CARTILAGIUL

ŢESUTUL OSOS
Prof. Dr. Cornelia Amălinei
Cartilagiul hialin
Cartilagiul hialin
 Matricea
 Matricea: 40% Colagen + substanţă
extracelulară amorfă
 dificil de diferenţiat Colagenul de substanţa
amorfă
 Fibrile: periodicitate de 64 nm mascată de
interacţiunea cu proteoglicanii
 Colagen:
 tip II
 tip VI (adeziune Celule-Matrice), IX, XII şi XVI
 Glicoproteina: Condronectina- aderenţa
Condrocite-Matrice
 Matricea adiacentă Condroplastelor:
glicozaminoglicani numeroşi şi Colagen redus-
Capsulă, Matrice teritorială- bazofilă,
metacromatică, PAS+
 Între capsule: modificarea treptată a
proporţiilor, până la inversare- Matrice
interteritorială- acidofilă.
Proteoglicanii agregaţi:
condroitin-4-sulfat, condroitin-6-sulfat- distal
keratan-sulfat- proximal, legaţi covalent la miezul proteic;
se cuplează necovalent la acidul hialuronic- pot lega apa- absorbţia şocurilor
 Histogeneza
celule mezenchimatoase
bipotente:
• mediu oxigenat: linia
Osteoblastică
• mediu avascular: linia
Condroblastică:
• rotunjirea celulelor situate
central, retracţia extensiilor,
multiplicarea rapidă- condensări
mezenchimatoase-
Condroblaste- citoplasma  R-
bazofilie, organite pentru sinteză
• depunerea de matrice- separarea
Condroblastelor
• Celulele de la suprafaţă: 2 linii:
• Fibroblastică în Pericondru
• Condroblastică.
Cartilagiul elastic
Fibrocartilagiul
 Discurile intervertebrale
 între vertebre- le susţin prin
ligamente; manşon lubricat ce
împiedică eroziunea; rolul de a
absorbi şocurile.
 Inel fibros cartilaginos (annulus
fibrosus)- ţesut conjunctiv dens
situat extern- lamele suprapuse de
Fibrocartilagiu- mănunchiuri de
fibre de Colagen aranjate paralel
într-o lamelă şi în unghi de
aproximativ 90º între straturile
adiacente- rezilienţa la forţele de
presiune.
 Nucleu pulpos- consistenţă
lichidiană, dispus central, cu
origine în notocord- celule rotunjite
într-o substanţă amorfă, vâscoasă,
bogată în acid hialuronic şi fibrile
de Colagen tip II; copii- nucleul
pulpos este larg, micşorându-se cu
vârsta- înlocuit de fibrocartilagiu.
Concluzii
 Os- Tipuri de preparate histologice
 Osul şlif: şlefuirea
unui fragment osos;
examinarea matricei
osoase- alb-gălbuie şi
a spaţiilor- brun închis-
negre.
 Preparate după
decalcifiere cu acizi +
coloraţii uzuale- se
observa şi elemente
celulare.
Os slif
 exclusiv la suprafaţa
 Sinteză: componente organice ale matricei Osteoblastele
(Colagen, proteoglicani, glicoproteine)
 sinteză: cubico-prismatice- epitelioide,
bazofile, joncţiuni gap
 ME: celule activ sintetizante de proteine de
export: polarizare evidentă, N la distanţă de
suprafaţa osoasă, n evident, microvili spre
suprafaţa osoasă, RER , complex Golgi ,
vezicole golgiene şi mitocondrii dispersate
 procese citoplasmatice în contact cu cele ale
Osteoblastelor vecine
 Osteocite: lacune şi canaliculi
 Declinul sintezei→ ↓ bazofilia + aplatizare.
 R:
 PTH
 FGF II- stimulează autocrin Osteoblastul
 25-dehidrocolecalciferol
 PG.
 matrice nouă, necalcifiată: osteoid.

Osteocitele
derivă din Osteoblaste,
 printre lamele de matrice, 1/
Osteoplast.
 Canaliculi: procese- gap.
 Canaliculi- schimburi moleculare 
15 celule.
 formă aplatizată- migdală.
 profund: difuziunea nutrimente ↓→
încheierea ciclului celular→
remaniere osoasa.
 Citoplasma eozinofilă, RE, Golgi ↓
 N: cromatina condensată.
 rol: menţinerea matricei.
 strat redus de matrice
nemineralizată, ↓ Colagen ( la
stimulul PTH): Osteoliză
osteocitică.
Originea osteoclastelor
Osteoclast

(DH Cormack, Essential Histology,

Lippincott, 1993)
Osteoclast
Celule osoase
 Os compact: arii
dense, fără cavităţi.
 Os spongios,
areolar/ trabecular:
cavităţi numeroase
interconectate.
 Osul compact
 10-12 lamele concentrice, canal
Havers central- endost→ Sistem
Haversian/ Osteon.
 lumina polarizată- structuri
luminoase anizotrope (fibre de
Colagen)/ structuri întunecate
izotrope (lamele)- Crucea de Malta.
 material amorf- substanţa de
cimentare/ linia de cementare a
osteonului- matrice puţin
mineralizată, rare fibre de Colagen.
 Osteon: cilindru lung telescopat, 
bifurcat, paralel cu axa lungă a
diafizei.
 canale transversale/ oblice:
Volkmann.
 Lamele circumferenţiale interne- în
jurul cavităţii medulare, circulare.
 Lamele circumferenţiale externe-
imediat sub periost, mai numeroase.
 Lamelele interstiţiale/ intermediare

 grupe de lamele
paralele, arciforme,
unghiulare sau
neregulate, lăsate
de sistemele
haversiene distruse
în cursul creşterii şi
remodelării osoase.
 Osul spongios
 Trabecule- 12-20 lamele
osoase, tapetate de
endost, nutriţia: pe ambele
feţe- număr dublu
comparativ cu osul
compact.
 Între trabecule: spaţii
rotunjite, neregulate-
areole cu măduva
osoasă.
 sudura arcurilor
lamelare→ arcuri gotice/
sisteme ogivale.
 Osificarea intramembranoasă
 oase plate ale cutiei craniene,
clavicula
 creşterea oaselor scurte şi
îngroşarea celor lungi.
 Iniţierea- centrul geometric al
unei membrane- centrul de
osificare primară- grupe de
celule mezenchimale→ celule
Osteoprogene→ Osteoblaste,
stelate- sintetizează fibrele de
Colagen- travee de direcţie
pentru orientarea Osteoblastelor.
 Osteoblastele sintetizează
matrice osoasă nouă- calcifică,
cu încapsularea unor
Osteoblaste→ Osteocite.
 Insulele de os în dezvoltare- spiculi.
 fuziunea spiculilor- trabecule- structură
spongioasă (os primar).
 Ţesutul conjunctiv dintre spiculi- vase:
 celule mezenchimale nediferenţiate→
celule măduvei osoase
 precursorii Osteoclaste→ os
secundar.
 Osteoblaste→ creştere continuă a
centrilor de osificare.
 Centrii de osificare cresc radiar,
fuzioneză şi înlocuiesc ţesutul conjunctiv.
 hormoni de creştere şi presiunea datorată
creşterii encefalului- evoluţia curburii şi
creşterea în suprafaţă a osului plat.
 lipsa hormonilor de creştere- ţesutul
conjunctiv dintre două oase dispare-
fuzionarea/ sutura oaselor late.
 oase plate: formare de os  resorbţie
osoasă, intern şi extern- tăblia internă şi
externă, porţiunea centrală= spongioasă-
diploe.
 porţiunea de ţesut conjunctiv care nu
suferă osificare→ endost şi periost.
În centrul viitoarei diafize:
•ţesut osos spongios
primar
•manşon produs prin
osificare de membrană
•multiple pete de osificare
primară.
Ţesutul cartilaginos
continuă creşterea
interstiţială, inelul osos rigid
permiţând doar creşterea
în lungime.
 Zone- osificare
encondrală
 La distanţă de zona de osificare- zona de
rezervă, fără modificări morfologice.
 Sub zona de rezervă- seriile izogene
axiale, pe axul lung al osului- zona
cartilagiului seriat/ zona de proliferare.
 zona cartilagiului hipertrofiat:
Condrocitele mărite mineralizează
progresiv matricea cartilaginoasă.
 Aria în care apar traveele de direcţie-
zona cartilagiului degenerat.
 zona în care penetrează capilarele- zona
de eroziune.
 Zona de osteoid situată imediat
subdiacent celei de eroziune.
Zone
 procesul se extinde la ambele
extremităţi, epifizele
îndepărtându-se.
 activitatea osteolitică  →
rarefiere a trabeculelor,
lărgirea spaţiilor spre epifize →
canal medular.
 La periferie: osificare
membranara- ↓ areole şi
formare de os periostal.
 Puncte de osificare primară-
luna a III-a- diagnosticul
prenatal al vârstei sarcinii.
 Puncte II epifizare- etape succesiv,
la o epifiză şi apoi la cealaltă.
 inelul osos diafizar nu se extinde la
epifize- pericondru; suprafeţe
articulare- cartilagiul articular al
diartrozelor.
 Epifize: nu se produce canalul
medular.
 Până la încheierea creşterii, la limita
diafiză-epifiză: bandă de ţesut
cartilaginos- cartilagiul de creştere-
creşterea în lungime a oaselor lungi,
metafiza→ diafiză, în momentul
încheierii creşterii.
 Creşterea în grosime: exclusiv prin
apoziţie la suprafaţă- osificare de tip
periostal.
 Echilibrul între Osteogeneză la
suprafaţă şi Osteoliză în interior-
raportul între diametrul canalului
medular şi al diafizei- lamelele
circumferenţiale interne şi externe.