ŢESUTUL OSOS

varietate de ţesut conjunctiv specializat

SF dură prin impregnare cu săruri de calciu → grad înalt de mineralizare
• împreună cu ţesutul cartilaginos formează scheletul organismului

funcţii - susţinere şi protecţie pentru organe vitale (cutia craniană,

cutia toracică)
- metabolică (depozit de săruri de calciu şi fosfor)

• alcătuit : celule şi MEC

• bine vascularizat şi inervat

- Format din substanță osoasa care intră în alcătuirea pieselor osoase

acoperite la exterior de periost.
 Varietăți :

1.Ţesut osos imatur / fibros / reticular

Se găsește - la embrion - primul care se formează în timpul dezvoltării
embrionare
- in cursul reparării fracturilor
înlocuit cu ţesut osos matur.
- la adult - suturile oaselor cutiei craniene
- alveolele dentare (osul alveolar propriu-zis)

2. Ţesut osos matur - lamelar:

a. os trabecular / spongios = reticul tridimensional de travee sau lamele
osoase uneori incomplete, ramificate, care delimitează spaţii labirintice =
areole osoase care conţin măduvă osoasă sau ţesut conjunctiv
b. os compact / haversian formează o masă solidă, continuă
- nu se remarcă spaţii vizibile cu ochiul liber
 Localizare :

Oasele lungi
diafiza - os compact
epifizele - os spongios acoperit
de un strat subţire de os
compact = corticală - peste care
se suprapune cartilajul articular
Intre diafiza si epifiza - metafiza
+ cartilaj de conjugare =
zona de creştere in lungime a
osului

Oasele late, oasele scurte

- tabliile - externă, internă =
os compact
- diploea –mijlocul piesei
osoase = os spongios
slif demineralizat
Reprezentare schematica a unei
sectiuni printr-un os lung cu
diferite aspecte microscopice :
sunt incluse arii de os compact și
de os spongios .
Zona centrala gri reprezinta
schema unei imagini
microradiografice , cu variatii de
densitate in raport cu gradul de
mineralizare a țesutului osos
Ţesutul osos compact / haversian
format din celule şi MEC care formează substanţa osoasă dispusă sub forma
lamelelor osoase - grosime 3-7μm;
lamelele se organizează sub trei aspecte histologice distincte:

1. Sisteme Havers
2. Sisteme interhaversiene
3. Linii cimentante

1. Sistemele Havers/osteoanele complete Canalele Havers

- formaţiuni cilindrice - Ø 1mm, lungime - câţiva mm - Ø 20-100μm
- tapetate de endost
- rezultate prin aranjarea concentrică a lamelelor osoase
- conţin ţesut conjunctiv lax, în care
complete în jurul unor canale centrale = canale Havers se găsesc unul-două vase de
sânge şi filete nervoase.
- direcţie longitudinală, paralelă cu axul lung al osului
- comunică între ele, cu suprafaţa
- formate dintr-un număr variabil (4-20) de lamele osoase liberă a osului şi cu canalul
medular central prin canale oblice
concentrice
sau perpendiculare pe axul lung al
- secţiune - transversală - inele concentrice centrate de osului - canale Volkmann.
canalul Havers
- longitudinală - lame paralele între ele şi paralele
cu canalul Havers.
Os șlefuit

Osteoplastele
- mici cavităţi în substanţa
osoasă a lamelelor -
adăpostesc celulele
osoase mature
- de la fiecare osteoplast
pornesc radiar, în toate
direcţiile, canalicule foarte
subţiri, care se ramifică şi
se anastomozează cu
canaliculele osteoplastelor
vecine.
2. Sistemele interhaversiene / sistemele
interstiţiale / osteoane incomplete
- formate - câteva lamele osoase
incomplete, de formă neregulată;
- iau naştere în timpul remodelării osoase,
- umplu spaţiul dintre sistemele Havers

3. Liniile cimentante
- structuri lamelare subţiri,
refringente şi eozinofile
- situate la limita dintre sistemele
Havers şi dintre acestea şi cele
interstiţiale;
= zone intens mineralizate, bogate în
matrice amorfă şi sărace în celule şi
fibre colagene, formate în timpul
remodelării osoase,
- rol în joncționarea sistemelor
haversiene și interhaversiene. Os demineralizat col. HE
Ţesutul osos spongios / trabecular
Format din lamele osoase care se grupează → travee / trabecule, căptuşite de endost
- se ramifică şi se anastomozează delimitând - areole osoase, care comunică între ele;
- areolele sunt ocupate de ţesut conjunctiv, vase, nervi şi măduvă osoasă.
- fiecare travee este formata din două-trei lamele osoase
- nutriţia celulelor osoase se face exclusiv prin difuziunea substanţelor din ţesutul conjunctiv areolar,
în travee neexistând canale Volkmann.

Marrow space
 HISTOARHITECTONIA UNUI OS LUNG

1. Periostul
-lamă de ţesut conjunctiv specializat,
prezent pe toate suprafeţele osoase, cu
excepţia
- celor acoperite de cartilaj articular
- în punctele de inserţie ale tendoanelor şi
ligamentelor.

prezintă - foiţă internă, osteogenetică, aici

iau nastere celulele osoase tinere
- foiţă externă bogat vascularizată,
formată din ţesut conjunctiv acelular; aici
vasele pătrund în interiorul osului prin
canalele Volkmann.

- fibre Sharpey - fascicule groase de fibre

colagene, care pătrund de la nivelul lamei
externe a periostului printre lamelele
interstiţiale
- rolul de ancorare a periostului la osul
subjacent.
2. Sistem circumferential (fundamental) extern - câteva lamele osoase complete,
concentrice, solidarizate de periost prin fibre Sharpey.

3. zona mijlocie - cea mai mare parte din grosimea diafizei, alcătuită din os lamelar compact
4. Sistem circumferential (fundamental) intern lamele osoase complete, concentrice situate in
profunzime, delimitand canalul medular central

5. endostul
căptuşeşte canalul medular
central, canalele Havers şi
cavităţile areolare ale epifizelor
= lamă subţire celulară :
celule osteoprogenitoare şi
osteoblaste – celule endostale
dispuse pe un singur rând.
 Elementele constitutive ale ţesutului osos
- substanța osoasa dispusă în lamele osoase
-țesut conjunctiv /
format din celule si MEC = Fibre +SF
1.Celulele osoase
I. celulele responsabile de sinteza substanţei osoase: - derivă din celula mezenchimală:
celulele osteoprogenitoare – celulele bordante (periostale sau endostale) - osteoblastele
şi osteocitele = stadii funcţionale diferite ale aceleiaşi celule

Schema filiatiei celulelor osoase

II. celule responsabile de remanierea substanţei osoase: osteoclastele

Sunt celule de tip monocitar – origine în măduva hematopoietică din celula cap de serie
CFU-GM
1.Celulele osteoprogenitoare / celule osteoprogene /
preosteoblaste
- elemente incomplet diferenţiate
capabile - de automultiplicare şi de diferenţiere spre osteoblaste
- şi biponteţialitate (se diferenţiază fie în osteoblaste, fie în condroblaste)
în osul matur se găsesc în pătura internă a periostului - celule periostale, în endostulul
canalului medular central, al canalelor Havers şi canalelor Volkmann - celule endostale şi la
nivelul cartilajului de creştere metafizar.
- active în perioadele de creştere osoasă, se pot reactiva în reparările post-lezionale ale
ţesutului osos când intră în diviziune sau se diferențiază dând naștere osteoblastelor
2. Celulele bordante - denumite tot celule periostale sau endostale
deoarece au aceeaşi localizare ca şi celulele osteoprogenitoare, de care nu pot fi
deosebite în MO.
- prezente în ariile unde ţesutul osos nu suferă fenomene de remaniere

Rol :
-sunt osteoblaste inactive, în repaus funcţional
- în perioadele de remaniere osoasă redevin active şi sintetizează matrice osoasă;
- incapabile de diviziune
- previn interacțiunea directă între ostoclaste și matricea osoasă în zonele unde nu
are loc remanieea osoasă
- participă la diferențierea osteoclastelor prin sinteza de OPG (osteoprotegerină) și
RANKL- (ligandul receptorului activatorului factorului nuclear kappa).
 3. Osteoblastele

sintetizează substanţă osoasă fie în osul în

formare fie în osul matur in timpul turnoverului

- în timpul sintezei active se distribuie sub

forma unei lame epitelioide continue de celule
la suprafata substantei osoase.
• formă cilindrică sau cubică
•polarizată

• MO - nucleul sferic, citoplasma intens

bazofilă; echipament enzimatic bogat
- reacţia histochimică pentru fosfataza acidă osteoblaste
+++
- reacţia PAS +
-mici vacuole intracitoplasmatice - conţin
precursori matriciali Osteoid = subs osoasa
nemineralizata

●intră în repaus se transformă in

celule bordante, vacuolele dispar şi
celula capătă o formă turtită
● dispar prin apoptoză
● se transformă în osteocite
 Rol:
ME - reticul endoplasmic, ribozomi liberi,
complexul Golgi, mici picături lipidice.
1- sintetiză MEC
- toate componentele organice ale
matricei extracelulare:
- colagen tip I
- GAG şi proteoglicani
- proteine de adeziune caracteristice
osului: osteopontina, osteonectina,
osteocalcina
-factori de creştere cu efect autocrin
sau paracrin

Ob

Osteoblast, ME
2 - activarea osteoclastelor:
- prin prezența Rc de suprafaţă pentru hormoni (parathormon)
si pt vitamine, citokine.
-prin sinteza :
- Factorului stimulator al osteoclastelor (RANKL)
- Colagenazei care depolimerizează lama de osteoid și expune
astfel matricea osoasă mineralizată la acțiunea osteoclastelor

Osteoblaste ME
 4.Osteocitele

•- principalele celule ale osului matur( 90–

95% din celulele osoase ,
•Tr[iesc cel mai mult, durata de via’[ peste 25
ani.
- găzduite în osteoplaste.

• MO - celule stelate, cu prelungiri ramificate

care pătrund în canalicule ce pornesc de la
nivelul corpului celular; se joncţionează între
ele prin joncţiuni gap.
- lipsite de capacitate mitotică: un osteoplast
conține un singur osteocit.
• între corpul osteocitului şi peretele
osteoplastului, ca şi în jurul prelungirilor
osteocitelor - spaţiu ultrafin
• Corpul celulei - aplatizat, lenticular, nucleul
situat central, ovoid, normocrom
Osteoplaste, os șlif
 osteocite

ME - organite mai puţin dezvoltate decât osteoblastul;

- cu cat sunt situate mai profund în lama osoasă, cu atât organitele
citoplasmatice sunt mai slab reprezentate (mai departe de suportul nutritiv)
Funcţia
1 - menţinere a matricei osoase, continuând activitatea de sinteză a
osteoblastelor.
Prelungirile lor se joncționează între ele, cu osteoblastele și cu celulele bordante
permițând transmiterea de molecule necesare menținerii funcției osului.
2 - în urma eliberării osteocitelor din osteoplaste, consecutiv resorbţiei osoase
osteoclastice, osteocitele suferă fenomenul de modulaţie, transformându-se în
osteoblaste active.

Osteoblast ↔ Osteocit
3. Rol în activarea osteoclastelor
- Se pare că apoptoza osteocitelor este un puternic factor declanșator al
activării osteoclastelor .
- Sunt capabile de sinteza macrophage colony-stimulating factor (M-CSF)
care stimulează sinteza monocitelor în măduvă.
- Exprimă RANKL, deci intervin în controlul osteoclastelor

4. Prin prezența lamei de lichid interstițial din canaliculi se creează un

sistem lacuno-interstițial prin intermediul căruia prelungirile osteocitelor
funcționează ca mecanoreceptori care determină presiunea ce se
exercită asupra osului , asigurând adaptarea osului la forțele mecanice
ce se exercită asupra sa.
5. Osteoclastele

- asigură remanierea şi înnoirea osoasă, pe

toată durata vieţii individului prin mobilizarea
MEC şi substituţia sa cu os nou format.
• Originea - în măduva hematoformatoare, din
celula cap de serie CFU-GM (colony forming
unite granulocyte-monocyte).
Preosteoclastele uninucleate sunt vehiculate de
sânge şi ajung în ţesutul osos unde fuzionează
→ osteoclastele multinucleate.
= mase sinciţiale enorme, multinucleate
- Ø până la 150 μm;
- conţin până la 50 de nuclei

• găzduite în cavităţi puţin adânci, lacune

Howship, situate la suprafaţa lamelelor osoase,
rezultatul activitătii lor de resorbtie osoasă.

• evidentă polaritate: nucleii spre marginea

liberă a lacunei , la polul opus, vecin lamelei
osoase, citoplasma emite prelungiri
asemănătoare unei "margini în perie".
OSTEOCLASTUL ACTIV
ME:
-marginea în perie - adiacent peretelui osos al lacunei,
membrana citoplasmatică prezintă un mare număr de
pliuri adânci ce conține o pompă de protoni - asociată
marginii în perie; pompează ioni de H+ în compartimentul
subosteoclastic.
- zona de sigilare sau zona clară a citoplasmei - la
periferie membrana citoplasmatică se mulează strâns pe
suprafaţa osoasă. Citoplasma din această zonă, lipsită de
organite, conţine o cantitate mare de actină; aici
osteoclastul se fixează pe suprafaţa mineralizată a osului
→ în interiorul lacunei ia naștere un microambient special
cu Ph acid care conţine marginea în perie, absolut
separată de restul suprafeţei osoase;
Citoplasma
numeroşi nuclei în zona bazală, la polul opus marginii în
perie fiecare flancat de multiple complexe Golgi,
mitocondrii şi RER Activ numai pe matrice mineralizată
vezicule - între zona bazală şi marginea în perie
ROL - sintetizează fosfatază acidă şi enzime lizozomale, care se deplasează în veziculele de
transport spre franjurii marginii în perie, sunt eliberate în compartimentul subosteoclastic,
în lacuna Howship = lizozom extracelular.
După dizolvarea sărurilor minerale OC preia substanțele organice (colagenul) care este
fagocitat și transportat prin vezicule de transport citoplasmatic - transcitoza - la polul liber al
celulei.
Ca 2+ajunge în sânge → refacerea calcemiei.
 OSTEOCLASTUL ÎN REPAUS
-marginea în perie se retrage
-modularea activităţii osteoclastului sub control
hormonal:
Osteteocitele prezintă Rc pentru calcitonină care
suprimă resorbţia osoasă
Parathormonul - acţionează indirect, prin intermediul
factorului de stimulare al osteoclastelor produs de
osteoblaste, care prezinta Rc pt parathormon si
stimuleaza activitatea osteoclastelor.
 Reprezentarea schematică a interelaţiilor dintre celulele osoase

Activarea osteoclastului (Oc) are loc o dată cu legarea RANKL produs de OB de receptorul său
RANK prezent pe membrana precursorilor osteocastici.
Oc devine polarizat şi se produce reorganizarea scheletului său, cu apariţia marginii în perie (RB) şi
a zonei clare (CZ) situată în zona care separă lacuna Howship (LH) unde are loc resorbţia osoasă,
de restul lamelei osoase.
Se produce dizolvarea cristalelor de hidroxiapatită şi ulterior a matricei organice sub acţiunea
catepsinei şi a metaloproteinazei 9.
Efrina B 2 (Eph2) prezentă pe membrana Oc se leagă de ephrina B4 (Eph4) de pe OB şi induce
activarea sa şi inhibiţia Oc.
Ob produc de asemenea RANKL (activează Oc) şi osteoprotegerină (OPG) care inhibă Oc.
Ob sintetizează colaganul tip I (col 1) şi proteinele noncolagenice: osteocalcina (OCN ) ,
osteopontina (OPN) şi osteonectina (OSN), sialoproteinele osoase (BSP) şi proteinele
morfogenetice osoase (BMP).
Ostocitele (Ot) sunt localizate în lacune (osteoplaste ) mărginite de matrice mineralizată (B) iar
prelungiriule lor din canaliculii osoşi se joncţioneaă prin joncţiuni tip GAP (formate mai ales din
conexină), dar şi cu Ob şi celule bordante (BLC + bone lining cells ).
Ot produc şi ele RANKL care stimulează osteoclastogeneza şi OPG care inhibă osteoclastogeneza
dar şi alţi doi factori care scad activitatea Ob.
 2. Matricea extracelulară
- matricea organică - 35% din masa uscată a osului
- săruri minerale - 65%
Matricea organică
Conține - GAG: condroitin sulfat, keratan sulfat şi acid hialuronic,
- proteoglicani
 acidofilă, slab metacromatică şi PAS +
 Proteine : colagen (fibrilar), proteine necolagenice, proteine specifice:
osteocalcina, osteopontina şi sialoproteina osoasă

Fibrele: colagen tip I, striaţie transversală periodică de 67nm;

- Ø - 50-70 nm.
In osul matur – fibrele prezintă dispoziţie foarte ordonată: paralele între ele
în interiorul unei lamele, iar între lamelele concentrice succesive dispoziţia
lor se schimbă; direcţie helicoidală în raport cu axul lung al osteonului
 fenomen optic : “cruce de Malta“ în lumina polarizată

Matricea minerală
depozite inframicroscopice de fosfat tricalcic =
cristale de hidroxiapatită.
formă - bastonaşe cu lungimea de 40 nm şi grosime de 3 nm,
distribuite la intervale regulate de 60-70 nm de-a lungul şi printre
fibrilele colagene.
Conțin citrat şi carbonat de calciu, dispuse în structura sau la
suprafaţa cristalelor de hidroxiapatită

Osul este un depozit de ioni - de sodiu şi de magneziu.

- fluor - concentrația din os depinde de
concentraţia fluorurilor în apă şi alimente