COLEGIUL NATIONAL “ANA ASLAN” BRAILA

LUCRARE DE DIPLOMA

Coodonari:
Profesor kinetoterapeut : Manaila Tania
Asistent principal BFT : Straton Neculina

Absolvent,
Anton Emanuel Chrstian

Specializarea :
Asistent medical balneofiziokinetoterapie si recuperare medicala

2017
 MOTTO : ,, Ceea ce-l face pe om mai mare decât
simpla lui viaţa, estedragostea pentru viaţa celorlalţi”

L.F Celline

CUPRINS :
 CAPITOLUL I
ANATOMIA MEMBRULUI SUPERIOR

I.1 Scheletul centurii scapulare

Centura membrului superior sau centura scapulara formează scheletul umarului si asigură legatura dintre
oasele membrului liber si toracele osos.

Centura scapulara este consitutita din doua oase:

1. Clavicula
2. Scapula (Omoplatul)

Centura scapulara - vedere anterioara

1. Clavicula
Clavicula este un os lung, pereche, situat la limita dintre torace si gat, cuprins intre manubriul sternului si acromion.
Orientarea sa este transversala, si prezinta doua curburi inegale, care ii dau forma literei S culcat. Dintre cele doua
curburi, una este mediala (curbura cu concavitatea posterioara) si cealalta este laterala (curbura cu concavitatea
anterioara).

Clavicula este formată din corp si doua extremitati

Forma osului poate fi observata prin simpla inspectie, putand fi explorat prin palpare aproape pe toata intinderea
lui. Reprezinta un reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului, dar si pentru localizarea
eventualelor afectiuni.

Orientare.
Se asaza: lateral - extremitatea turtita,anterior - marginea concava a acestei extremitati, iar in jos - fata
osului (ce este prevazuta cu un sant)

Clavicula - vedere superioara si inferioara

Extremitatea mediala (sau sternala) este voluminoasa, prezentand o fata sternala destinata articularii cu manubriul
sternului.
Extremitatea laterala (sau acromiala) este turtita, prezentand o fata acromiala destinata articularii cu acromionul
omoplatului (scapulei)

Corpul claviculei prezinta doua fete si doua margini

a) Fata superioara este neteda in portiunea mijlocie si poate fi palpata sub piele. La cele doua extremitati, fata
superioară este rugoasa si da insertii musculare. La partea mediala a acestei fete, rugozitatile dau insertie
muschiului sternocleidomastoidian, iar la parteal aterala, muschilor deltoid si trapez.
b) Fata inferioara raspunde primei coaste prezentand in portiunea mijlocie gaura nutritiva si santul ce a servit la
orientarea osului. Pe acest sant se insera muschiul subclavicular. Medial de acest sant, se gaseste impresiunea
ligamentului costoclavicular pe care se insera ligamentul cu acelasi nume. Lateral de sant se gaseste o suprafata
rugoasa numită tuberozitatea ligamentului coraco-clavicular pe care se insera ligamentele coracoclaviculare, ce
leaga clavicula cu procesul coracoid al scapulei.
Tuberozitatea este formata din doua proeminente: tuberculul conoid (situat aproape de marginea posterioara a
osului) si linia trapezoida situata anterolateral fata de tubercul. Pe tubercul se insera ligamentul conoidian, iar pe
linia trapezoida ligamentul trapezoid.
c) Marginea anterioara este concava in treimea laterala, unde da insertie muschiului deltoid (tuberculul deltoid).
Ea este convexa in treimea mediala, unde da insertie muschiului pectoral mare.
d) Marginea posterioara este si ea concava-convexa, dar in sens invers decat marginea anterioara. In portiunea
laterala a marginii se insera muschiul trapez. In portiunea mijlocie are raporturi cu muschiul omohioidian, cu
muschii scaleni, cu artera si vena subclaviculară si cu trunchiurile plexului brahial. Acester aporturi sunt deosebit de
importante, deoarece in caderile pe umar, clavicula poate fi fracturata in portiunea ei mi-locie. Fragmentele
fracturate pot leza vasele subclaviculare si trunchiurile plexului brahia. Calusul poate comprima sau chiar include
aceste formatiuni,determinand complicatii vasculare si nervoase.

2. Scapula (Omoplatul)
Scapula sau omoplatul este un os lat, de forma triunghiulara, situat la partea postero-superioara a toracelui.
Pe schelet, acest os se intinde intre primul spatiu inter-costal si coasta a VII-a. Osul este aplicat pe torace,
depasindu-l insa lateral si ia astfel parte la formarea umarului si la delimitarea axilei.
Scapula prezintă două fete (fata anterioara si fata posterioara), trei margini (marginea vertebral, marginea axilar si
marginea superioara) si trei unghiuri (unghiul superior, unghiul inferior si unghiul lateral).

Orientare: Se asaza posterior fata prevazuta cu o puternica spina, in sus marginea cea mai mica si subtire; lateral (si
putin inainte) unghiul cel mai voluminos (prevazut cu o cavitate articulara).

Scapula - vedere posterioara si laterala

FATA POSTERIOARA A SCAPULEI (sau fata dorsala) priveste posterior si lateral, de pe ea desprinzandu-se
transversal o puternica lama, numită spina scapulei. Spina imparte fata posterioara intr-o fosa situata deasupra si
alta situata dedesubtul ei.

1.Spina scapulei adera de fata posterioară a scapulei si se continua in porţiunea ei laterala cu o prelungire libera,
neaderenta de fata posterioara a scapulei, numita acromion.
Spina scapulei are o formă triunghiulara, prezentand o fata superioara si alta inferioara. Ea are trei margini, dintre
care una anterioara, prin care spina adera de fata poasterioara a scapulei; o margine laterala, libera si concava; o
margine dorsala groasă si rugoass care da insertie, prin buza superioara, muschiului trapez, iar prin cea inferioară
muşchiului deltoid.
2.Acromionul (Acromion) este o proeminenta turtita de sus in jos si palpabila sub piele, ce prezintă fata articulara a
acromionului pentru extremitatea laterala a claviculei, cu care se articuleaza. La unirea acromionului cu buza
inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul acromionului. Spina scapulei şi acromionul se pot palpa ambele
sub piele. Unghiul acromionului, situat la unirea celor doua formatiuni osoase, are deosebita importanţă practica:
pornind de la el, se pot face masuratorile pentru stabilirea eventualelor luxatii ale centurii scapulare.
3. Fosa supraspinoasă da insertie muschiului supraspinos
 4. Fosa subspinoasa (sau infraspinoasa) da insertie mai multor muschi: infraspinos,rotund mare, rotund
mic.

Scapula - vedere anterioara

FATA COSTALA A SCAPULEI (sau fata anterioara) prezinta o concavitate, fosa subscapulara, ce este strabatuta
de creste oblice. Pe fosa, ca si pe crestele oblice, se insera muschiul subscapular. Pe portiunea mediala a fetei se mai
insera si muschiul dintat anterior.
a) marginea superioara este subtire si prezinta scobitura sau ineizura scapulei. Prin aceasta scobitura trece nervul
supra-scapular. Mediata de scobitura, marginea superioara da insertie muşchiului omohioidian.
b) marginea mediala poate fi explorata sub piele, ea fiind orientata spre coloana vertebrala. Pe ea se insera
numerosi muschi, cum ar fi muschiul romboid mare, romboid mic, dintat anterior
c) marginea laterala este orientata spre axila, putandu-se explora parţial. Aici se insera muschii rotund mare si
rotund mic.

Unghiul inferior este ascutit si usor de explorat sub piele. Aici se insera muschiul dintatanterior.
Unghiul superior este usor rotunjit. Aici se insera muschiul ridicator al scapulei
Unghiul lateral este cel mai voluminos. Prezinta doua elemente de studiu:
1. Cavitatea glenoidă este legata de restul scapulei printr-o portiune mai ingusta,numita gatul sau colul
scapulei. Cavitatea este putin profunda, de forma ovoida, articulandu-se cu capul humerusului. La cele doua
extremitatiale cavitatii glenoide se gasesc rugozitati: rugozitatea inferioara est etuberculul subglenoidian (sau
infraglenoidian) pentru insertia capului lung al muschiului triceps, iar cea superioara este tuberculul
supraglenoidian pentru insertia capului lung al muschiului biceps brahial.
2.Procesul coracoid este o prelungire recurbata, a carei baza ocupa spatiul dintre cavitatea glenoida şi
scobitura scapulei. Procesul coracoid poate fi explorat prin spatiul delto-pectoral, pe el inserandu-se muschi (capul
scurt al bicepsului brahial, coracobrahialul si pectoralul mic) si ligamentele (conoid si trapezoid). Scapula are mai
multe gauri nutritive: in fosa supra-spinoasa, in fosa subspionasa, la nivelul acromionului si la nivelul procesului
coracoid.

Corpul claviculei

Prezintă două fețe și două margini: fața superioară, fața inferioară, marginea anterioară și marginea
posterioară.

Extremitatea medială

Este voluminoasă și prezintă o față sternală destinată articulării cu manubriul sternal.

Extremitatea acromială

Extremitatea laterală sau extremitatea acromială (Extremitas acromialis) este mult mai mică decât cea
sternală. Turtită puternic de sus în jos, alungită antero-posterior, ea se termină lateral cu o fața articulară acromială,
destinată articulării claviculei cu acromionul scapulei.

 Fața articulară acromială (Facies articularis acromialis) se găsește pe marginea laterală a

extremității acromiale a claviculei, are axul mare antero-posterior și este orientată lateral, în jos și anterior;
această față este mică și ovalară și se articulează cu fața articulară claviculară (Facies articularis
 clavicularis) de pe marginea medială a acromionului, formând articulația acromioclaviculară (Articulatio
acromioclavicularis). Pe marginile feței articulare acromiale se inseră capsula articulară a articulației
acromioclaviculare, iar pe fața superioară a extremității laterale a claviculei se inseră ligamentul capsular
acromioclavicular (Ligamentum acromioclaviculare) al articulației acromioclaviculare.

Oasele centurii scapulare (clavicula si scapula) se articuleaza intre ele prin articulatia acromio-
claviculara, iar cu scheletul trunchiului prin articulatia sterno-claviculara.

ARTICULATIA STERNO-CLAVICULARA

Componente osoase:

-Incizura claviculara de pe manubriul sternal, concava cu axul mare vertical.

-Fata articulara sternala a claviculei este usor convexa, mai larga decat scobitura sternala.

Componente cartilaginoase:

-Cartilajul articular, acopera suprafete articulare ale componentelor osoase si este format dintr-un strat
subtire de cartilaj fibros.

-Discul articular, este o formatiune fibro-conjuctiva, biconcava, subtire sau chiar perforata pe partea
centrala, interpus intre suprafetele articulare incongruente, asigurand congruenta dintre acestea.

Mijloace de unire:

–Capsula articulara, fibroasa, stramta, inconjoara intreaga articulatie si este atasata suprafetelor articulare;

-Extremitatea sternala a claviculei se afla intraarticular.

Ligamentul sterno-clavicular anterior si posterior intins pe fata anterioara si posterioara a extremitatii

sternale a claviculei si manubriul sternal. Ligamentul este format din benzi fibroconjunctive puternice, cu directie
oblica in jos si medial, de la clavicula la stern.

Ligamentul interclavicular este intins intre cele doua extremitati sternale a claviculei. Este situat pe partea
superioara a capsulei articulare si a incizurii jugulare a sternului si fortifica fata superioara a capsulei.

Ligamentul costo-clavicular se afla intre prima coasta C1 si impresiunea costo-claviculara rugoasa, de pe

fata inferioara a claviculei. Este o bandela fibroasa puternica, situata pe partea mediala a articulatiei. Limiteaza
elevatia claviculei si compenseaza partea mai slaba a partii inferioare a capsulei articulare.

Cavitatea articulara:

-Este divizata de discul articular in doua compartimente: disco-clavicular si disco-sternal.

Fata interna a capsulei articulare este tapetata de membrana sinoviala in cele doua compartimente inchise.

ARTICULATIA ACROMIOCLAVICULARA
 Componente osoase:

Fata articulara acromiala a claviculei este elipsoidala cu axul mare transversal

Fata articulara de pe acromion, elipsoidala dar mai plata.

Componente cartilaginoase:

Cartilajul articular fibros acopera in strat subtire suprafetele articulare de contact.

Discul articular fibros, cartilaginos, mai atasat in partea superioara a capsulei. Divizeaza partial cavitatea
articulara. Lipseste in 60% din cazuri.

Mijloace de unire:

Capsula articulara fibroasa, stransa, cu rezistenta mai mica, se insera pe marginea suprafetelor articulare.

Ligamentele articulare sunt:

–Ligamentul acromio-clavicular este situat pe fata superioara a

articulatiei, intre acromion si clavicula; intareste si fixeaza capsula articulara.

–Ligamentul coracoclavicular asezat intre apofiza coracioda si fata inferioara a extremitatii acromiale a
claviculei, intareste legatura intre scapula si clavicula.

Este format din:

-Ligamentul trapezoid, situat antero-lateral de ligamentul conoid. Se intinde intre fata superioara a apofizei
coronoide si linia trapezoida a claviculei, devenind mai larg si cu asezare antero-laterala.

-Ligamentul conoid, situat postero-medial de precedentul, intre apofiza coracoida si tuberculul conoid al
claviculei. Posterior pe apofiza coracoida cele doua ligamente se contopesc, iar spre anterior au un traiect divergent.
 Ligamentele proprii scapulei apartin in intregime osului. Ligamentul transvers superior al scapulei inchide
incizura scapulei, transformand aceasta intr-o gaura.

I.2. MUSCHII CENTURII SCAPULARE

Sunt muschi perechi. Din aceastagrup fac parte: deltoidul, supraspinosul, subspinosul, marele si micul
rotund, subscapularul(anterior).

a) Muschiul deltoid:- cel mai voluminos; forma triunghiulara este asezat deasupra articulatiei scapuloumerale.

Originea muschiului este pe marginea ant a claviculei pe marginea laterala a acromionului si pe marginea
superioara a spinei omopatului

Insertia: - pe fata ext a humerusului loc denumit "V" -ul, deltoidian.

Dupa originea fibrelor sale, deltoidul are trei portiuni: claviculara, acromiala si scapulara.

Actiune: cand se contracta toate portiunile executa abductia orizontala a bratului( 15515e422p departeaza
bratul de trunchi si-l ridica în pozitie orizontala)aici rolul principal îl joaca portiunea acromiala a deltoidului) Când
se contracta portiunea scapulara, bratul este tras înapoi si rotit în afara. Portiunea claviculara produce în actiune
anteductia si rotatia interna a bratului.

b) Muschiul supraspinos: î triunghi asezat în fosa supraspinoasa scapulara

Originea: muschiului este în partea mediala a fosei supraspinoase scapulare

insertia : pe tuberculul mare al humerusului.

Actiune : ridica bratul orizontal si în sus (abductie) si rotatie interioara. El începe miscarea ce va fi
continuatade deltoid.

c) Muschiul subspinos: lat ,aspect triunghiular, dispus în fosa subspinoasa scapulara.

Originea : pe partea mediala a fosei subspinoase si pe fascia subspinoasa iar insertia este pe tuberculul
mare humeral.

Actiune: roteste în afarâ si participa la mentinerea capului humeral în cavitatea glenoida a scapulei
.adductor(cob brat)si abductor(ridica brat)

d) Muschiul rotund mic : forma cilindrica, dispus în fosa posterioara scapulara.

Originea : pe marginea axilara a omoplatului iar insertia : pe tuberculul mare al humerusului. Actiunea
sinergica cu muschiul subspinos.rotator in afara si add al bratului

e) Muschiul rotund mare : muschi lung, gros, putin turtit. Muschiul este asezat inferior de m. rotundul
mic.

Originea: pe fata posterioaraa omoplatului lânga unghiul inferior.

Insertia: se realizeaza în santul intertubercular al humerusului.

Actiunea: variata; apropie bratul de trunchi (adductie) si îl roteste interior; retroductor

f) Muschiul subscapular -muschi lat. originea pe fata anterioara a omoplatului. insertia - pe tuberculul
mic al humerusului. Rolul - de adductie si rotatie interioara a bratului.

Dinamica muschilor centurii scapulare

Misearea de abductie: m.deltoid, supraspinos. Misearea de rotatie interna si anteductie: m. deltoid

(componenta clavicura, m.supra.spinos, m. rotund mare. Misearea de rotatie in afara si retroductie: m. deltoid
(componenta scapulara), m. subspinos , m. rotund mic. Miscarea de adductie si rotatie interna: m. rotund mare, m.
subscapular, m. marele dorsal, m. marele pectoral.

Origine:claviculara,sterno-costala,si abdominala

Insertii:fata anter a cartilaj costale, umerala,

Actiunea pectoralului:coborarea bratului ridicat, ridicare in sus si in int,aruncarea unei greutati in sus

I.3. MUSCHII BRAŢULUI

1.Grupa anterioara.

Biceps brahial-flexor al antebratului pe brat,supinator la antebratului,flexor inarticulatia umarului, sta peste

brahialul anterior.Origine pe apofiza coracoida.

-muschi biarticular

a) Brahialul anterior-are originea: in zona jumatatii bratului si se insera: printr-un tendon f.scurtpe apofiza
coronoida a ulnei.Actiuni: flexia antebratului pe brat.Se vede intre biceps si triceps.Cand antebratul e extins nu
apare la exterior.

b) Coraco-umeralul-determina miscarile din articulatia umarului. Tine bratul in lateal pe verticala.Origine:

pe apofiza coracoida.Insertie:mijl. muchiei int. a humerusului

c)Muschiul triceps brahial-este un muschi lung si voluminos, asezat pe fata posterioara a bratului.
Extremitatea superioara este împartita în capete de origine: vastul intern, vastul lateral si portiunea lunga a
tricepsulu(origine:sub cavitatea glenoida)

I.4.INERVATIA UMARULUI

este realizata de mai multi nervi proveniti din plexul brahial.Printre acestia,se remarca nervul axilar care
inerveaza muschiul deltoid,nervul suprascapular care inerveaza muschii supraspinosi si subspinosi si nervul
musculocutanat care inerveaza muschiul biceps lung.

I.5.VASCULARIZATIA

Arterele provin din artere circumflexe humerale si artera suprascapulara.

O parte a mobilitatii umarului este datorata celor 2 mici articulatii:

-Articulatia sterno-claviculara care este situate intre clavicula si stern,este in permanenta mobila,deoarece
orice miscare a mebrului superior este transmisa acesteia.

-Articulatia acromio-claviculara reuneste acromiomul si clavicula,permitand claviculei sa execute miscari

de anumite grade,dinspre anterior catre posterior.

Umarul are de asemenea doua spatii de alunecare,fara cartilaj,a caror functionare este indispensabila:

-articulatia scapulo-toracica formata doar din tesut adipos celular,ea permite scapulei sa alunece pe
cavitatea toracica,asigurad astfel o buna pozitionare a glenei in raport cu capul humeral.

-bursa subacromiala,aceasta este o bursa foarte fina care contine o mica cantitate de tesut sinovial care se
interpune intre clavicula si acromiom,in partea superioara si osul humerus in partea inferioara.Rolul sau este de a
facilita alunecarea intre coiful rotatorilor si partea superioara a umarului.

Articulaţia umărului:

• sternoclaviculară

• acromioclaviculară

• scapulotoracică (O-grilaj toracic)

• glenohumerală

• variabil bursa seroasă sub acromiodeltoidiană

 Articulaţia sterno-claviculară Articulaţia în şa

1. Stern

2. Claviculă

3. Prima coastă

4. Ligamentul sternoclavicular anterior

5. Ligamentul interclavicular

6. Ligamentul costoclavicular (romboid) Articulaţia sterno-claviculară

Articulaţia sterno-claviculară

1. Stern

2. Ligamentul sterno-clavicular anterior

3. Discul articular

4. Clavicula

5. Prima coasta

6. Ligamentul costo-clavicular

7. Cartilajul primei coaste

Articulaţia sterno-claviculară Articulaţia în şa: -3-6° mişcare liberă - joc clavicular:  45° ridicare  5-10°
coborâre  30-50° rotaţie posterioară  15° anteducţie  15° retroducţie Mişcarea de ridicare a braţului este
începută la nivelul articulaţiei sterno-claviculare şi are loc până la primele 90° ale ridicării braţului

ARTICULAŢIA ACROMIOCLAVICULARĂ

1. Marginea axilară a omoplatului

2. Acromionul

3. Clavicula

4. Procesul coracoidian

5. Ligamentul trapezoid din ligamentul coracoclavicular

6. Ligamentul conoid din ligamentul coracoclavicular

7. Ligamentul acromioclavicular

8. Ligamentul coraco-acromial

9. Labrum glenoidian

10. Capsula articulaţiei scapulohumerală

11. Tendonul muşchiului biceps brahial Articulaţie plană

 CAPITOLUL II
FRACTURA DE CLAVICULA

II.1. DEFINITIE

Fracturile sunt soluţii de continuitate la nivelul oaselor. Omoplatul sau scapula şi clavicula sunt cele două
oase care alcătuiesc centura scapulară. Etiologie şi incidenţă. Cauzele cele mai frecvente sunt accidentele rutiere
(mai ales cele prin cădere de pe bicicletă pe umăr), sportive, căderile de la înălţime (accidente de muncă sau
casnice), zdrobirile de cauze diferite, etc. Forme clinice. Ambele se asociază adesea traumatismelor toracice, cu
fracturi costale şi leziuni pleuro-pulmonare. Prezintă interes distincţia dintre traumatismele închise şi deschise (cu
plăgi), dintre cele cu sau fără hemoragie importantă, cu sau fără parestezii sau anestezie în teritoriul plexului brahial
şi dintre cele cu sau fără insuficienţă respiratorie. Fracturile de claviculă se împart după localizare în cele trei
treimi: laterală, medie şi medială. Fracturile de omoplat pot fi localizate la corpul omoplatului (uneori la unul dintre
cele trei unghiuri), spină, acromion, coracoidă. Fracturile de omoplat sunt mai greu de constatat clinic, deoarece
osul este bine acoperit de muşchi, iar traumatismul acţionează pe o suprafaţă mai largă, afectând toracele.

II.2. DIAGNOSTIC

O fractura de clavicula poate fi diagnosticata prin anamneza si examen obiectiv. Medicul va verifica:
- aria afectata si va cauta deformari ale osului sau galme
- circulatia periferica a bratului prin cautarea pulsului si observarea culorii tegumentului si a temperaturii
- afectari ale nervilor sau vaselor de sange
- unghiurile miscarii umarului si altor articulatii
- forta musculara in membrul afectat.

Medicul va recomanda o radiografie pentru a gasi locul exact al fracturii si gradul de severitate.
Diagnostic clinic. Pentru fracturile de claviculă: durerea şi crepitaţia osoasă, impotenţa funcţională a
umărului, întreruperea reliefului osos al claviculei. La fracturile în treimea externă (laterală) avem semnul clapei de
pian prezent. Pentru leziunea axului vascular principal: lipsa pulsului la periferie, extremitate rece, paloare, hipo-
sau anestezie, impotenţă funcţională, uneori stare de şoc. Pentru lezarea domului pleural: emfizem subcutanat,
hemopneumotorax. Pentru leziuni ale plexului brahial, paralizii sau pareze, parestezii sau anestezie în teritoriul
nervos afectat.

II.3. DIAGNOSTIC PARACLINIC

- Laborator De importanţă deosebită este alcoolemia pentru accidentele rutiere, de muncă şi prin auto- sau
heteroagresiune. Se va recolta sânge pentru hemoleucogramă, glicemie, uree, coagulogramă, grup sanguin. -
Imagistica Radiografia umărului (F) şi toracelui vor pune în evidenţă fracturile; electrocardiogramă. Pentru cei cu
ischemie periferică, pulsoximetrie şi/sau eco Doppler. Pentru pacienţii confuzi, CT de craniu şi torace. Pentru cei cu
contuzie a rebordului costal, ecografie şi, după caz, lavaj peritoneal. Indicaţia operatorie. Fracturile de omoplat au
mai rar indicaţie chirurgicală. Intervenţia este indicată în acele fracturi care au fragmente ascuţite, periclitând
ţesuturile învecinate (cutia toracică, articulaţia scapulo-humerală) sau fracturile de acromion sau spină cu mare
deplasare. Fracturile de claviculă au indicaţie chirurgicală dacă sunt localizate în treimea laterală, sau dacă au
deplasare importantă pentru cele din treimea medie şi medială, sau avem pacienţi tineri, activi. Pacienţii imobilizaţi
la pat pentru leziuni asociate au nevoie de mobilizare precoce pentru o îngrijire mai uşoară şi pentru nursing.
Intervenţia chirurgicală trebuie practicată în ziua prezentării la spital, cu o eventuală reechilibrare volemică
prealabilă. Dacă pacientul are şi leziuni toracice, abdominale sau cranio-cerebrale, intervenţiile ortopedice vor fi
practicate fie simultan (dacă acest lucru este posibil) cu cele de chirurgie toracică, chirurgie abdominală, sau
neurochirurgie, fie imediat după acestea. Dacă traumatismul necesită şi intervenţia plasticianului alături de cea a
ortopedului, intervenţiile se vor desfăşura fie simultan, fie succesiv (în aceeaşi şedinţă, sau la distanţă în timp, după
cum vor hotărî cei doi specialişti, după caz). Atunci când pacientul necesită intervenţii pe vasele mari sau
revascularizări, va fi cerut consultul unui chirurg vascular, care va fi solicitat să participe la intervenţia chirurgicală.
În cazul în care acest lucru nu s-a putut realiza, pacientul va fi transferat la Spitalul Judeţean, deoarece spitalul
nostru nu are chirurg vascular. Dacă transportul pacientului este contraindicat, operaţia de chirurgie vasculară
(reconstrucţie arterială sau venoasă) va fi practicată de chirurgul generalist. Sunt indicaţi pentru aceasta mai ales
chirurgii generalişti cu competenţă în chirurgia hepatică, în cadrul căreia (în cazul unui transplant) sunt obligaţi să
cunoască şi să practice sutura vasculară (reconstrucţia arterială şi venoasă). Indicaţia operatorie va fi stabilită de
medicul ortoped în funcţie de fractură, complexitatea traumatismului şi starea biologică a pacientului. Pentru
aceasta, medicul operator se poate consulta (în vederea aflării opiniei legată de oportunitatea intervenţiei) cu
medicul anestezist şi reanimator, precum şi cu colegii de alte specialităţi chirurgicale (când accidentatul prezintă
leziuni asociate de competenţa acestora), dar decizia finală privind momentul şi oportunitatea intervenţiei trebuie să
aparţină specialistului care urmează să intervină chirurgical.

Examinare medicala
Pe parcursul evaluarii medicale, doctorul ortoped va pune intrebari despre modul in care
s-a produs leziunea si simptome, dupa care va trece la examinarea umarului.
De regula, aceasta afectiune este insotita de o deformare sau „umflatura" vizibila
deasupra locului fracturii. La apasare usoara, pacientul va resimti durere. Desi se
intampla destul de rar ca un fragment osos sa penetreze pielea spre exterior, el poate insa
impinge pielea in sus
Examinare medicala
Pe parcursul evaluarii medicale, doctorul ortoped va pune intrebari despre modul in care
s-a produs leziunea si simptome, dupa care va trece la examinarea umarului.
De regula, aceasta afectiune este insotita de o deformare sau „umflatura" vizibila
deasupra locului fracturii. La apasare usoara, pacientul va resimti durere. Desi se
intampla destul de rar ca un fragment osos sa penetreze pielea spre exterior, el poate insa
impinge pielea in sus
Examinare medicala
Pe parcursul evaluarii medicale, doctorul ortoped va pune intrebari despre modul in care
s-a produs leziunea si simptome, dupa care va trece la examinarea umarului.
De regula, aceasta afectiune este insotita de o deformare sau „umflatura" vizibila
deasupra locului fracturii. La apasare usoara, pacientul va resimti durere. Desi se
intampla destul de rar ca un fragment osos sa penetreze pielea spre exterior, el poate insa
impinge pielea in sus

Incidente care pot conduce la o fractura de clavicula includ: accidente auto, accidente ciclism, in special
comune mountain bike, cazaturi orizontale pe articulatia umarului, sau sporturi de contact, cum ar fi fotbal, rugby,
aruncatul sau wrestling. Clavicula este situata intre stern si omoplat (acromionul scapulei) leagand bratul de corp.
Clavicula este asezata deasupra mai multor nervi si vase sanguine importante. Totusi, aceste structuri vitale sunt rar
afectate in momentul ruperii claviculei chiar si in cazul in care capetele osului se deplaseaza in urma fracturii.
Clavicula fiind un os lung, majoritatea fracturilor se produc la mijlocul osului, foarte rar producandu-se la nivelul
sternului sau omoplatului. Fractura claviculara poate fi foarte dureroase si poate face dificila miscarea bratului.
Simptomele fracturii claviculare sunt: pozitia vicioasa a umarului (umar cazut, adus anterior); incapacitatea de
ridicare a bratului cauzata de durere; senzatie de frecare la incercarea de ridicare a bratului; deformarea regiunii
claviculare; vanatai, edem, si sensibilitate claviculara. Din punct de vedere al evolutiei fracturii, majoritatea
fracturilor de clavicula sunt tratate cu succes ortopedic, Chiar daca fractura nu se consolideaza sau se consolideaza
intr-o pozitie vicioasa, rezultatele functionale sunt foarte bune.

Principalele investigatii paraclinice utile pentru dignosticul pozitiv si diagnostic diferential al periartritei
scapulo-humerale sunt:

1. Examenul hematologic si textele de inflamatie acuta:VSH,fibrinogen ,proteina C reactiva

,electroforeza proteinelor serice sunt utile pentru a diferentia leziunile degenerative de cele inflamatorii.

2. Testele imunologice-testul Waller-Rose,textul latexului pentru factorul rheumatoid contribuie la

conturarea diagnosticului de periartrita scapulo-humerala.

3. Biopsia musculara sau osoasa este metoda cea mai sigura de a diagnostica o poli-miozita,o sinovita ,o
metastaza in capul humeral.

4. Examenul lichidului sinovial cuprinde un examen citologic al sedimentului care poate evidential
prezenta de ragocite(suggestive pentru diagnosticul de VSH).Se pot depista factorii reumatoizi si o scadere a
complementului seric,ambele determinari sustinand diagnosticul de VSH.
 5. Artroscopia ofera informatii privind tendoanele, bicepsul, mansonul rotatorilor, capsula
articulara,membrane sinoviala,capul humeral.Fiind o tehnica invaziva se recomanda a fi aplicata in cazul bolnavilor
ce urmeaza a fi operati.De asemenea artrscopia este utila in cazul luxatiilor traumatice,in modificarile de mobilitate
din cauza neclara,inainte de acromioplastie,in cazuri de artroscopie necloncudenta.

6. Radiografia standard a umarului,eventual tomografia,reprezinta examenul de rutina util in cazul

bolnavilor cu umar dureros.

Radiografia evidentiaza modificari caracteristice in mai multe afectiuni:

-tendinta calcifianta-apacifieri in vecinatatea marii tuberozitati humerale;

-artroza glenohumerala-se evidentiaza osteofitoza si osteoscleroza;

-ruptura mansetei rotatorilor-se observa apropierea capului humeral de acromion;

-metastaze osoase-zone de liza;

-artrita tuberculoasa-eroziuni ale circumferintei capului femoral.

7. Artrografia umarului are o utilitate relative restransa in sensul ca permite diagnosticul intr-un numar
mai mic de afectiuni.Ea permite diagnosticului de certitudine in capsulita adeziva(umar blocat) sip e cel de rupture
a mansonului rotatorilor.

8. Tomografia permite efectuarea scapulometriei, studiul torsiunii humersului si al sindromului

bureletului glenodian, depistarea osteonecrozei de cap humeral.

9. Scintigrafia osoasa permite identificarea unor procese psihologice la nivelul umarului nedetectate la
examenul clinic sau radiologic. Astfel se peate pune in evidenta:

- osteonecroza de cap humeral;

- metastaza osoasa;

- poliartrita reumatoida;

- distrofia simpatico reflexa a umarului;

- spondilita anchilozanta.

10. Ecografia este utila pentru investigarea leziunilor rotatorilor umarului, acestea producand la acest
nivel o discontinuitate in ecogenitatea normala a zonei : bursa subacromiala devine vizibila si se evidentiaza
calcificari tendinoase.

Ecografia umarului permite si o analiza functionala, explorarea dinamicii miscarii. In patologia

umarului ecografia ofera avantajul unui examen simplu, atraumatic, fara iradiere si fara administrare de
substante de contrast si fara efecte secundare. Indicatia sa majora este patologia partilor moi ale umarului.

11. RMN evidentiaza unele procese patologice:

- osteonecroza aseptica a capului humeral;

- tumorile osoase primitive si secundare;

- tendinta calcifianta;

- ruptura mansonului rotatorilor.

II.4. ETIOLOGIE - CAUZE,MECANISME DE PRODUCERE, ANATOMIE PATOLOGICA

La nivelul umarului exista 2 articulatii : prima este articulatia glenohumerala alcatuita dintr-o juxta-pozitie
a suprafetelor articulare ( cavitate glenoida si capul humeral ) reunite printr-o capsula subtire , iar cea de-a doua
articulatie a umarului are in structura sa un plan osteomuscular superficial ( alcatuit din acromion si deltoid ) si un
plan musculotendinos profund ( alcatuit din tendoanele supraspinosului , subspinosului , micului rotund si
subscapularului la care se adauga anterior tendonul bicepsului ). Exista , de asemenea la acest nivel mai multe burse
, dintre care cele mai importante sunt : bursa acromiodeltoidiana si bursa tendonului bicepsului. Oricare din
structurile articulare sau periarticulare mentionate , pot fi sediul unor procese patologice inflamatorii sau
degenerative , producand periartrita scapulo-humerala.

Cauzele sunt multiple si pot fi impartite in :

 a. procese periarticulare

- tendinita calotei rotatorilor

- tendinita calcifianta

- ruptura calotei rotatorilor

- tendinita bicipitala

- artrita acromioclaviculara

b. procese glenohumerale

- artrite

- artroze

- osteonecroza

- capsulita adeziva

c. anomalii regionale

- nevrita brahiala , distrofia simpatica reflexa , neoplasme etc.

La nivelul structurilor umarului, in primul rand la nivelul tendoanelor are loc un proces de uzura a carui
accelerare si agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme, expunere la frig.

Un rol deosebit in accentuarea proceselor de uzura si in aparitia inflamatiei il au factorii nervosi, un

argument in acest sens fiind adus de catre frecventa mare a acestui sindrom atat in afectiuni ale sistemului nervos
periferic ( nevralgia cervicobrahiala ), cat si in afectiuni ale sistemului nervos central ( AVC, traumatisme cerebrale,
boala Parkinston).

Periatrita scapulo-humerala poate aparea si la bolnavi cu unele afectiuni ale organelor intratoracice
pe cale reflexa, prin perturbarea activitatii sistemului simpatic.

II.5 SIMPTOMATOLOGIE :
Durere acuta brusca, aparuta dupa lovire directa pe clavicula sau umar, imposibilitatea de a ridica
membrul respectiv din cauza durerii, senzatia de frecatura la incercarea de a ridica membrul afectat. Uneori umarul
pare detasat si daca este prezenta o deformare, aceasta are aspect de umflatura de-a lungul claviculei. O fractura de
clavicula nu este grava de obicei, in cazuri rare insa poate perfora un plaman, sau sectiona nervi sau vase. Aceste
modificari pot face membrul superior palid sau rece, amortit sau cu furnicaturi.
Facturile de clavicula sunt adesea cauzate de o lovitura directa aplicata la nivelul umarului. Acestea pot
aparea in timpul unei caderi pe umar sau in urma unui accident rutier. La nou nascuti, aceste fracturi pot aparea in
timpul travaliului.

Fracturile de clavicula pot fi foarte dureroase si pot face dificila sau chiar imposibila miscarea bratului.
Alte simptome includ:

 Pozitia vicioasa a umarului care este „cazut" si adus anterior;

 Imposibilitatea ridicarii bratului din cauza durerii insuportabile;
 Senzatia de scrasnet/frecare la incercarea de a ridica bratul;
 Deformarea regiunii la nivelul claviculei;
 Invinetirea, inflamarea si/sau sensibilitate crescuta in zona claviculei.
 II.6. MANIFESTARI CLINICE

Majoritatea fracturilor sunt localizate în treimea medie a claviculei, dar se pot fractura şi capetele
articulare. Fractura poate fi simplă (osul se rupe în două), pot fi 3 sau mai multe fragmente, crescând riscul de
apariţie a complicaţiilor:

– poziţia de aplecat în faţă, cu mâna sănătoasă ţinând-o pe cea bolnavă, aşa numita poziţie “umilă” care
împiedică mişcarea fragmentelor şi micşorează durerea
– deformarea regiunii cu scurtarea umărului
– durere la palparea regiunii şi simţirea unor cracmente sub piele, împreună cu o mişcare anormală
– o vânătaie în dreptul fracturii
– imposibilitatea ridicării umărului

Anatomia normală a umărului

 Fractura de claviculă

Pentru ca un tratament de recuperare medicala sa fie eficient, trebuie respectate anumite protocoale.
Nerespectarea cu strictete a acestora ingreuneaza mult procesul de recuperare si scade eficienta tratamentelor.
Fiecare procedura de tratament are un rol bine stabilit. Terapia combinata imbina mai multe proceduri, care se
completeaza reciproc si ne ajuta sa atingem obiectivele prestabilite intr-o perioada mai scurta, in conditii de
maxima siguranta. La centrul nostru lucram dupa conceptul de terapie combinata si efectuam printre altele
proceduri de electroterapie, laserterapie, kinetoterapie si masaj medical, adaptate nevoilor fiecarui pacient in parte.
Unele proceduri au rolul de a scadea inflamatia si durerile, altele de a creste forta musculara, mobilitatea,
coordonarea, rezistenta sau echilibrul. Folosite impreuna si intr-un mod profesionist, procedurile de tratament
maximizeaza randamentul terapeutic si cresc sansele pentru o recuperare completa, fara sechele sau recidive.
Aceasta abordare moderna a tratamentelor ne-a ajutat sa recuperam complet mii de pacienti cu o vasta patologie in
ultimii ani.

Tratamentul chirurgical + variante tehnice. Pentru fracturile de omoplat se va aplica osteosinteza prin
fixare externă (cu plăci şi şuruburi, doar şuruburi cu sau fără şaibe, cerclaje metalice). Pentru fracturile de claviculă
se vor folosi broşe Kirschner şi cerclaje în treimea medie (sau placă specială de claviculă, în S italic), placă cu
cârlig Dreithaller cu şuruburi pentru treimea laterală, iar în lipsa acestei plăci, broşe Kirschner şi cerclaje în 8 după
procedeul Doboşiu. Alegerea materialelor de osteosinteză (din cele disponibile),, tehnica şi indicaţia operatorie va fi
stabilită de medicul ortoped, după forma, complexitatea şi localizarea fracturii, asocierile lezionale, starea biologică
a pacientului, precum şi de obiectivul propus (în funcţie de vârstă şi tipul activitate desfăşurată de pacient)

Tratamentul trebuie să fie capabil să corecteze toate deplasările şi să imobilizeze centrul fracturii,
permiţând în acelaşi timp mişcarea liberă a umărului.
Se recomandă tratamentul chirurgical la adulţi, în timp ce la copii şi tineri se foloseşte un bandaj în formă
de opt cu căptuşire corespunzătoare în zona axilei pentru a poziţiona umărul în retropulsie
II.7. TRATAMENT

Tratamentul chirurgical + variante tehnice. Pentru fracturile de omoplat se va aplica osteosinteza prin
fixare externă (cu plăci şi şuruburi, doar şuruburi cu sau fără şaibe, cerclaje metalice). Pentru fracturile de claviculă
se vor folosi broşe Kirschner şi cerclaje în treimea medie (sau placă specială de claviculă, în S italic), placă cu
cârlig Dreithaller cu şuruburi pentru treimea laterală, iar în lipsa acestei plăci, broşe Kirschner şi cerclaje în 8 după
procedeul Doboşiu. Alegerea materialelor de osteosinteză (din cele disponibile),, tehnica şi indicaţia operatorie va fi
stabilită de medicul ortoped, după forma, complexitatea şi localizarea fracturii, asocierile lezionale, starea biologică
a pacientului, precum şi de obiectivul propus (în funcţie de vârstă şi tipul activitate desfăşurată de pacient)

Tratament: Majoritatea fracturilor de clavicula sunt tratate cu succes ortopedic (conservator): bandaj
Dessault (pentru treimea mediala, treimea laterala si treimea medie, fara deplasare, 14-21 zile), bandaj in 8 Watson-
Jones (4 saptamani) sau imobilizare in inele Delbet. Chiar daca fractura nu consolideaza,sau consolideaza intr-o
pozitie vicioasa, sau daca apare un calus vicios, rezultatele functionale sunt foarte bune.
Tratamentul chirurgical are indicatie in fracturile instabile cu deplasare a capatului lateral, fracturile
deschise, fracturile cu traumatisme vasculare asociate, fracturi costale de aceeasi parte, umar in pozitie vicioasa,
politraumatisme , fracturi bilaterale, fracturi cu deplasare mai mare de 2 cm. Indicatia chirurgicala este de reducere
deschisa si fixare interna folosind placute speciale si suruburi (placa speciala de clavicula in S italic , placa cu carlig
Dreithaller,brose K,tija centromedulara…)

Postoperator membrul este imobilizat intr-un bandaj Dessault pentru 7 zile,ulterior intr-o esarfa pana la 21
de zile.Pacientul este indrumat sa inceapa progresiv kinetoterapia din a 14-a zi postoperator.
Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului
ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicala. Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara
specializate in tratarea acestei afectiuni.
Pentru a incepe un tratament de recuperare este necesara o programare telefonica pentru o sedinta de
evaluare. Aceasta sedinta de evaluare este efectuata de catre un fiziokinetoterapeut si are ca obiective familiarizarea
acestuia cu cazul tau, oferirea de consiliere necesara, stabilirea obiectivelor terapeutuce si alcatuirea planului de
tratament care va determina atingerea acestor obiective. Tot in cadrul acestei sedinte se vor face toate testele
neuromusculare si articulare necesare. Fiziokinetoterapeutul iti va recomanda un pachet de tratament potrivit pentru
situatia ta. Rugamintea noastra este sa iti organizezi timpul inainte de acesta evaluare, in asa fel incat sa poti face
programarile pentru toate sedintele de tratament necesare. In acest fel te vei asigura ca vom fi disponibili in zilele si
la orele dorite de tine.

Tratament nechirurgical

In cazul in care capetele osului nu s-au deplasat deloc sau sau deplasat putin de la locul lor si sunt aliniate
corect, in mod normal nu se va recurge la interventie chirurgicala. Fractura de clavicula se vindeca in cele mai
multe cazuri fara o interventie chirurgicala.

Imobilizarea

Un simplu bandaj Dessault sau un bandaj in forma de opt (Watson Jones) va fi aplicat pentru a sprijini
bratul si a contribui la mentinerea acestuia in pozitia corecta pentru vindecare.

Medicatie

Analgezicele, inclusiv cele pe baza de paracetamol si antiinflamatoarele nesteroidiene, pot contribui la

reducerea durerii pe masura ce fractura se vindeca.

Kinetoterapie

In perioada in care pacientul poarta bandajul, cel mai probabil forta musculara a umarului va slabi. De
indata ce osul incepe sa se vindece, durerea va scade in intensitate si doctorul ortoped poate aviza inceperea unor
exercitii usoare de recuperare pentru umar si cot. Aceste exercitii vor mentine mobilitatea umarului si vor preveni
hipotrofia musculara. Dificultatea exercitiilor va creste gradual, odata ce fractura se vindeca.
 Control regulat

Vizitele regulate la medicul dumneavostra ortoped sunt obligatorii pana la vindecarea completa a fracturii
de clavicula. Medicul ortoped va va examina si va solicita radiografii pentru a se asigura ca osul se vindeca in
pozitia corecta. Dupa vindecarea claviculei, va veti putea relua progresiv toate activitatile obisnuite.

Complicatii

Fractura se poate deplasa inainte de vindecare. Urmarea cu strictete a instructiunilor medicului ortoped
este extrem de importanta pentru a asigura mentinerea claviculei in pozitia corecta.

In situatia in care fragmentele osoase fracturate se deplaseaza iar osul se vindeca in acea pozitie, apare
„consolidarea vicioasa". Tratamentul acesteia poate fi chirurgical, in functie de afectarea sau nu a functionalitatii
umarului.

Pe masura ce fractura se vindeca, la locul fracturii poate sa apara o umflatura datorita calusului care se
formeaza. De regula, aceasta se resoarbe in timp dar este posibil ca o mica umflatura sa persiste permanent.

Tratament chirurgical

Daca deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped va va recomanda interventia chirurgicala. Operatia va
asigura alinierea oaselor in pozitia corecta si metinerea lor in aceasta pozitie pe parcursul vindecarii.

Placi si suruburi

In timpul interventiei, fragmentele osoase sunt repozitionate mai intai potrivit alinierii normale si apoi
fixate cu ajutorul unor suruburi speciale si/sau cu ajutorul unor placute metalice atasate pe suprafata osoasa a
claviculei.

Dupa interventie pacientul poate avea o usoara amorteala a unei mici portiuni de piele de la nivelul
inciziei. Aceasta amorteala va disparea cu timpul. Deoarece clavicula este protejata de un strat subtire de tesut
adipos, este posibil ca pacientul sa simta placa sub piele.

De regula placutele si suruburile nu sunt indepartate dupa vindecarea osului decat daca genereaza
disconfort. Nu s-au inregistrat probleme cu astfel de dispozitive insa in unele cazuri purtarea centurii de siguranta
sau a unui rucsac poate irita zona claviculei. Daca se intampla acest lucru, implantul va fi indepartat dupa
vindecarea fracturii.

Brose

Pentru a mentine fractura in pozitia corecta dupa repozitionarea capetelor osoase, se pot utiliza de
asemenea brosele. Inciziile pentru introducerea broselor sunt de regula mai mici decat cele utilizate pentru insertia
placilor. Brosele pot cauza iritatii ale pielii in locul in care au fost introduse si de regula sunt indepartate dupa
vindecarea fracturii.

CAPITOLUL III

TRATAMENT DE RECUPERARE BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUTIC

III.1. PRINCIPII SI OBIECTIVE

Balneifizioterapia foloseste toate metodele de recuperare medicale simultan, pentru o mai buna si rapida
recuperare a bolnavului, pe cat posibil, "RESTITUTIO AD INTEGRUM".Tratamentul BFT, este nespecific, el nu
actioneaza cauzal, ci urmareste cresterea puterii de aparare a organismului, cu cele mai multe proceduri
balneofizioterapie, fie la domiciliu, fie in sectii specializate sau statiuni balneoclimaterice.

In periartrita scapulo-humerala se urmareste pe aceasta cale urmatoarele obiective:

- combaterea fenomenelor inflamatoare,

- calmarea durerii,
 - reducerea troficitatii tesuturilor si

- recuperarea functionalitatii umarului.

III.2. HIDROTERAPIA

Definitie:Hidroterapia este aplicarea in scop profilactic si curativ al unui numar variat de proceduri,care au
la baza apa la diferite temperaturi si diferite stari de agregare,ca si unele tehnici strans legate de aceasta.

a) Baia calda simpla

Tehnica de aplicare: Intro cada obisnuita se pune apa la temperatura de 36-37 grade.Se invita bolnavul sa
intre in cada in asa fel incat apa sa-i acopere tot corpul,ramanandu-i afara doar capul. Se apilca o compresa rece pe
frunte pentru a se evita congestia cerebrala.

Durata acestei bai este de 20-30 minute.

Modul de actiune este dat de factorul termic si presiunea hidrostatica a apei.Baia calda provoaca o
reactie dermovasculara foarte importanta.Are o actiune antispastica si sedativa generala

b) Baia cu plante medicinale

Modul de executie este identic cu cel al baii calde simple exceptia constand in adaugarea in apa a
unui ceai rezultat din infuzia unui kilogram de flori de musetel si menta uscate.

Modul de actiune : Datorita apei calde si a plantelor acesta baie are un efect sedativ asupra
sistemului nervos central.

c) Baia kinetoterapica

Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Miscarea in apa
reprezinta un important mijloc de recuperare care se bazeaza pe principiul legii lui Arhimede. "Asupra unui corp
scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in sus egala cu greutatea volumului de lichid "dezlocuit" . Un corp
in apa este mai usor scazand greutatea lui de aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat total in lichid
cantareste aproximativ 10kg.

Tehnica de aplicare: Se efectueaza intr-o cada mai mare care se umple ¾ cu apa la temperatura de
36-38 grade.Bolnavul este invitat sa se aseze in cada si timp de 5 minute este lasat sa stea linistit. Dupa aceea
tehnicianul executa sub apa in mod pasiv,la toate articulatiile,incepand cu membrele inferioare de la articulatiile
metatarsofalangiene urcand la articulatia gleznei,genunchiului,coapsei apoi regiunea lombara dupa care se trece la
membrele superioare incepand cu articulatiile metacarpofalangiene continuand cu articulatia pumnului, cea acotului
si articulatia scapulo-humerala, dupa care se termina cu regiunea cervicala,executand toate miscarile in timp de 5
minute.Bolnavul este apoi lasat in repaus timp de 5 minute dupa care este invatat sa repete singur toate miscarile
facute de tehnician.

A nu se uita aplicarea unei comprese reci pe fruntea pacientului pe toata durata baii care este de 20-30
minute dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihnesca.

Modul de actiune: Rolul important il are asocierea dintre factorul termic si factorul
mecanic.Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa datorita relaxarii musculare,care se produce sub influenta apei
calde.Tot sub influenta apei calde se produce si pierderea greutatii corporale comform legii lui Arhimede.

d) Baia cu bule de diferite gaze

Tehnica de aplicare.Baile cu bule de dioxid de carbon, bule de oxigen, sau bule de aer se practica in cazi
obisnuite care au adaptate o legatura la tubul de gaze si o alta legatura la un dispozitiv numit generatorul de
bule,plasat pe fundul cazii.

Ele se prescriu la o temperatura de 30-35 grade cu o durata de 5-30 minute,fara a se uita aplicarea
unei comprese reci pe fruntea pacientului.

Modul de actiune: Prin masajul fin tegumentar,produs prin spargerea bulelor,aceste bai excita
formatiunile nervoase periferice avand rol calmant in activitatea sistemului nervos central.

e) Dusul subacval

Tehnica de aplicare: Se efectueaza intr-o cada cu apa, la temperatura de 35-38 grade. In acesta cada
se introduce un dus sul mobil, cu presiune mare(3-6 atmosfere); apa care curge la dus trebuie sa aiba o temperatura
diferita fata de cea din cada. Diferenta dintre apa din cada si apa care curge la dus trebuie sa fie de 1-2 grade.
 Dusul se introduce in cada la o distanta de 5-10 centimetri de regiunea de aplicat fiind manevrat de
una din mainile asistentului.Durata acestei proceduri este de 5-10 minute.

Modul de actiune.Actiunea intesa a dusului subacval se datoreaza diferentei de temperatura,dintre

apa din cada si apa de la dus,precum si masajului puternic executat de coloana de apa care comprima puternic
tesuturile.

Dusul subacval produce o hiperemie importanta cu un efect resorbtiv si de tonifiere prin actiunea
combinata a masajului produs de coloana de apa si a factorului termic.

III.3.TERMOTERAPIA

a) Impachetarea cu parafina

Tehnica de aplicare: se topeste intrun vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai ramana cateva
bucati netopite in scopul evitarii supraincalzirii. Cu ajutorul unei pensule late se pensuleaza repede regiunea
interesata de mai multe ori pana ce se realizeaza un strat de parafina de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfina se
pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu o patura. Durata este de 30-60 minute. Regiunile paroase se rad
sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei. Pe regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza foarte
usor din cauza transpiratiei produsa de parafina. La nivelul articulatiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi
mansoane legate deasupra si dedesubtul articulatiilor prevazute cu un orificiu prin care se toarna parafina topita.
Pentru maini si picioare se pot efectua bai de parafina cu bucati reci. Pacientul introduce tegumentul, mana sau
piciorul, il scoate si asteapta pana ce parafina se intareste pe tegument. Se repeta manevra de 2-3 ori introducand de
fiecare data segmentul la un nivel inferior fara de precedentul. Cand temperatura devine suportabila extremitatea se
lasa in parafina timp mai indelungat.

b) Impachetarea cu namol

Tehnica de aplicare: Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pana ce se
realizeaza o masa vascoasa. La temperatura indicata in prescriptie se aplica namol pe ceasaf in grosime de 2-3
centimetri. Peste acest strat de namol se aseaza regiunea de impachetat a pacientului.

Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata procedurii este de
20-40 minute.Dupa terminare se practica o procedura de curatire(dus).

Mod de actiune: Namolul are efect mecanic producand excitatia pielii datorita micilor particule
componente:

-efect fizic de crestere a temperaturii corpului cu 2-3 grade

-efect chimic prin rezorbtia in piele a unor substante pe care le contine namolul

Apare o transpiratie abundenta, sunt mobilizate depozitele sanguine producandu-se intensificarea

circulatiei in anumite teritorii.

c) Soluxul albastru

La aceste aparate actioneaza asupra tegumentului numai radiatiile infrarosii directe care sunt
trimise de lampa sau reflectate de reflectorul lampii Sollux. In felul acesta se ridica temperatura locala a
tegumentului iradiat, bolnavul avand senzatia de caldura progresiva, urmata de o roseata neuniforma in cazul
expunerilor prelungite si chiar de pigmentatie.

In cazul nostru pentru obtinerea efectului sedativ pe care-l dorim vom folosi filtre care vor lasa sa
treaca numai radiatiile albastre.

d) Ultravioletele in doza eritem

Datorita faptului ca sensibilitatea la radiatii ultraviolete este foarte diferita,in functie de individ,de
regiunea corpului,de varsta si de alti factori, se recomanda o atentie deosebita in alegerea dozei.

Se aplica lampa la o distanta fixa de 50 de centimetri fata de regiunea de aplicat. Cu exceptia zonei
scapulo-humerale, restul tegumentului este acoperit cu un cearsaf.

Aceasta procedura dureaza in functie de alegerea dozei.

III.4. ELECTROTERAPIA

a)Galvanizarea simpla

In raport cu localizarea proceselor patologice si de faza lor de evo-lutie, procedam la felul de

aplicare a curentului continuu.
 In sindroamele de umar dureros utilizam o aplicare transversala cu doi electrozi egali, unul anterior,
altul posterior, intensitatea curentului folosit fiind legata de sensibilitatea pacientului, de evolutia bolii, de durata
aplicatiei si de regiunea de tratat. Electrozii sunt inveliti in comprese imbibate in apa pentru a nu produce arsuri.
Aceasta procedura este preferata fata de oricare alta mai ales in periartrita scapulo-humerala, unde se poate aplica
si in faza acuta.

Numarul si ritmul sedintelor este variabil, in funcie de starea pacientului.

Durata unei proceduri este de 15-20 minute, fiind necesare 8-10 sedinte, zilnic pentru afectiuni
acute si 12-20 sedinte, zilnic pentru afectiuni cronice.

Ionogalvanizarea este o procedura prin care introducem in corp diferite substante medicamentoase
cu actiune farmacologica.

Principiul de baza al ionizarii il constituie disocierea electrolitica a diverselor substante

medicamentoase si transportarea anionilor si cationilor catre electrozii de semn contrar.

Cu solutia care contine ionul medicamentos se imbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ. De
aici ionul migreaza prin tegument - prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee - ajungand in interiorul
organismului unde sunt preluati de caile limfatice si circulatia sanguina superficiala.

Dovada prezentei ionilor in organism este data deregasirea or sau a unor elemente componente in
urina.

Ionii usori migreaza usor, oe cand substantele cu masa moleculara mare nu se pot disocia,
ramanand la nivel tegumentului, fara sa-l poata strabate.

b)Ionogalvanizarea sau ionoforeza depinde de greutatea atomica a ionilor, de concentratia si

cantitatea lor in solutii si de puritatea solutiei utilizate Este de preferat ca apac care se imbiba stratul hidrofil de pe
electrozi sa fie apa distilata.

b)Baile galvanice partiale sunt formate din 4 cadite, doua pentru membele superioare si doua
pentru cele inferioare, in care se afla electrozi ai caror polaritate se stabileste de la un panou de comanda.

In cazul bailor galvanice se combina efectul curentului continuu cu efectul termic al apei, apa fiind
mijlocitoare intre electrozi si tegument. Intensitate curentului este redusa, neexistand pericolul de arsura.

Efectele pe care aceste forme terapeutice ale curentului continuu le au asupra organismului sunt:

- analgezic;

- hiperemiant;

- sedativ.

- cresterea mobilitatii musculare.

c)Curentul diadinamic

Este o forma derivata din curentul sinusoidal 50Hz,care a suferit o serie de modificari.

Actiunea fiziologica a unui curent cu impulsuri de joasa frecventa este determinata de mai multi
factori:intensitate, forma impulsurilor, frecventa lor, durata impulsurilor, panta de crestere si descrestere, durata
pauzelor, modulatia de amplitudine de durata sau de frecventa si succesiunea variata a diverselor feluri de trenuri de
impulsuri.

In functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de succesiune si modulare a

impulsurilor, curentul diadinamic imbraca mai multe forme : monofazat fix, difazat fix, perioada scurta, perioada
lunga si ritm sincopat.

Tehnica de aplicare :

Pacientul trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn si cu regiunea de tratat descoperita si la
indemana.

Electrozi sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor hidrofile.

Se incepe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea minima a
intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita instalarii fenomenului de
acomodare.
 In general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta durata se micsoreaza eficacitatea
analgetica.

Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia trebuie
scazuta cu cate 1min. la fiecare noua procedura in cursul unei singure sedinte.

In cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o durata mai indelungata de 20-
30min.

Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiuni: daca intensitatea dureri este mare aplicam de
2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi.

Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica este de 8-10 sedinte consecutive eventual cu o pauza
de 7-10 zile dupa care se reiau.in scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.

Efecte: excitator, trofic, vasculoconstrictor si rezorbtiv pentru monofazat fix si perioada scurta, analgesic,
hiperemiant pentru difazatul fix, puternic efect analgesic si miorelaxant cat si un effect anticongestiv pentru
perioada lunga, effect excitomotor pentru ritmul sincopat.

d) Ultrasunetul

Tehnica de aplicare. Vom urmari in timpul procedurii manipularea proiectorului si manevrarea

aparatului.

In capul emitator este asezat cristalul piezoelectric care genereaza undele ultrasonice. Acestea sunt
proiectate in linie dreapta sub forma unui fascicul, perpendicular cu suprafata de emisie a localizatorului.

Deaoarece propagarea ultrasunetelor se face numai in solide si lichide, este necesar ca, intre
proiector si tegument, sa nu existe nici un strat de aer, care ar putea sa opresca transmiterea undelor spre bolnav.
Pentru aceasta, este nevoie de un contact perfect intre suprafata emitatoare a proiectorului si tegument, care se
realizeaza printro solutie vascoasa(cum este cea de ulei de parafina), fie un strat de apa degazeificata, fie cu
vaselina simpla sau un alt unguent. Viteza de deplasare a proiectorului trebuie sa fie foarte mica, astfel ca un cerc
mic sa se descrie in 2-3 secunde si o linie de circa 10-12 cm in 30 secunde. Important este sa urmarim in
permanenta ca proiectorul sa fie cu toata surafata emitatoare in cantact perfect cu tegumentul.

Alegem de obicei partile moi cu musculatura multa pentru tratament, evitand sa trecem cu
proiectorul pe proieminentele osoase, unde pot sa aiba loc concentrari de energie si pot sa apara dureri periostale.

Dozele utilizate sunt date de intensitatea si durata procedurilor. In general se folosesc doze mici.

Efecte : analgetice, miorelaxante, hiperemiante, tonifiante, neuro-musculare, excitatoare ale

sistemului nervos.

e) Undele scurte

Tehnica de aplicare :Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie frecventa
in care era nevoie de un contact direct intre electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe
tegument.

Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:

- Circuitul generator:

- Circuitul resonator,

ce trebuie sa intre in rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra in circuitul rezonator.

Acesti curenti de inalts frecventa se pot aplica fie in:

- Camp inductor fie in

- Camp condensator

1. Aplicare in camp condensator: introducerea bolnavului direct in campul rezonator intre cele 2 placi
ale armaturilor condensatorului.

Armaturile condensatorilor sunt izolate in capsule de sticla sau cauciuc constituind de fapt electrozi.

In cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt rigizi si se numesc electrozi Schliephake.
 Acesia sunt formati dintrun disc metalic de 1mm, grosime si cu marimi diferite in diametru fiind: mari,
mijloci si mici (172-130-85-42).

Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se gaseste dispozitivul de fixare a electrodului
precum si fisa de racordare cu cablu.

Fata care vine spre bolnav este din sticla si se insurubeaza la piesa de ebonita.

Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea in regiunile axilare (forma prisma). care se
fixeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument.

Aceste suporturi sunt din material izolant avand mai multe articulatii ce le confera mobilitatea in toate
directiile.

2. Aplicarea in camp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt acoperiti de un cauciuc vulcanizat.

Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sarme de Cu peste care se vulcanizeaza un
strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.

Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.

Efecte: analgezic, hiperemiant miorelaxant, antispastic, de activare a metabolismului.

III.4.MASAJ TERAPEUTIC

a) Descrierea anatomica a zonei afectate

b) Tehnica masajului

c) Efectele fiziologice ale masajului

Definitie:

Masajul este o metoda terapeutica care face parte din ramura medicinei balneofizioterapie si consta dintr-o
serie de manevre(manipulatii) executate pe suprefata organismului intr-o anumita ordine in functie de regiunea pe
care o avem de masat, evolutia bolii si de starea generala a pacientului, in scop terapeutic, igienic si sportiv.

Masajul umarului consta din alunecari ascendente scurte si dese, aplicate pe partea anterioara, laterala si
posterioara a segmentului. Manevrele pot fi prelungite in fata spre torace, in sus spre gat si in apoi spre omoplat.

a)Descrierea anatomica a zonei afectate

Articulatia scapulo-humerala

Articulatia umarului sau scapulo-humerala este situata intre cavitatea glenoida a omoplatului si
capul humerusului. Cavitatea articulara a omoplatului este marita datorita unui burelet articular in forma de inel.
Suprafetele articulare sunt fixate de capsula articulara( ligamentul capsular) si ligamentul coracohumeral.

Capsula articulara este subtire si permite oaselor articulate miscari foarte accemtuate si variate,
specifice acestei articulatii. Ea este intarita prin ligamente auxiliare dinte care
mentionam: ligamentul glenohumeral superior, aflat pe partea anterioara a capulei, ligamentul glenohumeral
inferior, care se gaseste pe partea posterioara a capsulei, ligamentul glenohumeral lateral, asezat pe partea laterala
a capsulei articulare si ligamentul glenohumeral mijlociu, aflat pe partea mediala a capsulei: el are forma
triunghiulara si este cel mai gros dintre toate ligamentele care intaresc capsula acestei articulatii.

Ligamentul coracohumeral este un ligament este un ligament lat care se afla pe partea superioara a
capsulei. Se insera cu un capat pe apofiza coracoida, iar marginile extremitatii opuse se unesc cu capsula articulara.

O caracteristica a articulatiei scapulohumerale o constituie faptul ca tendonul ramurii lungi a

bicepsului strabate articulatia si este invelit inteo prelungire a sinovialei care trece prin santul bicipital.

Articulatia umarului face parte din artrodii( articulatie pluriaxiala, enartroza0 si este cea mai
mobile articulatie din organism. In ea se fac miscari de abductie, adductie, flexie, extensie si circumductie, adica in
toate directiile.
 Muschii care mobilizeaza articulatia scapulohuerala

Dupa actiunea pe care o exercita muschii asupra articulatiei umarului se grupeaza astfel:

a) muschii care fac abductia orizontala a bratului:

- muschiul deltoid( in contractie totala) care este asezat deasupra articulatiei scapulo-humerale, are insertia
pe tuberozitatea deltoidiana (V- ul deltoidian) si inervat de nervul axilar sau circumflex provenit din plexul
brachial:

- muschiul supraspinos care este asezat in fosa supraspinoasa a omoplatului, se insera pe marea
tuberozitate humerala si inervat de ramuri ale nervului suprascapular apartinand tot plexului brahial;

b) muschii care duc bratul inainte si il rotesc inauntru:

- muschiul deltoid prin partea claviculara:

- muschiul supraspinos:

- muschiul marele rotund asezat pe fata posterioara a omoplatului, care se insera pe marginea
interna a santului bicipital al humerusului si este inervat de nervul subscapular;

- muschiul subscapular aflat pe fata anterioara a omoplatului, se insera printrun tendon de mica
tuberozitate humerala si este inervat de nervii subscapulari:

c) muschi care trag bratul inapoi si il rotesc in afara:

- muschiul deltoid prin portiunea scapulara;

- muschiul subspinos care este asezat in fosa subspinoasa a ooplatului, se insera printrun
tendon latit pe fata mijlocie a marii tuberozitati humerale si este inervat de nervul suprascapular:

- muschiul micul rotund, asezat pe fata poaterioara a omoplatului, superior fata de muschiul
marele rotund, se insera pe marginea inferioara a tuberozitatii mari humerale si este inervat de nervul axilar;

d) muschii care fac adductia si rotirea inauntru a bratului si miscarea inainte si in sus (de bascula) a
omoplatului:

- muschiul marele rotund;

- muschiul subscapular:

La miscarea de adductie a bratului participa si marele pectoral si marele dorsal.

b)Tehnica masajului

Inainte de efectuarea masajului, maseurul se va asigura ca nu exista contraindicatii dupa care se va spala
pe maini si va avea grija sa execute masajul numai pe o piele ingrijita.

Bolnavul, acoperit cu un cearceaf pe torace si cu umerii descoperiti este aaezat pe un scaun rotativ,
cu speteaza ingusta, la o inaltime potrivita pentru maseur. Pacientul pune mana pe sold iar maseorul se
pozitionraza in picioare pe partea laterala a bolnavului.

. Masajul incepe cu netezirea cu ambele palme, pornind de la varful deltoidului pana la acromion,
dupa care o mana coboara circular pe muschii pectorali, iar cealalta pe muschii omoplatului.

A doua forma de netezire: se porneste de pe pectoral si de pe muschii omoplatului pana la acromiom, unde
se pune mana peste mana si se coboara pana la varful deltoidului, deci manevrele sunt circumflexe.

Netezirea pieptane se face pe deltoid. O alta netezire cu partea cubitala a degetelor se face pe articulatia
propriu zisa; se porneste de la acromion pana sub axila, ca si cand am decupa umarul (de 2-3 ori).

Urmeaza framantarea cu o mana care se face tinind contrapriza sub brat, iar cu cealalta de la varful
omoplatului, pe muschi, in 2-3 straturi, catre coloana, apoi al patrulea strat pe muschii supraspinosi ai omoplatului,
pana la acromiom, dupa care se face framantarea pe deltoidul posterior si median. Se schimba mana contrapriza si
cu cealalta framantam pectoralii catre acromiom apoi deltoidul anterior si cel median (de 2-3 ori), pe aceste directi
se face si framantarea cu doua maini si contratimpul.
 Geluirea se face pe aceleasi directii cu deosebirea ca la partea superioara a omoplatului se ia spina intre
degete iar o noua directie urmareste linia V-ului muschiukui deltoi si a fasciculelor sale.

Dupa aceasta manevra urmeaza frictiunea care se executa mai intai in jurul omoplatului, apoi pe muschiul
subclavicular si pe muschiul deltoid. Se face apoi frictiunea la articulatia propriu-zisa cu miscari excitante deget
peste deget, de sus in jos, stanga-dreapta, circular dreapta, circular stanga, pornindu-se de la acromion pana sub
axila. Frictiunea articulatiei este o manevra stricta si importanta avand ca scop indepartarea proceselor inflamatorii
din interiorul articulatiei, si a burselor seroase. Executandu-se in 3-4 randuri, frictiunea este o manevra profunda,
excitanta, specifica articulatiilor, ligamentelor, tendoanelor si santurilor intramusculare. Prin ea se indeparteaza
stazele de la nivelul articulatiilor, ajuta la absorbtia lichidelor interstitiale si de asemenea indeparteaza depunerea de
substante minerale la nivelul capsulelor articulare si ligamentelor care duc la anchiloze. Se recomanda efectuarea
frictiunii sub forma unui masaj punctiform in locurile dureroase, care da rezultate foarte bune. Efectul frictiunii se
explica tot prin actiunea mecanica, prin activarea circulatiei, prin stimularea schimburilor nutritive, prin inrosirea
tegumentelor, prin diminuarea sensibilitatii locale, prin scaderea contracturii musculare, prin reducerea starilor de
incordare nervoasa a bolnavului.

Dupa aceasta manevra importanta urmeaza o alta manevra numita baterea sau tapotamentul, care se poate
executa cu palma caus, cu partea cubitala a degetelor, sau cu pumnii pe muschiul deltoid si pe trapezul superior, iar
la barbati tapotamentul se mai poate efectua si pe muschiul pectoral. Baterea este cea mai excitanta manevra si se
adreseaza maselor de muschi mai dezvoltate. Ea se realizeaza prin lovituri ritmice, usoare, [ornite din articulatia
pumnului cu mana foarte relaxata. Ea se face transversal pe fibrele musculare si actioneaza prin contraexcitarea lor.
Are influneta asupra terminatiilor nervoase periferice, reduce sensibilitatea, produce un aflux de sange in regiunea
masata, produce hiperemie si ridica temperatura locala, stimuland activitatea pielii, glandelor si tesuturilor.

Urmeaza apoi ultima manevra a masajului si anume vibratia, cu rol sedativ, de calmare a regiunii,
solicitate in urma manevrelor anterioare, de tip excitant. Vibratia influenteaza nervii senzitivi si motori, calmeaza
durerea ridica temperatura locala si produce hiperemie.

c)Efectele fiziologice ale masajului

Actiuni locale:

 Actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si articular;

 Actiune hiperemianta locala, de imbunatatire a circulatiei locale;

 Inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea proceselor de rezorbtie in regiunea

masata;

Actiuni generale:

 Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;

 Cresterea metabolismului bazal;

 Efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului: imbunatatirea somnului, indepartarea

oboselii musculare.

Mecanisme de actiune:

Cel mai important mecanism de actiune in masaj este reprezentat de mecanismul reflex. Acesta pleaca de
la exteroceptorii din tegument si proprioceptorii din muschi, tendoane si ligamente, la nivelul carora iau nastere
stimuli de diferite intensitati care primesc si transmit informatii catre sistemul nervos central.

Concomitent cu actiunea nervoasa reflexa pe cai rahidiene, manevrele de masaj determina o serie de
reflexe neurovegetative, indeosebi vasculare. Cum vasele cuatnate contin mai mult de ¼ din cantitatea totala de
singe (pielea fiind un adevarat rezervor de singe), masajul produce o influenta considerabila asupra intregului
organism.

Un alt mecanism de actiune a masajului este reprezentat de aparitia in urma compresiunilor, ciupiturilor,
framintarilor si baterilor a unor reactii intense in piele, cu formarea unor produse metabolice cu efect stimulant, ce
ajung in circulatia generala.

Alt mod de actiune este efectul mecanic asupra lichidelor interstitiale, tesuturilor conjunctive, masajul
putind sa intervina favorabil, ajutind la rezorbtia lor in singe pentru a fi eliminate.

III.5.Kinetoterapia - tehnoca de mobilizare si program de exercitii

 Inainte de a incepe manevrele kinetice de recuperare, se va face examenul mobilitatii (bilantul articular si
muscular):

- Antepulsia bratului (flexia sau anteductia): amplitudinea ridicarii anterioare a bratului, care normal se
efectueaza in articulatia scapulo-humerala, este intre 0° si 90°, iar intre 90° si 180° se efectueaza in articulatiile
scapulo-humerala si scapulo-toracica (la ultimele 50° contribuie si muschii paravertebrali de partea opusa). Se
testeaza muschiul deltoid (fasciculul anterior) care este muschiul principal al antepulsiei bratului.

- Retropulsia bratului (extensia sau retroductia): amplitudinea miscarii este 50-60° miscarea activa si 80-
90° cea pasiva. Cea mai mare parte a miscarii se efectueaza in articulatia scapulo-humerala (prin actiunea
muschilor marele dorsal, fasciculul posterior al deltoidului si marele rotund). Sectorul final al retropulsiei se
efectueaza in articulatia scapulo-toracica, cu proiectia posterioara a umarului (sub actiunea fascicolului mijlociu al
trapezului, romboizilor si marelui dorsal). In practica se face numai testarea musculara a marelui dorsal.

- Abductia bratului: amplitudinea ridicarii laterale a bratului (180°). Intre 0° si 90° miscarea se efectueaza
in articulatia scapulo-humerala (prin actiunea supraspinosului si fibrelor mijlocii ale deltoidului; la o
contrarezistenta puternica se asociaza si lunga portiune a bicepsului).

- Adductia bratului consta in revenirea bratului din pozitia de abductie, cu apropierea de trunchi. Adductia
pura, din pozitia zero, nu este posibila, datorita trunchiului. Se poate insa masura adductia combinata cu anteductia
sau cu retroductia bratului. De fapt, adductia bratului se face prin actiunea gravitatiei; muschii adductori intervin
activ numai cand au de invins o rezistenta. Se testeaza muschiul marele pectoral, care efectueaza adductia pana la
contactul cu trunchiul.

-Rotatia externa a bratului (normal, 40-60°). Pozitia zero (de referinta) este cu bratul lipit de trunchi si
cotul flectat la 90° (pentru a elimina astfel contributia pronosupinatiei la rotatia humerusului im jurul axului sau
longitudinal). Din aceasta pozitie se roteste antebratul, in plan orizontal.

-Rotatia interna a bratului (normal, 90-95°). Din pozitia de referinta se roteaza medial bratul, in plan
orizontal pana la contactul cu trunchiul, apoi se asociaza o retropulsie, notand pana unde poate ajunge mana (zona
coccigiana, lombara, dorsala). Testarea rotatiei se poate face si din decubit dorsal, cu bratul in abductie de 90° si
cotul flectat ]a 90°; antebratul aflat la verticala se roteste in sus (rotatie extema) sau in jos (rotatie interna).

In afara de aceste sase miscari fundamentale, trebuie testate si miscarile din articulatiile scapulo-toracica,
sterno-claviculara si acromio-claviculara si anume:

- Ridicarea umarului: normal, 6-10 cm fata de orizontala biclaviculara "de repaus'.

- Coborarea umarului (normal, 2-3 cm sub orizontala biclaviculara "de repaus') se efectueaza sub actiunea
fasciculului inferior al trapezului si micului pectoral.

- Proiectia anterioara a umarului (asociata cu abductia omoplatului): in repaus, marginea spinala a

omoplatului este paralela cu linia apofizelor spinoase. Normal, marginea omoplatului se poate departa de linia
apofizelor spinoase cu peste 4 cm (o adevarata "alungire' a membrului superior, permitand apucarea obiectelor
situate la distanta). Se cere subiectului sa apuce un obiect situat la o distanta egala cu lungimea membrului superior
plus 4 cm.

- Proiectia posterioara a umarului (asociata cu adductia omoplatului, apropiindu-se de linia apofizelor

spinoase cu 2-3 cm, fata de pozitia de repaus).

Obiectivele kinetoterapiei

Fiind articulatia cea mai mobila, care are rolul sa pozitioneze mana, orice limitare a miscarilor este greu
suportata de bolnav, il va impiedica in exercitarea activitatilor profesionale si chiar in activitatile uzuale zilnice. De
aceea, refacerea mobilitatii este primul obiectiv recuperator pentru umar, ca de altfel pentru toate articulatiile
membrului superior.

Limitarea miscarilor umarului este determinata in majoritatea cazurilor de afectarea aparatului capsulo-
tendo-musculo-ligamentar dotat cu mari posibilitati de reducere functionala.

 Prin adoptarea unor posturi.

 A) In flexie:

Exercitiul 1- Pacientul in decubit dorsal, cu bratul ridicat in flexie maximala (pe langa urechi) si genunchii
flectati: un sac de nisip asezat pe brat il mentine in aceasta postura - cotul intins.

Exercitiul 2 - In ortostatism, cu fata la spalier, la distanta de o lungime a membrului superior: mainile

apuca bara de la nivelul umerilor; se duc fesele indarat, in timp ce trunchiul se inclina in fata intre brate.

B) In extensie:

Exercitiu - Subiectul in decubit dorsal, cu membrul superior in afara mesei, atarnand in jos; un
sac de nisip poate fi prins de brat (nu pe antebrat); un alt sac, pe fata anterioara a umarului.

C) In abductie:

Exercitiu - Sezand pe un taburet langa o masa (sau pe sol, langa un scaun reglabil): se aseaza
bratul pe masa sau pe scaun,cotul fiind flectat la 90°(bratul abdus).

D) In rotatie:

Exercitiul 1 - In decubit dorsal, cu mainile sub cap, pacientul cauta sa-si coboare cotul pe planul patului
(rotatia externa).

Exercitiul 2 - Subiectul, sezand pe un taburet, cauta sa-si duca antebratul la spate (rotatia interna).

 Prin mobilizarea pasiva.

Flexia:

Exercitiu: din pozitia sezand a pacientului, cu o mana asistentul fixeaza umarul (unghiul
scapuloclavicular), iar cu cealalta face priza pe treimea inferioara a bratului: se executa flexia "anatomica" ca si cea
"functionala" (asocierea unei abductiide 30°).

Variante: din decubit dorsal sau din contralateral.

Extensia:

Exercitiu: Subiectul in decubit dorsal, cu umarul respectiv in afara mesei: asistentul blocheaza
scaploclaviculara si executa extensiile "anatomica" si "functionala".

Varianta: din decubit contralateral.

Abductia:

Exercitiul 1: Subiectul insezand; contra priza pe umar si priza pe brat in treimea distala: se executa
adductie "anatomica" si "functionala" (Inainte de a executa abductia, se recomanda ca bratul sa fie pus in rotatie
externa)

Varianta: din decubit dorsal, cu umarul la marginea mesei.

Adductia:

Exercitiul: Reprezinta miscarea de revenire de la abductie.

Rotatia interna:
 Exercitiul: Subiectul in decubit dorsal pe o masa, cu bratul la 45°; se fixeaza umarul si se duce
antebratul pe masa cu mana spre cap.

O prima varianta: daca este la marginea mesei, se poate forta coborarea antebratului sub nivelul
corpului.

O a doua varianta: tot din decubit dorsal, cu cotul flectat la 90° si bratul abdus la 90°; de aici,
antebratul, ca un levier, este coborat pe planul mesei.

Rotatia externa:

Exercitiul: Subiectul in decubit ventral, cu bratul abdus la 90°, cu cotul flectat la 90° si antebratul
atarnand la marginea mesei: fixand umarul bolnavului cu o mana, asistentul executa rotatia externa.

III.6. TERAPIA OCUPATIONALA

Terapia ocupationala sau ergoterapia urmareste ca, prin munca sau prin orice alta ocupatie la care
participa bolnavul, sa-i restaureze sau sa-i mareasca performantele si starea de sanatate.

La bolnavul cu afectiuni la sistemul locomotor, terapia ocupationala isi propune sa corecteze

disfunctiile motorii determinate de boala si de inactivitate.

Terapia ocupationala este modalitatea de recuperare a coordonarii si urmareste prelungirea exercitiilor de

kinetoterapie pentru mobilizarea articulara si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe,
atractive sau care capteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In general, aceste
activitati se executa cu mainile. Se vor practica diverse activitati casnice (gradinarit, roata olarului) sau sporturi
(volei, baschet, inot, etc).

III.7. BALNEOTERAPIE (ape minerale, namoluri, statiuni balneoclimaterice indicate)

Bolile reumatismale ale partilor moi beneficiaza in mare masura de cura in statiuni , totusi sunt
contraindicate fazele acute de boala sau acutizate

Pentru cura in statiune se indica in special formele cu evolutie cronica care prezinta deficit functional
musculo-articular si formele ce produc incapacitate temporara de munca.

Recuperarea

Vor fi efectuate exercitii specifice care vor contribui la reluarea miscarii si fortificarea umarului. Medicul
ortoped va pregati un plan de recuperare pentru acasa sau poate recomanda efectuarea acestuia cu ajutorul unui
fiziokineto-terapeut.

Programele de terapie debuteaza de regula cu exercitii usoare. Medicul ortoped va adauga progresiv
exercitii de dificultate mai mare pe masura ce fractura de clavicula se vindeca.

Desi este un proces lent, respectarea planului de kinetoterapie este un factor important in reluarea tuturor
activitatilor.

Tratamentul ortopedic. De tratament ortopedic poate beneficia o fractură fără deplasare a omoplatului sau
claviculei, o fractură de apofiză coracoidă, o fractură de corp omoplat fără fragmente ascuţite care să pericliteze
elementele din jur, o fractură de spină fără mare deplasare, o fractură de claviculă în treimea medie sau medială la
pacient vârstnic, inactiv. Tratamentul constă în imobilizare în bandaj Dessault pentru fracturile de omoplat şi cele
ale treimii mediale a claviculei, sau ale treimii laterale şi medii fără deplasare. Pentru cele din treimea medie cu
deplasare se foloseşte bandajul în 8 Watson-Jones, sau imobilizarea în inele Delbet. Tratamentul ortopedic (prin
imobilizare ghipsată) poate completa pe cel chirurgical, dacă după osteosinteză nu s-a obţinut o stabilitate
suficientă, sau dacă pacientul este etilic (cu risc de a intra în sevraj), agitat, psihotic sau oligofren.
 Complicatii chirurgicale

Persoanele care consuma produse din tutun, sufera de diabet sau persoanele in varsta sunt mai expuse
riscului aparitiei unor complicatii in timpul interventiei chirurgicale si in perioada post-operatorie. Ele sunt totodata
predispuse la probleme de vindecare a plagii si de consolidare osoasa. Pacientul trebuie sa consulte medicul ortoped
cu privire la riscurile si beneficiile interventiei chirurgicale in cazul fracturii de clavicula.

Riscurile specifice interventiei chirurgicale in cazul fracturilor de clavicula includ:

 Neconsolidarea fracturii (pseudartroza);

 Leziuni pulmonare;
 Leziuni vasculo-nervoase;
 Infectia
 Deteriorarea dispozitivului de fixare.

Aspectul clinic cu deformarea caracteristică de “cort” a anatomiei umărului

CAPITOLUL IV

IV.1. Prezentare pacienti

IV.1.1 Cazul 1

Anamneza
 Nume: M.S.
Varsta: 25 ani
Stare civila:
Localitate: Braila
Ocupatie: sportiv
Diagnostic: fractura de clavicula
Istoric boala: fractura s-a produs in urma unui accident auto.
Antecedente personale: bolile copilariei, operatie apendicita.
Antecedente heredocolaterale: mama- diabet zaharat;
tata-obez
conditii de viata: foarte bune

Evaluare initiala:

Examen fizic:

 Inaltime: 185 cm

 Greutate: 78 kg

Goniometrie

Flexia membrului superior: 15

Extensia membrului superior: 10

Abductia membrului superior: 50

Evaluare finala:

Flexia membrului superior: 60 

Extensia membrului superior: 25

Abductia membrului superior: 70

Nr. NEVOIA MANIFESTARI DE MANIFESTARI DE SURSA DE DIFICULTATE (CAUZA

Crt. FUNDAMENTALA INDEPENDENTA DEPENDENTA (VALORI DEPENDENTEI)
(VALORI NORMALE) PATOLOGICE)
1 De a respira si a TA= 130\60 mmHg
avea o buna Puls= 85batai\minut
circulatie Respiratii=18 respiratii\
minut
2 A bea si a manca Autonomy
3 A elimina Frecventa normal a
mictiunilor si scaunelor
4 A se misca si pastra Autonom
o buna postura
5 A se odihni Somn intrerupt Apar dureri in timpul noptii a
6 A se imbraca si a se Se imbraca si se dezbraca Impotenta functionala a membrului
dezbraca cu greutate superior stang
7 A fi curat si ingrijit Fara carente de igiena
8 A pastra temperatura Temperatura= 36.4
corpului in limite
normale
9 A evita pericolele Autonom
10 A comunica Comunicare verbal
normala
11 A se realiza Nu isi poate exercita Dureri
sarcinile de serviciu
12 A se recrea Face activitati in aer
liber
13 A invata sa isi Este receptive la
pastreze sanatatea indicatiile terapeutului
14 A-si practica religia Isi poate practica religia

IV.1.2.Cazul 2

Anamneza

Nume: M.S.
Varsta: 25 ani
Stare civila:
Localitate: Braila
Ocupatie: sportiv
Diagnostic: fractura de clavicula
Istoric boala: fractura s-a produs in urma unui accident auto.
Antecedente personale: bolile copilariei, operatie apendicita.
Antecedente heredocolaterale: mama- diabet zaharat;
tata-obez
conditii de viata: foarte bune

Evaluare initiala:

Examen fizic:

 Inaltime: 185 cm

 Greutate: 78 kg

Goniometrie

Flexia membrului superior: 15

Extensia membrului superior: 10

Abductia membrului superior: 50

Evaluare finala:

Flexia membrului superior: 60 

Extensia membrului superior: 25

Abductia membrului superior: 70

Nr. NEVOIA MANIFESTARI DE MANIFESTARI DE SURSA DE DIFICULTATE (CAUZA

Crt. FUNDAMENTALA INDEPENDENTA DEPENDENTA (VALORI DEPENDENTEI)
(VALORI NORMALE) PATOLOGICE)
1 De a respira si a TA= 130\60 mmHg
avea o buna Puls= 85batai\minut
circulatie Respiratii=18 respiratii\
minut
2 A bea si a manca Autonomy
3 A elimina Frecventa normal a
mictiunilor si scaunelor
4 A se misca si pastra Autonom
o buna postura
5 A se odihni Somn intrerupt Apar dureri in timpul noptii a
6 A se imbraca si a se Se imbraca si se dezbraca Impotenta functionala a membrului
dezbraca cu greutate superior stang
7 A fi curat si ingrijit Fara carente de igiena
8 A pastra temperatura Temperatura= 36.4
 corpului in limite
normale
9 A evita pericolele Autonom
10 A comunica Comunicare verbal
normala
11 A se realiza Nu isi poate exercita Dureri
sarcinile de serviciu
12 A se recrea Face activitati in aer
liber
13 A invata sa isi Este receptive la
pastreze sanatatea indicatiile terapeutului
14 A-si practica religia Isi poate practica religia

\
IV.2. Tabele de recuperare

IV..2.1. Recuperarea pacientului M.S diagnosticat cu fractura de clavicula

Nr. TERAPIA OBIECTIVE MIJLOACE DESCRIERE PARAMETRI INTERVENTIA ASISTENTEI

crt.
1 Psihoterapie - Dialog Comunicare, discutii cu pacientul, sfaturi Pregateste pacientul pentru intalnirea cu psihologul,
constructive 20 minute incurajandu-l sa accepte intalnirea

2 Hidroterapia 1. Impachetare cu Namolul, pregatit la temperatura; Temperatura: Aplica namolul, inveleste pacientul;
namol Se pune pe cearsaf intr-un strat de 2-3cm; 38-44C Aplica o compresa rece pe frunte;
Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe Durata: Supravegheaza pacientul pe toata durata procedurii.
care vrem sa o tratam peste acest strat; 20-40min
Se aplica namolul si pe fata anterioara si partile
laterale ale regiunii;
Se inveleste cu cearsaful, apoi cu materialul
impermeabil si la urma cu patura;
Se aplica o compresa rece pe frunte pentru
evitarea congestiei cerebrale.
Recapatarea mobilitatii
artciulare si a miscarilor

Impachetari cu
parfina

3 Termoterapia Relaxarea musculara si Baia de lumina Este o procedura de termoreglare intensa Durata: Ajuta bolnavul sa intre in dispozitiv;
calmarea durerilor realizata cu becuri electrice, lampi cu arc voltaic 10-15 minute Ii aplica o compresa rece pe frunte din 5 in 5;
sau becuri de diferite culori. Supravegheaza bolnavul pe timpul procedurii;
4 Electroterapia Relaxare musculara
Se realizaeaza cu ajutorul unor electrozi sub Intensitatea: Verifica functionalitatea aparatului, intgritatea
forma de placi de diferite dimensiuni alese in In functie de electrozilor si starea tegumentelor;
1.Galvaniza-re simpla functie de regiunea pe care se aplica , si de pragul de Aplica electrozii;
efectele de polaritate pe care le urmarim. sensibilitate a Dozeaza intensitatea curentului;
pacientului Supravegheaza pacientul.
Durata: 30min

5 Masaj terapeutic Imbunatatirea Netezire; Se realizeaza masajul cu intensitate scazuta, 15-20 minute Asistenta, aplica uleiul folosit pentru procedura si
circulatiei; Frictiuni; tehnicile se vor realiza in sens cranial in functie executa manevrele cu minutiozitate si le adapteaza
Decontracturare Vibratii. de sensibilitatea pacientului. sensibilitatii pacientului.
musculara;

6 Kinetoterapia Asistenta coordoneaza miscarile si ajuta pacientul sa

le efectueze corect.
Exercitii active cu 10-15 repetari
obiecte

10-15 repetari

Exercitii libere

Asistenta supravegheaza pacientul in timp ce acesta

efectueaza exercitiile

10-15 repetari

7 Balneoterapie Restabilirea ritmului Ape termale Cura interna- crenoterapie; 8-10 sedinte, Asistenta indica pacientului cantitatile de apa pentru
biologic oligominera-le Cura externa repetate la 6 luni cura interna
8 Climato-terapie Imbunatatirea Cura de teren; Climat sedative 35tress35rent de crutate- 1 ora pe zi; 15 zile Asistenta indruma pacientul si il informeaza in
capacitatii respiratorii; temperaturi moderate , ierni blande si 35tre legatura cu climatul indicat in tratamentul
 Relaxare psihica. racoroase , confort termic cu valori maxime si nevralgiilor intercostale.
36tress bioclimatic echilibrat relaxant

IV.2.2 Recuperare pacientului P.A. diagnosticat cu fractura de clavicula

Nr. TERAPIA OBIECTIVE MIJLOACE DESCRIERE PARAMETRI INTERVENTIA ASISTENTEI

crt.
1 Psihoterapie - Dialog Comunicare, discutii cu pacientul, sfaturi Pregateste pacientul pentru intalnirea cu psihologul,
constructive 20 minute incurajandu-l sa accepte intalnirea

2 Hidroterapia 1. Impachetare cu Namolul, pregatit la temperatura; Temperatura: Aplica namolul, inveleste pacientul;
namol Se pune pe cearsaf intr-un strat de 2-3cm; 38-44C Aplica o compresa rece pe frunte;
Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe Durata: Supravegheaza pacientul pe toata durata procedurii.
care vrem sa o tratam peste acest strat; 20-40min
Se aplica namolul si pe fata anterioara si partile
laterale ale regiunii;
Se inveleste cu cearsaful, apoi cu materialul
impermeabil si la urma cu patura;
Se aplica o compresa rece pe frunte pentru
evitarea congestiei cerebrale.
Recapatarea mobilitatii
artciulare si a miscarilor

Impachetari cu
parfina
3 Termoterapia Relaxarea musculara si Baia de lumina Este o procedura de termoreglare intensa Durata: Ajuta bolnavul sa intre in dispozitiv;
calmarea durerilor realizata cu becuri electrice, lampi cu arc voltaic 10-15 minute Ii aplica o compresa rece pe frunte din 5 in 5;
sau becuri de diferite culori. Supravegheaza bolnavul pe timpul procedurii;

4 Electroterapia Relaxare musculara

Se realizaeaza cu ajutorul unor electrozi sub Intensitatea: Verifica functionalitatea aparatului, intgritatea
forma de placi de diferite dimensiuni alese in In functie de electrozilor si starea tegumentelor;
1.Galvaniza-re simpla functie de regiunea pe care se aplica , si de pragul de Aplica electrozii;
efectele de polaritate pe care le urmarim. sensibilitate a Dozeaza intensitatea curentului;
pacientului Supravegheaza pacientul.
Durata: 30min

5 Masaj terapeutic Imbunatatirea Netezire; Se realizeaza masajul cu intensitate scazuta, 15-20 minute Asistenta, aplica uleiul folosit pentru procedura si
circulatiei; Frictiuni; tehnicile se vor realiza in sens cranial in functie executa manevrele cu minutiozitate si le adapteaza
Decontracturare Vibratii. de sensibilitatea pacientului. sensibilitatii pacientului.
musculara;

6 Kinetoterapia Asistenta coordoneaza miscarile si ajuta pacientul sa

le efectueze corect.
Exercitii active cu 10-15 repetari
obiecte

10-15 repetari

Exercitii libere

Asistenta supravegheaza pacientul in timp ce acesta

efectueaza exercitiile

10-15 repetari

7 Balneoterapie Restabilirea ritmului Ape termale Cura interna- crenoterapie; 8-10 sedinte, Asistenta indica pacientului cantitatile de apa pentru

8 Climato-terapie
biologic oligominera-le Cura externa repetate la 6 luni cura interna
Imbunatatirea Cura de teren; Climat sedative 38tress38rent de crutate- 1 ora pe zi; 15 zile Asistenta indruma pacientul si il informeaza in
capacitatii respiratorii; temperaturi moderate , ierni blande si 38tre legatura cu climatul indicat in tratamentul
Relaxare psihica. racoroase , confort termic cu valori maxime si nevralgiilor intercostale.
38tress bioclimatic echilibrat relaxant

Tratament chirurgical
Daca deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped va va recomanda interventia
chirurgicala. Operatia va asigura alinierea oaselor in pozitia corecta si metinerea lor in
aceasta pozitie pe parcursul vindecarii.
Placi si suruburi
In timpul interventiei, fragmentele osoase sunt repozitionate mai intai potrivit alinierii
normale si apoi fixate cu ajutorul unor suruburi speciale si/sau cu ajutorul unor placute
metalice atasate pe suprafata osoasa a claviculei.
Dupa interventie pacientul poate avea o usoara amorteala a unei mici portiuni de piele de
la nivelul inciziei. Aceasta amorteala va disparea cu timpul. Deoarece clavicula este
protejata de un strat subtire de tesut adipos, este posibil ca pacientul sa simta placa sub
piele.
De regula placutele si suruburile nu sunt indepartate dupa vindecarea osului decat daca
genereaza disconfort. Nu s-au inregistrat probleme cu astfel de dispozitive insa in unele
cazuri purtarea centurii de siguranta sau a unui rucsac poate irita zona claviculei. Daca se
intampla acest lucru, implantul va fi indepartat dupa vindecarea fracturii.
Brose
Pentru a mentine fractura in pozitia corecta dupa repozitionarea capetelor osoase, se pot
utiliza de asemenea brosele. Inciziile pentru introducerea broselor sunt de regula mai mici
decat cele utilizate pentru insertia placilor. Brosele pot cauza iritatii ale pielii in locul in
care au fost introduse si de regula sunt indepartate dupa vindecarea fracturii
Tratament chirurgical
Daca deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped va va recomanda interventia
chirurgicala. Operatia va asigura alinierea oaselor in pozitia corecta si metinerea lor in
aceasta pozitie pe parcursul vindecarii.
Placi si suruburi
In timpul interventiei, fragmentele osoase sunt repozitionate mai intai potrivit alinierii
normale si apoi fixate cu ajutorul unor suruburi speciale si/sau cu ajutorul unor placute
metalice atasate pe suprafata osoasa a claviculei.
Dupa interventie pacientul poate avea o usoara amorteala a unei mici portiuni de piele de
la nivelul inciziei. Aceasta amorteala va disparea cu timpul. Deoarece clavicula este
protejata de un strat subtire de tesut adipos, este posibil ca pacientul sa simta placa sub
piele.
De regula placutele si suruburile nu sunt indepartate dupa vindecarea osului decat daca
genereaza disconfort. Nu s-au inregistrat probleme cu astfel de dispozitive insa in unele
cazuri purtarea centurii de siguranta sau a unui rucsac poate irita zona claviculei. Daca se
intampla acest lucru, implantul va fi indepartat dupa vindecarea fracturii.
Brose
Pentru a mentine fractura in pozitia corecta dupa repozitionarea capetelor osoase, se pot
utiliza de asemenea brosele. Inciziile pentru introducerea broselor sunt de regula mai mici
decat cele utilizate pentru insertia placilor. Brosele pot cauza iritatii ale pielii in locul in
care au fost introduse si de regula sunt indepartate dupa vindecarea fracturii
Tratament chirurgical
Daca deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped va va recomanda interventia
chirurgicala. Operatia va asigura alinierea oaselor in pozitia corecta si metinerea lor in
aceasta pozitie pe parcursul vindecarii.
Placi si suruburi
In timpul interventiei, fragmentele osoase sunt repozitionate mai intai potrivit alinierii
normale si apoi fixate cu ajutorul unor suruburi speciale si/sau cu ajutorul unor placute
metalice atasate pe suprafata osoasa a claviculei.
Dupa interventie pacientul poate avea o usoara amorteala a unei mici portiuni de piele de
la nivelul inciziei. Aceasta amorteala va disparea cu timpul. Deoarece clavicula este
protejata de un strat subtire de tesut adipos, este posibil ca pacientul sa simta placa sub
piele.
De regula placutele si suruburile nu sunt indepartate dupa vindecarea osului decat daca
genereaza disconfort. Nu s-au inregistrat probleme cu astfel de dispozitive insa in unele
cazuri purtarea centurii de siguranta sau a unui rucsac poate irita zona claviculei. Daca se
intampla acest lucru, implantul va fi indepartat dupa vindecarea fracturii.
Brose
Pentru a mentine fractura in pozitia corecta dupa repozitionarea capetelor osoase, se pot
utiliza de asemenea brosele. Inciziile pentru introducerea broselor sunt de regula mai mici
decat cele utilizate pentru insertia placilor. Brosele pot cauza iritatii ale pielii in locul in
care au fost introduse si de regula sunt indepartate dupa vindecarea fracturii
 BIBLIOGRAFIE

Caloghera C. - Chirurgie de urgenta, Ed. Antib, Timisoara, 1993

Cordun Marian - Kinetologie medicala, Ed. Axa, Bucuresti, 1999

Ifrim M. - Compendiu de anatomie, Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1988

Ionescu Adrian - Masajul: procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in sport, Bucuresti, Ed. All,

Kiss Jaroslav - Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor, Ed.

Medicala, Bucuresti, 1999

Mihailescu M. - Chirurgie pentru cadre medii, Ed. Medicala, Bucuresti, 1979

Paun R. - Tratat de reumatologie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1999

Radulescu A. - Ortopedie chirurgicala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1957

Sbenghe T. - Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului, Ed. Medicala, Bucuresti, 1996