FUNCTIILE ACIZILOR NUCLEICI ARN-ul, prin cele 3 tipuri mesager de transport si ribozom., detine functii importante in sinteza proteica.

ADN-ului i se pot atribui urmatoarele functii: -functie autocatalitica prin care ADN dirijeaza propria replica -heterocatalitica prin care ADN dirijeaza sinteza ARN -in variabilitate datorita capacitatii lui de a suferi fenomene de recombinare si de mutatie Cea mai importanta: procesul de replicare Replicarea ADN ului are loc in stadiul de sinteza, notat S, al interfazei. In acest proces, dintr o molecula parentala de ADN rezulta 2 molecule identice intre ele si identice cu molecula parentala. Replicarea decurge dupa un model semiconservativ in care are loc sinteza pe modelul fiecarei catene din dublul helix denumite catene sablon/matrita a cate unei noi catene complementare denumita catena replica/nou sintetizata. Schematic, cele 2 catene din dublul helix se separa asemanator deschiderii unui fermoar rezultand o structura in forma literei Y denumita furca de replicare. La eucariote, datorita dimensiunii mari a genomuli si asocierii ADN-ului cu proteine, viteza de replicare de cca 50 nucleotide/sec este mult mai mica decat la procariote (500nucleotide/sec), fapt explicat de molecula de ADN a procariotelor care este asa zisa molecula goala, nefiind ADN ul asociat cu proteine(ritm rapid, timp mai scurt). Daca replicarea la eucariote ar debuta dintr-un capat al catenei si s ar desfasura pana la capatul opus, ar fi necesar un timp de cca 500h. In realitate, dureaza 6-8h, ceea ce inseamna ca la eucariote acest proces debuteaza in mai multe puncte de origine ale rreplicarii. Punctele de origine ale replicarii, denumite si repliconi, corespund unor secvente de ADN bogate in PB-uri(perechi de baze adenina-timina care prezentand 2 legaturi de H pot fi denaturate fiziologic mai usor). In structura repliconului, bazele A,T sunt situate in centrul originii de replicare si sunt flancate de PB uri guanine-citozina care prezinta 3 legaturi de H ce confera o mai mare stabilitate. La nivelul fiecarei origini de replicare, procesul de replicare progreseaza bidirectional, dupa care, pe masura ce repliconii se intalnesc, acestia fuzioneaza pana cand intreaga molecula este replicata. In procesul de replicare participa un complex multienzimatic denumit aparat/masina de replicare(stiintific denumit replison). Enzime: helicaza, topoizomeraza, proteine SSB, primaza, polimeraza, ligaza. Procesul de replicare incepe prin actiunea helicazei care se ataseaza la nivelul originii de replicare folosind energia furnizata de ATP si avand rolul de a separa cele 2 catene din dublul helix. Topoizomeraza este enzima care determina sectiuni la nivelul uneia sau ambelor catene, mai exact la nivelul axului fosfodiesteric, determinand relaxarea dublului helix, dupa care tot ea e cea care uneste capetele de rupture. Enzima actioneaza in aval de helicaza, permitandu i sa avanseze pe catena de ADN. Daca nu ar interveni topoizomeraza, helicazaar determina o super tensionare (rasucire) a dublului helix si nu ar mai putea avansa pe catena.

Exista 2 tipuri de izomeraze: - de tip I, care sectioneaza o singura catena - de tip II care determina sectiuni simultan in ambele catene ale dublului helix Proteinele de legare la o monocatena (SSB) sunt proteine care se ataseaza la fiecare monocatena si care au rolul de a impiedica imperecherea bazelor complementare si refacerea structurii dublucatenare mentinand starea de monocatene. Polimerazele prezinta 2 caracteristici foarte importante: - ele actioneaza intotdeauna in directia 5-3 prin adaugarea de nucleotide la capatul liber 3 hidroxil al nucleotidului dj existent pe catena in curs de formare - nu sunt capabile sa initieze sinteza unei noi catene ci doar sa adauge nucleotide la o secventa deja sintetizata Primaza-enzima care determina sinteza unei secvente oligonucleotidice de ARN formata din 3 pana la 10 nucleotide denumita amorsa/primer. Dupa sinteza primer ului intervine polimeraza care adauga la capatul 3-OH nucleotide pana se sintetizeaza ADN ul. Dupa ce si inceteaza activitatea, complexul primaza-polimeraza este indepartat, primerul este degradat prin hidroliza enzimatica si inlocuit cu ADN. Replicarea se incheie prin actiunea ligazei care are rolul de a indeparta golurile de pe catena nou sintetizata. Replicarea nu se realizeaza sincron pe ambele pe ambele catene deoarece sunt antiparalele, iar polimeraza actioneaza doar in directia 5-3 corespunzatoare directiei unei singure catene. Astfel, vorbim de o catena cu directia 5-3denumita catena conducatoare/directoare/avansata pe care sinteza se realizeaza rapid si continuu si pentru care este necesara sinteza unui singur primer. Pe catena decalata/intarziata/succesoare sinteza se realizeaza lent si discontinuu pe fragmente care s.n. fragmente Okazaki. Sinteza fiecarui fragment Okazaki necesita sinteza a cate unui primer. Pe aceasta catena fragmentele Okazaki, dupa indepartarea primerilor si inlocuirea lor cu ADN, sunt unite cu ajutorul ligazei. Sumarizare: Replicarea are loc in urmatoarele etape: 1.Separarea monocatenelor din dublul helix cu ajutorul helicazei si polimerazei 2.Mentinerea in stare de monocatene cu ajutorul SSB urilor 3.Replicarea asincrona pe ceele 2 catene conducatoare si decalata 4.Dupa formarea celor 2 molecule fiice, acestea se rasucesc formand dublul helix. De a lungul timpului au fost descrise 3 modele de replicare: - modelul dispersiv prin care moleculele fiice rezultate prezentau o structura in mozaic, atat ADN vechi de pe matrita, cat si ADN nou sintetizat - modelul conservativ- din molecula parentala rezulta o molecula fiica identica cu cea parentala si o molecula fiica rezultata din catene nou sintetizate - primele 2 modele sunt gresite, modelul conservative fiind cel corect-din molecula parentala rezulta molecule fiice, fiecare prezentand o catena veche, matrita, si o catena nou sintetizata Dovezi ale replicarii semiconservative. Experimentul Meselsohn si Stahl Bacteria Escherichiacoli a faost crescuta atat pe un mediu de clorura de amoniu cu N14 cat si pe un mediu de NH4Cl cu izotpul N15. Prin analiza celor 2 tipuri de ADN, respectiv izolare, purificare si centrifugare, s a dovedit ca ADN-ul cu N14 prezenta o banda in partea superioara a tubului de centrifuga, iar la ADN ul cu N15, banda aparea la baza tubului de centrifuga.

Dupa ce bacteria a fost crescuta pe mediu cu azot greu (N15), a fost transferata pe mediu cu N14 si a fost crescuta generatii succesive, analizandu se ADN ul pentru fiecare generatie. O generatie la Escherichiacoli, adica timpul necesar unei replicari a ADN ului dureaza 90 min. Rezultatele obtinute au fost: - dupa I generatie s a obtinut 100% ADN hibrid in a carui structura catena matrita prezenta N15 si catena nou sintetizata N14 - dupa a II-a generatie 50% ADN hibrid si 50% ADN cu N14 - dupa a III-a generatie 25% ADN hibrid si 75% ADN cu N14 % de ADN hibrid scadea la Denaturarea si renaturarea ADN ului Daca molecula de ADN este supusa unor tempeeraturi ridicate(70-95 grade) sau unor concentratii saline crescute, atunci are loc separarea catenelor rezultand ADN denaturat. Daca monocatenele sunt supuse unor raciri lente, ele au capacitatea de a se reuni pe baza de complementaritate refacand structura dublucatenara si rezultand ADN renaturat. Daca monocatenele sunt racite brusc, ele raman in stare monocatenara, fara capacitate de a se reuni. Temperatura de denaturare a ADN ului este specifica fiecarei specii si depinde in sensul ca este proportionala cu % perechilor de baze G-C(cu cat sunt mai abundente, cu atat temperatura mai crescuta).