Cresterea si dezvoltarea unei

plante

Proiect realizat de Prisacariu Stefan

 Procesul de crestere a plantelor

Cresterea este un proces fiziologic, ritmic, ireversibil, cantitativ constand in

sporirea numarului de celule, a masei si a volumului acestora. Cresterea reprezinta
pentru plante o necesitate vitala. Astfel, cresterea radacinilor spre sursele de apa si de
substante minerale asigura o buna aprovizionare cu substante nutritive, cresterea
tulpinii asigura o buna expunere a frunzelor la lumina, iar marirea suprafetei
frunzelor asgura o buna receptie a radiatiilor solare. La plantele anuale cresterea este
definita iar la cele perene nedefinita.
 Dezvoltarea plantelor

Dezvoltarea este un process complex morphologic, fiziologic si

biochimic, perfect coordonat genetic care determina parcurgerea
fazelor de tinerete, maturitate si senescenta, momentul culminant fiind
formarea organelor de reproducere.
In functie de durata dezvoltarii si de numarul de
infloriri si fructificari, plantele se pot grupa in:
 Plante monocarpice – infloresc si fructifica o singura data; sunt plante efemere,
anuale sau bianuale.
 Plante policarpice – infloresc si fructifica de ma multe ori; sunt plante perene;
infloresc pe tot parcursul perioadei de maturitate.
 Plante pleiociclice – traiesc mai multi ani dar infloresc si fructifica o singura data.
 Etapele cresterii celulare

 Mereza – se desfasoara la nivelul tesuturilor meristemaice

 Auxeza (extensia celulelor) – se desfasoara in apropierea
zonei de diviziune
Auxeza se realizeaza pe doua cai:
 Acumularea substantelor osmotic active in cellule
 Hiperpolarizarea plasmalemei
 Fecundantia

Reprezintă procesul de unire al gameţilor.• Gameţii bărbăteşti sunt formaţi din

nucleul generativ al grăunciorului de polen.La angiosperme, fecundaţia este dublă (se
formează 2 gameţi femeieşti, respectiv bărbăteşti).
Aceasta are doua faze:
 faza PROGAMĂ - are loc:
1. germinarea polenului şi creşterea tubului polenic;
2. pătrunderea tubului polenic până la nivelul sacului embrionar;
 faza GAMOGAMĂ - fecundaţia propriu-zisă - are loc unirea gameţilor.
 Germintia semintelor

Samanta
 Seminţele provin din ovulele fecundate.
 Ele au forme, mărimi, culori variate care reprezintă criterii
de recunoaştere a plantelor.
 Sămânţa este un veritabil organism viu care va da naştere
unui nou individ.
 Structura semintei (de fasole)

 Tegumentul
Tegumentul este un înveliş impermeabil care protejează sămânţa. El are diferite culori.
 Embrionul
Embrionul este partea cea mai importantă a seminţei.
Acesta conţine deja toate părţile care vor da naştere noii plante:
– rădăcinuţa (care va deveni rădăcină)
– tulpiniţa (care va deveni tulpină)
– muguraşul (care va forma primele frunzuliţe)
– cotiledoanele (care conţin rezervele alimentare ale seminţei).
Substanţele de rezervă sunt consumate în timpul germinaţiei (încolţirii) până când planta
îşi va forma organele asimilatoare.
 Etapele germinatiei

Trezirea seminţei mature la viaţa activă, ducând la naşterea unei plante, se

numeşte încolţire sau germinaţie.
 Îmbibarea – seminţele se îmbibă cu apă şi se umflă.
 Formarea plantulei – tegumentul crapă şi se deschide, iese rădăcinuţa care se
orientează vertical în jos, rădăcina îşi formează perişori absorbanţi, se formează
mici ramificaţii.
 Tulpina – după ieşirea rădăcinii, tulpiniţa creşte şi se orientează vertical în sus, se
transformă în tulpină.
 Frunzuliţele – cotiledoanele uneori sunt scoase afară cu tulpiniţa apoi devin
inutile şi cad, alteori rămân în sol. Muguraşul embrionului formează primele
frunze adevărate.
 Conditiile de germinare

– Prezenţa apei
– Prezenţa aerului
– Rolul temperaturii
– Lumina.
* Sămânţa trebuie să fie matură (să aibă suficiente substanţe de
rezervă), să fie întreagă, să fie sănătoasă (neatacată de paraziţi) şi să
aibă putere de germinare.