Anatomia bratului

Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul antebratului
(radius, ulna) si scheletul mainii (oase carpiene, metacarpiene si falange).
SCHELETUL BRATULUI
Humerusul este un os lung si pereche,
prezentand o diafiza si doua epifize.
Orientare: se asaza in sus extremitatea
prevazuta cu un cap sferic, medial suprafata
ei articulara, anterior santul profund pe care
aceasta extremitate il prezintă.
Humerusul este alcatuit din:
a) corpul
b) epifiza sau extremitatea superioara
c) epifiza sau extremitatea inferioara
Corpul este aproape cilindric in portiunea
superioara si prismatic triunghiular in
portiunea.inferioara.
Prezinta trei fete si trei margini bine
diferentiate in portiunea inferioara si mult
mai slab diferentiate in portiunea superioara.
Fata antero-laterala prezinta ceva mai sus
de mijlocul ei o rugozitate in forma de V,
numita tuberozitatea deltoidiana pe care se
insera doi muschi: muschiul deltoid (pe
bratul superior) si muschiul brahial (pe
bratul inferior).
Sub aceasta tuberozitate se află un sant putin pronuntat, denumit santul nervului
radial, care pleaca de pe fata posterioara si prin care trec nervul radial si artera
brahiala profunda. Deasupra tuberozitatii, fata antero-laterala este inconjurata de
nervul axilar.

Fata antero-mediala prezinta 3 obiecte de studiu:

1) gaura nutritiva a osului
2) santul intertubercular, ce descinde de la epifiza superioara
3) o impresiune rugoasa pentru insertia muschiului coracobrahial

1
 Humerusul vazut anterior Humerusul vazut posterior

Fata posterioara este strabatuta oblic de santul nervului radial. Deasupra acestui
sant se insera capul lateral al muschiului triceps brahial, iar dedesubtul lui se insera
capul medial al muschiului triceps brahial.
Marginea anterioara este bine pronuntata.Marginea laterala si marginea mediala
prezinta caractere comune. Contin punti pronuntate in jumatatea proximala a
corpului, ele devinind adevarate creste in jumatatea distala a lui, amandoua
recurbandu-se si terminandu-se pe epicondilul corespunzator.
Marginea laterala se continua cu creasta supracodiliana laterala, care se
termina pe epicondilul lateral, iar marginea mediala se continua cu creasta
supracondiliana mediala care se termina pe epicondilul medial. Aceste doua creste
dau insertie despartitoarelor care separa muschii anteriori de cei posteriori ai
bratului.
Epifiza sau extremitatea superioara este unita cu corpul prin colul chirurgical al
osului. La nivelul colului chirurgical se inregistreaza cele mai frecvente fracturi ale
humerusului, tot aici avand loc dezlipirea traumatica a epifizei (care se poate
produce la copii si tineri, deoarece epifiza superioara si diafiza se sudeaza abia la
varsta de 20-25 ani)
Epifiza superioara (sau proximala) prezinta mai multe obiecte de studiu:

2
1.Capul humerusului - este o suprafaţa articulara neteda, ce reprezinta o treime
dintr-o sfera. Orientare: priveste medial, in sus si putin posterior. Capul
humerusului se articuleaza cu cavitatea glenoida a scapulei, axul sau formand cu
axul diafizei un unghi de 130 de grade.

2.Colul anatomic - este un sant circular, care separa capul humerusului de restul
epifizei.

3.Tuberculul mare - este situat pe partea laterala a capului in partea superioara si

prezinta trei fatete pentru insertii musculare: fateta superioara (pe care se insera
muschiul supraspinos), fateta mijlocie (pe care se insera muschiul subspinos) si
fateta inferioara (pe care se insera muschiul rotund mic).

4.Tuberculul mic este situat pe partea anterioara a epifizei, pe el inserandu-se

muschiul subscapular

5.Santul intertubercular (mai este numit si culisa bicipitala) este un sant vertical,
care pleaca de pe fata anterioara a epifizei si se termina pe fata antero-mediala a
diafizei. El este limitat de creasta tuberculului mare (situata anterior) si de creasta
tuberculului mic (situata posterior). Prin acest sant aluneca tendonul capului lung al
muschiului biceps brahial. Pe creasta tuberculului mare se insera muschiul pectoral
mare, iar pe creasta tuberculului mic muschiul rotund mare.

Epifiza sau extremitatea inferioara este turtita si recurbata dinapoi inainte, astfel
ca diametrul transversal este cu mult mai mare ca cel antero-posterior.

Epifiza distala prezintă un condil si doi epicondili

A. Condilul humerusului prezinta doua categorii de formatiuni.

1. Suprafete articulare - sunt destinate radiusului si ulnei, ele fiind reprezentate de
catre: trohleea humerusului, capitulul humerusului si un sant intermediar.
Trohleea humerusului raspunde scobiturii trohleare de pe ulna, ea fiind formata din
doua margini, doua povarnisuri si un sant. Santul are un traiect spiroid de jos in sus
si mediolateral, imprimand directia miscarilor din articulatia cotului.
Capitulul este o proeminenta rotunjita ce este situata lateral de trohlee. El raspunde
fosetei articulare de pe capul radiusului.
Sa ntu l i n t e r m e d i a r separa trohleea de capitul.
Capitulul este articular, raspunzand marginii fosetei articulare de pe capul
radiusului.
2. Fose - sunt in numar de trei: fosa coronoida, fosa radiala si fosa olecraniana.
3
Fosa co ro no ida este situata deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei, in ea
patrunzand procesul coronoidian al ulnei, in miscarile de flexiune ale antebratului.
Fosa ra di ala este situata deasupra capitulului, in ea patrunzand capul radiusului,
in miscarile de flexiune.
Fosa ol ec ra ni ana este situata deasupra trohleei, pe fata posterioara a epifizei, in
ea patrunzandolecranul, in miscarile de extensiune ale antebratului.

B. Epicondilii sunt doua proeminente, care servesc pentru insertii musculare, unul
fiind medial, iar altul lateral.
E pi co ndilul medial este o puternica proeminenta triunghiulara, la care se termina
creasta supracondiliana mediala a diafizei, ce se poate explora prin inspectie si
palpare. Fata lui posterioara prezinta santul nervului ulnar pe unde trece nervul
omonim. Pe epicondilul medial se insera muschii pronatori si flexori ai
antebratului, muschii mainii si degetelor (rotundul pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor).
Epicondilul lateral este mai mic decat cel medial, la el terminandu-se creasta
supracondiliana laterala a diafizei. Acesta se poate explora prin inspectie si palpare,
fiind un reper important (ca si epicondilul medial) pentru proiectia formatiunilor de
la nivelul antebratului. Pe epicondilul lateral se insera muschii supinatori si
extensori ai antebratului, muschii mainii si degetelor (scurt extensor radial al
carpului, supinator extensor al degetelor, extensor al degetului mic,extensor ulnar al
carpului, anconeu).
La aproximativ 5-6 cm pe marginea mediala, deasupra epicondilului medial se
gaseste in mod inconstant o apofiza triunghiulara, numita procesul supracondilian
(aceasta apofiza se regaseste in aproximativ 1% din cazuri) . Procesul
supracondilian este legat de epicondil printr-o bandeleta fibroasa, formand astfel
un inel osteofibros, prin care trec nervul median si artera brahiala.

Torsiunea humerusului
Axul transversal al capului humerusului si cel al condilului numeral nu se afla in
acelasi plan frontal. La adult ele formeaza un unghi ascutit, are 14-20grade si este
deschis lateral, denotand torsiunea osului. La nou-nascut unghiul are aproximativ
60 de grade.

4
ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA (articulatie sferoidala –
mobilitatea glenohumerala)
-flexie 105° – 120°
-extensie 30°-55°
-abuctie 105°-120°
-rotatiile externe sunt dependente de pozitia bratului :
-cu bratul addus 80°
-cu bratula abdus 90°
-rotatie interna 70°
Pana la 90° miscare este glenohumerala, iar intre 90°-150° miscarea este scapulo-
toracica
BIOMECANICA ARTICULATIEI SCAPULO-HUMERALE
Abductia este miscarea prin care membrul superior liber se indeparteaza de corp
Adductia este miscarea de sens invers
Cele doua miscari au loc in plan frontal in jurul axului antero-posterior ce trece prin
portiunea inferioara a humerusului
Abductia propriu-zisa realizata strict din articulatia scapulo-humerala este pana
cand bratulul este ridicat la 90° (orizontal) fata de axul longitudinal al trunchiului
In aceasta pozitie marele trohanter ajunge pana la partea posterioara a cadrului
glenoidian
Pentru continuarea miscari de anductie la valori peste 90° miscarea poate fi
realizata prin :
-bascularea lateral-extern a unghiului inferioar al omoplatului cu 60°
5
-concomitend cu rotatia axiala in articulatia acromioclaviculara cu 30° si in cea
sterno-costo-claviculara cu inca 30°
MUSCULATURA ABDUCTOARE:
-muschiul supra spinos
-muschiul deltoid
-langa portiunea din bicepsul brahial
MUSCULATURA ADDUCTOARE :
-in principal sub scapular, sub spinos, mic si marele rotund, mare pectoral, mare
dorsal
-accesori:deltoid, coracobrahial, scurta portiune a bicepsului brahial, langa
portiunea din tricepsul brahial.
Ligamentele gleno-humerale inferioare si superioare sunt cele care limiteaza
miscarea de abductie, iar ligamentul coraco-humeral pe cea de adductie a bratului
Proiectia inainte (anteductia-flexia) si proiectia inapoi (retroductia extensia) sunt
realizate in jurul axei transversale ce trece prin centrul marelui trohanter si prin
centrul cavitati glenoidiene.
MUSCULATURA ANTEDUCTOARE :
-marele pectoral
-deltoid
-biceps brahial
-supra spinos
Miscare de anteductie este limitat de :
-muschiul mic rotund
-muschiul sub spinos
-ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral, sternocostale
-tensionarea parti posterioare din capsula articulara
Retroductia active ajunge la 50°-60°, iar prin miscari pasive 80°-90°. In timpul
miscari are loc bascularea capului humeral spre anterior in primele 20°, apio are loc
bascularea unghiului inferioar al omoplatului spre coloana vertebrala (bascularea
mediala) concomitend cu interventia musculature.

MUSCULATURA RETRODUCTOARE :
-fascicolele posterioare ale muschiului deltoid
-marele rotund, dorsal, marele pectoral
Limitarea miscari de retroductie este data de :
-intinderea portiuni anterioare a capsulei articulare
-ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu, inferior, scapulo-toracic
-masa muschiului sub scapular
In miscarea de rotatie interna capul humeral aluneca dinainte spre inapoi pe
cavitatea glenoidiana in timp ce cei doi trohanteri se deplaseaza inainte si inauntru.

6
Miscare de rotatie interna a bratului mai este asimilata si cu notiunea de pronatie
deoarece poate sa se realizeze concomitent cu pronatia antebratului. Valoare rotatie
interne este de 80°-90°
MUSCULATURA PENTRU ROTATIA INTERNA
-sub scapulor
-marele pectoral
-marele rotund
-marele dorsal
-bicepsul brahial
Factorii limitatori sunt : tensionarea capsulei din portiunea posterioara, masa
muschilor sub spinos, mic rotund, triceps brachial.
Rotatia externa (supinatie) antreneaza o alunecare dinapoi spre ianinte cu capul
humeral.
MUSCHII ROTATORI EXTERNI:
-sub spinos
-mic rotund
-fascicolul posterior din deltoid
Rotatie externa este limitata de :
-tensionarea anterioara a capsulei articulare
-ligamente scapulo-humerale
-masa marelui pectoral
-fascicolul anterior din deltoid
MUSCHII BRATULUI
Muschii Regiuni anterioare:
-muschiul biceps brahial (asezat in plan superficial)
-coracobrahial si brahial (in plan profound)
Muschi regiuni posterioare:
-muschiul treiceps brahial
MUSCHIUL BICEPS BRAHIAL
Originea:
-capul scurt: la nivelul varfului procesului coracoidian
-capul lung : la nivelu tuberculului supraglenoidian al omoplatului precum si pe
cadrum glenoidian
Insertia terminala : tuberozitatea radiala
MUSCHIUL BRAHIAL
Origine :
-buza inferioara a tuberozitati deltoidiene
-fata laterala si mediala ale humeruslui sub insertia terminala a muschiului deltoid
Insertia terminala :
-baza procesului coronoid al cubitusului
MUSCHIUL CORACOBRAHIAL
7
Originea : pe varful coracoid, printr-un tedon comun cu cel al capului scurt al
bicepsului brahial
Insertia terminala :
-pe fata mediala a humerusului, in portiunea mijlocie a acestuia.
MUSCHIUL TRICEPSUL BRAHIAL
Originea :
-tuberculul infraglenoidian al scapulei
-septul internmuscular brahial lateral si pe fata posterioara a humerusului, deasupra
si sub seantul de torsiune
Insertia terminala :
-pe fata posterioara si pe cele doua margini ale olecranului

BIOMECANICA BRATULUI
Muschiul biceps brahial
Actiune :
-flexia antrebarului pe brat (care este completa numai daca antrebatrul este in
supinatie)
-este supinator al antrebratului aflat in pronatie
-adductor al bratului (capul scurt)
-abductor si rotator medial al bratului ( capul lung)
-flexia bratului fata de antrebrat (miscare de impingere din flotari) cand ia punct fix
pe antrebat
Muschiul brahial
Actiune :
-flexor al antrebatului fata de brat
-tensor al capuselui articulatiei al cotului
Muschiul coracobrahial
Actiune :
-adductor al bratului
-proietor inainte al bratului
-coboara umar cand ia punct fix la nivelu bratului
Muschiul triceps brahial
Actiune :
-extensor al antrebratului fata de brat
-tensor al capsulei articulatiei scapulo-humerale
-extensor si adductor al bratului prin intermediul capului lung

8
 Afectiuni ce implica articulatia umarul
Simptomatologie
Durerea de umăr poate să apară din diferite cauze și poate fi localizată atât în
articulațiile umărului, cât și la nivelul mușchilor, ligamentelor și tendoanelor care îl
înconjoară. De regulă, durerile localizate la nivelul articulațiilor umărului se
accentuează pe măsură ce miști mâna sau umărul.

Simptomatologia este dominată de durere, ce are următoarele caracteristici:

 debut brutal, dimineaţa la sculare sau instalată progresiv,

 precedată de o cervicalgie de intensitate crescândă,
 se acompaniază de o iradiere brahială din ce în ce mai accentuată.
 ca orice durere radiculară poate fi agravată de tuse, decubit, cu exacerbare
nocturnă.
 Durerile se pot însoţi frecvent de parestezii diverse: amorţeli
Leziuni de coafă rotatorie (tendinita)
 Reprezintă una dintre cele mai comune cauze ale durerilor și se manifestă prin
inflamarea tendoanelor. Leziunile pot să apară în urmă unui traumatism
puternic, dar și în cazul suprasolicitării brațelor prin ridicarea deasupra capului,
prin practicarea unui sport sau efectuarea de mișcări repetitive.
 Ruptura poate fi parțială, în cazul în care doar o anumită parte a tendonului s-a
rupt de os, sau poate fi completă, caz în care tendonul este separat complet de
os.
 Tendinita se poate dezvolta pe parcursul anilor ca rezultat al faptului că ai ținut
umărul încordat într-o anumită poziție pentru timp îndelungat, ai dormit pe-o
parte sau ai desfășurat activități care presupun ridicarea brațelor.

Tendinita calcică (inflamația tendonului)

 Se manifestă prin formarea unor depozite de calciu pe tendoanele umărului, iar
țesutul din jurul depozitului se inflamează. Tendinită calcică a umărului apare
frecvent în rândul persoanelor de peste 40 de ani.
 Deși nu se cunoaște cu exactitate cauza care duce la formarea depozitelor de
calciu, unul dintre motive este legat de procesul de vindecare a unui ligament
deplasat. Tendinita calcică se manifestă prin dureri puternice care apar
dimineața, fiind comună în rândul persoanelor adulte și al celor care au diabet.
9
Umăr înghețat (capsulita adezivă)
 Capsulita adezivă, cunoscută popular sub denumirea de umăr înghețat, este
cauzată de îngroșarea țesuturilor din jurul articulațiilor umărului, care devin
rigide. Apare frecvent în rândul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 40 și 60 de
ani, cu precădere în cazul femeilor și persoanelor care suferă de diabet,
colesterol ridicat sau tulburări ale glandei tiroide.

Osteoartrita
 Această boală afectează de regulă genunchii sau șoldurile, însă, uneori, poate să
se manifeste și la nivelul umărului. Osteoartrita apare atunci când stratul de
cartilaj care îmbracă oasele începe să se deterioreze progresiv, până când oasele
ajung să se frece unul de altul.

Bursita
Aceasta apare când săculețul sinovial umplut (bursa), care îmbracă anumite părți
ale oaselor, tendoanelor și ligamentelor de la nivelul umărului, acumulează lichid în
exces. Bursele au rolul de a reduce frecarea dintre mușchi și os, acționând că niște
perne între oase și țesuturile moi. De regulă, bursita apare în asociere cu leziunile
de coafă rotatorie.Uneori, durerile de umăr pot fi provocate de alte leziuni
localizate la nivelul gâtului sau bicepșilor.

Alte cauze ale durerilor de umăr pot fi următoarele:

 Sindromul de impingement subacromial;

 Infecții bacteriene;
 Diferite forme de artrită;
 Ruperea cartilajelor;
 Formarea pintenilor osoși (mici proeminențe osoase care apar pe marginea
oaselor);
 Nerv încordat la nivelul gâtului sau umărului;
 Sindrom de durere misofagială;
 Plexopatie brahială;
 Osteomielita (infecție osoasă);
10
  Fractura osoasă la nivelul umărului sau brațului;
 Dislocarea umărului;
 Leziuni la nivelul coloanei vertebrale;

Tratament
Presupunem că prin mijloacele sale, kinetoterapia, alături de antrenamentul
sportiv, corect și sub supraveghere executate, pot realiza recuperarea funcțională a
umărului. Pe de altă parte, dacă se asigură continuitatea și regularitatea
tratamentului de recuperare se va asigura reintegrarea în activitatea sportivă în cel
mai scurt timp posibil și se pot preveni recidivele.
Scopul este de a recuperarea cât mai rapidă şi adecvată a mobilitatea
articulara şi forţei musculare, reduse ca urmare a traumatismelor de la nivelul
umărului, dar și pentru tonifierea musculaturii umărului pentru a corecta atitudinile
vicioase. Un alt scop este creşterea evidentă a mobilității și forței umărului, dar și
scăderea procesului inflamator și implicit a durerii.

11
 Exercitii specifice jocului de baschet aplicate
in corectarea articulatiei umarului
Exercitiul 1
Pacientul va avea de efectuat abdomene, din poziția culcat dorsal, având
apucat in ambele mâini mingea de baschet, întinzând mâinile înainte la aplecare și
ridicându le la revenire.
Pacientul va face 3 serii de câte 10 repetări, în funcție de durerea suportata și
numărul ședinței la care se afla.
Exercitiul 2
Pacientul va sta culcat dorsal, cu mingea ținută în ambele mâini.
Acesta va avea de adus mingea din partea stânga în partea dreapta/din partea
dreapta în partea stânga, susținând fiecare mișcare cateva secunde în punctul
maxim în care se poate.
Pacientul va face 3 serii a câte 10 repetări, în funcție de indicațiile
kinetoterapeutului pe baza durerii suportate și gravitatea lezarii.
Exercitiul 3
Pacientul va sta în poziție fundamentala medie, cu mingea apucata în ambele
mâini, având ca sarcina rotirea sa în jurul solului prin spate. Acesta va începe
exercițiul cu mana sanatoasa apoi folosind o pe cea bolnava și menținând fiecare
mișcare cu mingea în punctul maxim în care va ajunge cu mana la spate. Acest
exercițiul se executa de obicei
cu un baston, dar se poate improviza.
Exercitiul 4
Pacientul va sta în poziție fundamentala medie, având mingea apucata în
ambele mâini. Acesta va lucra cu mainile deasupra capului, având ca sarcina
aducerea mingii în punctul maxim aplecat stânga și punctul maxim aplecat dreapta,
cu menținere 3 secunde.
Exercitiul va cuprinde 3 serii a câte 10 repetări,iar în caz de durere, pacientul se va
opri și va primi alt exercițiu mai puțin solicitant.
Exercitiul 5
Pacientul va sta în așezat, având ca sarcina rularea mingii cu mana bolnava
în jurul sau, prin spate pana în punctul cel mai îndepărtat la care ajunge, apoi
12
revenire. Exercitiul se va repede de câte ori este nevoie pentru o încălzire completa
și pregătire pentru următorul exercițiu cu grad de complicitate mai mare.

Exercitiul 6
Pacientul va sta în poziție fundamentala medie, având de efectuat un
exercițiu folsind aruncarea la cos. Acesta va executa aruncarea la cos de la o
distanta de 3 m de acesta, folsind mana bolnava de deasupra capului.
Exercitiul va avea 3 serii a câte 15 repetări. În cazul în care apar dureri, pacientul
nu va mai continua sau va face o pauza.
Exercitiul 7
Pacientul va sta culcat dorsal pe masa din cabinet, cu mana bolnava pe
mingea medicinala care se afla pe podea, având ca sarcina rularea acesteia înainte
și înapoi.
Pacientul va avea cotul îndoit la 90 de grade(susținut de kineteoterapeut sau
asistent) și va avea 3 serii a câte 15 repetări. Cu cât avansează fiecare serie, se va
schimba mingea medicinala cu una mai grea.
Exercitiul 8
Pacientul va sta în poziție fundamentala medie și va avea de efectuat aruncări
la cos/cutie/între jaloane cu o minge de burete,având cotul îndoit la 90 de grade și
palmă îndreptata superior. Acesta va încerca să arunce, având grija ca după fiecare
aruncare mana sa se ducă în continuarea aruncării pana jos și revenirea sa fie
lentă în prima faza.Pacientul va primii cu cât avansează în repetări,o îngreunate a
exercitiului,mana fiind menținută de câtre kinetoteraput. Pacientul va trebui sa
învingă forță depusa de către kinetoteraput.
Exercitiul 9
Pacientul va sta în așezat, cu mingea medicinala în lateralul sau, lângă mana
care trebuie recuperata. Acesta are ca sarcina rularea mingii în lateral, ducând
greutatea corpul înspre acesta la fiecare repetare. Pacientul trebuie sa aibă în
vedere ca la orice tip de durere apărută în timpul exercitiului se va
opri din a mai lucra. Exercitiul de vă face în 2 serii a câte 15 repetări.
Exercitiul 10
Pacientul va avea un exercițiu de executat bazat pe aruncarea la cos, cu
ambele mâini, de deasupra capului, incepand din fata, și la fiecare aruncare acesta
va trebui sa își poziționeze mâinile cât mai in spate fata de aruncarea precedenta.
Exercitiul va avea 4 serii a câte 5 repetari.

13