Sunteți pe pagina 1din 12

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FUNDENI BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

PROFESOR COORDONATOR APOSTOIU MARGA

CURSANT

BUCURESTI 2012
1

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FUNDENI BUCURESTI

TEMA PROIECT ABSOLVIRE Osteoporoza - Diagnostic, tratament, recuperare

Profesor coordonator, Apostoiu Marga


Cursant

BUCURESTI 2012
2

MOTIVATIE
Asistenta medicala este un cadru tehnic specializat in munca medical-sanitara, situat pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare. Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care reclama cunostinte profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Bolnavul, atunci cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu, isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelora care il ingrijesc. Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare responsabilitate fata de colectivitate, dar in special fata de constiinta personala. Viitoare asistenta medicala cu specializarea recuperare si kinetoterapie, dar si ca femeie am ales aceasta tema intrucat OSTEOPOROZA este o afectiune care apare la varstnici si, cu incidenta crescuta la femei dupa instalarea menopauzei.

CAPITOLUL I
Generalitati

Anatomia prezinta corpul omenesc ca pe o masinarie complexa ale carei componente au rol foarte bine definit. Dintre sistemele si aparatele care se studiaza in cadrul acestei stiinte, cel mai afectat in cazul osteoporozei este sistemul osos. 1.1. Oasele si articulatiile Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare. Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor. Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare. Scheletul este format din oase ce reprezint piese dure, rezistente, albicioase, articulate ntre ele. Scheletul ndeplinete mai multe funcii n corp i anume susinerea i sprijinirea corpului, formarea de prghii puse n micare de ctre muchi striai ce au inserie pe oase, protejarea diferitelor organe, reprezint un depozit de sruri fosfo-calcice i d forma ntregului corp i diferitelor sale segmente. La om, oasele sunt situate in interiorul partilor moi, carora le servesc drept sprijin. Functiile oaselor: Determina forma, dimensiunile si proportiile corpului si ale diferitelor sale segmente; Servesc ca sprijin pentru intregul corp si pentru partile moi; alcatuiesc cavitati ce protejeaza organele delicate (creierul, inima, plamanii, etc); servesc ca element de insertie pentru muschi, devenind astfel parghii pentru functia de locomotie, constituie rezerva calcica a organismului; Sistemul osteo-articular este alcatuit din oase si articulatii, cu rol pasiv in miscare fiind unul din sistemele cele mai afectate de procesul imbatranirii. Imbatranirea oaselor se refara la modificari cantitative (diminuarea volumului osos - osteopenie) si calitative (modificarea sau/si distructia arhitecturii osoase numita osteoporoza/osteomalacie). Imbatranirea articulara

cauzata de procese degenerative, prin alterarea tesutului conjunctiv afecteaza toate structurile articulare: sinovia si membrana sinoviala, cartilajele, discurile intervertebrale, tendoane. Formarea osului este un proces complex care reprezinta o balanta intre formarea si distructia osoasa un echilibru intre activitatea osteoblastelor si a osteoclastelor. Acest proces determina mentinerea calitatii matricei osoase. Echilibrul acesta poate fi afectat si eliminarea osului vechi prin actiunea osteoclastelor e mai rapida decat inlocuirea cu cel nou, datorat actiunii osteoblastelor (deteriorare ce poarta numele de osteoporoza). Procesele biochimice din cadrul formarii matricei osoase sunt influentate major de hormoni. Estrogenul, alaturi de parathormon (PTH) si calcitonina (CT) sunt hormoni ce favorizeaza sinteza osoasa iar asocierea cu vitamina D contribuie la mentinerea homestaziei calciului. 1.2 Osteoporoza: incidenta, caracteristici, clasificare Ca orice organ al corpului uman si oasele sunt supuse unor boli; una dintre acestea este osteoporoza. Osteoporoza este o problema globala de sanatate, fiind una din cele mai raspandite boli legate de imbatranire. Cresterea ponderii populatiei varstnice si a celei longevive este un factor important in prevalenta osteoporozei. Factorii predispozanti pentru o imbatranire osteo-articulara precoce sunt sindromul de malabsorbtie, imobilizarea prelungita, tulburarile circulatorii, tulburarile endocrine, tratamentele cu corticoizi sau barbiturice, etc. In intreaga lume una din trei femei si unul din cinci babati de peste 50 de ani vor suferi o fractura osteoporotica. 80% dintre cei cu risc crescut de osteoporoza au suferit cel putin o fractura si nu au fost identificati sau tratati pentru afectiunea de care discutam. Din timpul copilariei si adolescentei, corpul construieste propria rezerva de os pentru a putea fortifica arhitectura scheletica din timpul maturitatii. Masa osoasa (densitatea osoasa) reprezinta cantitatea de os prezenta in structura scheletica. O densitate osoasa mare determina un os puternic. Aceasta e influentata puternic de factori genetici, ereditari, sex si uneori de mediu si de medicamente. Osteoporoza este o boala a scheletului ce duce la fragilitate osoasa cu mare risc de producere a fracturilor, chiar in conditiile unor accidente nesemnificative. Osteoporoza inseamna ,,os poros; boala este o consecinta a reducerii cantitative a masei osoase, ce duce la modificarea arhitecturii oaselor, acestea devenind din ce in ce mai subtiri, cu interiorul moale si poros, de unde si numele bolii. In mod normal densitatea osoasa acumulata in timpul copilariei atinge un maxim in jurul varstei de 25 de ani. Densitatea osoasa este mentinuta timp de 10 ani. Dupa varsta de 35 5

de ani atat barbatii cat si femeile pierd in mod normal 0.3-0.5% din aceasta in fiecare an ca parte a procesului de imbatranire. Boala se caracterizeaza deci printr-o cantitate atat de scazuta de material osos, incat fractura se produce chiar si atunci cand osul este supus la o forma minima, de exemplu o alunecare in casa ori pe gheata, cele mai grave fiind fracturile de bazin, de coloana vertebrala ori de femur (la sold). Pe toata durata vietii se desfasoara un proces continuu, imperceptibil de remodelare ososa, la care iau parte 2 tipuri de celule: unele care distrug altele care depun material osos; In remodelarea unui os, femeia pierde 50% din partea spongioasa si 35% din cea corticala, in timp ce barbatul pierde 35%, respectiv 20%. Aceasta rarefiere incepe dupa 35-40 ani, accentuandu-se la menopauza, pe o perioada de 10 ani, cand pierderea este de 1-2%, fata de de doar 0.3% in rest. Osteoporoza poate afecta insa si femeile mai tinere, varsticii si adultii carora le creeaza un mare risc de fracture cu grad mai ridicat de dificultate in vindecare. Foarte rar, simptomele bolii sunt observate la ambele sexe, dar mai mult la femei aflate la o varsta inaintata, prin dureri severe si prin scaderea in inaltime a persoanelor respective din cauza tasarii vertebrelor. Osteoporoza este o problema de ,,granita intre reumatologie, endocrinologie, ginecologie, medicina generala, geriatrie, ortopedie si necesita un examen obligatoriu radiologic si de laborator. Clasificarea osteoporozei in functie de etiologie: 1. Osteoporoza primara (de tip I, postmenopauza si tip II, tardiva); Instalarea osteoporozei de postmenopauza are loc in primii 5 ani de deficit estrogenic (primii 5 ani de la instalarea menopauzei). Fracturile sunt principala complicatie. In perioada imediat postmenopauzei fragilitatea osului este factorul determinant al riscului de fracturi, care sunt predominant vertebrale si de radius distal (la incheietura mainii), unde osul spongios domina. Odata cu inaintarea in varsta, apar fracturile de sold (col femural), caracteristice varstei de peste 70-75 de ani, cauzate predominant de traumatisme (caderi). Fracturile osteoporotice antreneaza durere, impotenta functionala, dependenta de insotitor si nu in ultima instanta scaderea calitatii vietii. Fracturile prin tasare pot determina dureri severe si presupun o recuperare indelungata. Daca sunt multe astfel de fracturi se pot pierde cativa centimetri din inaltime datorita modificarii posturale. 6

2. Osteoporoza secundara (intalnita si la varstnici, survenita in numeroase afectiuni). Aceasta din urma este responsabila pentru mai putin de 5% din totalitatea cazurilor. Dintre cauzele aparitiei osteoporozei secundare notam: insuficienta renala cronica, boli endocrine (hipertiroidism, diabet zaharat), imobilizarea prelungita, afectiuni hepatice, artrita reumatoida, etc. Semne si simptome Osteoporoza are o perioada lunga fara simptome. Debutul clinic poate fi cu dureri dorsolombare care se accentueaza la solicitari mai intense si prelungite. Durerea determina modificari de statica si dinamica a coloanei vertebrale, care favorizeaza aparitia pozitiilor vicioase si a leziunilor degenerative (spondiloze). Dupa o perioada mai lunga sau mai scurta pot sa apara tasarile vertebrale, care accentueaza durerile, pozitiile vicioase si scaderea inaltimii. Evaluarea statusului osteo-articular la varstnic trebuie sa aiba in vedere datele generale ale pacientului stiind ca aceasta reprezinta si factori de risc in aparitia patologiei specifice: factori infectiosi, factori metabolici si endocrini. Modificari osteoarticulare spacifice ca: tendinta la cifoza dorsala hioerlordoza cervicala si lombara hipomobilitate a vertebrelor cervicale si lombare hipomobilitate articulatiei coxo- femurale cracmente ale articulatiei genunchilor tendinta la picior plat Fracturile (de col femural, epifiza distala de radius) ca urmare a unor traumatisme minime sunt semne ale osteoporozei avansate. Examenul radiologic ajuta la stabilirea diagnosticului, iar masurarea densitatii osoase prin diverse metode il confirma. Diagnosticul se pune pe seama prezentei simptomelor clinice si prin metode cum ar fi radiografia simpla, metode imagistice complexe, tomografia computerizata. Prevenirea ramane de importanta covarsitoare, dat fiind faptul ca nu exista efectiv nici o metoda de restabilire a calitatii osul atins de osteoporoza. Tratamentul profilactic al osteoporozei incepe din copilarie si consta intr-o dieta bogata in calciu si exercitii fizice complexe si nu se incheie niciodata.

CAPITOLUL II
2.1 FACTORI DE PRODUCERE A BOLII Considerata pana nu demult o stare normala a varstnicului, in prezent Osteoporoza este descrisa ca fiind o boala, sistemica a scheletului ce duce la fragilitate osoasa cu mare risc de producere a fracturilor, chiar in conditiile unor accidente nesemnificative. Boala este o consecinta a reducerii cantitative a mesei osoase, acestea devenind din ce in ce mai subtiri, cu interiorul moale si poros, de unde si numele bolii.

Odat nelese mecanismele bolii, trebuie s tim faptul c motivele apariie acestei maladii nc sunt disputate, nefiind cunoscute pe deplin. Cu toate acestea, exista deja multiple cauze ale apariiei osteoporozei:

menopauza timpurie, menopauza prematur, amenoreea (absena creterea glandei tiroide; diabet zaharat; poliartrit reumatoidal; boli cronice ale rinichilor; afeciuni cronice ale intestinelor; suferine ce scad considerabil pofta de mncare pe o perioad ndelungat; alcoolism avansat; imobilizare ndelungat la pat; aport sczut de calciu; abuz de cafea; absena expunerii la soare; 8

menstruaiilor);

nlime sub 1,60; sechele ale operaiilor pe stomac si de intestine. Alte cauze: aport scazut de calciu, anemii cronica, sechele dupa operatii pe stomac si

intestine, tratamente prelungite cu cortizon, absenta expunerii la soare (deci, scaderea vitaminei D). 2.2 Factori de risc Deoarece osteoporoza este o afeciune de se instaleaz ct se poate de discret, fr simptome caracteristice, trebuie s cunoatem principalii factori de risc de producere a bolii:

sexul feminin; femeile aflate la post menopauz; constituia subire; alte cazuri n familie (boala poate fi ereditar); intervenii chirurgicale ce pot nltura absorbia calciului de ctre organism; tratamente medicamentoase (unele medicamente anti-inflamatorii, anti-epileptice, obiceiuri nesntoase precum excesul de cofein, consumul de alcool, fumatul. Odat ce ne regsim n unul sau mai muli dintre aceti factori de risc, este puternic

excesul de hormoni tiroidieni);

recomandat consultul medical, deoarece osteoporoza este n primul rnd o boal a crei apariie poate fi prevenit. 2.3 METODE DE DIAGNOSTICARE - Cand poate afirma o persoana ca sufera de osteoporoza? Diagnosticarea osteoporozei se face printr-o examinare ce poate implica mai multe etape care prezic inclusiv riscurile fracturilor viitoare. Diagnosticarea osteoporozei poate include: Un examen fizic iniial Diverse raze X pentru a detecta problemele scheletice Teste de laborator care dezvluie importante informaii despre procesul de Un test de densitate osoas nainte de efectuarea acestor teste pentru diagnosticarea osteoporozei, medicul va nregistra informaiile despre istoricul medical i stilul de via (anamneza), legate de: Factori de risc, inclusiv informaii cu privire la orice fracturi avute n trecut i care ar Istoricul medical al familiei, inclusiv despre existena cazurilor de osteoporoz n putea sugera o predispoziie ctre osteoporoz; familie; 9

metabolizare al pierderii i formrii oaselor

Istoricul medical personal; Aportul general de calciu i vitamina D, principalele substane necesare organismului Nivelul activitii fizice; n cazul femeilor - istoricul ciclului menstrual Diagnosticarea osteoporozei mai presupune notarea problemelor medicale i a

pentru evitarea apariiei osteoporozei;

medicamentelor pe care pacientul le ia i care pot contribui la pierderea de mas osoas. Este vorba inclusiv de substane precum glucocorticoizii, cum ar fi cortizonul. Diagnosticarea osteoporozei se face i prin verificarea nlimii, pentru a se semnala eventualele modificri n normalitatea acesteia i postura pentru a nota curbura coloanei vertebrale rezultat n urma fracturilor vertebrale. Detectarea osteoporozei sau semnele timpurii ale osteoporozei este posibila folosind o gama de metode care determina densitatea osoasa. Investigatii paraclinice utilizate in acest scop sunt: examenul radiologic putin sensibil deoarece este necesara o reducere substantiala a masei osoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidentiaza fracturile tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale cea mai sensibila metoda pentru diagnosticul initial; dar masuratorile repetate nu sunt indicate din cauza costului ridicat si dozei mari de radiatii absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal putin sensibila in stadiile precoce absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului limitata de numeroasele arteface dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului metoda de preferat pentru depistare si pentru monitorizare in timp a modificarilor osoase. Densitatea osoasa a pacientului e comparata cu media densitatii osoase a tinerilor de acelasi sex si rasa. Acest scor se numeste scorul T si reprezinta densitatea osoasa in functie de deviatia standard ( DS) fata de standardul la tineri. Osteoporoza : scor T = ,< -2,5 DS; Osteopenia : scor T = intre -1 si -2,5 DS. In general, prezenta acestei boli nu poate fi detectata decat in momentul cand survine o fractura, iar inainte de aplicarea tratamentului ortopedic se face un examen radiologic, acesta fiind esential in stabilirea diagnosticului. Examenul radiologic si de laborator este obligatoriu pentru prevenirea si tratarea acestei maladii. 10

Investigarea cu raze X este o investigare paraclinica moderna; razele X sunt de densitati diferite si strabat osul, permitand aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; este cunoscuta sub denumirea de OSTEODENSITOMETRIE DEXA; nu este durerosa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului, coloanei vertebrale lombare si antebrat. Se recomanda tuturor femeilor dupa instalarea menopauzei. Osteodensitometria se recomanda tuturor femeilor dupa instalarea menopauzei. Aceasta operatiune este o investigatie importanta in depistarea osteoporozei, deoarece un os rarefiat se fractureaza mult mai usor iar recuperarea dupa fractura este intarziata. Cele mai frecvente patologii osteo-articulare grefate pe modificarile specifice varstei a treia sunt reprezentate de: osteoporoza artoze degenerative; fracturile de col femoral Cele mai frecvente si cele mai serioase complicatii ale osteoporozei sunt fracturile. Acestea apar deseori la nivelul coloanei sau soldului oase care suporta direct greutatea corpului. Fracturile de sold, al doilea tip de fracturare provocate de osteoporoza ca frecventa, sunt in general rezultatul unor caderi. Semne clinice ale unei fracturi de col femural sunt durere vie la mobilizare, impotenta functionala, rotatia externa a membrului inferior dureros, scurtarea acestuia. Radiografia de bazin confirma suspiciunea clinica. Fracturile incheieturii mainii datorate caderilor sunt deasemenea frecvente. In unele cazuri fracturile de coloana pot aparea in lipsa unor caderi sau traumatisme, datorita faptului ca vertebrele devin atat de fragile incat incep sa se taseze. Fracturile prin tasare pot determina dureri si presupun o recuperare indelungata. Pentru o mai buna orientare diagnostica, enumeram cateva simptome obligatorii prezente in diferitele sindroame algice osteo-articulare si vertebrale. Coloana vertebrala : se urmareste statica si dinamica: Atitudine : hipercifoza, hiperlordoza Durere : spontana sau la palpare Mobilitate : pastrata sau redusa

11

12