REFERAT LA BIOLOGIE

Tema: Acizii nucleici

Motivația alegerii temei: Dorinţa de documentare în legatură cu acest subiect

Dezbaterea temei:
Acizii nucleici sunt macromolecule care conţin codificată în structura lor informaţia
genetică a vieţii. Cei doi acizi nucleici sunt ADN-ul şi respectiv ARN-ul. Acizii nucleici sunt
polimeri ai nucleotidelor. Ştiinţa care se ocupă cu studiul acizilor nucleici se numeşte
genetică.

ADN-ul
ADN-ul este cel mai complex şi mai cunoscut
dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de
ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o
singură ,,panglică”, ADN-ul este policatenar,
alcătuit din două catene (panglici). O catenă de
ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide.
Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă.
Fiecare nucleotidă este formată din trei componente:
o glucidă cu cinci atomi de carbon denumită pentoză,
un rest de acid fosforic, denumit şi grup fosfat
şi o bază azotată.
Pentoza specifică ADN-ului este dezoxiriboza.
Bazele azotate sunt de două feluri: purinice
şi pirimidinice. Cele două baze purinice sunt
adenina şi guanina, iar bazele pirimidinice sunt
citozina şi timina. Pentozele şi grupările fosfat
alcătuiesc catenele, iar bazele azotate unesc cele două
catene.
Structura ADN poate fi comparată cu o scară, bazele azotate reprezintând treptele, iar
pentozele şi grupările fosfat reprezintând balustradele. Bazele azotate se unesc în modul următor:
adenina cu timina, iar guanina cu citozina. Ordinea în care sunt aşezate bazele azotate contribuie
la codificarea informaţiei genetice.
ADN-ul conţine zone numite gene. Fiecare genă determină anumite caracteristici ale
organismului. O genă poate determina una sau mai multe dintre caracteristicile organismului.
Prin modificări produse la nivelul genelor apar mutaţiile genetice. Trei perechi de baze azotate
formează un codon. Fiecare codon codifică un anumit aminoacid. Mai mulţi codoni determină
sinteza unei anumite proteine. Proteina va fi sintetizată din aminoacizi codificaţi de către codoni,
iar ordinea aminoacizilor în lanţul de aminoacizi a unei proteine va fi aceea a codonilor care-i
codifică. În timpul diviziuni celulare are loc replicarea ADN-ului, cele două catene se separă, iar
fiecare catenă are capacitatea de a da naştere unei catene pereche, complementare. Astfel, din
fiecare moleculă de ADN rezultă două molecule de ADN identice. Ulterior, din celula-mamă se
formează două celule-fiice.

ARN-ul
ARN-ul prezintă unele deosebiri faţă de ADN: pentoza specifică ARN-ului este riboza,
timina, bază azotată specifică ADN-ului, este înlocuită cu uracilul, iar deosebirea cea mai
importantă privitoare la structura ARN faţă de cea a ADN-ului este faptul că ARN-ul este
monocatenar, spre deosebire de ADN. ARN-ul are şi un rol foarte important în sinteza proteică
(după cum am menţionat şi în articolul anterior).

Genetică şi evoluţionism
Prin modificări apărute în structura ADN-ului se produc mutaţiile genetice. Mutaţiile sunt
produse prin acţiunea unor diverşi factori asupra materialului genetic. Factorii care produc
mutaţii se numesc factori mutageni. Exemple de factori mutageni sunt iperita (gaz de luptă
folosit în timpul Primului Război Mondial), viruşii, viroizii, anumite substanţe chimice etc.Unele
mutaţii pot fi utile organismului care le dobândeşte, iar altele pot fi dăunătoare; unele mutaţii pot
fi transmise de către organismul care le-a dobândit urmaşilor, iar altele nu sunt transmise
urmaşilor. Astfel, mutaţiile care sunt transmise urmaşilor contribuie la conferirea unor noi
caracteristici speciei, aceste caracteristici putând contribui la supravieţuirea sau dispariţia speciei.
Mutaţiile pot duce şi la apariţia unor noi specii.
Concluzie:
Trăsăturile ereditare se caracterizează prin capacitatea de a se transmite de la o generaţie
la cealaltă. Caracterele ereditare sunt determinate de “factorii” genetici, iar totalitatea acestora
alcătuiesc genotipul unui organism. În timpul vieţii oricărui organism genotipul acestuia
funcţionează (adică se exprimă), iar din interacţiunea genotipului cu mediul rezultă manifestarea
“vizibilă”, denumită fenotip. Toate funcţiile unui organism, fie el unicelular, fie pluricelular, sunt
îndeplinite cu ajutorul materialului genetic. Genetica este ştiinţa care studiază caracterele
ereditare ale organismelor, structura şi funcţionarea acestora, modul în care se transmit la
descendenţi. Datorită dezvoltării tehnicilor de studiu în ultimii douăzeci de ani, în prezent
genetica este reprezentată de un complex întreg de ştiinţe, de la citogenetică clasică, până la
inginerie genetică. Setul complet de informaţie genetică dintr-un organism poartă numele de
genom. Cercetările desfăşurate pe întindere de aproape un secol au demonstrat că toate
organismele descrise pe Terra până în prezent au genom format din acizi nucleici. Mai mult
decât atât, la toate organismele, atât cele procariote, cât şi cele eucariote, au genomul format din
ADN. Se poate deci spune că molecula ADN reprezintă materialul genetic aproape universal pe
Pământ. O excepţie notabilă o reprezintă anumite virusuri, la care materialul genetic este
reprezentat de molecule ARN.

Biografie/Webografie:
1) Dicționarul enciclopedic român (1962-1966)
2) https://www.scientia.ro/biologie/71-concepte-fundamentale-din-biologie/2359-acizii-
nucleici-5.html
3) Biochimie medicala - Aurora Popescu, 2002