Facultatea de Educatie Fizica si Sport- Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Anatomie

Scheletul membrului superior liber-

-Articulatia glenohumerala
 In anatomia umană, membrul superior se refera la regiunea situată distal de deltoid. In
limbaj formal, termenul mana se refera doar la porțiunea de la incheietura in jos, incluzand
degetele, dar excluzand bratul si antebratul.
Astfel, in anatomie termenii mana, brat si membru superior nu sunt sinonime.

Umarul este alcatuit din 3 oase: clavicula, scapula si humerusul, precum si din
muschii asociati, ligamente si tendoane. Marea articulatie a umarului este articulatia
glenohumerala. In anatomie, articulatia umarului cuprinde partea corpului unde se ataseaza la
humerus, scapula, capul aflandu-se in cavitatea glenoida.

Umarul este un grup de structuri in regiunea articulatiei, care trebuie sa fie destul de
mobil pentru a permite o mare gama de actiuni ale bratelor, dar de asemenea destul de stabil
pentru a permite ridicari, impingeri si apasari.

Scheletul bratului este alcatuit din humerus. Acesta este un os lung, pereche ce
prezinta 2 epifize si o diafiza.
Epifiza anterioara prezinta 3 elemente principale:
a. capul humerusului- are o suprafata articulara neteda (1/3 dintr-o sfera) delimitata la
exterior de un sant circular (colul anatomic);
b. pe partea exterioara a capului se gaseste tuberculul mare ce da insertie muschilor
supraspinos, subspinos, rotund mic;
c. pe partea anterioara se gaseste tuberculul mic ce da insertie muschiului subscapular.
cei doi tuberculi sunt separati de un sant vertical delimitat de 2 creste (santul intertubercular
sau culisa bicipitala); pe creasta tuberculului mare se insera muschiul pectoral mare, iar pe
creasta tuberculului mic muschiul rotund mare.

Epifiza superioara se uneste cu diafiza prin colul chirurgical (cel mai frecvent interesat in
fracturi sau dezlipirea traumatica a epifizei la copii si tineret)

Diafiza este cilindrica in partea superioara si devine prismatic triunghiulara in partea

inferioara, delimitandu-se 3 fete:
-anteromediala, anterolaterala, posterioara si 3 margini:
-laterala, mediala, inferior anterioara.

Fata anteromediala prezinta o suprafata rugoasa pentru insertia muschiului coracobrahial.

Fata anterolaterala prezinta tuberozitatea deltoidiana pentru insetia muschiului deltoid si
brahial, deasupra tuberozitatii este inconjurata de nervul axilar.
Fata posterioara este strabatuta oblic de santul nervului radial; deasupra si sub sant se insera
capul lateral si respectiv medial la muschiului triceps.
Epifiza inferioara prezinta condilul humerusului la nivelul caruia se descriu :
1. suprafete articulare ce corespund oaselor antebratului pentru a forma articulatia
cotului - trohlee si capitul
2. fose : fosa coronoidiana, fosa radiala si fosa olecraniana
3. epicondili pentru insertii musculare ( epicondilul medial si epicondilul lateral)

Articulatia scapulo-humerala(glenohumerala)

Reprezinta ceea ce se intelege mai frecvent cand se vorbeste despre umar. Uneste
capul humeral si cavitatea glenoidala a scapulei formand o articulatie sferoidala.
Suprafetele articulare sunt pentru humerus, capul humeralm iar pentru scapula, cavitatea
glenoida.
Pentru stabilirea unei mai bune concordante intre suprafetele articulare la periferia
cavitatii glenoidale s-a dezvoltat un cadru constituit dintr-un fibrocartilaj numit labrum
glenoidal. El creste stabilitatea articulatiei si in acelasi timp nu modifica amplitudinea si
varietatea miscarilor.

Cel mai puternic ligament al articulatiei este ligamentul coracohumeral. Acesta pleaca
de la procesul coracoid si formeaza doua fascicule ce se fixeaza pe tuberculul mare al
humerusului si pe tuberculul mic.
Ligamentele glenohumerale se situeaza anterior si sunt 3 fascicule fibroase ce se intind de la
cadrul glenoidal la colul anatomic al humerusului. Intre aceste ligamente exista zone de
rezistenta scazuta.

Aceasta articulatie este frecvent sediul unor luxatii, mai ales cele ce antreneaza capul
humeral anterior si intern (luxatii antero-interne) deoarece planul capsuloligamentar al
umarului nu asigura o rezistenta crescuta a articulatiei. In aceste luxatii capsula poate fi
intinsa sau chiar rupta. Ele compromit ulterior stabilitatea umarului pentru miscarile de forta
si necesita o suplimentare a fortei musculare, in particular a muschiului subscapular.
Articulatia scapulohumerala este stabilizata mai ales de muschii profunzi ce formeaza
o adevarata centura musculara.