTOPERATOR

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

56
 DIAGNOSTIC CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT
NURSING
Vulnerabilitate faţă Să beneficieze de un mediu Creez condiţii de Medical recomandă Pacientul are o
de pericole datorită de siguranţă. Calmarea microclimate administrare de: stare relativ bună:
plăgii operatorii durerii. corespunzător. Măsor, Algocalmin 1f. i.m. T. A = 120/65
manifestată prin risc notez funcţiile vitale Cefort 1fl 1,5/12 hi.v. mmHg
de complicaţii la în F.O. Tramadol 1 f i.m. A.V= 77 b/min.
nivelul plăgii, Fac toalete plăgii cu T˚= 37,5˚C
infecţie. betadină. Adminstrez R= 18 r/min
la indicaţia medicului:
Algocalmin 1f. i.m.
Cefort 1fl 1,5/12 hi.v.
Tramadol 1 f i.m.
Alimentare şi Pacientul să fie echilibrat Hidratez pacientul Medical recomandă Pacientul respect
hidratare hidro-electrolitic. parenteral la indicaţia hidratare parenterală regimul impus de
inadecvate, Să respecte regimul impus medicului cu: cu: boală. Pacientul a
dependent de postoperator. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml consumat 1500ml
perfuzie datorită S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml. lichide.
intervenţiei Umezesc buzele cu
chirurgicale apă.
manifestată prin Spre seară îi dau să
regim impus de ingere 1,2 linguriţe de
boală. apă

Alterarea Pacientul să beneficieze de Pregătesc psihic Medical recomandă În cursul zilei

confortului fizic unn confort fizic şi adecvat. pacientul în vederea scoaterea sondei la pacientul a
datorită sondei scoaterii sondei 10.30. eliminate
vezicale manifestat vezicale. Efectuez 1200ml/24 h urină
prin anxietate. toaleta şi îmbrac diluată.
pacientul. Şi-a reluat
Schimb lenjeria de peristalţi prin
corp şi de pat ori de eliminarea

57
 câte ori este nevoie. gazelor.
După 4 ore de la
scoaterea sondei a
avut prima micţiune.
Mobilizare Pacientul săţşi menţină Schimb poziţia Medicul recomandă la La ora 18.00
inadecvată datorită integritatea tegumentelor şi a pacientului la interval ora 18.00 pacientul se
durerii manifestată activităţii articulare. de două ore. administrarea de: prezintă:
prin imposibilitatea Verific pielea în Fraxiparină 0,4 ml 1/zi T. A = 130/90
de a se întoarce regiunile cu s.c. mmHg
singur. proemineţe osoase, Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v. A.V= 88 b/min.
odată cu schimbarea 1 tb. Diazepam T˚= 37,5˚C
poziţiei. Îi asigur o Tramadol 1 f i.m. R= 18 r/min
poziţie adecvată prin
ridicarea somierei.
Masez punctele de
presiune la fiecare
schimbare a poziţiei.
Administrez la
indicaţia medicului:
Fraxiparină 0,4 ml 1/zi
s.c.
Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v.
1 tb. Diazepam
Tramadol 1 f i.m.
Măsor funcţiile vitale
şi le notez în F.O.

58
 CAZUL AL II-LEA

Culegerea de date:

Date relativ stabile:

Nume: S.
Prenume: V.
Sex: masculin
Data naşterii: 27.07.1974
Vârsta: 37 de ani
Domiciliul: Vidra
C.I. Seria G.B., Nr. 534272
Ocupaţia: sportive, practică fotbal
Starea civilă: ncăsătorit
Religie: ortodoxă
Data internării: 11.05.2011 ; ora: 9.00
Alergic la: nu prezintă reacţii alergice
Obişnuinţe: - se alimentează normal
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă
Antecedente personale: - neagă alte boli, afecţiuni.
Condiţii de viaţă: locuieşte cu părinţii şi sora într-o casă cu 5 camere, duce o viaţă
decentă.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial şi asupra propriei personae.
Diagnostic de internare: fractură de humerus drept în 1/3 medie cu deplasare.
Intervenţie chirurgicală:
d) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă simplă.
e) boala pentru care s-a efectuat fractură humerus drept în 1/3 medie cu deplasare.
f) Data intervenţiei: 12.05.2011, ora 10.00
Motivele internării: durere de intensitate mare la nivelul humerusului drept, impotenţă
funcţională totală a membrului superior drept, anxietate..

59
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,90 m.
G.= 89 Kg
Grup sanguine: 0 I
RH pozitiv.
Eliminare urinară 5- 6 micţiuni pe zi
Scaun 1 pe zi
Interviul pacientului
Pacientul S.V., în vârstă de 37 de ani, relatează că a suferit un traumatismla nivelul
braţului, în timpul unui meci de fotbal.. Acuză durerelocală, amplificată la mişcarea
segmentului. Se internează în secţia Ortopedie pentru investigaţii şi tratament.
III. Analiza şi interpretarea datelor:

Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
M. I. – respiraţie de amplitudine norrmală;
- respiraţie de tip costal inferior.
- respiraţie în timpul somnului
- mucoasă respiratorie umedă
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
R= 18 r/min
M.D.-
2. Nevoia de a bea şi a mânca
M.I. – mucoasă bucală roz şi umedă
- masticaţie uşoară
- dentiţie bună
- reflex de deglutiţie prezent

60
 M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur
3. Nevoia de a elimina
M.I.- urină clară, diluată
- numărul de micţiuni 5-6 pe zi
- diureza 1300 ml/ 24 h;
- scaun normal, consistenţă bună, frecvenţa 1 scaun pe zi
M.D. –
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
M.I. – poziţii adecvate în clinostatism, ortostatism şi şezând
M.D. – impotenţă funcţională a membrului superior drept;
- imobilitatea membrului superior drept.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
M.I. – doarme 7-8 ore
M.D. – somn şi odihnă inadecvate calitativ;
- adoarme greu;
- pacientul se simte oboist, ochi încercănaţi.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
M.I.- haine adecvate climatului, vârstei şi mediului social.
M.D. – dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
M.I. – pacientul este afebril;
– T˚= 36,5˚ C;
– piele de culoare roz, temperatură călduţă.
- temperatura mediului ambient 20˚.
M.D.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.I.- mucoasă umedă, fose nazale libere;
- dentiţie albă.
M.D.- deficit de autoîngrijire din cauza imobilizării membrului superior drept.
9. Nevoia de a evita pericolele
M.D. – vulnerabilitate faţă de pericole immediate şi tardive;

61
 – risc de complicaţii;
– anxietate.
10. Nevoia de a comunica
M.I. limbaj clar, précis.
Prezintă organe de simţ integre, este orientat temporo-spaţial.
Comunică cu echipa de îngrijire.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica
religia
M.I. – crede în Dumnezeu, asistă la ceremonii religioase, foloseşte obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
M.I. – este interest de reluarea activităţilor sportive
M.D.-
13. Nevoia de a se recrea
M.I. – citeşte ziarul, priveşte la televizor.
M.D. -
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
M.I. – prezintă interes în acumularea cunoştinţelor
M.D.-
III. Departajarea între manifestările de independenţă şi manifestările de
dependenţă
1. Nevoia de a evita pericolele
M.D – vulnerabilitate faţă de pericole;
- risc de complicaţii;
- anxietate.
2. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură.
- imobilitatea membrului superior drept datorită aparatului gisat.
- impotenţo funcţională.
3. Nevoia de a bea şi a mânca
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur.
4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.D. – deficit de autoîngrijire.

62
5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- somn şi odihnă inadecvate calitativ.

63
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA I
11.05.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING

CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT

Vulnerabilitate faţă Pacientul să Particip la examenul clinic.
de pericole din cauza beneficieze de un -însoţesc pacientul la
fracturii, manifestată mediu de siguranţă servicul radiologic unde se
prin risc de fără acidente şi efectuează prima radiografie
complicaţii. infecţii. pentru confirmarea
diagnosticului.
- imobilizez membrul
superior drept în aparat
gipsat, protejând
tegumentele cu pudră de
talc, un strat subţire uniform
de vată peste care se trage
faşa umedă gipsată.-
supravehez aparatul gipsat,
coloraţia degetelor.-
încurajez pacientul să
folosească membrul superior
stâng.
-instalez pacientul într-un
salon aerisit, curat, luminos.
Măsor şi notez în F.O.: T.A.,
Medicul recomandă: Rezultatul radiografiei –
Recoltarea sângelui fractură de humerus
pentru: uree, acid uric, dreptîn 1/3 medie cu
glicemie, timp Quik, deplasare. După
timp Hawell, creatinină, imobilizare şi
grup şi RH, VSH, HLG. administrarea
Administrarea: tratamentului
Algocalmin 1 fl i.m. medicamentos durerile s-
Medicul stabileşte au diminuat.
intervenţie chirurgicală a - degete normal
doua zi la ora 10.00. colotrate.
Medicul recomandă - nu prezintă edeme şi
examene paraclinice: cionoză.
EKG şi RX pulmonar. T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
Recuperez rezultatul
analizelor:
VSH=13 mm/h
uree=0,35 g%

64
 R., A.V. şi T. recoltez sânge acid uric=3,5 mg%
prin puncţie venoasă pentru glicemie=0,90 g%0
determinarea VSH în timp Quik= 15 s
eprubetă de culoare meagră. timp Hawell=1'6''
Recoltez sânge pentru Grup 0 I
examene biochimice în Rh+
eprubetă cu dop roşu; uree, L=6300 mm3
acid uric, glicemie, timp Ht=44%
Quik, timp Hawell, Hb=15,5%
creatinină, grup şi RH. Creatinină =0,8mg%
Administrez Algocalmin 1 fl
la internare prin tehnica
injecţiei i.m. însoţesc
pacientul în vederea
controlului radiologic şi
EKG şi la serviiul radiologic
în vederea efectuării RX
pulmonar.
Imobilitatea Pacientul să-şi Ajut pacientul la schimbarea Pacientul necesită sprijin
membrului superior menţină poziţiei în pat la 2 ore, şi supraveghere. Nu
drept datorită integritatea recomand pacientului să facă prezintă semen de
aparatului gipsat, tegumentelor şi a mişcări active şi pasive ale complicaţii.
maniferstată prin activităţii extremităţilor membrului Uşoară diminuare a
imposibilitatea articulare. superior drept afectat. durerilor.
efectuarii mişcărilor Pregătesc psihic pacientul
cu membrul afectat. pentru intervenţia
chirurgicală. Suplinesc
pacientul în satisfacerea
celorlalte nevoi.
însoţesc pacientul pentru
efectuarea radiografiilor de
control.

65
Dificultatea în a se Pacientul să fie Respect orele meselor. Medicul recomandă: Până la ora 18 pacientul a
alimenta şi hidrata echilibrat hidro- Ajut pacientul să bea şi să se Regim hidric începând cu consumat supă de
singur datorită electro-litic, alimenteze adecvat. ora 18, seara dinaintea zarzavat, brânză de vaci
imobilităţii nutriţional şi Asigur un climat cald, intervenţiei chirurgicale. 200 mg.
membrului superior caloric: 2500 ml confortabil. Hidratare 2500 ml ceai.
drept manifestată prin lichid/zi, 25k Informez pacientul să nu De la ora 18 regimul
impotenţa membrului cal/kg corp/zi. consume nimic în dimineaţa alimentar va fi hidric
superior drept. intervenţiei. format din ceai şi apă.
Deficit de Să prezinte Pregătesc câmpul operator la Tegumente şi mucoase
autoîngrijire din tegumente şi nivelul tegumentului prin curate. S-a efectuat
cauza imobilizării în mucoase curate. raderea piloziţăţii şi pregătirea tegumentului
aparat gipsat dezinfecţia tegumentului cu pentru intervenţia
manifestat prin betadină. chirurgicală.
incapacitatea de a se Izolez patul cu paravan.
spăla singur. Acopăr pacientul lăsând
accesibilă regiunea genitală.
Fac toaleta organelor
genitale externe. Îmbrac
mănuşile de cauciuc. Schimb
lenjeia de pat şi de corp.
Dificultate în a se Pacientul să se Ajut pacientul să dezbrace Pacientul se simte bine.
îmbrăca şi dezbrăca îmbrace şi să se mai întâi membrul sănătos şi Necesită ajutor la
singur datorită dezbrace cu ajutor. apoi membrul fracturat îmbrăcat şi dezbrăcat.
imobilizării în aparat Pacientul să aibă procedeu efectuat invers la
gipsat manifestată lenjerie de corp îmbrăcare.
prin incapacitatea de curată.
a se îmbrăca şi
dezbrăca singur.
Somn şi odihnă Să aibă un somn Aerisesc salonul. Întind Medicul recomandă Pacientul s-a trezit în
inadecvate calitativ calitativ adecvat, lenjetria pe pat pentru a evita administrarea de: cursul nopţii de două ori.
datorită durerii, să beneficieze de apariţia escarelor şi pentru a 1 fl. Algocalmin i.m. Prezintă semne de
anxietăţii manifestată confort fizic şi crea o stare de bine. Păstrez 1 tb. Diazepam oboseală matinală.

66
prin oboseală, psihic. liniştea în salon. Administrez
iritabilitate. la indicaţia medicului 1 fl.
Algocalmin i.m.
1 tb. Diazepam

67
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA A II- A
12.05.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING

CU ROL PROPRIU CU ROL

DELEGAT
Vulnerabilitate faţă Să beneficeize de Se va reduce starea de anxietate Medicul Tegumente şi extremităţi
de pericole un mediu de prin informaţii sumare privind recomandă: normal colorate, fără
imediate şi tardive, siguranţă. Calmarea intervenţia chirurgicală. Atropină 1 f s.c. edeme.
datorate durerii. - informez pacientul despre Cefort 1,5 gr 1 fl/12 Extremităţi calde.
intervenţiei necesitatea intervenţiei h i.v. T. A = 120/65 mmHg
chirurgicale chirurgicale şi ora intervenţiei. A.V= 75 b/min.
manifestată prin: Suptraveghez aparatul gipsat, T˚= 36,5˚C
anxietate,durere, coloraţia degetelor. R= 18 r/min
risc de complicaţii. Măsor şi notez în F.O.: R., A.V.,
T.A, T.
Administrez medicaţia prescrisă
de medic:
Atropină 1 f s.c.
Cefort 1,5 gr 1 fl/12 h i.v.
La indicaţia medicului pregătesc
fizic şi psihic pacientul pentru
intervevţia chirurgicală.
Dificultatea în a se Pacientul să fie Prind o linie venoasă pentru a
alimenta şi hidrata echilibrat hidric şi asigura hidratarea pacientului pe
singur datorită nutriţional timpul intervenţiei chirurgicale.
imobilităţii
membrului

68
superior drept
manifestată prin
impotenţa
membrului
superior drept.
Deficit de Să prezinte Efectuez toaleta tegumentelor pe Necesită sprijin şi
autoîngrijire din tegumente şi regiuni şi pregătesc câmpul suprsvrghere. Nu
cauza imobilizării mucoase curate. operator. prezintă semen de
în aparat gipsat Ajut pacientul să-şi efectueze complicaţii.
manifestată prin toaleta cavităţii bucale.
incapacitatea de a- Pregătesc psihic pacientul cu
şi efectua toaleta privire la tehnicile care urmează
pe regiuni. a fi efectuate
Eliminare pentru Pacientul să aibă o Izolez patul cu paravan. Medicul recomandă I s-a realizat sondajul
pregătirea stare de bine şi Îmbrac mănuşile de cauciuc. sondaj vezical şi vezical şi clisma
preoperatorie confort fizic. Fac toaleta organelor genital clismă evacuatoare evacuatoare simplă.
manifestată prin externe. simplă.
eliminarea Dezinfectez meatul urinar.
mecanică a urinii La indicaţia medicului instalez
şi scaunului. sonda vezicală Timen.
Efectuez clisma evacuatoare
simplă.
Schimb lenjeria de pat şi de
corp.
Pregătesc targaîn vederea
transportării pacientului în B.O.
Transport şi îl predau echipei de
îngrijire de la B.O.
Se face anestezie generală.
La ora 10.00 s-a practicat
osteosinteza cu bară blocantă
mare.

69
 Am administrat S.G. 5%, 1000
ml în P.E.V.
Operaţia a decurs favorabil s-a
practicat imobilizarea cu atelă
gipsată.
Preiau şi transport pacientul cu
targa la (A:T.I.) terapie intensivă.
Îl instalez într-un pat cu lenjerie
curată, fără pernă.

Risc de complicaţii Pacientul să aibă o Supravehez în permannenţă Pacientul prezintă

datorită stare de bine fizică pacientul pentru a urmării tegumente şi extremităţi
intervenţiei şi psihică. Să aibă revenirea sensibilităţii. normal colorate.
chirurgicale încredere în echipa Urmăresc ritmul de scurgere al Pansamentul este uscat.
manifestată prin de îngrijire asupra perfuziei. T. A = 130/90 mmHg
risc de infectare a reuşitei intervenţiei,Urmăresc culoarea, aspectul A.V= 88 b/min.
plăgii. tegumentelr şi extremităţilor. T˚= 37˚C
Măspr funcţiile vitale şi le notez R= 20 r/min
în F.O.: R., T.A., A.V., T.
Urmăresc pansamentul dacă este
uscat, să nu fie îmbibat cu sânge.
Supraveghez menţinerea pipei
Guedel până la trezire.
Circulaţie Pacientul să Măsor funcţiile vitale şi le notez
inadecvată datorită prezinte o circulaţie în F.O.
intervenţiei adecvată -supraveghez starea pacientului
chirurgicale T.V.=60-80b/min. şi revenirea sensibilităţii.
manifestată prin T.A.<130/90mmHg. Urmăresc aspectul
tahicardie 88 tegumentelorşi eventualele
b/min. complicaţii postoperatorii.
Fac exerciţii passive cu degetele
membrului afectat.

70
Dispnee datorită Pacientul să Administrez O2 la indicaţia Medical recomandă Pacientul prezintă:
anesteziei prezinte o respiraţie medicului prin sondă nazală într- administrare de O2 T. A = 130/90 mmHg
manifestată prin în limite normale un debit de 5-6 l/min. un debit de 5-6 A.V= 88 b/min.
amplitudine 16-18r/min. Urmăresc mişcările celor două l/min. T˚= 37˚C
modificată şi hemitorace. R= 20 r/min
tahipnee 20r/ min. Măsor R şi o notez în F.O. la
fiecare 30 minute.
Alimentare şi Pacientul să fie Hidratez pacientul parenteral la Medicul recomandă
hidratare echilibrat hidro- indicaţia medicului cu: administrare de
inadecvate, electrolitic. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml
dependent de S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml.
perfuzie datorită Pacientul s-a trezit după două
intervenţiei ore de la intervenţie, am
chirurgicale îndepărtat pipa Guedel.
manifestată prin
regim impus de
boală.
Alterarea Pacientul să Învăţ pacientultehnici de În cursul zilei pacientul
confortului fizic beneficieze de relaxare. a eliminate 1000 ml
datorită sondei confort fizic şi o Liniştesc pacientul în legătură cu urină diluată.
vezicale stare de bine. problema sa.
manifestată prin Urmăresc eliminările cantitative
de urină.
anxietate. Schimb lenjeria de pat şi de
corp.

71
Mobilizare Pacientul săţşi Schimb poziţia pacientului la Medicul recomandă La ora 18.00 pacientul
inadecvată datorită menţină integritatea interval de două ore. la ora 18.00 se prezintă:
durerii manifestată tegumentelor şi a Verific pielea în regiunile cu administrarea de: T. A = 130/90 mmHg
prin activităţii articulare. proemineţe osoase, odată cu Fraxiparină 0,4 ml A.V= 88 b/min.
imposibilitatea de schimbarea poziţiei. Îi asigur o 1/zi s.c. T˚= 37,5˚C
a se întoarce poziţie adecvată prin ridicarea Cefort 1,5 1 fl/12 h R= 18 r/min
singur. somierei. i.v.
Masez punctele de presiune la 1 tb. Diazepam
fiecare schimbare a poziţiei. Tramadol 1 f i.m.
Administrez la indicaţia
medicului: Fraxiparină 0,4 ml
1/zi s.c.
Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v.
1 tb. Diazepam
Tramadol 1 f i.m.
Măsor funcţiile vitale şi le notez
în F.O.

72
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS
PRIMA ZI POSTOPERATOR

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING
CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT
Vulnerabilitate faţă Să beneficieze de un mediu Creez condiţii de Medical recomandă Pacientul are o
de pericole datorită de siguranţă. Calmarea microclimate administrare de: stare relativ bună:
plăgii operatorii durerii. corespunzător. Măsor, Algocalmin 1f. i.m. T. A = 120/65
manifestată prin risc notez funcţiile vitale în Cefort 1fl 1,5/12 hi.v. mmHg
de complicaţii la F.O. Tramadol 1 f i.m. A.V= 77 b/min.
nivelul plăgii, Fac toalete plăgii cu T˚= 37,5˚C
infecţie. betadină. Adminstrez la R= 18 r/min
indicaţia medicului:
Algocalmin 1f. i.m.
Cefort 1fl 1,5/12 hi.v.
Tramadol 1 f i.m.
Alimentare şi Pacientul să fie echilibrat Hidratez pacientul Medical recomandă Pacientul respect
hidratare hidro-electrolitic. parenteral la indicaţia hidratare parenterală regimul impus de
inadecvate, Să respecte regimul impus medicului cu: cu: boală. Pacientul a
dependent de postoperator. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml consumat 1500ml
perfuzie datorită S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml. lichide.
intervenţiei Umezesc buzele cu
chirurgicale apă.
manifestată prin Spre seară îi dau să
regim impus de ingere 1,2 linguriţe de
boală. apă

73
Alterarea Pacientul să beneficieze de Pregătesc psihic Medical recomandă În cursul zilei
confortului fizic unn confort fizic şi adecvat. pacientul în vederea scoaterea sondei pacientul a
datorită sondei scoaterii sondei la9.00. eliminate
vezicale manifestat vezicale. Efectuez 1200ml/24 h urină
prin anxietate. toaleta şi îmbrac diluată.
pacientul. Şi-a reluat
Schimb lenjeria de corp peristalţi prin
şi de pat ori de câte ori eliminarea
este nevoie. gazelor.
După 4 ore de la
scoaterea sondei a avut
prima micţiune
spontană 300ml urină..
Hipertermie datorită Pacientul să prezinte o Măsor funcţiile vitale şi Medical recomandă T. A = 120/65
durerii manifestată temperatură în limite le notez în F.O. creşterea aportului mmHg
prin subfebrilitate normale Cresc aportul lichidian lichidian. A.V= 77 b/min.
T˚= 37,5˚C ştiind că pentru fiecare T˚= 37,5˚C
grad se administrează R= 18 r/min
500ml în plus.

74
Disconfort datorită Pacientul să beneficieze de Administrez la Medicul recomandă la La ora 18.00
imobilizării confort fizic şi psihic.. indicaţia medicului: ora 18.00 pacientul se
membrului superior Algocalmin 1 f i.m. administrarea de: prezintă:
manifestată prin Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v. Algocalmin 1 f i.m. T. A = 130/90
dureri. 1 tb. Diazepam Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v. mmHg
Tramadol 1 f i.m. 1 tb. Diazepam A.V= 88 b/min.
Măsor funcţiile vitale şi Tramadol 1 f i.m. T˚= 37,5˚C
le notez în F.O. R= 18 r/min
Redau încrederea
pacientului că
imobilitatea sa este o
stare trecătoare.
Ajut pacientul în
satisfacerea celorlalte
nevoi.
Deficit de Pacientul să acumuleze noi Stimulez dorinţa dr Medical recomandă la Pacientul se
cunoştinţe în cunoştinţe. cunoaştere. externare revenirea la externează a VI-a
legătură cu Motivez importanţa control după trei zile. zi cu membrul
redobândirea şi acumulării de noi O alimentaţie bogată drept imobilizat în
menţinerea sănătăţii cunoştinţe.conştientizez în proteine, calciu. atelă gipsată.
manifestat prin bolnavul asupra Să respecte regimul În urma
teamă. propriei responsabilităţi alimentar impus prin tratamentului şi a
privind sănătatea. administrare de Ca îngrijirilor
Încurajez şi ajut lactic 3 tb./zi. fractura a fost
pacientul la dobândirea Să evite eforturile redusă imobilizată
noilor deprinderi.să pentru prevenirea iar plaga
practice exerciţii de complicaţiilor legate chirurgicală a
menţinere a de un eventual decurs bines pre
motricităţii. traumatism. vindecare.
Să revină la control
după trei zile de la
externare şi la 14 zile

75
la scos firele.

76
 CAZUL AL III-LEA

Culegerea de date:

Date relativ stabile:

Nume: V.
Prenume: T.
Sex: masculin
Data naşterii: 8.08.1954
Vârsta: 57 de ani
Domiciliul: Focşani
C.I. Seria B.T, Nr. 434244
Ocupaţia: constructor
Starea civilă: căsătorit, locuieşte cu soţia într-un apartament cu 4 camere.
Religie: ortodoxă
Data internării: 1.01.2011 ; ora: 9.00
Alergic la: nu prezintă reacţii alergice
Obişnuinţe: - se alimentează normal
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă
Antecedente personale: - hernie inghinală stângă la 13 ani.
- bolile infecţioase ale copilăriei.
Condiţii de viaţă: locuieşte cu soţia într-un apartament cu 4 camere, duce o viaţă decentă.
Comportament faţă de mediu: orientat temporo-spaţial şi asupra propriei personae.
Diagnostic de internare: fractură de humerus drept în 1/3 medie cu deplasare.
Intervenţie chirurgicală:
g) tehnica operatorie: osteosinteză cu bară blocantă simplă.
h) boala pentru care s-a efectuat fractură humerus drept în 1/3 medie cu deplasare.
i) Data intervenţiei: 2.01.2011, ora 9.30
Motivele internării: durere de intensitate mare la nivelul humerusului drept, impotenţă
funcţională totală a membrului superior drept, anxietate.
Date variabile:
T. A = 120/65 mmHg

77
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
H= 1,87 m.
G.= 80 Kg
Grup sanguine: 0 I
RH pozitiv.
Eliminare urinară 5- 6 micţiuni pe zi
Scaun 1 pe zi
Interviul pacientului
Pacientul afirmă că a suferit un traumatism căzând de la acelaşi nivel.
Analiza şi interpretarea datelor:
Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale
1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
M. I. – respiraţie de amplitudine norrmală;
- respiraţie de tip costal inferior.
- respiraţie în timpul somnului
- mucoasă respiratorie umedă
T.A= 120/65 mmHg
A.V.= 75 b/min.
R= 18 r/min
M.D.-
2. Nevoia de a bea şi a mânca
M.I. – mucoasă bucală roz şi umedă
- masticaţie uşoară
- dentiţie bună
- reflex de deglutiţie prezent
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur
3. Nevoia de a elimina
M.I.- urină clară, diluată
- numărul de micţiuni 5-6 pe zi

78
 - diureza 1300 ml/ 24 h;
- scaun normal, consistenţă bună, frecvenţa 1 scaun pe zi
M.D. –
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
M.I. – poziţii adecvate în clinostatism, ortostatism şi şezând
M.D. – impotenţă funcţională a membrului superior drept;
- imobilitatea membrului superior drept.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
M.I. – doarme 7-8 ore
M.D. – somn şi odihnă inadecvate calitativ;
- adoarme greu;
- pacientul se simte oboist, ochi încercănaţi.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
M.I.- haine adecvate climatului, vârstei şi mediului social.
M.D. – dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
M.I. – pacientul este afebril;
– T˚= 36,5˚ C;
– piele de culoare roz, temperatură călduţă.
- temperatura mediului ambient 20˚.
M.D.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.I.- mucoasă umedă, fose nazale libere;
- dentiţie albă.
M.D.- deficit de autoîngrijire din cauza imobilizării membrului superior drept.
9. Nevoia de a evita pericolele
M.D. – vulnerabilitate faţă de pericole immediate şi tardive;
– risc de complicaţii;
– anxietate.
10. Nevoia de a comunica
M.I. limbaj clar, précis.

79
 Prezintă organe de simţ integre, este orientat temporo-spaţial.
Comunică cu echipa de îngrijire.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica
religia
M.I. – crede în Dumnezeu, asistă la ceremonii religioase, foloseşte obiecte religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
M.I. – este interest de reluarea activităţilor sportive
M.D.-
13. Nevoia de a se recrea
M.I. – citeşte ziarul, priveşte la televizor.
M.D. -
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
M.I. – prezintă interes în acumularea cunoştinţelor
M.D.-
III. Departajarea între manifestările de independenţă şi manifestările de
dependenţă
1. Nevoia de a evita pericolele
M.D – vulnerabilitate faţă de pericole;
- risc de complicaţii;
- anxietate.
2. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură.
- imobilitatea membrului superior drept datorită aparatului gisat.
- impotenţo funcţională.
3. Nevoia de a bea şi a mânca
M.D. – dificultate în a se alimenta şi hidrata singur.
4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumntele şi mucoasele
M.D. – deficit de autoîngrijire.
5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
- dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca singur.
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- somn şi odihnă inadecvate calitativ.

80
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA I
1.01.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING

CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT

Vulnerabilitate faţă Pacientul să Particip la examenul clinic.
de pericole din cauza beneficieze de un -însoţesc pacientul la
fracturii, manifestată mediu de siguranţă servicul radiologic unde se
prin risc de fără acidente şi efectuează prima radiografie
complicaţii. infecţii. pentru confirmarea
diagnosticului.
- imobilizez membrul
superior drept în aparat
gipsat, protejând
tegumentele cu pudră de
talc, un strat subţire uniform
de vată peste care se trage
faşa umedă gipsată.-
supravehez aparatul gipsat,
coloraţia degetelor.-
încurajez pacientul să
folosească membrul superior
stâng.
-instalez pacientul într-un
salon aerisit, curat, luminos.
Măsor şi notez în F.O.: T.A.,
Medicul recomandă: Rezultatul radiografiei –
Recoltarea sângelui fractură de humerus
pentru: uree, acid uric, dreptîn 1/3 medie cu
glicemie, timp Quik, deplasare. După
timp Hawell, creatinină, imobilizare şi
grup şi RH, VSH, HLG. administrarea
Administrarea: tratamentului
Algocalmin 1 fl i.m. medicamentos durerile s-
Medicul stabileşte au diminuat.
intervenţie chirurgicală a - degete normal
doua zi la ora 9.30. colotrate.
Medicul recomandă - nu prezintă edeme şi
examene paraclinice: cionoză.
EKG şi RX pulmonar. T. A = 120/65 mmHg
A.V= 75 b/min.
T˚= 36,5˚C
R= 18 r/min
Recuperez rezultatul
analizelor:
VSH=13 mm/h
uree=0,35 g%

81
 R., A.V. şi T. recoltez sânge acid uric=3,5 mg%
prin puncţie venoasă pentru glicemie=0,95 g%0
determinarea VSH în timp Quik= 15 s
eprubetă de culoare meagră. timp Hawell=1'6''
Recoltez sânge pentru Grup 0 I
examene biochimice în Rh+
eprubetă cu dop roşu; uree, L=6300 mm3
acid uric, glicemie, timp Ht=44%
Quik, timp Hawell, Hb=15,5%
creatinină, grup şi RH. Creatinină =0,8mg%
Administrez Algocalmin 1 fl
la internare prin tehnica
injecţiei i.m. însoţesc
pacientul în vederea
controlului radiologic şi
EKG şi la serviiul radiologic
în vederea efectuării RX
pulmonar.
Imobilitatea Pacientul să-şi Ajut pacientul la schimbarea Pacientul necesită sprijin
membrului superior menţină poziţiei în pat la 2 ore, şi supraveghere. Nu
drept datorită integritatea recomand pacientului să facă prezintă semen de
aparatului gipsat, tegumentelor şi a mişcări active şi pasive ale complicaţii.
maniferstată prin activităţii extremităţilor membrului Uşoară diminuare a
imposibilitatea articulare. superior drept afectat. durerilor.
efectuarii mişcărilor Pregătesc psihic pacientul
cu membrul afectat. pentru intervenţia
chirurgicală. Suplinesc
pacientul în satisfacerea
celorlalte nevoi.
însoţesc pacientul pentru
efectuarea radiografiilor de
control.

82
Dificultatea în a se Pacientul să fie Respect orele meselor. Medicul recomandă: Până la ora 18 pacientul a
alimenta şi hidrata echilibrat hidro- Ajut pacientul să bea şi să se Regim hidric începând cu consumat supă de
singur datorită electro-litic, alimenteze adecvat. ora 18, seara dinaintea zarzavat, brânză de vaci
imobilităţii nutriţional şi Asigur un climat cald, intervenţiei chirurgicale. 200 mg.
membrului superior caloric: 2500 ml confortabil. Hidratare 2500 ml ceai.
drept manifestată prin lichid/zi, 25k Informez pacientul să nu De la ora 18 regimul
impotenţa membrului cal/kg corp/zi. consume nimic în dimineaţa alimentar va fi hidric
superior drept. intervenţiei. format din ceai şi apă.
Deficit de Să prezinte Pregătesc câmpul operator la Tegumente şi mucoase
autoîngrijire din tegumente şi nivelul tegumentului prin curate. S-a efectuat
cauza imobilizării în mucoase curate. raderea piloziţăţii şi pregătirea tegumentului
aparat gipsat dezinfecţia tegumentului cu pentru intervenţia
manifestat prin betadină. chirurgicală.
incapacitatea de a se Izolez patul cu paravan.
spăla singur. Acopăr pacientul lăsând
accesibilă regiunea genitală.
Fac toaleta organelor
genitale externe. Îmbrac
mănuşile de cauciuc. Schimb
lenjeia de pat şi de corp.
Dificultate în a se Pacientul să se Ajut pacientul să dezbrace Pacientul se simte bine.
îmbrăca şi dezbrăca îmbrace şi să se mai întâi membrul sănătos şi Necesită ajutor la
singur datorită dezbrace cu ajutor. apoi membrul fracturat îmbrăcat şi dezbrăcat.
imobilizării în aparat Pacientul să aibă procedeu efectuat invers la
gipsat manifestată lenjerie de corp îmbrăcare.
prin incapacitatea de curată.
a se îmbrăca şi
dezbrăca singur.
Somn şi odihnă Să aibă un somn Aerisesc salonul. Întind Medicul recomandă Pacientul s-a trezit în
inadecvate calitativ calitativ adecvat, lenjetria pe pat pentru a evita administrarea de: cursul nopţii de două ori.
datorită durerii, să beneficieze de apariţia escarelor şi pentru a 1 fl. Algocalmin i.m. Prezintă semne de
anxietăţii manifestată confort fizic şi crea o stare de bine. Păstrez 1 tb. Diazepam oboseală matinală.

83
prin oboseală, psihic. liniştea în salon. Administrez
iritabilitate. la indicaţia medicului 1 fl.
Algocalmin i.m.
1 tb. Diazepam

84
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS

ZIUA A II- A
2.01.2011

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING

CU ROL PROPRIU CU ROL

DELEGAT
Vulnerabilitate faţă Să beneficeize de Se va reduce starea de anxietate Medicul Tegumente şi extremităţi
de pericole un mediu de prin informaţii sumare privind recomandă: normal colorate, fără
imediate şi tardive, siguranţă. Calmarea intervenţia chirurgicală. Atropină 1 f s.c. edeme.
datorate durerii. - informez pacientul despre Cefort 1,5 gr 1 fl/12 Extremităţi calde.
intervenţiei necesitatea intervenţiei h i.v. T. A = 120/65 mmHg
chirurgicale chirurgicale şi ora intervenţiei. A.V= 75 b/min.
manifestată prin: Suptraveghez aparatul gipsat, T˚= 36,5˚C
anxietate,durere, coloraţia degetelor. R= 18 r/min
risc de complicaţii. Măsor şi notez în F.O.: R., A.V.,
T.A, T.
Administrez medicaţia prescrisă
de medic:
Atropină 1 f s.c.
Cefort 1,5 gr 1 fl/12 h i.v.
La indicaţia medicului pregătesc
fizic şi psihic pacientul pentru
intervevţia chirurgicală.
Dificultatea în a se Pacientul să fie Prind o linie venoasă pentru a
alimenta şi hidrata echilibrat hidric şi asigura hidratarea pacientului pe
singur datorită nutriţional timpul intervenţiei chirurgicale.
imobilităţii
membrului

85
superior drept
manifestată prin
impotenţa
membrului
superior drept.
Deficit de Să prezinte Efectuez toaleta tegumentelor pe Necesită sprijin şi
autoîngrijire din tegumente şi regiuni şi pregătesc câmpul suprsvrghere. Nu
cauza imobilizării mucoase curate. operator. prezintă semen de
în aparat gipsat Ajut pacientul să-şi efectueze complicaţii.
manifestată prin toaleta cavităţii bucale.
incapacitatea de a- Pregătesc psihic pacientul cu
şi efectua toaleta privire la tehnicile care urmează
pe regiuni. a fi efectuate
Eliminare pentru Pacientul să aibă o Izolez patul cu paravan. Medicul recomandă I s-a realizat sondajul
pregătirea stare de bine şi Îmbrac mănuşile de cauciuc. sondaj vezical şi vezical şi clisma
preoperatorie confort fizic. Fac toaleta organelor genital clismă evacuatoare evacuatoare simplă.
manifestată prin externe. simplă.
eliminarea Dezinfectez meatul urinar.
mecanică a urinii La indicaţia medicului instalez
şi scaunului. sonda vezicală Timen.
Efectuez clisma evacuatoare
simplă.
Schimb lenjeria de pat şi de
corp.
Pregătesc targaîn vederea
transportării pacientului în B.O.
Transport şi îl predau echipei de
îngrijire de la B.O.
Se face anestezie generală.
La ora 9.30 s-a practicat
osteosinteza cu bară blocantă
mare.

86
 Am administrat S.G. 5%, 1000
ml în P.E.V.
Operaţia a decurs favorabil s-a
practicat imobilizarea cu atelă
gipsată.
Preiau şi transport pacientul cu
targa la (A:T.I.) terapie intensivă.
Îl instalez într-un pat cu lenjerie
curată, fără pernă.

Risc de complicaţii Pacientul să aibă o Supravehez în permannenţă Pacientul prezintă

datorită stare de bine fizică pacientul pentru a urmării tegumente şi extremităţi
intervenţiei şi psihică. Să aibă revenirea sensibilităţii. normal colorate.
chirurgicale încredere în echipa Urmăresc ritmul de scurgere al Pansamentul este uscat.
manifestată prin de îngrijire asupra perfuziei. T. A = 130/90 mmHg
risc de infectare a reuşitei intervenţiei,Urmăresc culoarea, aspectul A.V= 88 b/min.
plăgii. tegumentelr şi extremităţilor. T˚= 37˚C
Măspr funcţiile vitale şi le notez R= 20 r/min
în F.O.: R., T.A., A.V., T.
Urmăresc pansamentul dacă este
uscat, să nu fie îmbibat cu sânge.
Supraveghez menţinerea pipei
Guedel până la trezire.
Circulaţie Pacientul să Măsor funcţiile vitale şi le notez
inadecvată datorită prezinte o circulaţie în F.O.
intervenţiei adecvată -supraveghez starea pacientului
chirurgicale T.V.=60-80b/min. şi revenirea sensibilităţii.
manifestată prin T.A.<130/90mmHg. Urmăresc aspectul
tahicardie 88 tegumentelorşi eventualele
b/min. complicaţii postoperatorii.
Fac exerciţii passive cu degetele
membrului afectat.

87
Dispnee datorită Pacientul să Administrez O2 la indicaţia Medical recomandă Pacientul prezintă:
anesteziei prezinte o respiraţie medicului prin sondă nazală într- administrare de O2 T. A = 130/90 mmHg
manifestată prin în limite normale un debit de 5-6 l/min. un debit de 5-6 A.V= 88 b/min.
amplitudine 16-18r/min. Urmăresc mişcările celor două l/min. T˚= 37˚C
modificată şi hemitorace. R= 20 r/min
tahipnee 20r/ min. Măsor R şi o notez în F.O. la
fiecare 30 minute.
Alimentare şi Pacientul să fie Hidratez pacientul parenteral la Medicul recomandă
hidratare echilibrat hidro- indicaţia medicului cu: administrare de
inadecvate, electrolitic. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml
dependent de S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml.
perfuzie datorită Pacientul s-a trezit după două
intervenţiei ore de la intervenţie, am
chirurgicale îndepărtat pipa Guedel.
manifestată prin
regim impus de
boală.
Alterarea Pacientul să Învăţ pacientultehnici de În cursul zilei pacientul
confortului fizic beneficieze de relaxare. a eliminate 1000 ml
datorită sondei confort fizic şi o Liniştesc pacientul în legătură cu urină diluată.
vezicale stare de bine. problema sa.
manifestată prin Urmăresc eliminările cantitative
de urină.
anxietate. Schimb lenjeria de pat şi de
corp.

88
Mobilizare Pacientul săţşi Schimb poziţia pacientului la Medicul recomandă La ora 18.00 pacientul
inadecvată datorită menţină integritatea interval de două ore. la ora 18.00 se prezintă:
durerii manifestată tegumentelor şi a Verific pielea în regiunile cu administrarea de: T. A = 130/90 mmHg
prin activităţii articulare. proemineţe osoase, odată cu Fraxiparină 0,4 ml A.V= 88 b/min.
imposibilitatea de schimbarea poziţiei. Îi asigur o 1/zi s.c. T˚= 37,5˚C
a se întoarce poziţie adecvată prin ridicarea Cefort 1,5 1 fl/12 h R= 18 r/min
singur. somierei. i.v.
Masez punctele de presiune la 1 tb. Diazepam
fiecare schimbare a poziţiei. Tramadol 1 f i.m.
Administrez la indicaţia
medicului: Fraxiparină 0,4 ml
1/zi s.c.
Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v.
1 tb. Diazepam
Tramadol 1 f i.m.
Măsor funcţiile vitale şi le notez
în F.O.

89
 PROCES DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU FRACTURĂ DE HUMERUS
PRIMA ZI POSTOPERATOR

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE

NURSING
CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT
Vulnerabilitate faţă Să beneficieze de un mediu Creez condiţii de Medical recomandă Pacientul are o
de pericole datorită de siguranţă. Calmarea microclimate administrare de: stare relativ bună:
plăgii operatorii durerii. corespunzător. Măsor, Algocalmin 1f. i.m. T. A = 120/65
manifestată prin risc notez funcţiile vitale în Cefort 1fl 1,5/12 hi.v. mmHg
de complicaţii la F.O. Tramadol 1 f i.m. A.V= 77 b/min.
nivelul plăgii, Fac toalete plăgii cu T˚= 37,5˚C
infecţie. betadină. Adminstrez la R= 18 r/min
indicaţia medicului:
Algocalmin 1f. i.m.
Cefort 1fl 1,5/12 hi.v.
Tramadol 1 f i.m.
Alimentare şi Pacientul să fie echilibrat Hidratez pacientul Medical recomandă Pacientul respect
hidratare hidro-electrolitic. parenteral la indicaţia hidratare parenterală regimul impus de
inadecvate, Să respecte regimul impus medicului cu: cu: boală. Pacientul a
dependent de postoperator. S.G. 5% 1000 ml S.G. 5% 1000 ml consumat 1500ml
perfuzie datorită S.F.9% 1000 ml. S.F.9% 1000 ml. lichide.
intervenţiei Umezesc buzele cu
chirurgicale apă.
manifestată prin Spre seară îi dau să
regim impus de ingere 1,2 linguriţe de
boală. apă

90
Alterarea Pacientul să beneficieze de Pregătesc psihic Medical recomandă În cursul zilei
confortului fizic unn confort fizic şi adecvat. pacientul în vederea scoaterea sondei pacientul a
datorită sondei scoaterii sondei la9.00. eliminate
vezicale manifestat vezicale. Efectuez 1200ml/24 h urină
prin anxietate. toaleta şi îmbrac diluată.
pacientul. Şi-a reluat
Schimb lenjeria de corp peristalţi prin
şi de pat ori de câte ori eliminarea
este nevoie. gazelor.
După 4 ore de la
scoaterea sondei a avut
prima micţiune
spontană 300ml urină..
Hipertermie datorită Pacientul să prezinte o Măsor funcţiile vitale şi Medical recomandă T. A = 120/65
durerii manifestată temperatură în limite le notez în F.O. creşterea aportului mmHg
prin subfebrilitate normale Cresc aportul lichidian lichidian. A.V= 77 b/min.
T˚= 37,5˚C ştiind că pentru fiecare T˚= 37,5˚C
grad se administrează R= 18 r/min
500ml în plus.

91
Disconfort datorită Pacientul să beneficieze de Administrez la Medicul recomandă la La ora 18.00
imobilizării confort fizic şi psihic.. indicaţia medicului: ora 18.00 pacientul se
membrului superior Algocalmin 1 f i.m. administrarea de: prezintă:
manifestată prin Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v. Algocalmin 1 f i.m. T. A = 130/90
dureri. 1 tb. Diazepam Cefort 1,5 1 fl/12 h i.v. mmHg
Tramadol 1 f i.m. 1 tb. Diazepam A.V= 88 b/min.
Măsor funcţiile vitale şi Tramadol 1 f i.m. T˚= 37,5˚C
le notez în F.O. R= 18 r/min
Redau încrederea
pacientului că
imobilitatea sa este o
stare trecătoare.
Ajut pacientul în
satisfacerea celorlalte
nevoi.
Deficit de Pacientul să acumuleze noi Stimulez dorinţa dr Medical recomandă la Pacientul se
cunoştinţe în cunoştinţe. cunoaştere. externare revenirea la externează a VIII-
legătură cu Motivez importanţa control după trei zile. a zi cu membrul
redobândirea şi acumulării de noi O alimentaţie bogată drept imobilizat în
menţinerea sănătăţii cunoştinţe.conştientizez în proteine, calciu. atelă gipsată.
manifestat prin bolnavul asupra Să respecte regimul În urma
teamă. propriei responsabilităţi alimentar impus prin tratamentului şi a
privind sănătatea. administrare de Ca îngrijirilor
Încurajez şi ajut lactic 3 tb./zi. fractura a fost
pacientul la dobândirea Să evite eforturile redusă imobilizată
noilor deprinderi.să pentru prevenirea iar plaga
practice exerciţii de complicaţiilor legate chirurgicală
menţinere a de un eventual suturată a decurs
motricităţii. traumatism. bine spre
Să revină la control vindecare.
după trei zile de la
externare şi la 14 zile

92
la scos firele.

93
 CAPITOLUL VI
FIŞE TEHNICE
1. Puncţia venoasă
Definiţie
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncţie.
Scop
*explorator
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice,serologice
şi bacteriologice.
*terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase
- recoltarea sângelui în vederea perfuzării sale
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
- sângerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială
Locul puncţiei
- venele de la plica cotului ( bazilica şi cefalica) unde se formează un „ M” venos
prin anastomozarea lor
- venele antebraţului
- venele de pa faţa dorsală a mâinii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copilul mic.

Pregătirea puncţiei
• materiale
- de protecţie, perna elastică pentru sprijinirea braţului,muşama,aleza
- pentru dezinfecţia tegumentului tip I
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10,10/10 mm
– în funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi
chirurgicale, tampoane
- alte materiale – garou sau banda Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţa renală
(materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei)

94
 pacientul
- pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncţiei
- pregătirea fizică pentru puncţia la venele braţului şi antebraţului:
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru
persoana care execută puncţia ( decubit dorsal)
- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă.

Intervenţii
Incidente şi accidente
- valuri de căldură, senzaţia de - injectare lentă
uscăciune în faringe
- hematom prin străpungerea - se întrerupe injecţia
venei
- ameţeli, lipotimie, colaps - se anunţă medicul

*De ştiut:
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea general (respiraţia, culoarea
feţei)
- vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 h, de aceea nu se vor repeta
injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte
- dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, puncţiile se
vor face totdeauna mai central faţă de cele anterioare
- dacă s-au revărsat, în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone (calciu clorat, calciu bromat)
va fi înştiinţat medicul pentru a interveni, spre a se evita necrozarea ţesuturilor.

2. Perfuzia
Perfuzia intravenoasă reprezintă introducerea pe cale parenterală, picătură cu
picătură, a soluţiei medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică şi
volemică a organismului.
Scop
- hidratarea şi mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit;
- depurativ, diluant şi favorizează excreţia din organism a produşilor toxici;

95
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
- alimentarea pe cale parenterală.
Materiale necesare:
- materiale pentru protecţie (mănuşi sterile din cauciuc);
- materiale pentru dezinfecţia tegumentului (ex. alcool iodat);
- materiale pentru puncţia venoasă (tampoane şi comprese sterile, vată hidrofilă, garou,
leocoplast, seringi şi ace de unică folosinţă);
- perfuzor;
- soluţie de perfuzat;
Se face pregătirea psihică şi fizică a pacientului
Execuţie: tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie.
- asistenta îmbracă mănuşile pentru a evita contactul direct cu sângele;
- pregăteşte soluţia de perfuzat;
- montează aparatul de perfuzat şi lasă lichidul să circule prin tuburi (evitând contaminarea
sistemului), pentru indepărtarea aerului;
- alege locul şi vena pentru puncţionat;
- aplică garoul;
- dezinfectează tegumentul de la centru la periferie;
- introduce acul (branula) în lumenul venei;
- îndepărtează garoul şi ataşează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60
picături pe minut;
- menţine linia venoasă acoperită cu pansament steril;
- schimbă pansamentul (când se fixează catetere), la 24 h şi inspectează zona pentru
eventuală inflamaţie;
- schimbă punga de soluţie sau flaconul, înainte de golirea completă a precedentei.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un tampon după care se
retrage acul în direcţia axului venei;
- se aşează pacientul comod şi i se pot oferi lichide călduţe (dacă starea de sănătate o
permite).
Accidente:

96
- hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) caz în care se reduce
ritmul sau se întrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace;
- embolia gazoasă se poate realiza prin pătrunderea aerului în curentul circulator;
- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la necroze;
- coagularea sângelui pe ac sau canulă se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de
heparină.
3. Clisma
Este o formă specială a tubajului prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros prin
anus în rect şi colon.
Scop: - explorator evacuarea conţinutului intestinului gros, pregătirea pacientului pentru
examinări şi pentru intervenţii chirurgicale;
- terapeutic- introducerea de medicamete.
După efect clismele se clasifică astfel:
- evacuatoare care pot fi : simple, înalte, prin sifonaj, uleioase, purgative.
- terapeutice medicamentoase cu efect local şi anestezic;
- alimenatare- hidratare;
- baritate;
- cu scop explorator.
Materiale necesare: paravan, muşama, aleză, canulă rectală, casoletă cu comprese, stativ
pentru irigator, irigator şi tub din cauciuc cu o lungime de 1,5-2 m, tăviţă renală, bazinet,
apă caldă la 35-37˚C 500-1000 ml pentru adulţi, sare o linguriţă la 1 l de apă, ulei 4linguri
la 1 l de apă sau glicerină 40g la 50 ml de apă, săpun o linguriţă rasă la 1 l de apă, soluţii
medicamentoase în concentraţia şi cantitatea cerute de medic substanţe lubrefiante.
Pregătirea psihică constă în anunţarea şi explicare necesităţii efectuării tehnicii.
Pregătirea fizică se începe prin izolarea patului cu un paravan şi se protejează cu muşama
şi aleză. În funcţie de starea generală a pacientei aceasta poate sta în decubit dorsal cu
membrele inferioare uşor frecate, decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi
dreptul flectat, poziţia genupecturală şi se aşează sub regiunea sacrală a pacientului
bazinetul.
Clisma evacuatorie simplă

97
Tehnică asistenta se spală pe mâini şi se dezinfecteză, îmbracă mănuşile sterile şi fixează
canula la tubul irigatorului închizând robinetul. Se verifică temperatura apei şi se umple
irigatorul. Prin deschiderea robinetului se evacuează prima coloană de aer şi apă după care
se lubrefiază canula cu o compresă de tifon şi se fixează irigatorul de stativ. Cu mâna
stânga se îndepărtează fesele pacientului iar cu mâna dreaptă se introduce canula prin anus
în rect cu vârful îndreptat înainte iar după ce canula a trecut de sfincterul anal se deschide
robinetul, se reglează, viteza de scurgere a apei prin ridicarea uirigatorului la aproximativ
50 de cm deasupra patului pacientului. Canula se introduce pe o distanţă de 10-12 cm, în
acest timp pacientul este rugat să respire adânc, să relaeze musculatura abdominală şi să
reţină soluţia 10-15 min. Robinetul irigatorului se închide înainte ca nivelul apei să se
apropie de nivelul de scurgere al tubului. Se îndepărtează canula rectală şi se aşează într-o
tăviţă renală executându-se mişcări de aducere a pacientului în decubit dorsal apoi în
decubit lateral stâng pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare. Scaunul se
poate capta la pat sau la toaletă.
4. Injecţia subcutanată
Executarea:
- asistenta îşi spală mâinile;
- dezinfectează locul injecţiei;
- pentru injecţia pe faţa externă a braţului, poziţia pacientului este şezând, cu braţiul
sprijinit pe şold;
- se prinde seringa pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă;
- se face o cută a pileii între indexul şi policele mâinii stângi care se ridică după planurile
profunde;
- se pătrunde brusc, cu forţă la baza cutei, longitudinal 2-4 cm;
- se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului, dacă nu s-a pătruns într-un vas
sanguin;
- se injectează lent soluţia medicamentoasă, prin apăsarea pistonului cu policele mâinii
drepte;
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei, masându-se uşor,
pentru a favoriza circulaţia şi deci resorbţia medicamentului.
Accidente:

98
- durere violent prin lezarea unei terminaţii nervoase;
- ruperea acului;
- hematom prin lezarea unui vas mai mare.
Intervenţii:
- se retrage acul puţin spre suprafaţă;
- extragere manual sau chirurgicală a acului;
- se previne prin verificarea poziţiei acului înainte de injectare.
De ştiut: locurile de lecţie ale injecţiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea ţesuturilor
în care s-a introdus substanţa medicamentoasă.
De evitat: injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice.

5. Sondajul vezical la bărbat

Definiţie: prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular (sondă sau
cateter) prin uretră în vezica urinară, realizând astfel o comunicaţie instrumental între
interiorul vezicii şi mediul extern.
Generalităţi: în îngrijirea curentă a pacientului, asistenta trebuie să cunoască tehnica
sondajului la femei şi la bărbaţi, precum şi drenarea vezicii urinare.
Scop – explorator: recoltarea unei cantităţi de urină ptru examen de laborator;
- evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan);
- executarea unor procedee terapeutice prin sondă.
Pregătiri:
Materiale:
- de protecţie: muşama şi traversă; mănuşi sterile de cauciuc.
- sterile: două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoit, complet rotunjit
având unul-două orificii laterale aproape de vârf.
-1-2 eprubete pentru urocultură; medii de cultură în funcţie de germenii căutaţi; ser
fiziologic, casoletă cu tampoane de vată, două pense hemostatice.
- nesterile: materiale pentru toaleta organelor genital, tăviţă renală, basinet, paravan,
recipient pentru colectare
- medicamente: ulei cu parafină steril, oxicianură de mercur 1/5000.
Pacient:

99
- psihic: se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnici
- fizic:
- se aşează pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate;
- se izolează patul cu paravan;
- se acoperă pacientul lăsând accesibilă regiunea genital;
- se face toaleta organelor genital;
- sub bazin se aşază o pernă tare, muşama şi aleză;
- se aşează tăviţa renală între coapse.
Execuţie:
- asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc;
- allege sonda şi o lubrifiază;
- dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianură de mercur;
- între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extrremitatea liberă a sondei şi cu
ajutorul unei pense sterile, ţinută în aceeaşi mână, apucă sonda şi o impinge uşor cu pensa,
în timp ce mâna stângă ăntinde penisul cât mai bine, pentru ca să dispară cutele transversal
ale mucoasei în vezică;
- dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau funcţionale, spasme
asisitenta retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai mic (Mercier sau Thiemann);
- pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin sondă;
- se fixează sonda până se evacuează urina;
- se recoltează urina în eprubetele sau recipientele pregătite în funcţie de examnenele de
laborator ce se vor efectua;
- restulurinei se captează în tăviţa renală sau alt recipient;
- îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă a fost închisă
prin comprimare.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
Notarea în foaia de observaţie:
- cantitatea de urină recoltată (voulm, densitate);
- aspectul macroscopic al urinei;
- numele persoanei care a efectuat-o;
- eventualele accidente sau incidente.

100
Complicaţii
- imediate: lezarea traumatic a mucoasei uretrale (se trădează prin hemoragie de diferite
grade); se impune întreruperea imediată a tehnicii;
- crearea unei căi false prin forţarea sondei, se previne prin efectuarea sondajului cu
blândeţe şi răbdare fără să se forţeze înaintarea sondei;
- astuparea sondei în cursul evacuării vezicii (oprirea curentului de urină); se destupă prin
insuflarea cu aer sau injectarea a câţivaml de soluţie dezinfectantă.
- tardive: infecţioase, prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente
nesterile.
De ştiut: nu se vor executa presiuni externe asupra epigastrului pentru a accelera
evacuarea urinei, conţinutul vezical trebuie să se evacueze singur datorită elasticităţii şi
contracţiilor vezicii urinare.
De evitat: golirea bruscă sau rapidă a vezicii destines, în special la persoanele în vârstă,
poate provoca hemoragie, de aceea evacuarea se va face parţial, iar dacă vezica a fost
foarte destinsă se va face parţial, urmând ca restul să se elinime printr-un nou sondaj, după
câteva ore.

BIBLIOGRAFIE

Angelescu, Nicolae, red., Tratat de patologie chirurgicală, vol 2, Ed. Militară, Bucureşti,
2003.

101
Cerbulescu, C., Ifrim, Mircea, Niculescu, Gheorghe, Maroş, T., Atlas de antomie umană,
vol I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.
Daşchievici, Silvian, Mihăilescu, Mihai, Chirurgie, Ed. Medicală, Bucureşti, 2007.
Mózes, Carol, Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, Bucureşti, 2003.
Niculescu, Cezar, Th., Voiculescu, Bogdan, Niţă, Cristian, Cârmaciu, Radu, Sălăvăstru,
Carmen, Ciornei, Cătălina, Anatomia şi fiziologia omului, Compendiu,Ed. Corint,
Bucureşti, 2007.
Papilian, Victor, Anatomia omului, vol. 1, Aparatul locomotor, ediţia a VIII a, Ed. All,
Bucureşti, 1993.
Rusu, Valeriu, Dicţionar medical, ediţie recizită şi adăugită, Ed. Medicală, Bucureşti,
2007.
Titircă, Lucreţia, Urgenţele medico-chirurgicale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989.
Idem, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, ed. aVII-a, Ed.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006.
Idem, Breviar- Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului. Pentru
şcolile sanitare, ed. aIII-a, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1997.
Idem, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Ghid de
nursing,vol.II, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006.
Tierney, Lawrence, M., McPhee, Stephen, I.,,Papadakis, Maxime, A., Diagnostic şi
tratament în practica medicală, Ediţie internaţională, Ed. Ştiinţelor medicale, Bucureşti,
2001.

102