Sunteți pe pagina 1din 15

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN NEAMT Scoala Postliceala Sanitara Piatra Neamt

PROIECT

EXAMENUL DE ABSOLVIRE A SCOLII POSTLICEALE Calificare postliceala: asistent medical balneo-fiziokinetoterapie si recuperare INDRUMATOR, Kinetoterapeut Onu Ilie CANDIDAT, Cretu Cristiana

PROMOTIA AUGUST 2014


1

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE ABSOLVIRE

FRACTURA DE FEMUR

CUPRINS
1.MOTTO, ARGUMENT/MEMORIU EXPLICATIV................ 2.CAPITOLUL 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OSULUI........ 3.CAPITOLUL 2. FRACTURA DE FEMUR............... 4.CAPITOLUL 3. ................................................. 5.CAZUL NUMARUL 1..................................... 6.CAZUL NUMARUL 2......................................... 7.CAZUL NUMARUL 3........................................... 8.CONCLUZII........................................................... 9.BIBLIOGRAFIE........................................................

MOTTO ,,Un om mare, nu se vede dupa numarul celor pe care i-a doborat, ci prin numarul celor pe care i-a pus pe picioare Preot prof univ Dan Sandu ARGUMENT / MEMORIU EXPLICATIV Termenul de ortopedie a fost dat dat in secolul al XVII-lea de catre Nicolas Andry,decanul facultatii de medicina din Paris,acelei ramuri ale medicinei care se ocupa cu,,prevenirea si indepartare deformitatilor corpului la copii.El este format din doua cuvinte de origine greaca:ortos-drept si pais,paidos-copil. De-a lungul anilor,o data cu progresele medicinei si cuprinsul notiunii de ortopedie s-a modificat. De unde la inceput prevenirea si indreptarea deformarilor corpului se realiza prin mijloace conservative, o data cu procesele chirurgiei si ale radiologiei,ortopedia s-a dezvoltat si ea;pentru diagnosticul si prevenirea leziunilor deformate ale corpului se utilizeaza pe scara larga examinarile radiologice,in timp ce pentru corectarea acestor deformitati pe langa procedeele ortopediceconservative se utilizeaza numeroase procedee sangerande-chirurgicale. Astfel,acad.A.Radulescu defineste ortopedia ca:,,stiinta care ne invata sa cunoastem deformitatile aparatului locomotor,atat congenitale cat si castigate in decursul intregii vieti,in vederea prevenirii si inlaturarii lor.Recastigarea formei si a functiunii pierdute se face fie prin mijloace nesangerande,fie printr-o terapeutica chirurgicala,reparatoare,creatoare. Motivul alegerii acestei teme este datorat faptului ca in ultimul timp nevoia crescuta de miscare a oamenilor,a dus la o crestere mare a numarului de accidente,soldate de multe ori cu lezarea integritatii corporale acestora.Cel mai des intalnite leziuni,sunt cele osoase. Cea mai mare pondere este cea a varsticilor,datorita problemelor de osteoporoza specifice

varstei.La acest segment de varsta,exista o frecventa mai mare a fracturilor osoase.O alta cauza a fracturilor,este alimentatia necorespunzatoare a copiilor,deoarece oasele nu se dezvolta cum trebuie si exista riscul unei fracturi.Datorita faptului ca exista numerosi pacienti cu fracturi osoase si de nevoia de ingrijire speciala de care un astfel de pacient are nevoie,am decis ca lucrarea mea de diploma sa se intituleze:,,Ingrijirea pacientului cu fracura de femur.

CAPITOLUL 1
Notiuni de anatomie si fiziologie a osului: Femurul ,sau osul coapsei,este cel mai lung si cel mai rezistent os din corp. Osul este format din: -Cartilaj -Epifiza(fiecare capat al unui os lung,denumit epifiza si acoperit de cartilaj,se articuleaza intr-o incheietura.) -Periost(stratul intern al acestei membrane contine celule osoase care maresc circumferinta oaselor lungi.) -Maduva osoasa(oasele lungi ale adultilor au maduva galbena,care stocheaza grasimi.) -Nervi(nervii poarta semnalele neurale catre si inspre periost.) -Vase de sange(arterele distribuie sange bogat in oxigen si substante nutritive in tesutul osos,iar venele indeparteaza reziduurile si alte substante produse in tesutul osos.) Pentru a sustine si proteja partile fragile ale corpului,oasele trebuie sa fie puternice si rigide.Structura tesutului osos ajuta la indeplinirea acestor cerinte,fara a face scheletul prea greu. Ca si alte tesuturi conjuctive,osul este alcatuit dintr-o matrice extracelulara,care inconjoara diferite tipuri de celule,si din alte substante.Celulele cuprind osteoblaste, care formeaza osul ,si osteoclaste care il descompun.Matricea osoasa contine fibre de colagen si cristale de hidroxiapatina, un amestec de minerale, calciu si fosfati care confera matricei o duritate ca de piatra.Osul dens,compact formeaza partea neteda, exterioara a oaselor, iar osul spongios,cu spatii mari intre lamelele care se intrepatrund, formeaza partea interioara.In unele oase ,maduva umple cavitatile sau spatiile din oasele spongioase.Maduva rosie din oase, cum ar fi sternul, produce celule sangvine. Osul este un organ compus dintr-o tesatura proteica de origine conjunctiva, cu proprietatea de a se impregna cu saruri de calciu in anumite conditii, saruri care ii vor conferi rezistenta, pe de o parte, si care, pe de alta parte, vor constitui un depozit de substante minerale al organismului, depozit care este intr-o permanenta primenire.Elementele celulare ale osului ar avea un rol in formarea matricei poteice si in elaborarea unor enzime(fosfataze),care ar favoriza in oarecare masura depunerea sarurilor de calciu pe substanta proteica preformata.
5

Substantele minerale care se depun pe matricea proteica sunt formate din combinatii de saruri de Ca cu PO4, CO3.In cantitati foarte se mai adauga apoi si alte elemente, ca:Cl, Na, K si Mg. Mecanismul de depunere a sarurilor de Ca pe matricea proteica nu este inca complet elucidat.In orice caz se stie ca la producerea acestui fenomen concureaza numerosi factori de mediu intern. Orice modificari survenite in structura biochimica a tramei proteice sau in mediul intern, ca si in proportia elementelor minerale componentele ale osului, vor fi urmate de profunde tulburari de mineralizare.Un rol deosebit revine si vitaminelor in formarea si regenerarea tesutului osos.Vitaminele A, B1, C si D in special dirijeaza diferitele faze in geneza osului. La fel, hormonii cu actiune asupra metabolismului glucidic, proteic si mineral, ca si cei cu actiune electiva asupra anabolismului(hormonii sexuali), au o importanta hotaratoare asupra vietii osului. Atunci cand tarma proteica din diferite cauze isi modifica structura biochimica, ea poate pierde capacitatea de fixare a sarurilor de Ca.Ca existent la un moment dat este progresiv resorbit,el ne mai fiind apoi inlocuit, se ajunge la osteoporoze, mai mult sau mai putin intinse.Transferul de ioni de Ca si de PO4, intre mediul intern si os si, invers, intre os si mediul intern se face in raport cu necesitatile organismului. Ori de cate ori organismul are necesitati sporite de Ca(graviditate,alaptare),sunt mobilizate rezervele de Ca din schelet.Acelasi fenomen se produce si in cazurile in care din anumite motive aportul calcic este insuficient(hipo sau aclorhidrie gastrica, diarei cronice, insuficienta ovariana). In aceste cazuri, aportul de Ca la nivelul scheletului si al mediului intern fiind insuficient, este mobilizat Ca scheletic pentru a se intretine concentratia in ioni de Ca a umorilor organismului si pentru a se asigura necesitatile vitale.In anumite cazuri, aportul de Ca in ratia alimentara este normal, insa capacitatea de fixare pe schelet sau in organism a sarurilor de Ca este pierduta, datorita hipovitaminozei D(rahitism) sau datorita pierderilor de Ca prin urina, consecutiv incapacitatii rinichiului de a le resorbi la nivelul tubilor uriniferi(rahitism renal). Consecutiv aportului calcic insuficient, precum si datorita faptului ca procesul fiziologic de resorbtie osoasa continua, se ajunge la un bilant Ca negativ.Expresia anatomopatologica a acestui bilant negativ este duritatea scazuta a oaselor, marea lor elasticitate si rezistenta lor mica, care duc la fracturi sau incurbari diafizare.Aceasta deminerelizare a scheletului este numita osteomalacie. Din cele spuse mai sus se poate deduce ca fenomenul este reversibil si in momentul in care aportul de Ca se normalizeaza, in momentul in care capacitatea organismului de a resorbi, retine si fixa Ca
6

s-a recastigat, mineralizarea scheletului se va face rapid, avand in vedere ca matricea proteica este normala.In hiperfunctia glandelor paratiroide ca si a galndei tiroide, Ca scheletic este mobilizat in cantitati mari si eliminat prin urina, ajungandu-se la importante demineralizari ale scheletului (osteoza paratiroidiana sau tiroidiana). In alte suferinte, organismul nu este capabil de a mobiliza Ca din schelet, in timp ce procesul de asimilare si de depozitare continua.In aceste cazuri , oasele castiga o duritate deosebita, canalul medular dispare ;este boala oaselor de marmura(boala lui Albers Schonberg). Anumite boli ale unui os duc in faza finala la un proces asemanator de eburnare si scleroza osoasa(osteomielita).Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca modificarile morbide care survin in metabolismul glucidic, protidic sau mineral cat si anumite dereglari endocrine sau repercursiuni asupra structurii si a compozitiei normale a osului.Pe langa fenomenele amintite mai sus, infectiile acute si cronice,anumite tulburari circulatorii cat si proliferarile neoplazice modifica profund structura si forma osului.Inflamatiile acute si cronice cat si neoplaziile osoase intereseaza in totdeauna elementul celular, conjunctiv al osului si numai secundar elementul mineral.Toate aceste procese se petrec intre sistemul vascular si tesutul conjunctiv, totusi aparitia radiologica a procesului se manifesta numai in momentul in care apar si modificari ale substantei minerale. Osul are o vascularizatie si o inervatie proprie , mai bogata in anumite zone, in special la nivelul epifizelor si mai putin bogata la diafize.Corelatii stranse exista si intre elementele hematoformatoare din maduva osoasa si os.In anumite boli ale sangelui se observa deseori

modificari osoase(leucoze), precum se intampla si in anumite boli generalizate ale scheletului(boala lui Albers-Schonberg), in care apar importante modificari hematologice. Corelatiile stranse care exista intre forma si functia osului, pe de o parte, si intre aparatul musculoligamentar, pe de alta parte, au permis stabilirea unor legi care exprima aceasta unitate functionala.Cunoasterea acestor legi permite intelegerea mecanismului de producere a unor deformatii, precum si aplicarea corecta a procedeelor de tratament. Legea lui Delpech se refera la raportul dintre presiunea care se exercita asupra osului si ritmul de crestere a acestuia.Aceasta lege arata ca intre crestere si presiune este un raport invers proportional, adica cu cat presiunea (incarcarea mecanica a osului)intr-un anumit teritoriu al sau este mai mare, cu atat cresterea in acest teritoriu este mai lenta si, invers, cu cat presiunea segmetului respectiv este mai mica, cu atatmai rapid va fi ritmul cresterii.

Legea lui Wolff , se refera la corelatia dintre functia osului si structura lui.Osul supus incarcarii si presiunii mari va fi mai dens, areolele vor fi mai mici, iar traveele mai groase.Ele se organizeaza in sensul liniilor de forta. Segmentul osos care nu este supus presiuniiva fi mai porotic, cu o strctura mai laxa, cu travee mai subtiri si mai rare. Legea lui Besel-Hagen explica de ce cresterea in lungime a oaselor pe care se gasesc exostoze ramane in urma fata de osul simetric, sanatos.Aceasta lege arata ca, cu cat productia de formatii patologice este mai abundenta, cu atat cresterea in lungime a osului ramane in urma. Lege lui Ducroquet se refera la comportamentul elementelor moi capsuloligamentare.In cazul in care aceste formatiuni sunt supuse unei tractiuni indelungate, care depasesc limitele fiziologice, ele se alungesc in timp ce ele sunt relaxate, adica un timp mai indelungat, nu ajung sa fie intinse pana la limitele fiziologice, ele se retracteaza, adaptandu-se noii situatii. Legile enuntate mai sus au o valoare deosebita, deoarece cunoasterea lor permite aprecierea modului in care va evolua o deformatiune, precum si felul in care trebuie sa actionam pentru a obtine corectia ei.

CAPITOLUL 2
Fractura de femur: Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os.In majoritatea cazurilor , intreruperea este neta, evidenta, in timp ce in alte cazuri este foarte discreta si apare numai pe filmul radiografic ,anatomopatologic , intreruperea lipsind macroscopic.Acestea sunt fisurile osoase.Fracturile sunt expresia unui conflict intre rezistenta osoasa , pe de o parte , si forta mecanica care actioneaza asupra osului pe de alta parte.Ori de cate ori forta agentului traumatic depaseste rezistenta osoasa, se produce fractura. Etiologie.Din totalul traumatismelor la care individul este supus numai a saptea parte din cazuri se soldeaza cu fracturi;(M.DAubigne).De cele mai multe ori , forta care actioneaza asupra osului producand fractura , este considerabila.Totusi, uneori forte neinsemnate pot produce fracturi;aceasta in cazul in care rezistenta osoasa este micsorata printr-un proces osos morbid.Aceste fracturi trebuie separate de acelea ale oaselor sanatoase.Ele au fost numite ,,fracturi ale oaselor bolnave(A.Radulescu) sau ,,fracturi spontane(DAubigne). Cauzele fracturilor sunt numeroase.Ele pot fi grupate in:accidente de circulatie, accidente de munca, accidente sportive si alte categorii de accidente. Fracturile femurului sunt fracturi frecvente si importante, atat prin gravitatea lor cat si prin varietatea lor.Pentru a putea fi mai bine cuprinse vom studia:fracturile extremitatii femurale superioare , fracturile diafizei si fracturile extremitatii inferioare. Fracturile extremitatii superioare ale femurului se prezinta la randul lor sub diferite aspecte.Astfel distingem:fracturile capului femural;sunt exceptionale si intereseaza de cele mai multe ori doar partial capul,fracturile gatului sau ale colului femural;sunt cele mai frecvente si mai importante atat prin gravitatea lor cat si pentru dificultatile de tratament si complicatiile care le insotesc,fracturile regiunii trohanteriene;care sunt mai rare si mai benigne. Fracturile gatului femural.Se intalnec in special la persoanele in varsta , din cauza osteoporozei senile , totusi nu se poate afirma ca asemenea fracturi nu se intalnesc la copii sau adulti.Procentajul este insa mai mic. Mecanism de producere:In majoritatea cazurilor , fracturile colului femural se produc prin mecanism indirect.In raport cu modul de producereal farcturilor de col femural distingem doua varieteti:fracturile produse prin adductie sunt cele ma frecvente si cele produse prin abductia membrului inferior sunt mai rare.Primele , fracturi prin adductie, se produc prin cadere in picioare, ambele mecanisme determinand micsorarea unghiului inclinatie al colului femural pe diafiza. Pentru acest motiv, fracturile in adductie se mai numesc si fracturi in coxavara.Fracturile prin abductie se produc prin alunecarea membrului inferior lateral.In aceste conditii, unghiul de inclinatie al colului femural creste, deformatia fiind cunoscuta sub denumire de coxavalga. Anatomie patologica.Linia de fractura poate fi situata in orice punct intre capul femural si linia cervico-trohanteriana.S-a constat totusi ca cele mai multe fracturi de col femural sunt situate fie la limita dintre col si capul femural(fracturi subcapitele), fie la mijlocul colului femural(medicocervicale)sau in regiunea de trecere dintre colul femural si trohanter(fracturile bazicervicale sau cervico-trohanteriene).Avand in vedere insertiile capsulei ariculare vom deduce ca fracturile subcapitale si medico-cervicale sunt fracturi intraarticulare, in timp ce fracturile cervico-trohanteriene sunt fracturi extraarticulare.Trebuie subliniata importanta acestui element, deoarece in fracturile
9

intraarticulare, fragmentul proximal ramane lipsit de vascularizatie sau cu o vascularizatie precara, in timp ce in fracturile extraarticulare ambele fragmente sunt bine vascularizate. Lipsa de vascularizatie a unuia dintre aceste fragmente va da nastere la tulburari de consolidare ca si la necroza aseptica a capului femural.Fragmentele osoase se deplaseaza aproape constant su influenta traumatismului si a tractiunii grupurilor musculare.Astfel, in fracturile produse prin abductie , fragmentele raman in contact, insa se anguleaza, fragmentul distal avand tendinta de a patrunde in fragmentul cefalic, formeaza cu acesta un unghi deschis cranial, care in realitate augumenteza unghiul de inclinatie , motiv pentru care aceste fracturi mai sunt denumite si fracturi angrenate.Fracturile in coxavara, spre deosebire de cele in coxavalga, se produc prin adductie, fragmentul distalfiind deplasat in sus de catre muschii fesieri, rotat in afara de catre muschii pelvini,trohanterieni si dus in adductie de catre muschii adductori. De o mare importanta este oblicitatea liniei de fractura, in raport cu o linie orizontala dusa deasupra cavitatii cotiloide.Pauwels a aratat ca atunci cand linia de fractura formeaza cu orizontala un unghi mai mic de 30 contactul si presiunea intre cele doua fragmente este pozitiva si consolidarea se produce aproape constant(fracturi de gr.I).Cand unghiul este intre 30-50(fracturi de gr.II)se produc deseori alunecari si tulburari de consolidare , iar atunci cand unghiul este mai mare de 50(fracturi de gr.III)nu se mai produc cosolidari ale focarului. Hemoragia in focarul de fractura este de cele mai multe ori putin importanta si , de asemenea , leziunile partilor moi. Simptome.Fracturile obisnuite (in coxavara)ale colului femural sunt caracterizate printr-o altitudine caracteristica a membrului inferior.Acesta este in adductie, rotatie externa si scurtat.Pe langa acesta se mai constata disparitia santului inghinal, un edem mai mult sau mai putin important al intregului membru inferior si uneori o echimoza care apare la cateva zile dupa accident.La palpatie, bolnavul acuza dureri vii la locul unde artera femurala trece pe sub arcada crurala.Uneori, pulsatiile arterei femurale devin foarte evidente si usor accesibile palpatiei. Trohanterul mare este situat deasupra liniei lui Nelaton-Roser, iar triunghiul Bryant este deformat.Impotenta functionala este totala, membrul inferior zace inert pe planul patului, orice miscare producand dureri intense bolnavului.Fracturile in abductie sunt caracterizate prin:abductia moderata a coapsei,alungirea ei si impotenta functionala relativa.Durerile sunt prezente insa de intensitate mai mica.Examenul radiologic trebuie executat pe cat posibil dupa o prealabila corectie a rotatiei externe.In aceste conditii, linia de fractura apare evident.Executata in rotatia externa, radiografia este mai greu de interpretat, deoarece fragmentele osoase se suprapun si datele obtinute sunt incomplete. Diagnosticul se stabileste cu usurinta, pe baza simptomatologiei clinice si de laborator.Complicatii.Avand in vedere varsta avansata la care se produc de cele mai multe ori fracturile colului femural, numeroase complicatii ameninta viata bolnavului.Intre acestea amintim:pneumopatii acute, hipostatice, boala tromboembolica, infectii urinare, escare, etc. Situatia intraarticulara a fracturii in numeroase cazuri ca si tulburari circulatorii, care se produc la nivelul capului femural si verticalitatea liniei de farctura dau nastere la tulburari in evolutia consolidarii, acestea fiind fie intarziata, fie chiar compromisa. Fracturile regiunii trohanteriene.Sunt variate ca forma si ca gravitate.Prin traumatism direct se produc fracuti izolate ale marelui trohanter, in general fara deplasare, in timp ce prin mecanism indirect se produc fracturi cominutive ale trohanterului mare, uneori asociate cu detasarea micului trohanter.In general, aceste fracturi sunt banigne, vindecarea producandu-se fie prin simplu repaus
10

la pat fie prin extensie transcheletica urmata de imobilizarea gripsata.Acelasi rezultat se poate obtine si prin reducerea extemporanee urmata de imobilizarea gripsata. Fracturile diafizei femurale.Sunt frecvente atat la copii cat si la adulti.Ele reprezinta 70% din totalul fracturilor de femur. Etiologie.Sunt consecinta unor traumatisme severe, dar se pot intalni si in urma unor traumatisme mai putin violente, cum sunt, de exemplu, reducerea unei luxatii coxofemurale sau cu ocazia nasterii (fracturi obstetricale). Mecanismul de producere.Este de cele mai multe ori indirect, se pot intalni insa si fracturi prin mecanism direct(impuscaturi,etc). Anatomie patologica.Fracturile diafizei se intalnesc in orice portiune, astfel gasim fracturi sub trohanteriene, fracturi ale superioare, mijlocii si inferioare ale diafizei , precum si fracturi supracondiliene.Fiecare din aceste varietati are unele particularitati atat in ce priveste modul de deplasare a fragmentelor cat si tratementul.Linia de fractura poate fi transversala, oblica sau elicoidala.Fracturile incomplte ca si acelea cu fragment intermediar sau cominutive nu sunt exceptionale. De asemenea , cu toata abundenta partilor moi care inconjoara diafiza, se intalnesc totusi si fracturi deschise.Leziunile partilor moi ca si hematomul sunt de cele mai multe ori importante.In afara dilacerarilor musculare se mai pot si leziuni nervoase si vasculare. La adulti, cantitatea de sange extravazata cu ocazia unei fracturi de femur variaza de la 800-1500 cm , la copii hematoamele sunt mai mici.Grupurile musculare puternice care actioneaza asupra coapsei produc de cele mai multe ori deplasarea fragmentelor.In aproape toate varietatile de fracturi, fragmentul superior este tractionat inainte de muschiul psoas-iliac, in timp ce muschii gemeni deplaseaza fragmentul distal posterior.Concomitent , muschii pelvitrohanterieni vor mai imprima fragmentului superior o pozitie de abductie, in timp ce muschii adductori vor trage fragmentul inferior spre linia mediana, acesta luand in acelasi timp o pozitie de rotatie externa. Simptome.Frcturile difizei femurale sunt insotite aproape constant de toata simptologia clasica.Avand in vedere traumatismul putenic , durerea intensa ca si pierderea unei cantitati relativ mari de sange din patul vacular, socul traumatic este deseori prezent.Semnele locale de probabilitate, ca:durerea in punct fix, impotenta functionala totala, tumefactia coapsei, durerile in intregul membru, echimoza tardiva, etc., ca si semnele de certitudine, permit cu usurinta stabilirea diagnosticului.Examenul radiografic furnizeaza date complementare asupra formei fracturii cat si asupra deplasarii fragmentului. Complicatii.O parte din complicatii imediate au fost deja amintite;mai adaugam interpozitia de tesuturi moi intre fragmente, apoi fracturile duble si gangrena gazoasa care poate complica fracturile deschise.Embolia grasoasa ca si boala tromboembolica se pot manifesta din primele zile.Complicatiile tardive sunt:consolidarea intariziata, pseudoartrozele, consolidarile vicioase care lasa deformari si scurtari ale membrelor, redoarea sau intepenirea articulatiei genunchiului, sindromul posttrombotic, atrofii musculare etc. Prognosticul este ,in general, favorabil, fracturile se consolideaza in timp normal de cele mai multe ori, iar bolnavul ajunge sa-si reia ocupatia anterioara in curs de 3-8 luni de la accident. Complictiile amintite ca si varsta inaintata sau eventualele suferinte adaugate fac prognosticul rezervat. Fracturile extremitatii distale ale femurului.Sunt fracturi mai rare decat fracturile diafizei.

11

Ele sunt deseori consecinte ale unor traumatisme directe,ca si caderi sau izbiri ale genunchiului flectat sau se produc in urma unor traumatisme indirecte care smulg un condil sau un fragment din condilul femural prin intermediul ligamentelor colaterale.Alteotri, o presiune puternica a condilului tibial asupra condilului femural produce detasarea lui ca si consecinta a unei caderi in picioare sau a unui pas gresit. Anatomie patologica.Desi mult mai rare, fracturile exremitatii distale femurle sunt de forme variate.Distingem fracturi supracondiliene, fracturi unicondiliene, fracturi bicondiliene in T,Y,V, precum si smulgeri ale insertiilor ligamentelor colaterale.Bineinteles , mjoritatea acestor fracturi sunt intraarticulare.Fragmentele fracturate sunt deplasate in special in fracturile supracondiliene. Simptome.In functie de tipul de fractur, simptomatologia este diferita.Fracturile partile ale unui condil dau o simptomatologie mai stearsa, in timp ce fracturile supra sau bicondiliene se vor manifesta mai zgomotos.Avand in vedere faptul ca aproape toate aceste fracturi sunt intraarticulare, hemartroza va fi prezenta si se manifesta prin tumefactia articulatiei genunchiului, pozitie de semiflexiune din genunchi cu deviatie in valg sau var a gambei.Sensibilitatea in punct fix este greu de gasit, uneori se palpeaza cate un fragment osos proeminent sub tegumente.Este de remarcat aparitia unor miscari patologice din articulatia genunchiului(abductia sau adductia exagerata a gambei in fracturi uni si bicondiliene).Uneori, cu ocazia miscarilor patologice , se percep crepitatii.Examenul radiologic este absolut indispensabil. Complicatii-prognostic.Fracturile supracondiliene, ca si dezlipirile epifizare la copii, pot produce compresiuni asupra pachetului vascular sau nervos popliteu, compresiuni care, atunci cand sunt prelungite, compromit viata sau functia segmentului de membru subjacent.Avand in vedere situatia intraarticulara a unor fracturi, artrozele genunchiului vor aparea de cele mai multe ori alterand functia articulatiei.Redorile articulare, de asemenea, succed cu destula regularitate acestor tipuri de facturi.

12

CAPITOLUL 3
PLAN DE RECUPERARE SI TRATAMENT Tratamentul farcturilor Consolidarea farcturilor este dependenta de: -varsta pacientului; -gradul deplasarii fracturii; -tipul fracturii; -localizarea fracturii; -vascularizarea zonei de fractura; -patologie asociata; Deplasarea fragmentului de fractura intarzie consolidarea.Imobilizarea intereseaza o articulatie supra si alta subiacenta focarului de fractura.La o fractura necomplicata se poate constata vindecarea la nivelul focarului de fractura pe parcursul primelor 15 ore posttraumatism. Radiologic, calusul apare la patru saptamani posttraumatim;Calusul este format dintr-un amestec de cartilj si os fibros, care este inlocuit progresiv de catre osteomul remodelat pe parcursul catorva ani. Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare radiologica.Urmarirea se continua pana cand linia de fractura nu mai este vizibila. Recuperarea medicala presupune evaluarea pacientului astfel: -istoricul bolii, incluzand starea functionala a aparatului mioartrokinetic dinaintea fracturii; -interpretarea radiografiilor si a datelor de laborator; -inspectia membrului afectat; ATENTIE LA: eventuala prezent a edemului; modificarile de troficitate; atrofia musculara; prezenta escarelor; -palparea pulsului periferic deasupra si dedesubtul focarului de fractur; -examen neurologic pentru a identifica deficitele motorii sau senzoriale, ca urmare a traumatismului asupra nervilor periferici; -se apreciaza orice durere produsa de palparea, mobilizarea sau incarcarea membrului respectiv; -se apreciaza mobilitatea activa sau pasiva in articulatiile sub si supraiacente focarului de fractura;
13

-se apreciaza capacitatea pacientului de a contracta voluntar musculatura membrului afectat. Program de recuperare medicala a fracturilor Scopul principal este acela de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului; Obiectivele generale in vederea recuperarii fracturilor membrelor sunt: -reducerea durerii, avand drept mijloace: tratament medicamentos:antialgice administrate oral; caldura; masajul; SNET(stimulare neuronala electrica transcutanata); fluidoterapie ATENTIE! Caldura nu se aplica atat timp cat nu este asigurata hemostaza. -reducerea edemului,avand drept mijloace: exercitii active, asistate; pozitia antidecliva a membrului afectat; bai Whirlpool; masaj bland; aplicarea unor ciorapi supraelastici; -recuperarea mobilitatii articulare si a fortei musculare, avand drept mijloace: exercitii active, asistate; exercitii de reeducare neuromusculara; exercitii cu rezistenta; caldura urmata de intinderea tesuturilor conjunctive(stretching). -recastigarea independentei de autoingrijire si a activitatilor zilnice, avand drept mijloace: prescrierea echipamentului adaptiv:scaunul toaletei este inaltat, coada prelungita la peria de baie, scaun tapisat etc. ajutoare de mers:cadru, carje, baston. Pacientii frecventi ai serviciilor de recuperare sunt: -cei cu fracturi, in special ale membrelor inferioare:cap femural,col femural; -cei care au suferit traumatisme musculoscheletale. Mobilizarea rapida minimalizeaza efectele imobilizarii asupra sistemelor cardiopulmonar si musculoscheletal.
14

Dupa imobilizarea initiala se va utiliza o orteza spre a facilita deplsarea si pentru a permite incarcarea progresiva.Ortezele sunt utile mai ales in cazul fracturilor distale de femur si al celor tibiale.Durata imobilizarii variaza in functie de tipul fracturii, de localizare si de tratament ortopedico-chirurgical. Tratamentul fracturii gatului femural:Avand in vedere complicatiile numeroase cat si ritmul lent de consolidare a fracturii, tratamentele conservative au fost abandonate.Statistic s-a demonstrat ca tratamentul conservativ chiar si la persoanele in varsta da o mortalitate mai ridicata decat tratamentul chirurgical.In principiul, tratamentul conservativ consta din reducerea fracturii sub anestezie locala si imobilizare in aparat gipsat toraco-pelvi-podalic a bolnavului, cu membru inferior fracturat in abductie,rotatie interna si extensie pentru o durata de 3-6 luni. Tratamentul chirurgical:

15