Sunteți pe pagina 1din 5

C7 Boli metabolice ale tesutului osos -Osteoporoza

Osul este un tesut dinamic, in continua remodelare, pe tot parcursul vietii.


Structura particulara a osului , compact si spongios ii confera rezistenta si
consistenta necesara exercitarii functiei sale mecanice.
In plus, osul constituie un rezervor de calciu, magneziu, fosfor, sodiu si alti ioni
necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice. Scheletul osos este bogat vascularizat,
primind aproximativ 10% din debitul cardiac.Proprietatile osului sunt legate de componentele
sale extracelulare.
Oasele sunt în proces de remodelare continuă, în fiecare an câte 4-10% din volumul total
al osului. Cu scop de definitivare a manifestărilor clinice, radiologice şi de laborator al
pierderilor ţesutului osos se utilizează noţiunea de „osteopenie”. Cauzele osteopeniei includ:
osteoporoză, osteomalacie, hiperparatireoză primară, boala mielomică, mastocitoză,
osteodistrofie. Există 3 tipuri clinice de afectare osoasă:
 Osteoporoză;
 Osteomalacie şi rahitism;
 Osteita fibro-chistica.
Osteoporoza este o maladie metabolică a scheletului, care se caracterizează prin pierderea
matricelui organice simultan cu reducerea substanţelor minerale din cauza activităţii reduse a
osteoblaştilor. Problema principală a osteoporozei este reducerea masei osoase într-o unitate de
volum şi dereglarea microarchitecturii ţesutului osos (subţierea substanţei spongioase şi
compacte). Ca rezultat, creşte fragilitatea osoasă. Sunt evidenţiate osteoporoza primară
(postclimacterică, senilă, idiopatică) şi secundară (boala şi sindromul Iţenco-Cushing,
tireotoxicoză, hiperparatireoză, hipogonadimsul etc.).
Ostoporoza reprezintă în principal o dereglare a metabolismului proteic al osului şi este
favorizată şi de unele carenţe nutriţionale.
Carenţele de vitamine – în principal B6, D3, C şi K1 – pot cauza dereglări în formarea matricei
organice a osului şi pot duce la scăderea capacității de legare a calciului.

Osteoporoza afecteaza toate oasele corpului, dar cu precadere oasele soldului, ale incheieturilor
sau ale coloanei vertebrale care ajunge sa se deformeze daca persoana sufera de osteoporoza.

Osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale poate cauza probleme grave femeilor. O fractura in
aceasta zona poate fi cauzata de activitati pe care le facem zi de zi, cum ar fi urcatul scarilor,
ridicatul unor obiecte sau aplecatul inainte .

Osteomalacia şi rahitismul reflectă mineralizarea insuficientă a ţesutului osos cu


acumularea consecutivă a matricei organice a osului slab mineralizata .Oasele pierd rigiditatea şi
devin flexibile. Rahitismul este maladia copiilor, când mineralizarea insuficientă se dezvoltă atât
la nivelul oaselor, cât şi la nivelul cartilajului plăcilor epifizare. La vârstă adultă, osteomalacia
se dezvoltă la pacienţii dializaţi secundar acumulării şi acţiunii toxice a aluminiului.
Osteita fibro-chistică reprezintă rezorbţia substanţei de bază a osului şi înlocuirea lui cu
ţesutul fibros. Această formă de osteopenie se observă de obicei în caz de hiperparatireoză
severă.

Importanţa marcherilor biochimici pentru evaluare


Următoarele modificări în concentraţia marcherilor biochimici a fost înregistrată la pacienţii
supuşi tratamentului cu diferite preparate antiosteoporotice:

 Creşterea nivelului de fosfataza alcalină şi osteocalcinei în serul sangvin în cadrul


tratamentului cu fluoride. Aceşti marcheri sunt recomandaţi cu scop de control asupra
acţiunii de stimulare a fluorizelor asupra proceselor de osteogeneză.
 Preparatele medicamentoase care previn rezorbţia osoasă (estrogeni şi bifosfonaţi) şi se
utilizează pentru tratamentul osteoporozei din postmenopauza.Dinamica marcherlilor
biochimici de metabolism osos corespunde modificărilor densitometrice, determinate la
distanţă de 9 luni.
 Scopul principal al implementării evaluărilor nivelului de marcheri biochimici ai
metabolismului osos este selectarea tratamentului optimal. Pacienţii cu osteoporoza şi
nivelul înalt al metabolismului osos, reacţionează în special la medicamentele
preponderent antirezorbtive, ex. estrogenii şi calcitonina. Dacă indicii metabolismului
osos corespund treimii inferioare a spectrului valorilor normale, atunci efectul pozitiv de
tratament este puţin probabil.
 Marcherii biochimici se utilizează în evaluarea necesităţii iniţierii tratamentului
osteoporozei la femeile în perioada postmenopauză. Cu cât este mai redusă densitatea
osoasă, cu atât este mai mare necesitatea iniţierii terapiei antiosteoporotice.
 Determinarea activităţii metabolismului fosfo-calcic oferă posibilitate de corectare a
tratamentului antiosteoporotic administrat cu mult înainte de modificarea indicilor
densitometrici.

Fiziopatologie
Structura osului consta dintr-o faza minerala solida, in stransa asociere cu o matrice
organica, formata in proportie de 90-95% din colagen de tip I . Partea noncolagenica din aceasta
matrice organica contine proteine derivate din cele serice (albumina si alfa2-SH glicoproteine),
proteine continand acida-carboxiglutamic (GLA -proteina osoasa ), osteocalcina si proteina
GLA matriciala , o glicoproteina numita osteonectina, o fosfoproteina numita osteopontina .
Unele dintre aceste proteine joaca un rol in initierea mineralizarii osoase si in asocierea dintre
faza minerala si matricea organica.
Faza minerala consta din calciu si fosfor si poate fi caracterizata cel mai bine ca o
hidroxiapatita slab cristalizata . Sunt prezenti si alti ioni, mai ales in straturile superficiale ale
osului. Faza minerala a osului se depoziteaza initial in relatie stransa cu fibrilele de colagen si
este localizata in mod specific in "gaurile\" dintre fibrilele de colagen.
Aranjamentul arhitectural al celor doua faze, minerala si organica, confera acestui
material o rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice. Formarea si localizarea
partii minerale este determinata in parte de matricea organica.
Matricea organica este sintetizata si secretata de celule de origine mezenchimala -
osteoblastele.
Pe masura ce osteoblastul secreta matricea care apoi se mineralizeaza, celula se
inconjoara progresiv de matrice si devine osteocit, celula care ramane conectata la sistemul
sanguin printr-un sistem de canalicule.
Resorbtia osoasa se datoreaza in principal osteoclastelor, celule multinucleate formate
prin fuziunea celulelor stem ale maduvei hematopoietice, inrudite cu seria mononuclearelor de
tip fagocite.
Resorbtia osoasa are loc in spatii speciale (lacunele Howship), unde osteoclastele sunt
atasate prin intermediul unei integrine specifice la componente ale matricei osoase, cum ar fi
osteopontina. Aceasta zona (zona clara) contine proteine contractile. Polul celular destinat
resorbtiei osoase formeaza o margine in perie, specializata. In acest spatiu, unde marginea in
perie este in contact intim cu tesutul osos, cele doua fractiuni - minerala si organica - sunt
resorbite.
Marginea in perie contine proteine, inclusiv o pompa de protoni ATP-azica,
specializata, care contribuie la formarea unui mediu extracelular acid, ce va determina
solubilizarea fazei minerale osoase.
Alte caracteristici ale osteoclastelor includ prezenta unei fosfataze acide tartrat-
rezistente, a receptorilor membranari pentru calcitonina, a pompelor de sodiu de tip renal, a unui
schimbator bicarbonat/clor precum si capacitatea de a resorbi os mineralizat. Dupa solubilizarea
substantei minerale osoase, matricea organica este resorbita in mediul acid adiacent marginii in
perie sub actiunea unor enzime hidrolitice acide.
La adult, osul matur este bine organizat, cu fascicule de fibre dispuse regulat, in straturi
paralele sau concentrice (os lamelar). In oasele lungi, dispozitia concentrica a lamelelor osoase
in jurul vaselor sanguine constituie sistemele haversiene.
Cresterea in lungime a oaselor este dependenta de proliferarea celulelor cartilaginoase si
de maturarea dupa un model endocondral a cartilajului de conjugare.
Cresterea in latime si grosime se realizeaza prin formarea de os la suprafata periostului
si prin resorbtia pe de alta parte la nilul endostului, viteza osteogenezei depasind-o pe cea a
resorbtiei.
La adult, dupa inchiderea epifizelor, cresterea in lungime si osificarea endocondrala
inceteaza, cu exceptia unei anumite activitati a celulelor cartilaginoase situate sub suprafata
articulara. Totusi, chiar la adulti, remanierea osului (remanierea sistemelor haversiene, ca si a
osului trabecular) continua pe parcursul vietii
Simptome

De obicei nu apare niciun simptom perceptibil în primele stadii ale bolii. Ulterior, simptomele
manifestate pot fi:

 dureri de spate
 scăderea în înălțime corporală
 postură cocoșată
 fractură osoasă care survine mult mai ușor decât în mod normal
Cauze
degradarea mai rapidă decât producția de țesut osos
Factori de risc

 femeile prezintă un risc mai crescut de osteoporoză decât bărbații


 vârsta: o dată cu înaintarea în vârstă, crește și riscul de apariție a acestei boli
 ereditatea
 afecțiuni tiroidiene
 dezechilibre hormonale
 tulburări alimentare
 anumite boli precum boala celiacă, sindromul colonului iritabil etc.
 stil de viață sedentar
 abuz de alcool
 fumat
Tratament pentru osteoporoză
Primul gest
 măsurarea densității osoase dacă sunt mai mulți dintre factorii de risc de mai sus
 analiza stabilitatii posturale
Tratament clasic pentru osteoporoză
 medicamente pentru tratarea osteoporozei (bifosfonați)
 tratament hormonal
Dietă:
 alimente cu un conținut bogat în calciu, cum ar fi semințele de susan, legumele cu frunze verzi
sau broccoli , proteinele din soia au o acțiune similară asupra țesutului osos ca și hormonul
estrogen din corpul uman

Lifestyle și prevenție

 renunțare la fumat– fumatul poate crește riscul de pierdere densității osoase ceea ce poate
duce la fracturări mult mai ușoare
 evitarea excesul de băuturi alcoolice– consumând mai mult de două băuturi alcoolice pe zi
poate scădea formarea oaselor. Fiind sub influența alcoolului, de asemenea, poate crește riscul
de cădere
 evitarea cazaturilor– poartă pantofi cu talpă joasă, fără toc, și nealunecoși. Nu lăsa cablurile pe
jos ca să eviți să te împiedici și păstrează-ți casa luminată ca să vezi pe unde mergi
 consum normal de proteine – proteinele sunt unul dintre elementele constitutive ale oaselor
 scaderea in greutate -o greutate normală poate ajuta la evitarea fracturilor șila pierderea
densității osoase
 aport de calciu– femeile și bărbații cu vârste între 18-50 de ani au nevoie de 1.000 miligrame
de calciu pe zi. Cantitatea este crescută la 1.200 ml după ce femeile împlinesc 50 de ani, iar
bărbații 70. Surse bune de calciu sunt legumele cu frunze verzi, laptele degresat, somonul și
sadinele cu oase, produse pe bază de soia, precum tofu, sucul de portocale și cereleale cu calciu
 vitamnia D– ajuta la absorția calciului
 exerciții fizice– precum înotul, cardio sau mersul pe bicicletă
Majoritatea abordărilor nutriţionale se bazează pe calciu, deoarece acesta este principalul
element constituent al ţesutului osos. Din păcate, calciul singur este ineficient în prevenirea
deteriorării matricei osoase şi ajută mult prea puţin în reducerea pierderilor de masă osoasă. În
contextul degenerării osoase produse de înaintarea în vârstă şi de modificarea profilului
hormonal, vitaminele D3, C, B6 şi K aduc beneficii interesante din punct de vedere biochimic şi
fiziologic, arătând că aceşti micronutrienţi sunt indispensabili în profilaxia osteoporozei pe
termen lung
Vit D mentine integritatea masei osoase
Vit C imbunatateste calitatea osului
Vit B6 are rol in mentinerea matricei osoase
Vit K Un nivel scăzut de vitamină K are ca urmare reducerea activităţilor de remodeare osoasă
şi pierderea de masă – densitate osoasă. Efectul este reversibil: suplimentarea vitaminei K duce
la normalizarea proceselor de remodelare osoasă, crește mineralizarea şi scade riscul producerii
de fracturi.
Proteinele implicate în procesele de modelare osoasă sunt mult mai sensibile la carenţa de
vitamină K decât factorul de coagulare. În grupele de risc – cum sunt persoanele în vârstă –
nivelul de vitamină K este aparent suficient pentru a asigura o coagulare normală a sângelui.
Acest nivel este însă insuficient pentru desfăşurarea optimă a proceselor de remodelare –
mineralizare osoasă. Suplimentarea vitaminei K reprezintă o soluţie valoroasă pentru profilaxia
osteoporozei şi pentru reducerea complicaţiilor acesteia.
Pentru susţinerea metabolismului osos se recomandă suplimentarea cu:
 Vitamina D3 5 mcg
 Vitamina B6 2 mg
 Vitamina C 60 mg
 Vitamina K 200 mcg
 Calciu 200 mg