STRUCTURA OASELOR

Oasele sunt formate :

- ţesut osos,
- reprezentat prin cele două tipuri de ţesut osos haversian
- în proporţie diferită
Oasele late, sunt alcătuite :
- din două table de ţesut osos compact (extern şi intern)
- ţesut de os spongios (intern) numit diploe.
Oasele scurte, sunt formate :
- o masă centrală de ţesut osos spongios,
- acoperit la suprafaţă de un ţesut osos compact, corticala.
Oasele lungi,
- Diafiza :
o canalul medular (central)
o căptuşit de endoost
o sistem lamelar fundamental intern,
o ţesut osos compact,
o sistemul lamelar fundamental extern.
o La exterior este învelită de periost.
- Epifizele
- ţesut osos spongios în centru
- strat periferic mai subţire de os compact
Periostul,
- provine din pericondru
- capsulă conjunctivo-vasculară formată din două straturi:
a. strat extern, fibrovascular :
a. bogat în fibre colagene şi vase,
b. sărac în celule.
c. unele fibre colagene pătrund în os şi sunt încimentate în lamele sistemului
fundamental extern, alcătuind fibrele Sharpey;
b. strat intern sau cambium, :
a. bogat în :
i. fibroblaste,
ii. osteoprogenitoare
iii. osteoblaste,
Endostul,
- structură conjunctivă,
- căptuşeşete cavitatea medulară şi spaţiile areolare ale osului spongios.
- un singur strat de celule osteoprogenitoare şi o foarte redusă cantitate de ţesut
conjunctiv.

OSIFICAREA
Osificarea - este procesul biologic prin care organismul construieşte un ţesut osos.
Osteogeneza - totalitatea proceselor de formare şi dezvoltare a osului, ca organ (definitiv).
Există două modalităţi de edificare a ţesutului osos (osificare):
a.osificarea endoconjunctivă (de membrană), când ţesutul osos se edifică într-o
structură conjunctivă membranoasă;
b.osificare endocondrală (intracartilaginoasă), când ţesutul osos se dezvoltă într-o
structură de ţesut cartilaginos hialin.
 Se formează :
- iniţial ţesut osos primar imatur
- apoi ţesut osos secundar (prin remaniere)-
Procesul osificării depinde de :
1. vascularizaţia
2. prezenţa de osteoblaste
3. sinteza fosfatazei alcaline
4. factorii hormonali: STH, TSH, calcitonina, parathormonul, hormonii sexuali;
5. vitaminele: A,C,D;
6. factorii metabolici;

OSIFICAREA ENDOCONJUNCTIVĂ
Osificarea endoconjunctivă (de membrană) se întâlneşte la:
- oasele late ale craniului,
- unele oase ale feţei
- claviculei.
Osificarea se desfăşoară într-un mediu conjunctiv în două faze:
a. faza de remaniere a ţesutului conjunctiv sau faza proteică;
- organizarea ţesutului mezenchimatos, într-o membrană fibro-celulară, (aria de
membrană),
- devine puternic vascularizată.
- are loc proliferarea celulelor mezenchimatoase
- apoi se diferenţiază în osteoblaste.
- elaborează matricea extracelulară,
- ulterior se va mineraliza
- se constituie centru primar de osificare
- Centrul de osificare
o lamă subţire de os spongios
o ce include osteocite,
o înconjurat la periferie de celule mezenchimatoase ce se divid,
o unele devin osteoblaste.
o se va extinde încet şi radiar în aria de osificare.

Fig. nr. 73. Osificarea de membrană

o-osteoblast; os-osteocit; sf-substanţă fundamentală; fc-fibre conjunctive; cc-celulă
conjunctivă; oc-osteoclast; lo-lamelă osoasă; p-periost; cs-capilar sanguin
b. Faza de mineralizare
- se desfăşoară aproape simultan cu prima fază
- se realizează sub acţiunea fosfatazei alcaline osteoblastice
- datorită afinităţii matricei preosoase pentru sărurile de cacliu.
- începe în centrul ariilor de osificare şi se extinde treptat spre periferie.
 - ia naştere ţesutul osos imatur, de tip trabecular, (oasele fetale primare).
- Ulterior va suferi un proces de remaniere şi va edifica osul matur definitiv

OSIFICAREA ENDOCARTILAGINOASĂ

- este caracteristică majorităţii oaselor scheletului

- pe un model cartilaginos.
- se desfăşoară prin înlocuirea progresivă a ţesutului cartilaginos hialin
- primele centre de osificare apar în diafiză

După naştere,
- procesul de osificare endocondrală are loc metafizar
- asigurând creşterea osului în lungime.

Fig. nr. 74A; Osificare endocondrală;

zc-zona cartilajului hialin;
zcs-zona cartilajului seriat;
zhc-zona cartilajului hipertrofic şi
calcificat; ze-zonă de eroziune; zo-zonă
A.
de osteoid;
p-pericondru.

1. Zona cartilagiului hialin,

- este zona din mijlocul cartilagiului de creştere,
- un cartilagiu hialin normal, de rezervă,
- alcătuit dintr-o matrice cartilaginoasă şi condrocite izolate.
2. Zona cartilagiului seriat,
- celulele cartilaginoase proliferează
- se organizează în grupe izogene axiale,
- intercalate în matrice,
- dispuse paralel între ele şi cu axul osului
3. Zona cartilagiului hipertrofiat şi calcificat
- condrocitele mărite în volum
o prin acumulare de glicogen şi lipide.
- celule hipertrofiate,
o balonate,
o au citoplasmă alveolară
o nuclei picnotici, ratatinaţi.
o sintetizează fosfatază alcalină,
o induce mineralizarea matricei intercelulare,
o împiedicând difuziunea substanţelor nutritive
o degenerarea şi moartea condrocitelor.
4. Zona de eroziune sau de vascularizaţie,
- mugurii conjunctivo-vasculari proveniţi din pericondru
- aduc capilare neoformate şi celule mezenchimale
 - prin metaplazie se transformă în celule osteodistructoare, osteoclaste.
- rămân lacune goale,
- delimitate de matrice cartilaginoasă calcificată,
o care vor forma “travee directoare” ale osificării.

Fig. nr. 74B-zonă de cartilaj seriat Fig. nr. 74C-zonă osteoidă; ob-oste-
şi de cartilaj hipertrofiat; sf-subst. oblaste; oc-osteoclaste; cp-capilar;
fundamentală; sfc-subst. fundam. mh-măduvă hematogenă; to-trabe-
calcificată; zs-zonă de cartilaj seriat; culă osteoidă; td-travee directoare.
gia-grupă izogenică axială; ahc-zonă
de cartilaj hipertrofiat şi calcificat;
ch-condrocite hipertrofiate.

5. Zona osteoidă,
- traveele directoare crenelate se den osteoblastele
o sub formă unui şirag de mărgele.
o ele secretă matrice osoasă,
o se includ,
o alcătuind lamelele,
o ce se suprapun prin apoziţii succesive
o Osteoidul împreună cu miezul cartilaginos calcificat formează trabecule
osoase nou formate ce delimitează lacunele pline cu măduvă roşie hematogenă
6. Zona de osificare.
- Se depun săruri de calciu pe fibre de colagen,
- proces indus de proteoglicani şi osteonectina
- Calcificarea este ajutată de către fosfataza alcalină, elaborată de osteoblastele
- În urma acestor procese se formează un ţesut osos primar
- ulterior va fi înlocuit prin remaniere-remodelare, într-un ţesut osos matur (secundar) sau
definitiv.

OSTEOGENEZA
- reprezintă totalitatea proceselor osteoformatoare şi osteodistructoare,
- care concură în final la formarea osului ca organ.
- Procesul se derulează în două etape:
- osteogeneza primară
o embrionară, - formarea osului imatur
- osteogeneza secundară
o proces de remaniere a osului primar cu constituirea osului definitiv.

OSTEOGENEZA SECUNDARA

La nivelul diafizei :
 - transformarea ţesutului osos periostal cu ţesut osos haversian compact.
o osteoclastele vor creea progresiv canale sau tunele de rezorbţie
o pereţii tunelelor constituie traveele directoare pe care se dispun osteoblastele
o Osteoblastele vor depune şi construi prin apoziţie, lame osoase succesive şi
concentrice (de la periferie spre centru).
o Pe măsură ce lamele osoase se depun, lumenul tubului se îngustează progresiv,
până ajunge la diametrul canalului havers
o Din osul periostal rămân numai cele două sisteme lamelare fundamentale:
extern (periostal) şi intern (endostal).
- Procesul de remaniere continuă însă după formarea sistemelor osoase haversiene
primare, mai intens în perioada de creştere, mai lent după aceea.
- Remanierea este un proces ce implică un echilibru între rezorbţie şi depunerea
ţesutului osos.
- sistemele haversiene primare sunt înlocuite cu sistemele haversiene secundare şi
terţiare, definitive.
- Vechile sisteme haversiene nu întotdeauna sunt distruse în totalitate, segmente din ele
pot persista între noile sisteme constituite, formând sistemele interhaversiene sau
intermediare.
La nivelul epifizelor
- ţesutul osos imatur este înlocuit prin ţesut osos matur haversian de tip spongios.
- Osificarea secundară începe la nivelul cartilagiului de creştere şi se extinde în întreaga
epifiză, până la nivelul cartilagiul articular.

CREŞTEREA OASELOR

- se face prin apoziţie

- este precedată obligatoriu fie de hiperplazia elementelor periostale
Creşterea oaselor de origine endocartilaginoasă,
- în grosime,
o se realizează la nivelul periostului subperiostal,
o prin depunere de noi lame osoase,
o în paralel cu rezorbţia şi reorganizarea osului diafizar adiacent.
- Creşterea în lungime
o se reduce la creşterea extremităţilor,
o prin procesul de osteogeneză de la nivelul cartilagiilor de creştere metafizar.
Creşterea oaselor de origine endoconjunctivă,
- în grosime,
o se realizează prin osificare periostală,
- în lungime,
o printr-o lamă de ţesut conjunctiv, care se găseşte la mijloc şi care se reface
mereu

CONTROLUL PROCESELOR DE OSIFICARE ŞI OSTEOGENEZĂ

Hormonul somatotrop (STH)

Hormonul paratiroidian - parathormonul
Hormonii sexuali masculini (androgenul) şi feminini (estrogenii),
Vitamina A,
 Vitamina C,
Vitamina D,
Factorii vasculari
Factorii mecanici
Vârsta

REPARAREA FRACTURILOR
- Fracturile reprezintă o soluţie de continuitate în structura unui os
- Repararea fracturilor se realizează prin neoformarea – calus
- hemoragii locale
- cu formarea unui cheag de sânge.
- Apar necroze ale ţesutului osos:
o ratatinarea osteocitelor,
o picnoza nucleară,
o moartea şi liza celulară,
o cu golirea osteoplastelor.
- fagocitarea ţesutului necrozat de către macrofage
- începe edificarea calusului,
- proces ce se desfăşoară în două etape:
o a. realizarea calusului temporal;
o b. realizarea calusului definitiv;
Calusul temporar:
- are origine dublă,
o periostală
o medulară (endostală).
- Se organizează în zonele interne osteogene,
- Are loc hipertrofia şi proliferarea fibroblastelor,
- împreună cu capilarele sanguine,
- invadează cheagul sanguin
- organizează în ţesut de granulaţie interpus între os şi periost,
- unind astfel capetele osoase fracturate.
- Celulele osteoprogenitoare se diferenţiază în osteoblste
- depun la suprafaţa fracturii şi în interiorul ei,
- o matrice osoasă mineralizată sub formă de trabecule osoase.
- Celulele din stratul superficial se diferenţiază în condroblaste
- vor edifica un ţesut cartilaginos hialin.
- Se organizează astfel un calus temporal “osteocartilaginos”,
- format din trei straturi distincte:
o intern format din trabecule osoase;
o mijlociu alcătuit din cartilaj
o extern bogat în celule osteoprogenitoare.
- Acest calus va fi înlocuit treptat în 10-12 luni printr-un ţesut osos care va constitui
calusul osos definitiv.
Calusul definitiv
- proces de osificare encondrală,
- ce iniţial îmbracă structura unui ţesutu osos spongios,
- ţesut care printr-un proces de remaniere se va transforma într-un ţesut osos compact
- dacă fragmentele osoase aflate la distanţă se realizează o reparare defectuoasă,
o pseudoartroză, ceea ce consti-tuie o complicaţie în formarea calusului.
Pseudoartroza :
 - este o consolidare vicioasă şi incompletă a fragmentelor osoase,
- urmată de apariţia unei mobilităţi anormale la acest nivel.
- Există două forme principale de pseudoartroze,
o fibroasă
o cartilaginoasă.
Pseudoartroza fibroasă
- când între capetele fracturate rămâne un spaţiu larg.
- Acesta va fi ocupat de un ţesut conjunctiv dens
- rezultat prin proliferarea fibroblastelor şi sinteza masivă de fibre colagene.
Pseudoartroza cartilaginoasă
- este de origine periostală,
- cauzată de absenţa vaselor
- se vor forma numai celule cartilaginiase,
- ce nu vor putea fi înlocuite prin ţesut osos.