Curs 2 Fiziologie – Sistem locomotor

Conf. Univ. Dr. Alexandru NEMTOI

Țesuturile
osoase

2
 Cuprins:

Țesuturile osoase
! Celulele
! Matricea osoasă

➢ Tipurile de țesuturi osoase

! Imature
! Mature: spongios și compact
➢ Osificarea
➢ Corelații clinice

3
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR OSOASE (1)

Sunt ţesuturi conj specializate:

➢ Originea mezenchimală
➢ Conţin cele 3 elemente: celule, S.f, fibre
➢ Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează
matricea osoasă
➢ Predomină substanţa fundamentală
➢ Țesuturi ordonate, cu structură lamelară
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR OSOASE (2)

Celulele
➢ Celulele osteoformatoare:
! Celule osteoprogenitoare: în periost
!Osteoblaste: se găsesc pe suprafața osului
! Osteocite: incluse în matrice, situate în cavităţi:
osteoplaste

➢ Celulele osteodistrugătoare:
!Osteoclastele: situate pe suprafața osului
6
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR OSOASE (3)

Substanţa fundamentală
➢ Este predominantă, dură şi mineralizată
! → rigiditate pt. funcţia de suport.
! → protecția unor organe vitale
! Rezervor de Ca și ioni

Fibrele
➢ au caracter “mascat”: nu se observă în microscopia optică, în
colorația uzuală
➢ indicele de refracţie este identic cu cel al S.f. → nu se disting în
masa acesteia
➢ în pricipal colagen tip I

Matricea osoasă
➢ este omogenă şi are aspect eozinofil
➢ are 2 componente: organică și minerală
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR OSOASE (4)

➢ Sunt structuri dinamice: își modifică forma în funcție de forțele care

acționează asupra lor:
! presiunea aplicată pe suprafața osoasă determină resorbție
! tracțiunea determină apoziție

➢ Suprafața externă e acoperită de periost (excepție: articulațiile

sinoviale)

➢ Cavitățile osoase sunt tapetate de endost și conțin măduva osoasă

➢ Sunt inervate
➢ Sunt vascularizate

➢ Nutriţia osului: vasele din: periost, spațiile medulare, canalele Havers

și Volkmann
➢ Creşterea se face prin apoziţie - creştere în grosime (pe baza
stratului fertil al periostului)
 Celulele osoase
1. Celulele osteoprogenitoare

➢ Origine: celulele mezenchimale, celulele condrogenice

➢ Rol: prin diviziuni mitotice și diferențiere → osteoblaste
➢ Localizare: - în stratul intern, fertil, al periostului,
- în endost
- în canalele Havers
MO:
! fusiforme
! citoplasma palid bazofilă,
! nucleul ovalar, eucrom, nucleolat
ME:
! conțin RER, ribozomi,
ap Golgi redus
 Celulele osoase
2. Osteoblastele (1)

➢ Origine: celulele osteoprogenitoare

➢ Sunt tinere, active metabolic
➢ Localizare: - pe suprafețele osoase în creștere
- în zonele de reparație osoasă
 Celulele osoase
Osteoblastele (2)

MO:
Aspectul variază în funcție de starea de activitate:
! Osteoblastele active, angajate în procesul de sinteză: forma
cubo-cilindrică, citoplasma intens bazofilă, nucleul ovalar,
eucrom, nucleolat
! Osteoblastele inactive, în repaus, cu activitate de sinteză
diminuată, devin turtite şi bazofilia scade
ME:
! RER, ribozomi, mitocondrii, ap. Golgi dezv., nr. vezicule secretorii
(conţin precursori ai GAG)
! prezintă prelungiri scurte, anastomozate prin joncț. de tip gap

Prezintă o polaritate funcțională:

➢ eliminarea moleculelor sintetizate - la suprafaţa ce vine în contact
cu matricea osoasă
➢ nucleul situat la polul opus celui secretor
 Celulele osoase
Osteoblastele (3)

Roluri:
➢ sinteza matricei osoase (fibre de colagen, S.f.: GAG,
glicoproteine)
➢ calcificarea matricei osoase (conțin fosfatază alcalină)
Matricea nou sintetizată - osteoid - adiacent osteoblastelor şi este
iniţial necalcificată - ulterior se impregnează cu săruri de Ca
Pe măsură ce matricea este sintetizată, osteoblastele împreună cu
prelungirile lor vor fi înconjurate în totalitate de matrice – situate în
osteoplaste (prelungirile lor fiind cuprinse în fine canalicule,
anastomozate între ele)
→ În momentul în care osteoblastele sunt complet înconjurate de
matricea osoasă calcificată, devin osteocite
➢ intervin în remodelarea ţesutului osos prin:
! sinteza unor enzime cu acţiune asupra osteoidului;
! au pe suprafaţa membranei celulare receptori pentru PTH (când
hormonul se leagă de receptori, osteoblastul este stimulat şi sintetizează
factorul de stimulare al osteoclastelor)
14
 Celulele osoase
3. Osteocitele (1)

➢ Origine: osteoblastele
➢ Sunt celule mature, mai puțin active metabolic
➢ Localizare: incluse în matrice, situate în osteoplaste

MO:
! Aspect: turtit, talie mică
! Nucleu: turtit, hipercrom
! Citoplasma eozinofilă
ME:
! Organite reduse: RER,
ap. Golgi
! Prelungiri situate în
canalicule, interconectate
prin joncțiuni gap
 Celulele osoase
Osteocitele (2)

Roluri:
➢ Menţinerea şi turnover-ul matricei osoase: moartea
osteocitelor este urmată de resorbția matricei

➢ Nu au capacitate de diviziune, nu formează grupe

izogene
➢ Fiecare osteoplast conține un singur osteocit
➢ Osteoplastele comunică între ele prin fine canalicule cu
dispoziţie radiară în care se află prelungirile osteocitelor
➢ Contactele - joncţiuni de tip gap →
de la nivelul capilarelor se realizează
difuziunea de ioni şi molecule mici: hormoni de
creştere, nutrimente, cataboliţi.
Sistemul osteoplasto-canalicular

17
 Celulele osoase
4. Osteoclastele (1)

➢ Origine: celula progenitoare monocito-macrofagică din măduva

hematogenă; monocitele din torentul sanguin intră în țes osos și, sub
acțiunea unor factori eliberați de osteoblastele inactive şi osteocite,
fuzionează formând osteoclastele, celule multinucleate.
➢ Localizare: pe suprafața osului, situate în lacune de
resorbție osoasă, lacunele Howship (compartimentul
subosteoclastic)

MO:
! Dimensiuni mari (≈ 150µ)
! Numeroşi nuclei (→ 50)
hipercromi
! Citoplasma acidofilă
 Celulele osoase
4. Osteoclastele (2)

ME: 4 zone:
1. Marginea convolută (plisată) – în raport direct cu suprafaţa osoasă;
celula emite numeroase prelungiri asemănătoare microvililor – cresc
suprafaţa de contact cu masa osoasă → favorizează resorbţia
osoasă
2. Zona clară: înconjură periferia marginii plisate; nu conține organite, ci
numeroase filamente de actină – asigură contactul dintre celulă şi
suprafaţa lacunei Howship; împiedică refluarea enzimelor lizozomale
în afara lacunei
3. Zona veziculară – conţine
numeroase vezicule de exocitoză
şi endocitoză, care transportă enzime
lizozomale spre suprafaţa osoasă şi
produşi de degradare osoasă
4. Zona bazală – la polul opus
marginii plisate; conţine nucleii şi
cea mai mare parte a organitelor
celulare; mitocondriile sunt mai
numeroase înspre marginea plisată
Osteoclasts

20
 Celulele osoase
4. Osteoclastele (3)

Rol:
➢ Resorbţia matricii osoase
În osteoclast, CO2 și H2O →(anhidraza carbonică)→ H2CO3;
Acesta se disociază în H+ și HCO3-
Ionii HCO3- și Na+ favorizează legarea mb osteoclastului de capilare
Ionii H+ sunt transportați activ la nivelul marginii plisate, iar Cl- trec
pasiv.
Ph-ul acid creat demineralizează matricea osoasă; ionii sunt captați
de osteoclast și eliminați în sânge
Ulterior, componenta organică este lizată de enzimele acide
lizozomale (colagenaze) eliberate de osteoclaste.
Produșii rezultați (aminoacizi, mono- și dizaharide) sunt endocitați și
eliberați în capilare.

➢ Resorbția este stimulată de PTH și glucocorticoizi și inhibată de

calcitonină, estrogen și progesteron
22
 Osteopetroza
➢ „Boala oaselor de marmură”
➢ Etiologie: mecanismul e necunoscut. Există o formă de
osteopetroză în care anhidraza carbonică este deficitară.
➢ Patogeneză: perturbarea echilibrului dintre apoziția și resorbția
osoasă, cauzată de disfuncția osteoclastelor. Oasele devin dense,
dar casante.
➢ Forme:
! Malignă: Ar, însoțită de anemie, trombocitopenie,
granulocitopenie, orbire, surditate. E necesar transplantul
medular.
! Benignă: AD, însoțită de fracturi, osteomielită, artrite
degenerative.

23
24
Controlul hormonal al resorbției osoase
● PTH – hormon hipercalcemiant
produs de gl paratiroide
Scăderea calcemiei → induce
secreția de PTH
! PTH - activează osteoblastele
care secretă factorul de
stimulare a osteoclastelor →
stimularea osteoclastelor →
resorbția osului și eliberarea
ionilor de Ca
● Calcitonina - hormon
hipocalcemiant produs de
celulele parafoliculare din
tiroidă
Creșterea calcemiei – induce secreția
de calcitonină care inhibă
osteoclastele și stimulează formarea
matricei osoase
 Matricea osoasă

➢ a. Componenta anorganică
Reprezintă ≈ 65% din greutatea uscată a matricei
osoase

➢ b. Componenta organică
Reprezintă 35% din greutatea uscată a matricei osoase

!Fibrele: colagen tip I

!S.f: GAG și glicoproteine

26
 Matricea osoasă
a. Componenta anorganică

➢ Cea mai mare parte conţine: Ca, P; bicarbonaţi, citraţi,

Mg, K, Na
➢ Ca şi P formează cristale de hidroxiapatită

ME:
Cristalele de hidroxiapatită:
! alungite, dispuse de-a lungul fibrelor de colagen;
! sunt înconjurate S.f. amorfă;
! ionii de suprafaţă ai cristalelor atrag apa → gel hidratat =
“carapace de hidratare”: facilitează schimburile ionice dintre
cristale şi substanţa interstiţială

Rigiditatea osului este dată de asocierea cristalelor cu fibrele

de colagen
27
 Matricea osoasă
b. Componenta organică

Fibrele:
➢ Preponderent colagen tip I, reprezintă 95% din componenta organică
➢ Fibrele sunt grupate sub formă de fascicule orientate pe direcția forțelor
➢ Fibrele sunt solidarizate în fascicule printr-o substanţă de ciment
➢ În cadrul fibrelor de colagen moleculele sunt astfel dispuse încât rezultă pori
de 400Å în care se aranjează 50% dintre cristalele de hidroxiapatită
➢ Colagenul conferă acidofilia matricei osoase

S.f conține:
! GAG: condroitin și keratan sulfat PAS pozitivi
! Glicoproteine: osteocalcina, osteopontina, osteonectina, sialoproteina osoasă; ele
se leagă de cristalele de hidroxiapatită
! Factori de creştere

Din interacţiunile dintre glicoproteine şi componenta minerală → rigiditatea

osului
28
➢ Există două modalităţi de
a studia ţesutul osos:

! Componenta anorganică se
studiază pe preparatele de
os şlefuit.

! Componenta organică se
studiază pe preparatele de
os decalcificat.
Lamela osoasă (1)

➢ Unitatea morfologică a ţesutului osos

➢ Grosime de 5 – 10 µ
➢ Structură: matrice osoasă şi osteocite situate în
osteoplaste, interconectate prin sistemul canalicular

30
Lamela osoasă (2)

➢ Studiul în lumină polarizată: lamelele sunt alternativ

clare și întunecate.
Fasciculele de fibre de colagen se dispun diferit în
lamelele alăturate: se dispun ordonat, paralel între ele
în cadrul unei lamele, dar perpendicular pe lamelele
adiacente

În fiecare lamelă fibrele au

traiect helicoidal, în jurul
canalului Havers, având
însă o înclinare diferită în
lamelele alăturate

31
32
Clasificarea ţesuturilor osoase

➢ ŢESUTUL OSOS IMATUR (PRIMAR)

• apare în cursul dezvoltării fetale şi în cursul proceselor de reparaţie
(după fracturi)
• conţine numeroase osteocite
• fasciculele de fibre de colagen se dispun neregulat, ulterior ele
adoptă o poziţie ordonată în osul secundar (excepţie: suturile osoase,
locul de inserţie a tendoanelor şi alveolele dentare)
• componenta minerală a matricei este mai slab reprezentată

➢ ŢESUTUL OSOS MATUR (SECUNDAR)

• are structură lamelară
• 2 tipuri:
Țesutul osos spongios
Țesutul osos compact
Cele 2 varități de os matur se deosebesc prin:
➢ arhitectură (aranjarea lamelelor osoase) și
➢ raportul dintre componenta osoasă și cea medulară
Ţesutul osos spongios (1)
➢ Localizare: - epifizele oaselor lungi
- în jurul canalului medular din diafiza oaselor lungi
- diploea oaselor late, scurte
➢ Macroscopic: aspect buretos, spongios
➢ Structura: trabecule osoase
care delimitează areole

34
Ţesutul osos spongios (2)
➢ Areolele:
! Spații de forme și dimensiuni diferite, intercomunicante
! Conţin măduvă osoasă: inițial măduvă roşie, hematoformatoare
care, cu timpul, în unele oase se transformă în măduva galbenă.

35
Ţesutul osos spongios (3)
Arhitectura: lamelele osoase sunt grupate în trabecule și au
aranjament aparent neregulat (orientate pe direcţia forţelor
mecanice ce se exercită asupra osului)

Trabeculele:
! Au grosimi diferite (4 -12µ);
! Alcătuite din matrice osoasă şi osteocite în osteoplaste
! Osteocitele sunt conectate prin sistemul osteoplasto - canalicular
! Pe suprafața trabeculelor se dispun osteoblastele
! Trabeculele osoase sunt acoperite către areole de endost

Raportul: componenta osoasă este mai redusă faţă de cea

medulară.
Ţesutul osos spongios = complex medulo - osos
36
37
 Ţesutul osos compact (1)
➢ Localizare: - diafizele oaselor lungi și pe suprafața epifizelor
- tăbliile oaselor late, scurte
➢ Macroscopic: aspect compact, dens
➢ Structura: lamele aranjate concentric în jurul unor canale

40
 Ţesutul osos compact (2)
Arhitectura: cilindric-lamelară: lamelele osoase (8 -15) se
dispun concentric în jurul canalelor Havers
Raportul: în osul compact componenta osoasă este
predominantă, cea medulară fiind reprezentată de
canalele Havers și Volkmann

41
 Ţesutul osos compact (3)
➢ Canalele Havers:
! dispoziţie longitudinală, paralele între ele
! comunică între ele prin canale oblice sau transversale: canalele
Volkmann
! tapetate de endost cu osteoblaste şi celule osteoprogenitoare
! conțin: arteriolă, venulă, vas limfatic, fibre nervoase amielinice şi
ţesut conjunctiv lax
! în canalele mai mici: capilare, fibroblaste și fibre de reticulină

➢ Canalele Volkmann:
! nu sunt înconjurate de lamele osoase concentrice şi nu sunt
tapetate de endost
! o parte din canalele Volkmann perforează sistemele lamelare
circumferenţiale intern și extern, stabilind relaţii cu canalul
medular respectiv cu periostul
! prin canalele Volkmann pătrund înspre canalele Havers
formaţiuni vasculo-nervoase provenite de la periost și din canalul
medular

42
OS COMPACT (secţiune transversală)

44
 Ţesutul osos compact (4)

Sistemul haversian - osteonul

unitatea morfo-funcţională a osului compact
= canal Havers + sistemul lamelar care îl înconjură

45
 Ţesutul osos compact (5)
➢ Fiecare osteon este delimitat
la periferie de o linie
refringentă – linie de ciment
(matrice osoasă, bogată în GAG,
săracă în fibre colagene)

➢ Între osteoane se află lamele

osoase ne-osteonice dispuse
paralel între ele, cu traiect
arcuat
= sistemele interhaversiene
- stabilesc legătura între osteoane
- rezultă în urma remodelării osoase

➢ Sistemele interhaversiene
conferă compactei diafizare
flexibilitate şi rezistenţă
46
Ţesutul osos compact, decalcificat, col.
HE

47
 Ţesutul osos compact (6)
➢ La nivelul diafizei oaselor lungi se
descriu:

➢ În contact cu cavitatea medulară:

Sistemul circumferenţial intern:
- alcătuit din câteva lamele
suprapuse
- înconjură complet canalul
medular
- tapetat de endost

➢ În contact cu periostul:
Sistemul circumferenţial extern:
- format din lamele suprapuse
- acoperit de periost
- penetrat de fibrele Sharpey (fibre
grosolane de colagen – servesc la
ancorarea periostului de os - se văd
mai bine la locul de inserţie al
tendoanelor şi ligamentelor)
48
49
ŢESUTURILE OSOASE MATURE
SPONGIOS COMPACT
Osul ca organ
➢ În structura oaselor se întâlnesc
ambele tipuri de ţesut osos
➢ Oasele scurte şi late prezintă
central ţesut osos spongios, iar la
periferie ţesut osos compact
➢ Oasele lungi sunt formate din:
! Epifize: ţesutul osos spongios
formează porţiunea centrală, iar
ţesutul osos compact formează
periferia
! Diafize: ţesut osos compact, os
spongios în jurul cavității medulare
➢ Suprafața externă e acoperită de
periost
➢ Cavitățile interne sunt tapetate de
endost
51
➢ DIAFIZELE, în secţiune
transversală prezintă
următoarea structură:

!periost
!sistem circumferenţial
extern
!masa principală a
diafizei: os compact
!sistem circumferenţial
intern
!travee de os spongios
înspre canalul
medular
!endost
!canal medular

52
Periostul (1)
Membrană conjunctivo - vasculară două straturi:

➢ Strat extern: fibros

! predomină fibrele colagene (tip I),
! rare fibroblaste;
! formaţiuni vasculare
! formaţiuni nervoase - terminaţii
senzitive libere și încapsulate
(corpusculii Vater-Paccini, Ruffini)

➢ Strat intern: celular

! conţine celule osteoprogenitoare
şi osteoblaste în repaus, capabile în
condiţii de stimulare să devină
osteoblaste active – reprezintă
stratul osteogen al periostului

53
Periostul (2)
➢ Absent la nivelul articulațiilor
➢ Din periost se desprind fibrele Sharpey - penetrează
perpendicular matricea osoasă
➢ Periostul are grosime variabilă în funcţie de vârstă:
! este gros şi bine vascularizat la oasele copiilor,
! atrofiat şi cu vascularizaţie redusă la adulţi şi vârstnici

54
Endostul
Tapetează suprafeţele interne care delimitează
cavităţile osoase:
! canalul medular al oaselor lungi,
! canalele Havers,
! areolele din ţesutul osos spongios
Structură:
! subţire,
! 1-2 straturi de
celule osteoprogenitoare
! fibre de reticulină

Reprezintă capsula
măduvei hematogene

55
Creșterea și remodelarea osoasă
➢ Periostul şi endostul
- intervin în:
! formarea şi remodelarea ţesutului osos
! regenerarea ţesutului osos după fracturi

➢ Creşterea în lungime a oaselor:

- se realizează pe seama cartilajului de creştere (epifizo-diafizar),
prin osificare endocondrală
- țesutul osos nu are capacitatea de creștere prin diviziune
interstițială

➢ Creşterea în grosime a oaselor:

- prin apoziţie, pe seama stratului intern fertil al periostului

56
Caractere Ţes. cartilaginos Ţes. osos

Celulele Condrogenice Celule osteoprogenitoare

Condroblaste Osteoblaste
Condrocite în condroplaste, în Osteocite în osteoplaste,
grupe izogene izolate
Osteoclaste
Fibrele Colagen II, I sau elastice Colagen I
Matricea Omogenă, Omogenă, eozinofilă
Matricea teritorială bazofilă
Matricea interteritorială
eozinofilă
Structura Compactă Lamelară

Nutriţia Pe seama pericondrului, nu Este vascularizat

este vascularizat

Creşterea Prin apoziţie şi diviziune Prin apoziţie

interstiţială
Osificarea şi osteogeneza (1)

Osificarea
! = procesul biologic prin care se formează ţesut osos
! înlocuirea unui ţesut gazdă cu ţesut osos
În funcţie de ţesutul gazdă, osificarea este:
Endoconjunctivă (de membrană)
Endocartilaginoasă (endocondrală)

Osteogeneza
= totalitatea proceselor de dezvoltare a osului ca organ
➢ Implică procesele de osificare și remodelare osoasă
➢ Consecutiv proceselor de osificare ia naştere un ţesut osos de tip
imatur, care ulterior este resorbit şi înlocuit printr-un ţesut osos de tip
matur (în urma procesului de remodelare)
➢ Ţesutul osos matur va forma osul ca organ

Osteogeneza implică în mod obligatoriu osificarea, însă osificarea

poate apare înafara osteogenezei: osificările patologice.
58
Osificarea şi osteogeneza (2)

Factorii necesari osificării:

! o bună vascularizaţie: aport de substanțe nutritive, ioni,
hormoni
! prezenţa osteoblastelor
!hormonii
!PTH – stimulează osteoclastele (indirect)
!Calcitonina – stimulează osteoblastele și inhibă osteoclastele
!Hormonii sexuali – favorizează apariţia centrelor de osificare
!STH – determină creşterea oaselor lungi prin stimularea
diviziunii condrocitelor din cartilajul de creștere
! vitaminele:
!Vit. D – absorbția Ca și P din intestin; stimulează sinteza
componentelor glicoproteice; hipovitaminoza D → rahitism,
osteomalacie
!Vit. C – necesară sintezei colagenului; hipovitaminoza C →
întârzie repararea fracturilor
!Vit. A – menține echilibrul dintre producerea și resorbția
osoasă; hipovitaminoza A → accelerează osificarea
cartilajului de creștere
59
Corelație clinică
Osteoporoza
➢ Patogeneză: reducerea nivelului estrogenilor, cu scăderea
stimulării osteoblastelor, determină apariția unui dezechilibru
între formarea (deficitară) și resorbția osoasă (normală).
➢ Semne: reducerea masei osoase, predispoziție la fracturi

60
Osificarea endoconjunctivă (de membrană) (1)

➢ Se desfăşoară în membrana ţesutului mezenchimal

➢ Se formează:
- oasele craniului, maxilarul superior şi mandibula
- corpul claviculei
- oasele sesamoide

61
Osificarea endoconjunctivă (2)
➢ În momentul începerii osificării, mezenchimul se densifică şi devine mai
abundent vascularizat

➢ În foiţa conjunctivo-mezenchimală apar centre sau nuclee de

osificare
➢ Celulele mezenchimale stelate se aglomerează în centrele de
osificare, îşi retractă prelungirile → celule osteoprogenitoare →
osteoblaste
➢ Osteoblastele încep să sintetizeze osteoid care va fi depus către
centrul nucleului de osificare
➢ Osteoidul are mare afinitate pentru sărurile minerale de Ca → se
formează matricea osoasă
➢ O parte din osteoblaste rămân cuprinse în matricea osoasă →
osteocite delimitate de osteoplaste

➢ Cele mai multe dintre osteoblaste se menţin la periferia centrului de

osificare unde îşi continuă activitatea → mici insule (spicule) de ţesut
osos care prin alungire şi îngroşare → trabecule osoase 62
Osificarea endoconjunctivă (3)
➢ Peste primele trabecule osoase se vor depune noi lamele osoase
(rezultat al activităţii osteoblastelor) → ţesut osos lamelar

➢ În spaţiile dintre trabecule (areole) pătrund vase sanguine şi celule

mezenchimale → ţesut mieloid

➢ În zona periferică a viitorului os, pe măsura formării de noi trabecule,

areolele se micşorează treptat → canale Havers → os compact

➢ → Osul de membrană va fi constituit dintr-o parte centrală trabeculară

(spongioasă) = diploea - delimitată la exterior de tăblia osoasă
compactă

➢ Porţiunea din matricea conjunctivă care nu suferă osificare →

endostul şi periostul osului membranos

➢ La nou – născut = fontanelele (părţile de ţesut conjunctiv

63
ce rămân neosificate)
64
65
66
Osificarea endocondrală (endocartilaginoasă) (1)

➢ Constă în formarea de ţesut osos pe seama unui model

cartilaginos
➢ Se formează:
!majoritatea oaselor scheletului (oasele lungi, vertebrele,
coastele, sternul)
!oasele bazei neurocraniului

➢ În cursul dezvoltării i.u. se formează modelul viitoarelor

oase, în miniatură, din ţesut cartilaginos hialin;
➢ Acesta suferă succesiv o serie de modificări, în final fiind
înlocuit prin ţesut osos imatur care va fi resorbit şi înlocuit în
cursul osteogenezei cu ţesut osos de tip matur (spongios
sau compact)
67
68
Osificarea endocondrală (2)
➢ Modificările suferite de
ţesutul cartilaginos hialin se
desfăşoară în următoarele
etape (zone):
1. Zona cartilajului de
rezervă

2. Zona cartilajului
hiperplazic seriat

3. Zona cartilajului
hipertrofic şi calcificat

4. Zona de eroziune
69
Osificarea endocondrală (3)
5. Zona de osteoid
6. Zona de ţesut osos

70
 Osificarea endocondrală (4)
1. Zona cartilajului de rezervă
Cartilaj hialin de tip embrionar cu:
! Condrocite tinere, cu o intensă activitate mitotică; izolate, nu
formează grupe izogene
! Matrice bazofilă
! Mici vase sangvine

2. Zona cartilajului hiperplazic seriat

! Condrocitele se divid, devin numeroase și aplatizate
! Se dispun în grupe izogene axiale, paralele cu axul lung al
osului „fișic de monede”
! Între grupele izogene se menține matricea bazofilă

71
72
 Osificarea endocondrală (5)
3. Zona cartilajului hipertrofic şi calcificat
! Condrocitele sunt hipertrofiate, mărite de volum, conțin o
cantitate mare de glicogen ca substrat energetic.
! Condrocitele hipertrofiate secretă colagen tip X, implicat în
osificare
! Condrocitele conțin o cantitate mare de fosfatază alcalină
care determină calcifierea matricii cartilaginoase
! Condrocitele degenerează din cauza lipsei sb nutritive care
nu pot difuza prin matricea calcificată; nucleii sunt picnotici,
degenerați.
! Ulterior, condrocitele mor prin apoptoză, rezultând lacune
(condroplastele goale)
! Matricea se resoarbe din cauză că celulele degenerate nu
mai au capacitatea de a o menține → se reduce la septe
fine între lacune

73
74
 Osificarea endocondrală (6)
➢ 4. Zona de eroziune
! Lacunele rezultate în urma degenerării condrocitelor sunt
invadate de vase și celule mezenchimale de la nivelul
pericondrului.
! Celulele mezenchimale se diferențiză în:
!celule osteoprogenitoare din care se vor forma
osteoblastele și
!celule medulare din care se va forma măduva osoasă.
! Osteoblastele se depun pe suprafața septelor de cartilaj
calcificat și vor sintetiza osteoidul

75
 Osificarea endocondrală (7)
➢ 5. Zona de osteoid
! Osteoblastele sintetizează osteoid care se depune pe
suprafața traveelor de matrice cartilaginoasă calcificată,
determinând creșterea dimensiunii traveelor
! Traveele sunt alcătuite din:
!Matrice cartilaginoasă calcificată - în centru, bazofilă
!Osteoid - la periferie: eozinofil
!Osteoblaste – pe suprafață
! În lacunele care separă traveele: insule de celule medulare,
vase
! Datorită dublei tinctorialități a traveelor: zona de osteoid este
considerată elementul de diagnostic !!!

76
77
 Osificarea endocondrală (8)

➢ 6. Zona de țesut osos

! Se dezvoltă prin mineralizarea osteoidului.
! Osteoblastele înconjurate de matricea osoasă calcificată
devin osteocite incluse în osteoplaste
! Prin formarea de noi lamele osoase la periferie, traveele
cresc și, prin asociere, delimitează areolele în care se
găsesc elementele medulare
! Aceste travee reprezintă osul primar, imatur, care prin
remodelare se va transforma în os matur.

78
79
80
81
Osteogeneza
➢ Porneşte de la un model cartilaginos al viitorului os lung cu schiţarea
epifizelor şi diafizei; acest model este învelit de pericondru
➢ Formarea osului porneşte de la 2 puncte de osificare:
► centrul primar de osificare – în porţiunea mijlocie a diafizei
► centrul secundar de osificare – câte unul la nivelul epifizelor

Centrul primar de osificare

! La acest nivel, pericondrul îşi modifică structura: devine bogat
vascularizat, celulele condrogenice → celule osteoprogenitoare →
osteoblaste (vor tapeta faţa internă a pericondrului → periost)
! Osteoblastele nou formate vor începe să depună matrice osoasă
printr-un proces de osificare endoconjunctivă → manşon de ţesut
osos la periferia modelului cartilaginos, situat subperiostal
! Acesta împiedică difuziunea substanţelor nutritive → condrocitele
încep să degenereze → matricea se resoarbe → apar lacune
82
 ! De la nivelul periostului pătrund în lacune muguri periostali (alc. din vase,
celule osteoprogenitoare şi celule hematoformatoare)
! Din celulele osteoprogenitoare se formează osteoblastele ce depun
osteoid pe traveele de cartilaj calcificat → zona de osteoid → ţesut osos
! Aceste modificări se propagă din aproape în aproape din centrul primar
de osificare diafizar spre epifize
! Osteoclastele resorb traveele din zona centrală → canalul medular
Centrii secundari de osificare
! Procesul de formare a osului este similar cu cel descris în punctul de
osificare primar – dar nu se formează manşonul de os subperiostal
! Creşterea este radiară
! În final ţesutul osos ocupă întreaga epifiză → și se unește cu ţesutul osos
format dinspre centrul de osificare primar diafizar → se realizează
continuitatea dintre epifiză şi diafiză
! Din vechiul model cartilaginos rămân doar 2 zone:
- zona cartilajului articular (persistă toată viaţa)
- zona cartilajului de creştere (epifizar) - prezent până la 18-20 de ani

83
Osteogeneza

84
Remodelarea osoasă

85
86
Remodelarea osoasă
Reparația osoasă
➢ 1. Osul matur suferă permanent leziuni. Osteocitele adiacente defectului osos
degenererază.
➢ 2. Remodelarea este stimulată de defectul osos. Precursorii din măduva osoasă se
maturează → osteoclaste care resorb matricea.
➢ 3. Sub acțiunea unor factori de creștere, celulele osteoprogenitoare proliferează și se
diferențiază în osteoblaste. Osteoblastele activate secretă osteoid pentru a reface
matricea resorbită.
➢ 4. Osteoidul se mineralizează și include osteoblastele care devin osteocite

Creșterea și remodelarea osoasă urmează aceleași etape.

Creșterea și remodelarea sunt, însă, stimulate de hormoni, factori de creștere și
respectiv de forțele mecanice determinate de contracțiile musculare.
Pentru remodelarea osoasă, este necesară resorbția matricei în anumite zone, proces
compensat de apoziția simultană în alte zone.
În timpul creșterii, rata apoziției este superioară resorbției.

87
 Revizie:
➢ Țesutul osos:
!Celule:
!Osteoformatoare: osteorogenitoare, osteoblaste, osteocite
!Osteodistrugătoare: osteoclastele
!Matricea osoasă:
!Componenta minerală
!Componenta organică: fibre de colagen tip I, GAG, GP

➢ Tipurile de țesut osos:

!Imatur
!Matur: spongios și compact

➢ Osificare / Osteogeneză

88