-Genomul UmanStoica Georgiana-Stefania

Clasa a-XII a C
Colegiul National Nicolae Grigorescu Campina

Genomul uman
Dac am putea cltori n interiorul corpului nostru, ntr-o celul, am vedea 23 de
perechi de cromozomi mpachetai ntr-un nucleu. Fiecare cromozom conine o lung
spiral de ADN (DNA) (asemntoare unei scri).
Dac ADN-ul din toi cromozomii unei celule ar fi desfurat i pus cap la cap sar obine un ir de atomi a crui lungime ar atinge aproximativ doi metri.
Dubla spirala a ADN-ului conine patru tipuri de blocuri de construcie
(notate A, T, C, G). Un A se mperecheaz ntotdeauna cu un T i un C cu un G. ADN-ul
codeaz cu doar patru litere informaia necesar pentru a face fiecare parte a corpului
nostru. Fiecare dintre sutele noastre de gene codific o anumit parte.
p-ARN (RNA-preliminaries) copiaz informaia unei gene ntr-o
molecul mesager: ARN-mesager, notat mARN (mRNA). Blocurile de construcie ale
mARN i ADN se numesc baze. Bazele unei secvene de ADN specific ordinea bazelor
unei secvene de mARN. ADN-ul st numai n interiorul nucleului. mARN cltorete n
citoplasm. Acolo, o main de fcut proteine numit ribozom poate citi mARN pentru a
face o anumit protein.
Fiecare trei baze a mARN codific un aminoacid. Proteinele sunt fcute din
aminoacizi. Molecula tARN (transfer RNA) traduce limbajul ADN i mARN n limbajul
proteinelor. Molecula tARN aduce aminoacidul potrivit i ribozomul i leag mpreun
construind astfel proteina.

Genomul uman - Complementul cromozomial uman

Genomul uman este compus din:
- 99.9995 ADN nuclear, prezent in nucleu
- 0.0005 ADN mitocondrial, aflat in mitocondrii(organite mari cu membrana dubla, cu rol
in descompunerea proteinelor, grasimilor, hidrocarburilor, controleaza nivelul apei si altor
materii celulalre)
ADN-ul nuclear constituie informatia genetica esentiala iar cel mitocondrial
contine informatia necesara functiilor specifice acestor organite - mitocondriile.
Genomul uman este caracterizat de 24 de tipuri diferite de molecule de ADN bicatenar,
fiecare legat de proteine histonice si non-histonice, constituind 24 de tipuri de
cromozomi.Aceste 24 de tipuri de cromozomi diferiti sunt clasificati in 22 de cromozomi
autozomi si 2 cromozomi heterozomi sau cromozomi sexuali - X si Y.
Fiecare tip de cromozom prezinta variatii specifice regionale in compozitia si
frecventa tipurilor de nucleotide.Aceasta variatie, impreuna cu variatia gradului de
condesare a cromatinei este specifica fiecarui tip de cromozom si sta la baza indentificarii
prin tehnica bandarii, utila in identificarea cromozilor cu ajutorul unor coloranti specifici.
Complementul cromozomial uman este alcatuit din 46 de cromozomi (23 de
perechi)
2n=46 cromozomi
n=23 perechi
- 22 de perechi - cromozomi somatici (autozomi)

- 1 pereche - cromozomi sexuali ( heterozomi) - XX (ovule) XY (spermatozoizi)

Celulele somatice contin 2 seturi de cromozomi iar celulele gametici doar un set de
cromozomi.

Tipuri de cromozomi
Folosind tehnica bandarii cromozomii au fost impartiti in 7 grupe.Ordonarea pe
perechi si grupe a cromozomilor unei celule diploide in functie de dimensiuni, forma,
plasarea centromerului
GRUPA A
- cromozii cei mai mari
- perechile 1-3
- metacentrici
GRUPA B
- cromozomii mari
- perechile 4-5
- submetacentrici
GRUPA C
- cromozomii mijlocii
- perechile 6-12
- submetacentrici
GRUPA D
- cromozomii medii
- perechile 13-15
- acrocentrici, au sateliti
GRUPA E
- cromozomii scurti
- perechile 16-18
- metacentrici, submetacentrici
GRUPA F
- cromozomii scurti
- perechile 19-20
- metacentrici
GRUPA G
- cromozomii foarte scurti
- perechile 21-22
- acrocentrici
Cromozomul X apartine grupei C, iar cromozomul Y apartine grupei G. Intregul
set de cromozomi caracteristici speciei numit si complement cromozimial, sta la baza
alcatuirii cariotipului.
Genotipul uman este alcatuit din 80.000-100.000 de gene ce insumeaza
in jur de 3 miliarde de nucleotide. Aceasta complexitate este ilustrata si de capacitatea
organismului uman de a sintetiza aproximativ 80.000 de proteine diferite.
Genele umane variaza intre limite largi ca lungime,cuprinzand adesea sute de
baze insa doar despre aprox. 10% din genom se stie ca include secventele codificatoare
ale proteinelor (exoni). Intercalate cu genele se gasesc numeroase secvente
noninformationale (introni). Aflarea de noi informatii asupra structurii genelor si a
functiilor acestora impunea o cunoastere detaliata a codului genetic. Astfel a demarat

Proiectul Genomului Uman--Human Genome Project (HGP).

Initiat in 1990 in SUA de catre Department of Energy (DOE) si National Institutes of
Health (NIH) , beneficiind de o finantare considerabila (3 miliarde $), programul a fost
estimat sa se intinda pe 15 ani. Obiectivele principale ale acestui program sunt:
-sa identifice cele aproximativ 100.000 de gene din ADN-ul uman
-sa determine secventa celor 3 miliarde de perechi de baze azotate ce alcatuiesc ADN-ul
uman, cu precizia de o eroare estimata/10.000 de baze
-stocarea informatiei obtinute intr-o baza de date
-dezvoltarea metodelor si tehnologiilor pentru studiul acestor date
Una dintre ideile de baza era sa se inceapa cu alcatuirea unei harti a
cromozomilor, pe care sa fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la
fiecare doua milioane de baze (in medie). Marcatorul este orice sectiune scurta a unui
ADN care poate fi recunoscuta printr-o sectiune asociata a carei secventa este cunoscuta.
Din cauza modului in care sunt legate cele doua spirale ale ADN-ului,fiecare segment are
un singur complement. Daca acel complement este dat, segmentul poate fi
recunoscut.Exista deja banci de gene care detin complementele unor secvente cunoscute
de ADN.
Primii doi ani au fost consacrati gasirii acestor marcatori-index. Cercetarile au
avut utilitate imediata, ducand la crearea unei harti mai detaliate si usurand munca de
cauta-re a unei anumite gene.
Acest prim succes a determinat cresterea numarului de participanti la HGP
implicandu-se europenii( centrul Sanger din Marea Britanie, laboratoare din Franta si
Germania) si Japonia. O data cu atingerea acestui scop intermediar (o ''ciorna'' a
proiectului) s-a stabilit o noua directie de cercetare. Complexitatea extraordinara a
proiectului face necesara participarea cercetatorilor din domenii variate: biologie,
informatica, chimie, matematica, fizica, inginerie aplicata,etc.
Una din noile metode de cercetare o constituie studiul comparat al genotipurilor.
Functiile genelor umane si a altor zone ale ADN-ului sunt deseori puse in evidenta prin
studiul comparat al secventelor corespunzatoare la alte specii. Pentru asemenea
comparatii, cercetatorii au obtinut secvente complete pentru speciile Escherichia coli,
Saccharomyces cerevisiae si Caenorhabditis elegans. Sunt spre finalizare genotipurile
Drosophilei si a soarecelui de laborator.
Toate acestea constituie pasi importanti in biologie,savantii comparand genotipuri
complete, ceea ce va duce la noi puncte de vedere asupra evolutiei biochimice, a
metabolismului si a fiziologiei.
Aplicatii prezente si potentiale ale cercetarilor HGP
Medicina moleculara
--diagnostic imbunatatit
--detectarea din timp a predispozitiei spre o anumita boala
--terapie genica avansata
--control mai eficient al actiunii medicamentelor
Tehnologiile promovate de HGP incep sa aiba un impact profund asupra cercetarii
biomedicale si promit sa revolutioneze un spectru larg al cercetarii biologice si
medicinii clinice. Hartile cromozomiale de mai mare acuratete au ajutat la
localizarea genelor implicate in numeroase boli genetice (distrofia myotonica,

Alzheimer, unele cancere genetice,etc.)

Noua medicina moleculara se va caracteriza nu atat prin tratarea
simptomelor cat prin cautarea cauzelor fundamentale ale bolii. Noi medicamente si
inlocuirea genelor defecte prin terapie genica vor deschide alte perspective in
tratamentul unor boli azi incurabile.
Microbiologie
In 1994 a aparut MGP (Microbial Genome Project) care are ca scop
identificarea sistemelor microbiologice cu potential util (sisteme fotosintetizatoare,
organisme care pot metaboliza deseuri, enzime care pot mari randamentul unor
procese industriale, biocombustibili, etc.).Aplicatiile actuale sunt dintre cele mai
diverse:agenti coagulanti in industria branzeturilor, inalbirea hartiei, indepartarea
rujului de pe pahare, schimbarea aspectului tesaturilor, antiaglutinogeni in industria
alimentara...
Deasemenea se va ajunge la o intelegere aprofundata a interactiunilor biologice, a
evolutionismului si la determinarea punctelor critice din ecosisteme.
Bioarheologie, Antropologie, Evolutionism,
--corelare cu diferitele evenimente istorice
--urmarirea migratiilor umane pe baza studierii cromozomului Y
--noi date despre relatiile intre archaebacterii-eucariote-procariote
Medicina legala
--identificarea suspectilor pe baza probelor biologice
--identificarea victimelor catastrofelor/crimelor
--stabilirea paternitatii si a altor relatii de rudenie
Diferite identificari
--gasirea speciilor in pericol pe baza analizei genetice
--identificarea bacteriilor/organismelor care pot polua apa, aerul, solul, hrana.
--compatibilitatea donor-primitor de organe
--pedigree pentru diferite animale
--autentificarea vinurilor, a caviarului
Agricultura, cresterea animalelor, bioprocesare
--obtinerea de culturi mai rezistente la boli, insecte, seceta
--animale mai productive si mai sanatoase
--biopesticide
--obtinerea de produse mai nutritive
--incorporarea unor vaccinuri in mancare
--organisme transgenice si mutatii controlate
--depoluarea zonelor prin cultivarea plantelor modificate genetic si care au
capacitatea de a metaboliza toxinele
Proiectul Genomului uman este o cale de a explora celulele corpului
nostru.Aproape toate celulele noastre (celulele musculare care ne fac s zmbim,
celulele creierului care percep umorul i lucrurile ce ne nconjoar, celulele ochilor
notrii care capteaz informaia optic i o transmit creierului) conin un set complet al
genelor noastre.

Descoperiri
Cine a fost prima oara, oul sau gaina? Cercetatorii au raspuns unei intrebari
similare si mult mai relevante: care dintre miile de portiuni lungi din ADN-ul genomului
uman a fost primul? Si care sunt duplicatele?
Raspunsurile, publicate online in revista Nature Genetics", prezinta prima istorie
evolutiva a duplicatelor din genomul uman, ce sunt partial responsabile atat pentru boli
cat si pentru inovatiile genetice recente. Acest studiu marcheaza un pas semnificativ spre
o mai buna intelegere a modificarilor genomice ce au pavat calea spre omul modern si
cand au avut loc aceste duplicari.
Genomii au o abilitate remarcabila in a copia o portiune lunga de ADN dintr-un
cromozom si sa o insere in alta regiune a sa. Bucatile rezultate de ADN ce se repeta,
numite duplicari segmentale"- prezinta multe secrete evolutionare si descoperirea lor
reprezinta o provocare biologica cu implicatii atat asupra medicinei cat si asupra
intelegerii evolutiei.
In trecut, caile foarte complexe ale duplicarii ADN-ului, incluzand si duplicarile
din duplicari, au prevenit constructia unei istorii evolutionare a acestor duplicari de ADN.
Pentru a sparge codul duplicarii si a determina care dintre segmentele de ADN sunt
originale ( duplicate ancestrale) si care sunt copii ( duplicate derivate), cercetatorii au
analizat algoritmul biologic si genomii comparativi. Identificarea duplicatelor originale
este o pre-conditie pentru a intelege ce face genomul uman sa fie instabil", afirma Pavel
Pevzner, profesor ce a modificat algoritmul genomic al tehnicii de asamblare pentru a
strica mozaicul de portiuni de ADN ce se repeta si pentru a identifica secventa originala.
Selectia naturala, genomul uman si predispozitia la anumite boli
Procesul de selectie naturala este responsabil de diversitatea populatiilor umane
moderne dar si de sensibilitatea lor la anumite boli, conform unui studiu asupra
genomului uman realizat de cercetatori de la Institutul Pasteur din Paris, informeaza AFP
receptionata de Rompres.
Diferentele in ceea ce priveste culoarea parului, talia sau sensibilitatea la
anumite maladii, diferente observate intre tipurile de populatii umane in prezent, sunt
rezultatul unui proces de adaptare la mediu, conform acestei vaste analize a genomului
publicata duminica in varianta online a revistei Nature Genetics.
``Este pentru prima oara cand un studiu la scara al genomului demonstreaza
faptul ca selectia naturala a participat in procesul de diferentiere al populatiilor umane si
la adaptarea lor la mediul de viata``, a comentat pentru AFP Lluis Quintana-Murci de la
Departamentul pentru genetica evolutiva umana de la Institutul Pasteur.
Acest studiu a permis identificare a 582 de gene umane care variaza intre diferitele
populatii. Aceste gene s-au specializat, devenind diferite pe parcursul unui interval
cuprins intre 60.000 si 10.000 de ani.
O anumita parte dintre aceste gene sunt responsabile de diferentele fizice pigmentarea pielii, par etc. - in timp ce alte gene sunt responsabile de felul in care
reactioneaza organismul in contact cu diferiti agenti patogeni - spre exemplu o mutatie a
genei CR1 care se regaseste la 85% din populatia africana, dar este absenta din bagajul
genetic al europenilor si asiaticilor, are rolul de protectie impotriva unor forme severe de

paludism (boala parazitara provocata de infestarea cu hematozoare, organisme

unicelulare din familia protozoare din genul Plasmodium).
De asemenea, o buna adaptare a organismului la un regim alimentar relativ frugal
poate fi cauza unei vulnerabilitati mai mari in fata obezitatii si hipertensiunii arteriale la
populatia americana de origine africana.
Acest studiu a fost realizat cu ajutorul datelor puse la dispozitie de consortiul public
international `HapMap`. Oamenii de stiinta au analizat datele genetice culese de la 210
indivizi reprezentativi pentru toate populatiile umane din lume.
Dieta schimba genomul uman
O echipa de americani sustine ca alimentatia este responsabila de unele variatii ale
genomului uman.
"E posibil ca oamenii sa evolueze pina la etapa in care vor minca tot ce isi doresc
si vor ramine totusi slabi si zvelti?", se intreaba Nicholas Wade, in debutul unui articol
publicat in editia de luni a cotidianului "The New York Times". Oamenii de stiinta spun
ca intrebarea nu e chiar atit de deplasata: genomul uman raspunde la schimbarile din
dieta, chiar daca pentru asta are nevoie de mai multe generatii.
Locuitorii tarilor cu o dieta bogata in amidon produc o cantitate mult mai mare de
enzima amilaza, care transforma amidonul in glucide, decit persoanele care nu maninca
produse pe baza de amidon.
Cauza acestui surplus este evolutia, arata echipa de cercetatori condusa de
geneticianul George H. Perry de la Universitatea de stat Arizona si de paleoantropologul
Nathaniel J. Dominy de la Universitatea din California. Rezultatele cercetarii lor au fost
anuntate saptamina trecuta in jurnalul stiintific Nature Genetics.
In 2004, geneticienii si-au dat seama ca surplusul unei anumite gene constituia o
forma de variatie a genomului uman. Pina acum, aparitia extra-copiilor a fost considerata
o greseala in procesul de duplicare, iar efectul acestui fenomen a ramas necunoscut.
Surplusul genei amilaza este primul care incepe sa fie inteles. El exista datorita selectiei
naturale, potrivit testului genetic realizat de americani.
Presiunea selectiei a avut loc cind oamenii au inceput sa cultive cereale, la inceputul
revolutiei neolitice, acum 10.000 de ani sau chiar mai devreme, explica cercetatorii.
Paleoantropologii s-au intrebat mult timp ce s-a schimbat in dieta primatelor, bazata pe
fructe si nuci, si cum a reusit ea sa sustina, in cazul oamenilor, un creier de trei ori mai
mare decit al cimpanzeilor. Tesutul neuronal are nevoie de cantitati mari de energie, iar
prima teorie a fost aceea ca oamenii au inceput sa manince carne acum 2,5 milioane de
ani, cind volumul creierului a inceput sa creasca. O alta posibilitate ar fi insa ca extranutrientii sa fi provenit de la amidon. "Abilitatea oamenilor de a digera cartofi ar putea
explica succesul nostru pe aceasta planeta", traduc jurnalistii de la BBC News
descoperirea americanilor.
In momentul in care oamenii au inceput sa traiasca in spatii deschise, dieta lor a
inceput sa includa si plante subterane, care contineau amidon. Pentru a sustine aceasta
idee, doctorul in paleoantropologie Nathaniel Dominy spune ca dintii primilor oameni nu
erau inca apti pentru carne. El sustine ca gena amilaza din genomul uman a inceput sa se
extinda acum 200.000 de ani.
Concluzia americanilor s-a bazat pe compararea genomilor japonezilor si ai yakutilor - o
natie siberiana care maninca numai reni. Perry recunoaste insa ca nu poate stabili daca

japonezii si-au cistigat surplusul de gene prin dieta bogata in amidon sau yakutii si le-au
pierdut intre timp pe ale lor.
John Dupr, profesor in filosofia stiintelor la Universitatea Exeter din Marea
Britanie, crede ca e nevoie de multa precautie in interpretarea datelor. "Multe lucruri
difera intre noi si stramosii nostri. E dubios sa spui ca una dintre aceste diferente, relative
de altfel in evolutie, este fundamentala. Cercetarea genei amilaza este interesanta insa.
Este un indiciu bun pentru ceea ce ar trebui sa incepem sa apreciem mai mult - utilitatea
genomului", spune profesorul britanic pentru BBC.
Unele companii au inceput deja sa exploateze legatura dintre dieta si gene, chiar
daca aceasta este inca la inceputurile explicarii ei teoretice. "Relevanta lor este limitata,
pentru ca genele sint indicatori slabi pentru riscul individual", a declarat doctorul Helene
Wallace, de la Gene-watch din Marea Britanie, citata de "The Independent". Firmele vind
insa cu succes testele genetice pe Internet, combinindu-le cu sfaturi pentru dieta si
suplimente.
Genomul fiecarui individ se schimba pe parcursul vietii sub efectul unor
factori de mediu sau care tin de alimentatie, fapt care explica aparitia unor maladii
grave, precum cancerul, odata cu imbatranirea organismului, conform unui nou studiu
publicat. Cercetatori de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland, estul SUA, au
descoperit faptul ca indicatorii epigenetici pe ADN (diferiti de secventa de ADN in sine)
se modifica in cursul vietii unui individ, iar amploarea acestor modificari este similara si
la membrii aceleiasi familii. Epigenetica cuprinde studiul mecanismelor ce permit unei
celule sa-si mentina integritatea genomului.
"ncepem sa intelegem faptul ca epigenetica se afla in centrul cercetarii medicale
moderne pentru ca schimbarile epigenetice, diferite de structura secventei ADN care
ramane neschimbata in fiecare celula, se pot produce sub influenta unui anumit regim
alimentar sau a expunerii la anumiti factori de mediu"