NUCLEUL

- Este cel mai mare

organit
al
celulei
eucariote.
Este
componentul subcelular
in care sunt localizati
cromozomii, este prezent
si caracteristic numai
celulelor eucariote si
numai
in
interfaza
(perioada
dintre
2
diviziuni succesive).
- Nucleul este centrul
vital al celulei eucariote.
Este sediul informatiei
genetice (informatia pe
baza
careia
se
sintetizeaza proteinele),
informatie
genetica
inscrisa in moleculele de
ADNNucleul
coordoneaza: - toate
reactiile chimice legate
de
desfasurarea
proceselor
vitale
din
celula
prin
controlul
asupra sintezei proteinenzimelor. - coordoneaza
insasi organizarea celulei
prin controlul asupra
sintezei proteinelor de
structura (caci nu exista
stucturi celulare fara
proteine)
- Nucleul reprezinta cel
mai important salt in
evolutia
celuleiCaractere
generale
ale nucleului: nucleul
este prezent in toate
celulele
organismului
uman,
cu
cateva
exceptii: hematia adulta
circulanta, trombocitul
(este un derivat celular),
ambele au o viata
reziduala, adica sunt
stadii finale in evolutia
unui tip celular. Nici o
celula nu creste fara
nucleu.- Numarul
nucleilor: de regula o

celula->un nucleu, dar

exista
si
exceptii:
hepatocitul - binuclear;
celule cu zeci de nuclei macrofagul
tesutului
osos
(osteoclastul);
celule cu sute de nuclei celula musculara striata
scheletala (are intre 2040 nuclei pe cm).Forma nucleului: de
obicei nucleul urmareste
forma celulei, altfel spus
avem o varietate mare
de forme de nucleuAsezarea nucleului:
de obicei ocupa pozitie
centrala in celula, ce
poate
fi
socotita
strategica dpdv al rolului
sau. Exista o serie de
exceptii: nucleu asezat
excentric - la celulele
adipoaseDimensiunile
nucleului: variaza intre
5-15 microni, variatia
dimensiunilor nucleului
este mai mica decat
variatia
dimensiunii
celulelor. aspectul
nucleului
la
MO: totdeauna nucleul
este bazofil in coloratia
uzuala
HE,
aparand
colorat in nuanta de
albastru-violet.
Componentele
nucleului: in general intrun nucleu se disting
urmatoarele
componente:1) invelisul
nuclear
(membrana
nucleara)
2)
nucleoplasma
(carioplasma) - are 2
componente: cromatina
si
sucul
nuclear
(cariolimfa),
ce
corespunde
electronomicroscopic asa
numitelor
spatii
intercromatiniene
3) nucleolul- Aspectul
nucleului
la
ME-

Componenentele
invelisului
nuclear:membrana
nucleara
externa
membrana
internaspatiul perinuclear porii materialul anular- lamina
densa
intenaMembranele
invelisului nuclear:
- membrana nucleara
externa - in contact
direct cu citoplasma si pe
ea se pot observa
ribozomi.
Uneori
se
poate
surprinde
continuitatea
ei
structurala
cu
membranele reticulului
endoplasmatic.membrana nucleara
interna delimiteaza
continutul
nuclearGrosimea membranelor
70-80Organizarea
moleculara
a
membranelor:
au
o
structura asemanatoare
altor citomembrane: apar
trilaminate la ME de
transmisie, fiecare fiind
alcatuita din 3 straturi:
un strat osmiofob (clar la
fluxul
de
electroni),
flancat de 2 straturi
osmiofile (dense la fluxul
de electroni).- Structura
chimica: proteine, lipide
(raportul proteine/lipide
este 2/1), glucide (in
proportie foarte mica),
- Spatiul
perinuclear (cisterna
perinucleara)- e spatiul
care separa membranele
interna si externa ale
invelisului
nuclearcontine mari cantitati de
Ca, porii reprezinta
discontinuitati (orificii) in
invelisul
nuclear,
rezultate din fuzionarea
celor 2 membrane. Diametrul lor are intre 7-

8 fiind sub limita de

rezolutie a ME.
- Importanta: au un rol
esential in realizarea
schimburilor
dintre
nucleu si citoplasma,
forma lor poate varia
intre
circular
si
poligonal.Numarul:
proportional
cu
activitatea de sinteza
proteica a celulei Porii
nu
sunt
structuri
permanente imuabile,
ci, din contra, sunt
structuri Materialul
anular este
o
formatiune
ultrastructurala atasata
circumferintei
porului
Lamina
densa
interna (lamina
fibroasa)
structura
electrono-opaca, aplicata
pe
frontul
nucleoplasmatic
al
membranei
nucleare
interneRol
se
presupune ca ar avea rol
de stabilizator pentru
membrana
nuclear
interna.
Cromatina
si
spatiile
intercromatiniene Alcatuiesc
impreuna
nucleoplasma, reprezinta
materialul
biologic
extranucleolar continut in
interiorul
invelisului
nuclear.Compozitia
chimica: cromatina e
alcatuita in principal din
ADN si histome (proteine
bazice). Cromatina si
cromozomii reprezinta 2
forme de organizare ale
unuia
si
aceluiasi
material
genetic
(ADN).
Aspectul
cromatinei variaza si
cu
activitatea
celulei.Dpdv
al
aspectului cromatinei (al

colorabilitatii) nucleii se
pot clasifica in 2 grupe:nuclei
heterocromatici,
nuclei intens colorat in
albastru-violet,
contin
multa heterocromatina si
sunt de talie mica
nuclei
eucromatici
(veziculosi),
palid
colorati,
contin
predominant
eucromatina, au talie
mareEucromatina reprezint
a cromatina mai putin
condensata, se coloreaza
palid,
dar
estepurtatoare
de
gene structurale. Este
cromatina
functional
activa, pe ea se face
transcriptia (sinteza de
ARN
mesager).
Heterocromatina este
de 2 tipuri: constitutiva si
facultativa.
Nucleolul
Este
formatiunea
corpusculara
intranucleara
prezenta
numai in interfaza, carei
functie
principala
este biogeneza
ribozomilor,
exceptie
ribozomii mitocondriali.
Nucleoul are importanta
vitala pentru celula, asa
cum reiese din faptul ca
mutantii anuclealari nu
sunt liabili. - Nucleolii
sunt raspanditi in toate
celulele eucariote (vizibil
sau nu), cu exceptia
hematiilor. - Dimensiuni:
1-2 microni sau mai mari
la celulele cu activitate
de sinteza de proteine
foarte intensa - Numar:
Este de asteptat ca in
majoritatea
celulelor
umane
(diploide)
sa
gasim 2 nucleoli.
Forma: adesea rotunda
sau
usor
ovala.-

Asezarea:
de
obicei
centrala in nucleu, dar
poate
varia
datorita
momentelor functionale
ale celulei: stabileste
contacte cu invelisul
nuclear
pentru
descarcarea de material
biologic in citoplasma.Aspectul
laMO:
in
coloratia
uzuala
HE
nucleoul
apare
ca
un corpuscul
bazofil mai
ales
in
nucleii eucromatici (ai
celulelor
nervoase).
Deoarece
heterocromatina
si
nucleolii
apar
intens
bazofile,
identificarea
nucleolului in nucleii
heterocromatici
este
incerta. Prin impregnari
cu saruri de Ag au fost
evidentiate
2
componente in structura
nucleului:- nucleololema
- este o formatiune
filamentoasa rasucita ca
un vierme- pars amorfa reprezinta
fundalul
omogen (astructurat la
MO) in care e dispusa
nucleololema
- In
prezent in conformitate
cu Comisia Internationala
pentru
nomenclatura
nucleolului se considera
ca
in
alcatuirea
nucleolului
intra 4
componente:pars
fibrosa (fibrilara), este
formata din filamente
groase de 50 si lungi
de 300-400, grupate
in retea- pars granulosa
(ganulara), formata din
granule cu diametru de
200,
similare
cu
ribozomii,
este
componenta dominanta
pars
cromozoma
(cromozomiala), formata
din filamente de apr.

100 situate la periferia

nucleolului,
constituie cromatina
perinuclearadar
ea
partunde si in interiorul
nucleolului sub forma de
benzi
si
reprezinta
cromatina intranucleolara
pars
amorfa
e
astructurata, omogena si
are densitate medie la
fluxul de electroni
Toate cele 4
componente
pot
fi
distinse clar in acelasi
nucleol numai in cazuri
rare. Proportia celor 4
componente variaza de
la un tip de celula la alta,
dar
si
cu
stadiul
functional al celulelor.
Nucleolul
nu
este
delimitat si nu contine
membrana.
- Compozitia
chimica a nucleolului principalele componente
chimice sunt: ADN 3%,
ARN 7% (din greutatea
uscata), proteinele 90%.
In realitate exista o
mixtura de ADN, ARN si
proteine.
Se
mai
intalnesc
si
cantitati
foarte mici, respectiv
urme fine de lipide,
cantitati foarte mici de
saruri minerale (Mg, Ca,
Zinc, Cobalt). ADN-ul
nucleolar
a
fost
evidentiat prin metoda
Feulgen. Dpdv chimic el
e mascat de ARN. ARN
nucleolar
este
bine
reprezentat deoarece in
nucleol se sintetizeaza
(transcrie)
ARN
ribozomal
(ARNr)
si
probabil e o statie
intermediara obligatorie
pent ARNm, ARNt in
drumul spre citoplasma.
ARN
nucleolar
se
evidentia selectiv prin

metoda Brachet cu Verde

Metil
Pirolina.
Prin
aceasta coloratie verdele
metil coloreaza ADN in
verde,
iar
pirolina
coloreaza ARN in rosu. In
urma acestei coloratii
nucleoul va apare colorat
in
rosu,
iar
restul
nucleului
va
apare
colorat in verde datorita
ADN
din
cromatina.
Citoplasma va aparea
colorata in rosu datorita
concentrarii de ribozomi
ce contin ARNr.
Proteinele
nucleolare sunt in cea
mai mare parte enzime
implicate in sinteza si
maturarea ARNr. Ex de
enzime: ARN polimeraza,
envertaza,
reneaza.
Bazofilia nucleolului la
MO
se
datoreaza
continutui mare de ARN
si ADN.
- Rol: - in
sinteza
ARNr
si
biogeneza
ribozomilor.
ADN din nucleoli joaca
rol de matrita pentru
sinteza ARNr. Reglarea
biosintezei de ARNr in
nucleol
depinde
de
cantitatea de ribozomi
din citoplasma.
- rol in
transferul ARNm si ARNt.
Se
presupune
ca
nucleolul ar putea fi o
statie intermediara in
tranzitul ARNm si ARNt
spre citoplasma.
- rol in
pregatirea mitozei. Desi
nucleolul
dispare
ca
structura
in
cursul
mitozei, prezenta sa
intranucleara
este
indispensabila
in
interfaza
pentru
desfasurarea ulterioara a
unei mitoze normale.

Distrugerea nucleolului in
interfaza
conduce
la
blocarea celulei in faza
G2, ce precede mitoza.
Biogeneza lui nu este un
element permanent pe
parcursul
ciclului
celular. Este
vizibil
numai in interfaza, si
dispare in profaza si
reapare in periofaza.