• Sunt provocate de ingestia unui produs

caustic.

• Aceste substanţe determinã leziuni de

gravitate variabilã ce pot produce în final
stenoze postcaustice.
• Etiologie
– Ingestie accidentală la copii sau voluntar
(suicid) la adult.
– Substanţele caustice pot fi:
• acide (acid clorhidric,acid azotic,acid sulfuric
etc.)
• alcaline (soda causticã ,apa Javell).
• necroze de mucoasã dupã ingestia de baterii
miniaturale care pot ramâne blocate în esofag.
• Fiziopatologie
– Leziunile corozive afecteazã înainte de toate
cavitateã bucalã şi esofagul. In jumãtate
din cazuri ele intereseazã şi mucoasa
gastricã.
– La nivelul esofagului, leziunile cele mai
avansate apar la nivelul strâmtorilor
anatomice
• 3 faze evolutive :
A) faza de necrozã, care dureazã pânã la a 4-a
zi cu trei grade lezionale:
• 1 - edem şi congestie
• 2 - necrozã localizatã
• 3 - necrozã întinsã
• B) faza de ulceraţie: începând cu a 5-a
zi,ţesuturile mortificate se eliminã şi rãmâne o
ulceraţie. Pânã la a 2-a sãptãmânã se dezvoltã
un ţesut de granulaţie prin proliferare
fibroplasticã, care conduce la :
• C) faza de cicatrizare şi stenozã fibroasã.
• Dupã 3 sãptãmâni, mucoasa se reepitelizeazã
dar în leziunile de gradul 2 şi 3 fibroza
submucoasei şi musculoasei duc la stenozã
postcausticã.

• Stenozele au urmãtoarele caractere:

– sunt multiple şi etajate;
– sunt situate, de regulã, în zonele îngustate;
– îngustarea este tubularã şi poate interesa tot peretele;
– se întilnesc leziuni de periesofagitã;
– zona suprastricturalã este dilatatã.
• SIMPTOME
De la accidentul acut semnele clinice evolueazã în
3 etape :
1 - perioada de esofagitã acutã
2 - perioada de remisiune
3 - perioada de stenozã organicã constituitã.
1 - perioada de esofagitã acutã
– durere vie localizatã la nivelul gurii şi
retrosternal,
– sialoree
– disfagie.
– In cazurile grave se înstaleazã starea de
şoc.
– La copil poate sã apara edem al epiglotei cu
semne de asfixie.
1 - perioada de esofagitã acutã

• Starea de şoc şi ascensiunea termicã sunt semne de

gravitate.

• In zilele urmãtoare pot apare leziuni de

hepatonefritã toxicã cu oligoanurie, icter, fenomene
de insuficienţã hepatorenalã acutã.

• Perforaţia necrozantã a esofagului şi stomacului

poate determina mediastinitã supuratã şi peritonitã.
2 – perioada de remisiune

• faza de vindecare aparentã

• sindromul esofagian şi disfagia se

atenueazã.
3 - perioada de stenozã organicã constituitã

• Reapariţia unei disfagii dupã câteva sãptãmâni,

traduce apariţia stenozei prin fibroza cicatricialã.

• Imposibilitatea alimentãrii duce la disnutriţie.

• DIAGNOSTICUL POZITIV

• Este sugerat de circumstanţele etiologice.

• Inventarul lezional se precizeazã prin examen

radiografic şi endoscopic, fãcut cu prudentã,
dupã perioada acutã.
• COMPLICATII

• In perioada iniţialã se pot produce perforaţii şi

hemoragii.

• Ca o complicaţie tardivã (câteva decenii) se

citeazã degenerarea malignã.
• TRATAMENT

– Profilactic - este important;

– Tratamentul imediat dupã ingestie, efectuat în

ATI:
• analgetice;
• perfuzii de plasmã şi bicarbonat pentru a combate şocul şi
acidoza;
• analeptice cardio-respiratorii.
• Tentativele de neutralizare a causticului sunt uneori
iluzorii şi periculoase.

• In leziunile grave cu IRA se recurge la hemodializã

• Antibioticele evitã suprainfecţia leziunilor.

• In arsurile grave se recomandã gastrostomia de la

început, în rest, alimentaţie parenteralã.

• Glucocorticoizii
– diminueazã tendinţa la stenozã, dar predispun la perforaţii.
– administrare dupã a 4-a zi, în dozã de 100 mg. prednison/zi,
redusă progresiv.
• Dupã 2 sãptãmâni, în caz de
evoluţie spre stenozã, se încep
dilataţii cu sonde cu balonaş sau
bujii esofagiene, progresiv.
• In caz de perforaţie se impune exereza
precoce a esofagului cu esofagoplastie
imediatã sau secundarã

• Indicaţiile operatorii precoce se stabilesc doar

pentru leziunile din stadiul III.
• Tratament chirurgical:

• rezecţie segmentarã a stenozei esofagiene, cu

ridicarea stomacului în torace şi anastomozã
eso-gastricã, în stricturile joase supracardiale;

• esofagoplastie cu smulgerea esofagului

stenozat pentru a evita degenerescenţa malignã.
• Esofagoplastie :
– dermatoesofagoplastia cu tub
cutanat presternal, metodã
folositã la noi de Iancu Jianu
- istorie;
– tub gastric din marea curburã
utilizat de Amza Jianu, cunocut
astãzi ca procedeul Dan
Gavriliu (care l-a
perfecţionat);
– tub jejunal utilizat de Roux şi
Hertzen;
• Esofagoplastie :
– tub colic(coloesofagoplastie):
• colon transvers (Kelling şi von Hacker),
• ileocolon drept (Roith, folosit şi de Vl.
Buţureanu),
• colon stâng (Orsoni- Toupet) .
• Esofagoplastie :

– Materialul de plastie (stomac, jejun, colon)

poate fi montat presternal, retrosternsal
sau în mediastinul posterior
– Poate fi utilizat şi un autogrefon de intestin
subţire, apelând la tehnici de
microchirurgie vascularã.
• PROGNOSTIC

– Tratamentul precoce şi corect al arsurilo

esofagiene postcaustice dã rezultate bune în
majoritatea cazurilor.

– Arsurile grave duc la perforaţii sau la stenoze ce

impun esofagectomia urmatã de esofagoplastie.