CURSUL NR.

1
GENERALITĂTI

DEFINIŢIE Anatomia reprezintă una din ramurile biologiei, fără de care nu poate fi conceput
studiul corpului uman. Una din metodele sale de studiu este reprezentată de disecţie.
(ana=prin, tomnein= a tăia, a diseca).

Disecţia este operaţiunea anatomică prin care se pun in evidenţă diferitele componente ale
unei regiuni precum şi raporturile dintre ele. Datele obţinute în sălile de disecţie dau
anatomiei un caracter descriptiv sau sistematic.

Convenţional studiul corpului uman poate fi subdivizat într-un studiu macroscopic

(anatomie macroscopică) şi unul microscopic (anatomie microscopică).
Din anatomia microscopică derivă: citologia, histologia şi organologia ce studiază
celulele, ţesuturile şi organele.
Nu se poate face un studiu anatomic serios fără a studia şi datele oferite de embriologie,
care se ocupă de aspectele dezvoltării organismului.
Osteologia are ca obiect studiul oaselor, artrologia pe cel al articulaţiilor, în timp ce
miologia se ocupă cu studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor anexate lor.
Angiologia studiază vasele, splanhnologia viscerele, iar neuroanatomia se ocupă cu
studiul sistemului nervos.
Anatomia umană foloseşte pentru îmbogăţirea cunoştintelor sale şi studiul comparativ
al morfologiei diverselor specii de animale (anatomia comparată).
Sub influenţa chirurgilor se dezvoltă anatomia topografică, ce studiază corpul omenesc
pe regiuni topografice, stratigrafic plan cu plan.

Anatomia ar rămâne însă o ştiinţă moartă dacă nu ar studia şi formele vii. (anatomia pe
viu). Anatomia pe viu sau anatomia plastică a fost recunoscută ca deosebit de valoroasă
relativ târziu. Din ea se desprinde anatomia clinică fără de care actul medical nu are
astăzi valoare. Dezvoltarea tehnologică extraordinară din ultima perioadă aduce în prim
planul investigaţiilor medicale imagistica computerizată care presupune cunostiinţe
anatomice deosebite, îndeosebi de anatomie topografică.

Corpul omenesc este compus din 3 mari segmente: capul, trunchiul şi membrele
(numite şi extremităţi).
Poziţia de referinţă pentru studiul anatomic este aceea în care corpul este în poziţie
verticală, cu palmele situate anterior (în supinaţie).
Orientarea se face cu ajutorul planurilor, din care unele străbat corpul, iar altele sunt
tangente la suprafaţa lui.
Planurile tangente sunt: superior, inferior, lateral drept, lateral stâng, anterior şi
posterior.
Planurile principale ce străbat corpul sunt: planul mediosagital, planul frontal principal
şi planul transversal principal. (FIG.1)
Planul mediosagital este un plan vertical, îndreptat dinainte înapoi, care împarte corpul
în două jumătăţi egale, dreaptă şi stângă.
Planul frontal principal este vertical şi perpendicular pe precedentul. El împarte corpul
într-o jumătate anterioară şi alta posterioară de asemenea egale
 Centura scapulară este formată din scapulă şi din claviculă.
CLAVICULA (clavicula)

Este un os pereche şi alungit în forma literei S culcată orizontal, situat la limita dintre
torace şi gât, de o parte şi de cealaltă a sternului. Alcătuieşte porţiunea anterioară a
centurii scapulare. Fiind situată sub piele poate fi uşor explorată prin inspecţie şi palpare.

Prezintă un corp (cu 2 feţe şi 2 margini) şi 2 extremităţi

-.Orientare 1. Lateral extremitatea turtită
2. Anterior marginea concavă a acestei extremităţi

3. Inferior faţa osului prevăzută cu un şanţ

a) Faţa superioară este netedă în treimea mijlocie şi rugoasă înspre cele 2 capete pentru
inserţia muşchiului deltoid şi trapez (lateral) respectiv sternocleido-mastoidian (medial).
b) Faţa inferioară prezintă rugozităţi pentru inserţia unor muşchi şi ligamente.
Răspunde primei coaste. Prezintă în porţiunea ei mijlocie şanţul folosit pentru orientarea
osului pe care se inseră muşchiul subclavicular.În aria acestui şanţ se găseşte gaura
nutritivă a osului prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare. Medial de şanţ se
găseşte impresiunea ligamentului costoclavicular (impression lig. costoclavicularis) pe
care se inseră ligamentul cu acelaşi nume. Lateral de şanţ se găsesc tuberculul conoidian
(tubercululm conoideum) şi linia trapezoidală (linea trapezoidea) situată anterolateral de
tubercul pe care se inseră ligamentul conoidian respectiv trapezoidian
c) Marginea anterioară este convexă şi mai groasă înspre extremitatea medială (unde dă
inserţie muşchiului pectoral mare) şi concavă şi mai subţire înspre extremitatea
laterală.(unde se inseră muşchiul deltoid).
c) Marginea posterioară are o configuraţie inversă: concavă înspre extremitatea
medială şi convexă înspre extremitatea laterală, unde se inseră muşchiul trapez. Prezintă
la nivelul porţiunii sale mijlocii rapoarte vasculare şi nervoase importante (trunchiurile
plexului brahial, artera şi vena subclavie) şi ca atare în fracturile la acest nivel
fragmentele dislocate ale claviculei pot leza sau comprima aceste elemente.
d) Extremitatea medială (extremitas sternalis,) se articulează cu manubriul sternului,
motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate sternală. Prezintă o feţişoară destinată
articulării cu manubriul sternal şi cu primul cartilaj costal.
e) Extremitatea laterală (extremitas acromialis) se articulează cu acromionul scapulei,
motiv pentru care se mai numeşte şi extremitate acromială.

A. Inserţii musculare la nivelul claviculei

Pe faţa superioară
-muşchiul deltoid, anterior în 1/3 laterală
-muşchiul trapez, posterior în 1/3 laterală
-muşchiul pectoral mare, anterior în 1/3 medială
-muşchiul sternocleidomastoidian, posterior în 1/3 medială

Pe faţa inferioară
-muşchiul subclavicular în 1/3 mijlocie
Pe marginea anterioară
-muşchiul deltoid în 1/3 lateral
-muşchiul pectoral mare în 2/3 mediale
Pe marginea posterioară
-muşchiul trapez în 1/3 laterală
-muşchiul sternohioidian în 1/3 medială

B. Inserţii ligamentare la nivelul claviculei

Pe faţa inferioară
-ligamentul costoclavicular, pe impresiunea costoclaviculară, medial de şanţ
-ligamentul trapezoid
-ligamentul conoid
Pe extremitatea medială
-ligamentul interclavicular
-ligamentul sternoclavicular anterior, pe faţa anterioară a extremităţii

C. Repere osoase la nivelul claviculei

-Uşor accesibilă la palpare. Se pot explora: marginea anterioară, faţa superioară,

extremitatea sternală şi extremitatea acromială.
-În luxaţia supraacromială când se apasă cu degetul pe extremitatea laterală a claviculei
aceasta coboară, iar la ridicarea degetului clavicula urcă (semnul clapei de pian)

D. Repere vasculare

-pe faţa inferioară în 1/3 mijlocie în aria şanţului subclavicular se găseşte gaura nutritivă
prin care pătrunde o ramură a arterei suprascapulare
- 1/3 medie a marginii posterioare în raport cu vasele subclaviculare

E. Rapoarte nervoase

-Faţa superioară în 1/3 mijlocie în raport cu ramurile superficiale senzitive

supraclaviculare şi supraacromiale din plexul cervical
-Marginea posterioară în 1/3 medie în raport cu trunchiul plexului brahial

F. Aplicaţii clinice

Fracturile treimii externe a claviculei au un procent de 20% fiind fără deplasare sau cu
deplasare cu coborârea fragmetului extern. Fractura este reductibilă la apăsare.
Fracturile din treimea medie sunt cele mai frecvente (datorită schimbării curburii
claviculei) având traiect transversal, spiroid, oblic sau cu fragment intermediar.
Fracturile din treimea internă se situează medial sau trec prin inserţia muşchiului
sternocleidomastoidian. Cele situate medial de muşchi duc la ascensionarea părţii externe
a claviculei prin contracţia acestui muşchi.
Fracturile cominutive produc leziuni vasculonervoase (cu atingerea vaselor
subclaviculare, a plexului brahial şi cervical) sau pleuropulmonare(domul pleural cu
tulburări respiratorii).

SCAPULA (scapula; omoplatul)

Este un os lat şi pereche de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos situat pe
porţiunea posterosuperioară şi laterală a toracelui între coastele I şi VIII.
 Alcătuieşte porţiunea posterioară a centurii scapulare şi prezintă 2 feţe, trei margini şi 3
unghiuri.
-Orientare 1.Lateral unghiul cel mai voluminos

2. Posterior faţa prevăzută cu o spină puternică

3. Superior marginea cea mai subţire

a) Faţa anterioară (facies costalis) este concavă şi aplicată pe peretele posterior al cutiei
toracice fiind în raport cu coastele II-VII. Se mai numeşte şi faţă costală Prezintă fosa
subscapulară (fossa subscapularis) străbătută de creste oblice pe care se inseră muşchiul
subscapular..
b) Faţa posterioară (facies posterior)este convexă. Prezintă o proeminenţă triunghiulară
care se desprinde transversal de pe ea şi o împarte în 2 porţiuni. Este spina scapulei (spina
scapulae), prevăzută cu 3 feţe şi 3 margini (Faţă superioară şi inferioară, margini
anterioară prin care aderă de faţa dorsală, laterală concavă şi dorsală groasă pentru
inserţia muşchiului trapez pe buza superioară şi deltoid pe buza inferioară), iar cele 2
porţiuni determinate de spină sunt fosa supraspinoasă (fossa supraspinata), situată
deasupra ei, pe care se inseră muşchiul supraspinos, respectiv fosa infraspinoasă (fossa
infraspinata) situată dedesubtul spinei pe care se inseră muşchii rotund mic şi mare şi
subspinos. Spina scapulei se continuă spre capătul ei lateral cu o prelungire liberă numită
acromion (acromion) prevăzut cu o suprafaţă articulară pentru claviculă. Acromionul
determină cu buza inferioară a spinei unghiul acromionului (angulus acromii)
c) Marginea superioară (margo superior) este subţire şi ascuţită. În treimea sa laterală
prezintă incizura scapulei (incisura scapulae) situată lângă procesul coracoidian prin care
trece nervul suprascapular. Marginea dă inserţie muşchiului dinţat anterior.
d) Marginea medială (margo medialis) se mai numeşte şi margine vertebrală şi este
vizibilă sub piele la indivizii slabi.
e) Marginea laterală (margo lateralis) este mai groasă şi se mai numeşte şi margine
axilară.
f) Unghiul superolateral (angulus lateralis) prezintă o cavitate articulară numită cavitate
glenoidă (cavitas glenoidalis) în care intră capul humerusului împreună cu care formează
articulaţia scapulohumerală, colul anatomic, procesul coracoidian şi colul chirurgical
-Cavitatea glenoidală este conturată de cadrul glenoidian şi prevăzută cu 2 proeminenţe
rugoase:
1. una superioară tuberculul supraglenoidian (tuberculum supraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului biceps brahial şi
2. una inferioară, tuberculul infraglenoidian (tuberculum infraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului triceps brahial.
- Colul anatomic (collum scapulae) leagă cavitatea glenoidală de restul scapulei
- Procesul coracoidian (processus coracoideus) prezintă o bază şi o porţiune liberă (cu o
faţă superioară pentru inserţia ligamentelor coracoclaviculare şi una inferioară, o margine
anteromedială pe care se inseră muşchiul pectoral mic şi o margine posterolaterală pe care se
fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care se inseră tendoanele capului
scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial.
- Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.

i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.

k)Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şi este cel mai ascuţit.
Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T 7A. Inserţii
musculare la nivelul scapulei
Pe faţa anterioară
-muşchiul subscapular, muşchiul dinţat anterior
Pe faţa posterioară
-muşchiul supraspinos la nivelul fosei supraspinoase
-muşchiul trapez pe buza superioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe buza inferioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe marginea posterioară şi laterală a acromionului şi pe vârful
acromionului
-muşchiul trapez pe marginea posterioară a acromionului
muşchiul infraspinos, rotund mic, rotund mare, dorsal mare la nivelul fosei infraspinoase
Pe marginea superioară
-muşchiul omohioidian (medial de incizura scapulei)
Pe marginea medială
-muşchiul ridicător al scapulei (superior)
-muşchiul romboid mare (inferior)
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea mijlocie)
Pe unghiul superior
-muşchiul ridicător al scapulei,
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea superioară a muşchiului)
Pe unghiul inferior
-muşchiul subscapular şi porţiunea inferioară a muşchiului dinţat anterior (pe faţa
anterioară), subspinos şi dorsal mare (pe faţa inferioară)
-muşchiul rotund mare
Pe unghiul lateral
1. Pe cavitatea glenoidală
-capul lung al bicepsului brahial (pe tuberculul supraglenoidian), capul lung al tricepsului
brahial (pe tuberculul infraglenoidian)
2. Pe procesul coracoidian
-muşchiul pectoral mic (pe marginea anteromedială), tendonul capului scurt al bicepsului
brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial (pe vârf)
B. Inserţii ligamentare

Faţa posterioară (facies posterior)este convexă. Prezintă o proeminenţă triunghiulară

care se desprinde transversal de pe ea şi o împarte în 2 porţiuni. Este spina scapulei (spina
scapulae), prevăzută cu 3 feţe şi 3 margini (Faţă superioară şi inferioară, margini
anterioară prin care aderă de faţa dorsală, laterală concavă şi dorsală groasă pentru
inserţia muşchiului trapez pe buza superioară şi deltoid pe buza inferioară), iar cele 2
porţiuni determinate de spină sunt fosa supraspinoasă (fossa supraspinata), situată
deasupra ei, pe care se inseră muşchiul supraspinos, respectiv fosa infraspinoasă (fossa
infraspinata) situată dedesubtul spinei pe care se inseră muşchii rotund mic şi mare şi
subspinos. Spina scapulei se continuă spre capătul ei lateral cu o prelungire liberă numită
acromion (acromion) prevăzut cu o suprafaţă articulară pentru claviculă. Acromionul
determină cu buza inferioară a spinei unghiul acromionului (angulus acromii)
c) Marginea superioară (margo superior) este subţire şi ascuţită. În treimea sa laterală
prezintă incizura scapulei (incisura scapulae) situată lângă procesul coracoidian prin care
trece nervul suprascapular. Marginea dă inserţie muşchiului dinţat anterior.
d) Marginea medială (margo medialis) se mai numeşte şi margine vertebrală şi este
vizibilă sub piele la indivizii slabi.
e) Marginea laterală (margo lateralis) este mai groasă şi se mai numeşte şi margine
axilară.
f) Unghiul superolateral (angulus lateralis) prezintă o cavitate articulară numită cavitate
glenoidă (cavitas glenoidalis) în care intră capul humerusului împreună cu care formează
articulaţia scapulohumerală, colul anatomic, procesul coracoidian şi colul chirurgical
-Cavitatea glenoidală este conturată de cadrul glenoidian şi prevăzută cu 2 proeminenţe
rugoase:
1. una superioară tuberculul supraglenoidian (tuberculum supraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului biceps brahial şi
2. una inferioară, tuberculul infraglenoidian (tuberculum infraglenoidale) pe care se
inseră capul lung al muşchiului triceps brahial.
- Colul anatomic (collum scapulae) leagă cavitatea glenoidală de restul scapulei
- Procesul coracoidian (processus coracoideus) prezintă o bază şi o porţiune liberă (cu o
faţă superioară pentru inserţia ligamentelor coracoclaviculare şi una inferioară, o margine
anteromedială pe care se inseră muşchiul pectoral mic şi o margine posterolaterală pe care se
fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care se inseră tendoanele
capului scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial.
- Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.
i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.
k)Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şi este cel mai ascuţit.
Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T 7.

care se fixează ligamentul coracoacromial precum şi un vârf pe care se inseră tendoanele

capului scurt al muşchiului biceps brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial.
- Colul chirurgical separă unghiul lateral de corpul scapulei.
i) Unghiul superomedial (angulus superior) este rotunjit.
k)Unghiul inferior (angulus inferior) este uşor explorabil sub piele şi este cel mai ascuţit.
Reprezintă vârful scapulei şi este situat la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T 7.

A. Inserţii musculare la nivelul scapulei

Pe faţa anterioară
-muşchiul subscapular, muşchiul dinţat anterior
Pe faţa posterioară
-muşchiul supraspinos la nivelul fosei supraspinoase
-muşchiul trapez pe buza superioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe buza inferioară a spinei scapulei
-muşchiul deltoid pe marginea posterioară şi laterală a acromionului şi pe vârful
acromionului
-muşchiul trapez pe marginea posterioară a acromionului
muşchiul infraspinos, rotund mic, rotund mare, dorsal mare la nivelul fosei infraspinoase
Pe marginea superioară
-muşchiul omohioidian (medial de incizura scapulei)
Pe marginea medială
-muşchiul ridicător al scapulei (superior)
-muşchiul romboid mare (inferior)
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea mijlocie)
Pe unghiul superior
-muşchiul ridicător al scapulei,
-muşchiul dinţat anterior (porţiunea superioară a muşchiului)
Pe unghiul inferior
-muşchiul subscapular şi porţiunea inferioară a muşchiului dinţat anterior (pe faţa
anterioară), subspinos şi dorsal mare (pe faţa inferioară)
-muşchiul rotund mare
Pe unghiul lateral
1. Pe cavitatea glenoidală
-capul lung al bicepsului brahial (pe tuberculul supraglenoidian), capul lung al tricepsului
brahial (pe tuberculul infraglenoidian)
2. Pe procesul coracoidian
-muşchiul pectoral mic (pe marginea anteromedială), tendonul capului scurt al bicepsului
brahial şi tendonul muşchiului coracobrahial (pe vârf)
B. Inserţii ligamentare
Pe faţa posterioară
-ligamentul coracoacromial, pe vârful acromionului
Pe marginea superioară
-ligamentul coracoidian, pe marginile scobiturii coracoide
Pe unghiul lateral-ligamentele glenohumerale, pe cadrul glenoidal
-ligamentul coracoacromial, pe marginea laterală a procesului coracoid
-ligamentul coracohumeral pe baza şi pe marginea externă a procesului coracoid

C. Repere osoase

-Spina scapulei apare net la persoanele slabe.

-Marginea medială (vertebrală) se explorează cu uşurinţă
-Unghiul inferior accesibil la palpare.
-Se poate explora unghiul acromionului
-Vârful procesului coracoidian palpabil în şanţul deltopectoral, lucru esenţial în
deplasările capului humeral în luxaţiile anteromediale ale articulaţiei scapulohumerale.
-Vârful scapulei este vizibil sub piele în paraliziile dinţatului anterior

D. Repere vasculare

-Pe faţa anterioară către unghiul lateral se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde artera
nutritivă (ramură a arterei suprascapulare).
-Pe faţa posterioară către partea sa superioară se găseşte ramura posterioară a arterei
scapulare

E.Rapoarte nervoase
-La nivelul marginii superioare a scapulei prin incizura scapulei trece nervul
suprascapular
F.Aplicaţii clinice

Fracturile scapulei sunt fracturi rare (mai puţin de 1% din totalul fracturilor) datorită
formei sale plate, învelişului muscular şi mobilităţii sale. Cel mai adesea se asociază cu
fracturile costale.
Fracturile de corp se produc în urma unui traumatism direct prin acţiunea unui agent
contondent asupra scapulei.
Rapoartele sale cu humerusul şi clavicula explică varietatea leziunilor.

SCHELETUL PĂRŢII LIBERE A MEMBRULUI SUPERIOR

Este alcătuit din 3 segmnete: scheletul braţului, scheletul antebraţului şi scheletul mâinii.
SCHELETUL BRAŢULUI
Este format de humerus
HUMERUSUL (humerus)

Este un os lung şi pereche uşor torsionat medial. Superior se articulează cu scapula

participând la formarea articulaţiei umărului (scapulohumerală), iar inferior cu oasele
antebraţului alcătuind articulaţia cotului.

Prezintă un corp (diafiză) şi 2 extremităţi (epifize) din care una este proximală, iar
cealaltă distală.
-Orientare 1. Superior extremitatea prevăzută cu un cap sferic

2. Medial suprafaţa articulară a capului

3. Anterior şanţul profund al extremităţii superioare

a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă decât extremitatea
inferioară (epifiza distală). Prezintă 3 proeminenţe:una articulară numită
- capul humeral (caput humeri), netedă, în raport cu cavitatea glenoidă de la nivelul
scapulei. Capul reprezintă 1/3 din suprafaţa unei sfere. Axul său formează cu axul diafizei
un unghi de 130 de grade. Capul este separat de restul epifizei printr-un şanţ circular
numit colul anatomic (collum anatomicum) şi două nearticulare numite
- tuberculul mare (tuberculum majus) prevăzut cu 3 feţişoare ovalare (pentru inserţia
muşchilor supraspinos, subspinos şi rotund mic) şi
- tuberculul mic (tuberculum minus) pe care se inseră muşchiul subscapular.

Pe faţa anterioară cei 2 tuberculi sunt separaţi de şanţul intertubercular (sulcus

intertubercularis) prin care alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps
brahial.(culisa bicipitală). Şanţul este limitat anterior de creasta tuberculului mare (pe
care se inseră muşchiul pectoral mare) şi posterior de creasta tuberculului mic (pe care se
inseră muşchiul rotund mare).
b) Corpul (diafiza) este de formă aproape cilindrică în 1/3 proximală şi prismatic
triunghiulară în 2/3 inferioară şi prezintă 3 feţe şi 3 margini. Feţele sunt: anterolaterală,
anteromedială şi posterioară, iar marginile anterioară, laterală şi medială.
- Faţa anterolaterală (facies anterior lateralis) prezintă cranial de mijlocul ei tuberozitatea
deltoidiană (tuberositas deltoidea) sau V-ul deltoidian (pe care se inseră muşchiul deltoid
pe buza superioară şi muşchiul brahial pe buza distală). Sub tuberozitate se găseşte şanţul
nervului radial (sulcus nervi radialis) prin care trece nervul radial însoţit de vasele
humerale profunde.
- Faţa anteromedială (facies anterior medialis) prezintă în porţiunea superioară şanţul
intertubercular (amintit la extremitatea proximală), o rugozitate în porţiunea mijlocie (pe
care se inseră muşchiul coracobrahial) şi sub ea gaura nutritivă în care pătrunde artera
nutritivă a osului (ramură a arterei brahiale)
- Faţa posterioară (facies posterior) este străbătută în porţiunea mijlocie de un şanţ cu
direcţie inferolaterală, şanţul nervului radial (sulcus nervi radialis) de care am pomenit şi
la faţa anterolaterală. Superolateral de acest şanţ se inseră capul lateral al tricepsului
brahial, în timp ce inferomedial se inseră capul medial al tricepsului brahial.
- Marginea anterioară (margo anterior) formează proximal buza anterioară a şanţului
bicipital. În porţiunea mijlocie se continuă cu ramura anterioară a V-ului deltoidian, în
timp ce în treimea distală se bifurcă delimitând fosa coronoidiană.
- Marginea laterală (margo lateralis) se termină la epicondilul lateral, fiind mult mai
pronunţată distal, unde devine o adevărată creastă.
- Marginea medială (margo medialis) se termină la epicondilul medial fiind şi ea mai
pronunţată distal, unde ia aspectul unei creste.
c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) turtită ventrodorsal şi recurbată ventral
prezintă 2 elemente articulare:
- lateral capitul (capitulum humeri), o eminenţă mică şi rotunjită ce răspunde fosetei de
pe capul radiusului
- medial trohleea (trochlea humeri) ce se articulează cu ulna, în raport cu fosa coronoidă.
Trohleea este alcătuită dintr-o margine medială şi una laterală, două povârnişuri (medial
şi lateral) dispuse în plan oblic şi un şanţ care le separă (gâtul trohleei)

Trohleea şi condilul humeral sunt separate prin şanţul condilotrohleean

De o parte şi de cealaltă a suprafeţelor articulare se găsesc

- epicondilul medial (epicondylus medialis), în continuarea marginii mediale a diafizei,
de formă triunghiulară, situat în întregime extracapsular, în raport posterior cu nervul
ulnar, pe care se inseră muşchii rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung,
flexor ulnar al carpului şi flexor superficial comun al degetelor.
- epicondilul lateral (epicondylus lateralis) în continuarea marginii laterale a diafizei, mai
redus în dimensiuni, pe care se inseră muşchii extensor comun al degetelor, extensor
propriu al degetului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu, scurt extensor radial al
carpului şi scurtul supinator.
Epifiza distală prezintă 3 fose:
- fosa olecraniană (fossa olecrani) situată dorsal deasupra trohleei, o depresiune mai
profundă în care pătrunde vârful olecranului în mişcarea de extensie a antebraţului
- fosa coronoidă (fossa coronoidea) situată anteromedial deasupra trohleei în care
pătrunde vârful procesului coronoidian în mişcarea de flexie a antebraţului şi
- fosa radială (fossa radialis) situată anterolateral, deasupra capitului , situată
intracapsular în care pătrunde marginea anterioară a capului radial în mişcarea de flexie a
antebraţului

.
A. Inserţii musculare la nivelul humerusului

Pe epifiza superioară
- muşchiul supraspinos (pe feţişoara superioară a tuberculului mare)
- muşchiul infraspinos (pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare)
-muşchiul rotund mic (pe feţişoara inferioară a tuberculului mare)
- muuşchii subscapular şi rotund mare (pe tuberculul mic)
Pe faţa anterolaterală a diafizei
-muşchiul deltoid (pe buza superioară a V-ului deltoidian)
-muşchiul brahial (pe buza inferioară a V-ului deltoidian)
Pe faţa anteromedială a diafizei
-muşchiul coracobrahial (imediat deasupra porţiunii mijlocii)
-muşchiul brahial (în ½ inferioară)
Pe faţa posterioară a diafizei
-capul lateral al tricepsului brahial (deasupra şanţului nervului radial)
-capul medial al tricepsului brahial (inferomedial de şanţul nervului radial)
Pe marginea anterioară
-tendonul muşchiului pectoral mare (pe buza anterioară a şanţului intertubercular
muşchiul deltoid (în porţiunea mijlocie)
-muşchiul brahial (în ½ inferioară)
Pe marginea laterală
-muşchii brahioradial şi lung extensor radial al carpului
Pe epifiza inferioară
-muşchiul rotund pronator, flexor radial al carpului, flexor superficial al degetelor, flexor
ulnar al carpului, palmar lung (pe faţa anterioară a epicondilului medial)
-muşchiul extensor al degetelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar al carpului,
muşchiul anconeu (pe epicondilul lateral)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală
-ligamentele glenohumerale, pe colul anatomic al humerusului
--ligamentul coracohumeral, pe tuberculul mare al humerusului
Pe epifiza distală
-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul medial
-ligamentul colateral ulnar, pe epicondilul lateral

C. Repere osoase

-Capul humerusului dă forma rotundă a umărului. În luxaţia scapulohumerală apare

umărul în epolet.
-Tuberculul mare se află sub vârful acromionului.
-Tuberculul mic se află sub articulaţia acromioclaviculară. Ambii tuberculi se explorează
cu membrul superior atârnând de-a lungul corpului.
-Extremitatea inferioară a marginii laterale a diafizei se palpează deasupra epicondilului
lateral.
-La nivelul epifizei distale se pot palpa epicondilul medial şi epicondilul lateral

D. Repere vasculare

-Pe tuberculul mare numeroase orificii vasculare

-Pe faţa anterolaterală sub porţiunea mijlocie se găseşte artera nutritivă a osului (ramură a
arterei brahiale)
-Pe faţa posterioară vasele brahiale profunde ce însoţesc nervul radial

E. Rapoarte nervoase

-Nervul axilar urmăreşte traiectul colului chirurgical.

-Sub tuberozitatea deltoidiană se găseşte şanţul nervului radial
-Faţa posterioară este străbătută în porţiunea mijlocie de şanţul nervului radial în care
nervul este însoţit de vasele brahiale profunde
-Pe faţa posterioară lângă trohlee se găseşte şanţul nervului ulnar.
-Marginea laterală ştearsă în porţiunea mijlocie de trecerea nervului radial
-Urmare a acestor raporturi fracturile humerusului pot fi însoţite de lezarea nervilor
axilar, radial şi ulnar.
F. Aplicaţii clinice

Fracturile epifizei proximale reprezină 4-5% fiind localizate la nivelul colului anatomic,
colului chirurgical, tuberculului mare şi tuberculului mic. Se pot clasifica în fracturi fără
deplasare, cu deplasări izolate ale capului humeral (linie de fractură la nivelul colului
anatomic), ale segmentului diafizar (linie de fractură la nivelul colului chirurgical) şi ale
tuberculului mare şi tuberculului mic, sau cu deplasări a mai multor elemente.
Fracturile cu deplasare se pot însoţi de luxaţii anterioare sau posterioare.
Fracturile diafizei sunt cel mai frecvent întalnite în treimea medie şi au traiect oblic
transversal sau spiroid.
Fracturile fără deplasare sunt rare la nivelul diafizei.
Fracturile epifizei distale se pot împărţi în extraarticulare, parţial articulare sau articulare.
După o altă clasificare se împart în supra- şi intercondiliene, fracturi izolate ale condililor
intern şi extern, ale epicondilului medial (epitrohlee) şi lateral.

SCHELETUL ANTEBRAŢULUI
Este format din 2 oase: ulna situată în prelungirea degetului mic şi radiusul aflat în
prelungirea degetului mare (policelui)
RADIUSUL (radius)
Este un os lung şi pereche situat în partea laterală a antebraţului între capitulul humeral
şi masivul carpian.
Prezintă un corp (diafiza) uşor încurbat anterior şi median şi 2 epifize sau extremităţi
-Orientare. 1. Inferior extremitatea cea mai voluminoasă
2.Posterior faţa acesteia ce prezintă creste şi şanţuri

3.Lateral procesul descendent al acestei extremităţi

a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai puţin voluminoasă .Prezintă :
capul radiusului, colul şi tuberozitatea radiusului
-.Capul radiusului (caput radii) are o faţă superioară ca o cupă, numită fosa capului radial
(fovea capituli) ce se articulează cu capitulul humeral şi o circumferinţă (circumferential
articularis) ce se articulează cu incizura radială a ulnei.
- Colul radiusului (collum radi) face cu diafiza un unghi obtuz deschis lateral
- Tuberozitatea radiusului (tuberositas radii) este o proeminenţă ovoidă situată
anteromedial sub col pe care se prinde tendonul muşchiului biceps.
b) Corpul (diafiza, corpus radii), prismatic triunghiular are 3 feţe (anterioară, posterioară
şi laterală) şi 3 margini (anterioară, posterioară şi medială)
- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în 1/3 mijlocie gaura nutritivă a osului (prin
care pătrunde artera nutritivă a radiusului, ramură a arterei interosoase anterioare).
Deasupra acestei găuri, în 1/3 superioară se găseşte un şanţ longitudinal în care se inseră
muşchiul flexor lung al policelui, iar dedesubtul ei, în 1/3 inferioară se inseră muşchiul
pătrat pronator.
- Faţa posterioară (facies posterior) plană în porţiunea superioară şi uşor excavată în rest
dă inserţie muşchiului scurt supinator (proximal) abductorului lung şi extensorului scurt
al policelui (distal)
- Faţa laterală (facies lateralis), concavă şi rotunjită prezintă în 1/3 mijlocie o tuberozitate
pentru inserţia muşchiului rotund pronator. Proximal de rugozitate faţa este acoperită de
muşchiul supinator străbătut de ramura dorsală a nervului radial.
- Marginea anterioară (margo anterior) se întinde de la tuberozitatea radiusului până la
1/3 distală a osului ştergându-se treptat.
- Marginea posterioară (margo posterior) apare mai evidentă în 1/3 mijlocie. .
- Marginea medială se mai numeşte şi margine interosoasă (margo interossea). Subţire şi
ascuţită ea se bifurcă în 1/3 distală a osului delimitând o suprafaţă triunghiulară care
corespunde incizurii ulnare. Dă inserţie pe toată lungimea ei membranei interosoase
antebrahiale (membrane interossea antebrachii)..
c) Extremitatea inferioară (epifiza distală) este mult mai voluminoasă şi are formă de
piramidă patrulateră. Prezintă 4 feţe şi o bază.
- Faţa anterioară dă inserţie muşchiului pătrat pronator.
- Faţa posterioară prezintă mai multe creste verticale ce delimitează şanţuri prin care
alunecă tendoanele muşchilor extensori de pe faţa posterioară a antebraţului.
- Faţa medială prezintă incizura ulnară (incisura ulnaris) pentru articulaţia cu capul ulnei.
- Faţa laterală se continuă distal cu procesul stiloidian al radiusului (processus styloideus)
ce se poate palpa. Pe această faţă se găseşte un şanţ prin care trec tendoanele muşchilor
abductor lung şi şi extensor scurt al policelui.
- Baza este porţiunea prin care radiusul se articulează cu oasele carpului. Concavă în sens
anteroposterior cât şi în sens transversal este împărţită printr-o creastă osoasă antero-
posterioară în 2 câmpuri articulare. Porţiunea laterală de formă triunghiulară serveşte
pentru articulaţia cu scafoidul în timp ce porţiunea medială patrulateră pentru articularea
cu semilunarul.

A. Inserţii musculare pe radius

Pe faţa anterioară a diafizei

- muşchiul flexor lung al policelui
- muşchiul pătrat pronator
- muşchiul biceps brahial pe tuberozitatea radiusului
Pe faţa posterioară a diafizei
- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui (în 1/3 mijlocie)
Pe faţa laterală a diafizei
- muşchiul rotund pronator (pe partea mijlocie)
Pe marginea anterioară a radiusului
- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul radial al muşchiului)

B. Inserţii ligamentare

Pe epifiza proximală
-ligamentul inelar, pe extremitatea posterioară a capului radial
-ligamentul pătrat, pe faţa medială a colului radial

Pe epifiza distală
-ligamentul radiocarpian, pe marginea anterioară a procesului stiloidian
 -ligamentul colateral radial al carpului, pe vârful procesului stiloid al radiusului
-ligamentul radiocarpian dorsal, pe baza radiusului

C. Repere osoase

- Poate fi explorat prin palpare numai la extremităţi.

- Capul radiusului se palpează sub epicondilul lateral al humerusului când se execută
mişcări de rotaţie ale antebraţului
- Marginea anterioară se simte doar în porţiunea inferioară.
- Procesul stiloidian se palpează cu indexul în partea laterală a gâtului mâinii prin mişcări
de lateralitate ale mâinii.

D. Repere vasculare

- Faţa anterioară a diafizei prezintă în porţiunea mijlocie gaura nutritivă prin care
pătrunde artera nutritivă a radiusului (ramură a arterei interosoase anterioare din artera
ulnară)
- Artera radială se găseşte în vecinătatea procesului stiloidian al radiusului.
- Vena cefalică a policelui trece la 2 cm sub procesul stiloidian al radiusului.

E. Rapoarte nervoase
- Faţa laterală a diafizei în raport cu ramura posterioară terminală a nervului radial.
F. Aplicaţii clinice

- Fracturile capului radial sunt mai frecvente la adult. Reprezintă 10% din fracturile
cotului.
-Fracturile de col radial sunt caracteristice copiilor, traiectul de fractură fiind situat între
capul radial şi tuberozitatea radiusului.
- Fractura diafizei radiale este frecvent asociată cu fractura diafizei ulnare.
-Fracturile epifizei distale a radiusului pot fi supraarticulare şi intraarticulare. Cele
articulare se asociază cel mai frecvent cu fracturile supraarticulare sau ale oaselor
carpiene. Din fracturile supraarticulare mult mai frecvente este de amintit fractura
POUTEAU-COLLES produsă printr-un mecanism indirecdt de cădere pe mţnă cu palma
în hiperextensie.

ULNA (cubitusul)
Este un os lung şi pereche cu aspect de S italic în plan frontal, aşezat în partea medială
a antebraţului. Superior se articulează cu trohleea humerusului şi cu capul radial.
Prezintă un corp (diafiza) prismatic triunghiular şi 2 extremităţi sau epifize.

- Orientare 1.Superior extremitatea mai voluminoasă

2 Anterior concavitatea acestei extremităţi
3. Lateral marginea cea mai ascuţită a corpului

a) Extremitatea superioară (epifiza proximală) este mai voluminoasă şi formată din 2

proeminenţe osoase: una verticală olecranul, (olecranon, procesul olecranian) care
prelungeşte în sus corpul ulnei şi alta orizontală şi proiectată înainte numită procesul
coronoidian.(processus coronoideus).
Cele 2 proeminenţe circumscriu o cavitate articulară orientată anterior numită incizura
trohleară prin care ulna se articulează cu trohleea humerală.
- Olecranul (olecranon, procesul olecranian) ) prezintă:
1.o bază ce aderă de corpul osului şi 5 feţe:
2.faţa anterioară ce formează segmentul vertical al incizurii trohleare,
3. posterioară ,palpabilă sub piele,
4.faţa medială, pentru inserţia muşchiului flexor ulnar al carpului,
5.faţa laterală, pentru inserţia muşchiului anconeu
6.faţa superioară, pe care se inseră tendonul muşchiului triceps brahial
- Procesul coronoidian (processus coronoideus) are forma unei piramide patrulatere cu:
1. o bază orientată posterior,
2.un vârf uşor ascendent (ce pătrunde în fosa coronoidiană în mişcarea de flexie a
antebraţului) şi 4 feţe:
3.faţa superioarăsuperioară, orizontală, ce se articulează cu trohleea humerală,
4.faţa inferioară, pe care se inseră muşchiul rotund pronator, faţa
5.faţa medială, pe care se inseră ligamentul colateral ulnar şi
6.faţa laterală, care prezintă o suprafaţă articulară numită incizura radială a ulnei (incisura
radialis), prin care ulna se articulează cu circumferinţa capului radial. Distal de vârful
apofizei coronoide se află o rugozitate numită tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae) pe
care se inseră muşchiul brahial.
b) Corpul ulnei (diafiza) are 3 feţe:anterioară, posterioară şi medială şi 3 margini:
anterioară, posterioară şi laterală.
- Faţa anterioară (facies anterior) prezintă în porţiunea sa mijlocie gaura nutritivă prin
care trece artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare, din artera
ulnară), iar în ¼ inferioară o rugozitate pentru inserţia muşchiului pătrat pronator.
- Faţa posterioară (facies posterior) prezintă în 1/3 superioară o linie oblică cu traiect
infero-medial ce delimitează deasupra sa o suprafaţă triunghiulară pe care se inseră
muşchiul anconeu. Cele 2/3 distale sunt împărţite printr-o linie verticală paralelă cu
marginile osului într-o suprafaţă medială (pe care se inseră muşchiul extensor ulnar al
carpului) şi o suprafaţă laterală (pe care se inseră muşchii scurt supinator, abductor lung
al policelui, extensor scurt al policelui, extensor lung al policelui şi extensor propriu al
indexului.).
- Faţa medială (facies medialis) dă inserţie în cele 2/3 superioare muşchiului flexor
profund al degetelor.
- Marginea anterioară (margo anterior) începe la procesul coronoid şi se termină la
procesul stiloidian. Dă inserţie muşchiului flexor profund al degetelor (în cele 2/3
superioare) şi muşchiului pătrat pronator (în 1/3 inferioară).
- Marginea posterioară (margo posterior) are aspectul unui S alungit şi proemină sub
piele. Cele 2/3 superioare servesc pentru inserţia muşchilor flexor ulnar al carpului,
extensor ulnar al carpului şi flexor profund al degetelor.
- Marginea laterală sau interosoasă (margo interossea) este ascuţită în treimea sa medie şi
se pierde în 1/3 distală a osului. Proximal se bifurcă la nivelul incizurii radiale a ulnei,
delimitând o suprafaţă pe care se inseră muşchiul scurt supinator. Pe marginea laterală se
inseră membrana interosoasă (membrana interossea antebrachii).
c) Extremitatea inferioară prezintă :
- capul ulnei (caput ulnae) ce prezintă pe faţa sa laterală o suprafaţă articulară
(circumferentia articularis) ce răspunde incizurii ulnare a radiusului şi
- procesul stiloidian (processus styloideus) ca o prelungire conică îndreptată dorsal şi
medial.
A. Inserţii musculare pe ulnă

Pe extremitatea superioară
- muşchiul flexor ulnar al carpului pe marginea medială a olecranului
- muşchiul triceps brahial pe faţa posterioară a olecranului
- muşchiul flexor superficial al degetelor (capul humeroulnar) pe marginea internă a
procesului coronoid
- muşchiul brahial pe baza procesului coronoid al ulnei
- muşchiul rotund pronator pe baza procesului coronoid al ulnei
Pe faţa anterioară a diafizei
- muşchiul pătrat pronator
- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximale
Pe faţa posterioară a diafizei
- muşchiul anconeu (în 1/3 proximală)
- muşchiul extensor lung al policelui în 1/3 mijlocie
- muşchiul abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui,extensor ulnar al
indexului, extensor al indexului
Pe faţa medială a ulnei
- muşchiul flexor profund al degetelor în cele 2/3 proximale
Pe marginea posterioară a ulnei
- muşchiul flexor ulnar al carpului (pe cele 2/3 superioare)
- muşchiul extensor ulnar al carpului

B. Inserţii ligamentare

Pe extremitatea superioară
-ligamentul colateral ulnar, pe marginea incizurii trohleare
-ligamentul colateral radial, pe incizura radială a ulnei
-ligamentul inelar, pe extremitatea anterioară a incizurii radiale
-ligamentul pătrat, pe marginea inferioară a incizurii radiale
Pe extremitatea inferioară
-ligamentul ulnocarpian, pe foseta ce separă capul de procesul stiloid ulnar
-ligamentul colateral ulnar al carpului pe procesul stiloid al ulnei

C. Repere osoase
- Faţa posterioară a olecranului poate fi explorată sub piele

- Olecranul împreună cu epicondilul medial şi epicondilul lateral formează un triunghi în

flexie cu rol în aprecierea luxaţiilor şi fracturilor cotului.
- 1/3 inferioară a feţei mediale se palpează sub piele
- Marginea posterioară a diafizei proemină sub piele.
- La nivelul epifizei distale se explorează atât capul cât şi procesul stiloidian al ulnei (în
partea medială a feţei posterioare a gâtului mâinii)

D. Repere vasculare
- În porţiunea mijlocie a feţei anterioare se găseşte gaura nutritivă prin care pătrunde
artera nutritivă a ulnei (ramură a arterei interosoase anterioare din artera ulnară)
E. Rapoarte nervoase
- Nervul ulnar este situat în apropierea marginii mediale a olecranului.
F. Aplicaţii clinice

-Olecranul este vulnerabil la traumatismele directe fiind situat subcutanat. Fracturile

olecranului sunt fără deplasare sau cu deplasare (oblice, cominutive, fracturi luxaţii) -
Fracturile diafizei ulnare se însoţesc frecvent de fractura diafizei radiale. Deplasarea poate fi
prin încălecare, prin angulare sau prin decalaj rotator.

-Fracturile epifizei distale a ulnei sunt situate la 2 cm proximal de interlinia articulaţiei

radioulnare. Se deosebesc fracturi ale apofizei stiloide ale colului şi ale capului ulnei
având însă o frecvenţă rară şi asociindu-se cel mai adesea cu fracturile epifizei distale a
radiusului.
Fracturile oaselor antebraţului vicios consolidate blochează mişcările de pronaţie
supinaţie cu repercursiuni asupra mişcării la nivelul întregului membru superior.

SCHELETUL MÂINII

Cuprinde 27 de oase din care:

8 carpiene (situate proximal)
5 metacarpiene (în porţiunea mijlocie formând scheletul palmei)
14 falange (situate distal: formează scheletul degetelor)

CARPIENELE (ossa carpi)

În rîndul proximal dinspre lateral spre medial se găsesc următoarele 4 oase:

SCAFOID (NAVICULAR)-SEMILUNAR-PIRAMIDAL-PISIFORM

1.SCAFOIDUL (os naviculare)

Are formă de barcă şi prezintă 6 feţe