Humerusul 

(Humerus) sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului.

Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe
(antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală,
medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă
câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic,
șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează
cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul,
trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul
medial și lateral).

Corpul humerusului[modificare | modificare sursă]

Humerus-vedere frontală

Corpul humerusului (Corpus humeri) sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a

humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea
superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular.
Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală,
medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară.
 Marginea anterioară (Margo anterior humeri) este bine pronunțată, ascuțită sus și rotunjită în
jos. Este o continuare a crestei tuberculului mare, delimitează anterior tuberozitatea deltoidiană,
iar la nivelul extremității distale ea se bifurcă, delimitând fosa coronoidă.
 Marginea laterală (Margo lateralis humeri) se extinde de la porțiunea posteroinferioară a
tuberculului mare până la epicondilul lateral. Slab pronunțată în jumătatea proximală a corpului,
marginea laterală este clar vizibilă și ascuțită în jumătatea distală a lui. Marginea laterală
formează în porțiunea sa distală o creasta proeminentă recurbată - creasta supracondiliană
laterală (Crista supracondylaris lateralis humeri sau Crista supraepicondylaris lateralis humeri) -
care se termină pe epicondilul lateral. Pe creasta supracondiliană laterală se inseră mușchiul
brahioradial (Musculus brachioradialis) și mușchiul lung extensor radial al carpului (Musculus
extensor carpi radialis longus). Pe marginea laterală și creasta supracondiliană laterală se inseră
septul intermuscular lateral al brațului (Septum intermusculare brachii laterale). Marginea laterală
este întreruptă la unirea 1/3 sale inferioare cu cele două treimi superioare, de șanțul nervului
radial (Sulcus nervi radialis), care trece de pe fața posterioară pe fața antero-laterală a corpului
humerusului.
 Marginea medială (Margo medialis humeri) se extinde de la creasta tuberculului mic până la
epicondilul medial. Slab pronunțată în jumătatea proximală a corpului, marginea medială este
clar vizibilă și ascuțită în jumătatea distală a lui. Marginea medială formează în porțiunea sa
distală o creasta proeminentă recurbată - creasta supracondiliană medială (Crista
supracondylaris medialis humeri sau Crista supraepicondylaris medialis humeri) care se termină
pe epicondilul medial. Pe creasta supracondiliană medială se inseră în față mușchiul brahial
(Musculus brachialis), iar în spate se inseră capul medial al mușchiul triceps brahial (Caput
mediale musculi tricipitis brachii). Pe marginea medială și creasta supracondiliană medială se
inseră septul intermuscular medial al brațului (Septum intermusculare brachii mediale). Pe
marginea medială în porțiune sa mijlocie se inseră mușchiul coracobrahial (Musculus
coracobrachialis).
 Fața posterioară (Facies posterior humeri sau Facies posterior corporis humeri) este cuprinsă
între marginea medială și marginea laterală, este netedă, mai largă spre epifiza inferioară a
osului. La mijlocul ei se află un șanț oblic - șanțul nervului radial (Sulcus nervi radialis) numit
și șanțul spiral - cu direcție spiralată, de sus de la marginea medială în jos, trecând peste
marginea laterală spre fața anterolaterală, unde se află sub tuberozitatea deltoidiană și apoi
coboară spre epicondilul lateral. În el se găsesc nervul radial (Nervus radialis) și artera brahială
profundă (Arteria profunda brachii) cu cele două vene satelite. 18% din fracturile corpului
humerusului la acest nivel sunt asociate cu lezare nervului radial în șanțul său, și se manifestă
clinic prin paralizia radială. Suprafața feței posterioare este acoperită aproape în întregime de
capul lateral și medial al mușchiului triceps brahial (Musculus triceps brachii). Capul lateral al
mușchiului triceps brahial (Caput laterale musculi tricipitis brachii) se inseră în treimea proximală
lângă marginea laterală, deasupra și lateral de șanțul nervului radial. Capul medial al mușchiului
triceps brahial (Caput mediale musculi tricipitis brachii) se inseră larg în porțiune distală lângă
marginea medială, medial și sub șanțul nervului radial.
 Fața antero-laterală (Facies anterolateralis humeri sau Facies anterolateralis corporis humeri)
este cuprinsă între marginea anterioară și marginea laterală. Ceva mai sus de mijlocul ei se află
o rugozitate în forma literei V - tuberozitatea deltoidiană (Tuberositas deltoidea humeri) - pe
care se inseră mușchiul deltoid (Musculus deltoideus). Brațul anterior al tuberozității deltoidiană
se află lângă marginea anterioară a corpului humerusului, iar brațul posterior deasupra șanțului
nervului radial. Distal de tuberozitatea deltoidiană se inseră fibrele laterale a mușchiului brahial
(Musculus brachialis). Sub tuberozitate deltoidiană se află șanțul nervului radial (Sulcus nervi
radialis) care pleacă de pe fața posterioară tăind marginea laterală. Marginea posterioară a
șanțului nervului radial este formată de creasta supracondiliană laterală.
 Fața antero-medială (Facies anteromedialis humeri sau Facies anteromedialis corporis humeri)
este cuprinsă între marginea anterioară și marginea medială. În treimea superioară se
află șanțul intertubercular (Sulcus intertubercularis humeri) care descinde de la epifiza
superioară. În treimea mijlocie lângă marginea medială și pe marginea medială se află o
 rugozitate pe care se inseră mușchiul coracobrahial (Musculus coracobrachialis). În treimea
mijlocie și inferioră se inseră mușchiul brahial (Musculus brachialis). La mijloc, spre marginea
medială, se află gaura nutritivă a osului (Canalis nutricius), care are o direcție oblică în jos.
 Procesul supracondilian (Processus supraepicondylaris humeri) este o apofiză triunghiulară în
formă de cârlig inconstantă (în aproximativ 1% din cazuri) aflată pe fața antero-medială la
aproximativ 5 cm deasupra epicondilului medial, și care are o lungime de 2 – 20 mm. Procesul
supracondilian se curbează în jos și înainte, și vârful lui ascuțit este unit de marginea medială,
imediat deasupra epicondilului medial, printr-o bandeletă fibroasă - ligamentul lui Struthers -
pe care se inseră mușchiul rotund pronator (Musculus pronator teres). Se formează astfel
un orificiu prin care trece în mod obișnuit, nervul median (Nervus medianus) și artera brahială
(Arteria brachialis), însă uneori trece numai nervul median sau nervul median împreună cu artera
ulnară (Arteria ulnaris) (în caz de dividere înaltă a arterei brahiale). De obicei sub procesul
supracondilian se află un șanț, care găzduiește nervul median și artera brahială, și le poate
proteja de o eventuală compresiune din partea mușchilor. Ligamentul lui Struthers poate
comprima nervul median și artera brahială, cea ce se manifestă clinic printr-o neuropatie
mediană (durere, parestezie) sau lipsa pulsului radial.

Epifiza proximală[modificare | modificare sursă]

Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și
prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul
mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului
chirurgical. Capul humerusului (Caput humeri) este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată
la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o treime dintr-o sferă. Este
acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea
glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală (Articulatio humeri); capul
humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un
sfert din suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului
este îndreptat medial, în sus și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi
de 130°-150°. Colul anatomic (Collum anatomicum humeri) este un șanț circumferențial, care
separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului
mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară
deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în
partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una
mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare (Tuberculum majus
humeri) este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui
posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara
superioară se inseră mușchiul supraspinos (Musculus supraspinatus), pe cea mijlocie mușchiul
infraspinos (Musculus infraspinatus), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic (Musculus teres
minor). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de
mușchiul deltoid (Musculus deltoideus). Tuberculul mic (Tuberculum minus humeri) este situat pe
partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul
subscapular (Musculus subscapularis). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală
- creasta tuberculului mare (Crista tuberculi majoris) - pe care se inserează mușchiul pectoral mare
(Musculus pectoralis major). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta
tuberculului mic (Crista tuberculi minoris) - pe care se inserează mușchiul rotund mare (Musculus
teres major). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical
- șanțul intertubercular (Sulcus intertubercularis humeri) sau culisa bicipitală - care sus se află
între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața
antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se inserează tendonul
mușchiului dorsal mare (Musculus latissimus dorsi), iar prin șanț alunecă tendonul capului lung al
mușchiului biceps brahial (Caput longum musculi bicipitis brachii) însoțit de bursa sinovială bicipitală
și de o ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară (Arteria circumflexa humeri
anterior). Șanțul intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal.
Sub tuberculul mare și tuberculul mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza)
humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical (Collum chirurgicum humeri) - unde se
întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar (Nervus axillaris) și artera
circumflexă humerală posterioară (Arteria circumflexa humeri posterior) se învârt în jurul colul
chirurgical în regiunea sa posterioară.

Epifiza distală[modificare | modificare sursă]

Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-
posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-
posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două
proeminențe laterale nearticulare - epicondilii.

 Condilul humerusului (Condylus humeri) este segmentul articular și are 2 suprafețe

articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț
intermediar și 3 fose: coronoidă, radială, olecraniană. Condilul humerusului se articulează cu
radiusul (articulația humeroradială) și ulna (articulația humeroulnară) în cadrul articulației cotului
(Articulatio cubiti). Trohleea humerusului (Trochlea humeri) este o suprafață articulară care se
află în partea medială a condilului humerusului și acoperă suprafața lui anterioară, inferioară și
posterioară, are forma unui scripete (sau a unui mosor ușor spiralat) și este formată din două
margini, două povârnișuri separate de un șanț (gât) spiroid. Trohleea humerusului corespunde
incizurii trohleare a ulnei, cu care se articulează formând articulația humeroulnară (Articulatio
humeroulnaris). Capitulul humerusului (Capitulum humeri) este o suprafață articulară care se
află în partea laterală a condilului humerusului și acoperă suprafața lui anterioară și inferioară,
însă nu se extinde pe suprafața lui posterioară; are forma unei proeminențe rotunjite, convexe.
Capitulul humerusului se articulează cu foseta capului radiusului formând articulația
humeroradială (Articulatio humeroradialis). Trohleea este separată de capitul de un șanț
intermediar, care este articular și corespunde marginii fosetei articulare de pe capul radiusului.
Pe condilul humerusului se află 3 fose: fosa coronoidă, fosa radială și fosa olecraniană. Peretele
despărțitor al acestor fose este subțire, uneori fiind înlocuit de un sept fibros sau chiar de un
orificiu. Fosa olecraniană (Fossa olecrani) este o cavitate adâncă pe fața posterioară a
condilului humerusului, deasupra trohleei, în care pătrunde vârful olecranului ulnei în extensia
completă a antebrațului; planșeul acestei fose este subțire. Fosa coronoidă (Fossa coronoidea
humeri) este o cavitate mai mică, pe fața anterioară a condilului humerusului, deasupra trohleei;
în ea pătrunde marginea anterioară a procesului coronoidian al ulnei, în mișcările de flexiune ale
antebrațului. Fosa radială (Fossa radialis humeri) este o fosă mai puțin profundă pe fața
anterioară a condilului humerusului lateral de fosa coronoidă, deasupra capitulului; în ea
pătrunde marginea cap