Sunteți pe pagina 1din 10

Luxaţia

Luxaţia reprezintă o pierdere permanentă a legăturilor articulare dintre capetele unei articulaţii. O
articulaţie se luxează atunci când capetele oaselor sunt forţate din poziţia lor normală. Drept rezultat,
articulaţia nu mai funcţionează corect. În plus, oasele deplasate pot afecta structura din interiorul şi din
jurul articulaţiei, incluzând muşchii, ligamentele, nervii şi vasele sanguine.

Luxaţia – cauze

În unele situaţii, cauza luxaţiei este o boală subiacentă sau o afecţiune, cum ar fi poliartrita reumatoidă
sau un ligament afectat. Unii oameni care prezintă luxaţii repetate au o slăbiciune congenitală care poate
permite unor articulaţii să se luxeze spontan.

De asemenea, o luxaţie poate fi provocată de un şoc sau de o mişcare forţată. Incidentul traumatic
determină o ruptură a capsulei articulaţiei – elementul care îi asigură stabilitatea – astfel că cele două
oase, la nivelul cărora s-a produs luxaţia, nu mai au legătură, unul dintre ele sărind de la locul său prin
spaţiul apărut în capsulă.
Luxaţiile gleznei sunt extrem de comune şi rezultă, de cele mai multe ori, din sucirea gleznei.

Luxaţia – diagnostic

După ce faceţi o luxaţie este greu, dacă nu imposibil, să vă mişcaţi articulaţia. Încercarea de a o mişca vă
va intensifica durerea. De regulă, puteţi vedea o modificare în alinierea articulaţiei, care este umflată.
Dacă medicul dumneavoastră suspectează o luxaţie, radiografia îl ajută la confirmarea diagnosticului şi
determinarea existenţei unei fracturi asociate.

Luxaţia – simptome

Luxaţiile gleznei produc imediat dureri severe, care pot fi chiar invalidante. Alte simptome sunt:
• Umflarea
• Durerea internă
• Imobilitatea articulaţiei afectate
• Deformaţia membrului respectiv

Cât de gravă este luxaţia?

Gravitatea luxaţiei depinde de articulaţia afectază. O leziune importantă a gâtului sau spatelui poate duce
la luxaţia unei vertebre, cu riscul afectării măduvei spinării şi apariţia paraliziei. O luxaţie severă la umăr
sau şold poate duce la leziuni de nervi.
În multe cazuri, medicul poate corecta o luxaţie simplă nonchirurgical, fără lezarea nervilor şi ţesuturilor
din jur. Articulaţia este apoi imobilizată pentru scurt timp – de obicei, circa două săptămâni – până la

1
vindecarea leziunii. Unele luxaţii necesită intervenţie chirurgicală pentru repararea şi reconstrucţia
ligamentelor lezate.

Luxaţia – tratament

Orice suspiciune de luxaţie trebuie examinată de un medic specialist. Dacă presupuneţi că cineva are
luxaţie vertebrală după o leziune importantă de gât sau spate, nu-l mişcaţi! Aşteptaţi să sosească
personalul medical de urgenţă.

O luxaţie necesită, de obicei, tratament cât mai rapid posibil. Oasele deplasate din articulaţie trebuie
aduse în poziţie corectă printr-un procedeu numit reducere. Dacă leziunea nu este tratată în prima
jumătate de oră, pot apărea tumefierea şi durerea, făcând mai dificilă reducerea luxaţiei.
Imobilizaţi zona afectată şi transportaţi persoana implicată la medic sau la camera de gardă a spitalului.
Este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană instruită corect, deoarece repoziţionarea incorectă
a articulaţiei poate produce lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor adiacente.
După ce articulaţia a fost repusă în poziţia sa corectă, poate fi necesară imobilizarea ei. Cel mai frecvent
se utilizează o atelă.

Luxaţia – recuperarea

Recuperarea începe după ce articulaţia este pusă în poziţia corectă şi imobilizată, chiar dacă aceasta este
în gips. Mişcarea stimulează fluxul sanguin în ţesuturile adiacente şi procesul de vindecare. Mişcarea
ajută, de asemenea, la menţinerea tonusului muscular şi limitează atrofia musculară şi slăbirea osului din
cauza imobilizării prelungite. Ajută şi la prevenirea rigidizării articulaţiei, care poate fi produsă din lipsa
de utilizare a acesteia.

Pentru a controla durerea, medicul dumneavoastră vă poate recomanda medicamente analgezice. De


asemenea, masajul terapeutic cu unguente specifice poate fi de mare ajutor atât în retragerea inflamaţiei
cât şi pentru ameliorarea durerii.

Luxatia umarului (luxatia scapulo-humerala - LSH ) este o afectiune de tip traumatic care se
caracterizeaza prin deplasarea permanenta a extremitatilor articulare de la nivelul umarului.

 Ea poate aparea fie in urma unui traumatism direct produs la nivelul umarului, fie ca rezultat al actiunii
unui traumatism indirect, in urma caruia capul humeral paraseste cavitatea glenoida a scapului,
suprafetele articulare pierzand contactul dintre ele.

 Este considerata una dintre urgentele des intalnite, cea mai frecventa fiind luxatia scapulo-humerala
anterioara. Persoanele adulte sunt cele mai predispuse sa-si luxeze umarul, afectiunea fiind rar intalnita in
cazul copiilor sau al persoanelor in varsta.

 Luxatia umarului este insotita de o durere destul de puternica, cauzata de excitatiile prioreceptorilor de la


nivelul capsulei sau ligamentelor ce au fost traumatizate. De cele mai multe ori aceasta durere cedeaza
doar dupa repozitionarea capetelor articulare in pozitia obisnuita.

2
 Umarul luxat poate prezenta si o deformare in zona cu probleme, aceasta datorandu-se pozitiei diferite a
oaselor. In plus, datorita modificarilor de pozitie ale capetelor articulare, se poate semnala si aparitia unei
atitudini vicioase.

 Din cauza compresiunii vasculare pot aparea in zona traumatizata si diferite cangrene. De asemenea, prin
compresiunea sau chiar prin distrugerea unui nerv in timpul traumatismului ce este responsabil de
producerea luxatiei nu este exclus riscul aparitiei unei pareze sau paralizii, insotite de o insensibilitate in
zona segmentului inervat.

 Ea poate fi deseori insotita si de tulburari neuro-simpetice, dintre acestea cele mai frecvente fiind
edemul, cianoza, transpiratia ori raceala.

 Umarul 

  Umarul este considerat ca fiind articulatia cu cea mai mare amplitudine a miscarii, amplitudine care
poate genera insa si diverse probleme articulare. La nivel profund, umarul este alcatuit din oase,
articulatie, ligamente si capsula articulara, la nivel superficial fiind pozitionati muschii si tendoanele.
Oasele ce sunt incluse in structura umarului sunt scapula, clavicula si humerusul, articulatia fiind una
complexa :
 • Articulatia glenohumerala – este localizata in punctul in care capul humeral se pozitioneaza la nivelul
cavitatii scapulei
 • Articulatia acromioclaviculara – se afla pozitionata intre acromion si clavicula 
 • Articulatia sternoclaviculara – are rolul de a face legatura dintre umar, brat si scheletul principal al
toracelui anterior
 
 Cartilajul articular acopera capetele articulare ale fiecarui os de la nivelul umarului, el avand rolul de a
absorbi socurile. Oasele sunt conectate intre ele prin intermediul unor structuri de tesut moale
(ligamente), articulatia fiind inconjurata ca intr-un fel de saculet de capsula articulara (formata din
ligamente ce leaga humerusul de glenoida). 

 Stabilitatea umarului si implicit dislocarea acestuia este influentata de aceste ligamente, ele avand rolul
de a tine umarul bine fixat in articulatia sa.

 Majoritatea luxatiilor scapulo-humerale sunt caracterizate de o instabilitate a umarului catre inainte si in


jos, un numar foarte mic de afectiuni 

 Cauzele luxatiei umarului

  Se datoreaza de cele mai multe ori unor accidente (traumatisme) la nivelul umarului, ele putand insa sa
apara si in cazul unor miscari bruste, energice. 

 Deseori afectiunea este semnalata la persoanele care practica sport de performanta (in special volei si
tenis), in acest caz existand o posibilitate destul de ridicata de recidiva.

 Luxatia de umar mai poate fi si rezultatul unor degradari osoase produse la nivelul articulatiei umarului
de diverse afectiuni (poliomielita, tuberculoza osteo-articulara), care fac ca extremitatile osoase sa nu mai
faca un contact (luxatia patologica). Exista insa si luxatii scapulo-humerale care apar din cauza
malformatii (luxatiile congenitale). 

 Ea apare de cele mai multe ori in urma unui tramatism, afectiunea fiind favorizata de instabilitatea
articulara de la nivelul umarului si au loc leziuni destul de seriose la nivelul capsulei articulare, dar si la
cel al ligamentelor (cum ar fi smulgeri, ruperi sau dilacerari). Capsula articulara a articulatiei scapulo-

3
humerala este destul de subtiata si relaxata si subtiata, ea putandu-se rupe destul de usor. De asemenea, la
nivelul partii antero-inferioare a glenei, se mai poate produce si o dezinsertie a capsulei de pe cadrul
glenoidian.

 Atat muschii supraspinosi cat si cei subsupinosi pot fi smulsi de pe insertiile lor si dilacerati. Nu de
putine ori, din cauza leziunilor ce au loc si la nivelul vaselor de sange, se poate semnala si aparitia
hematrozei.

 In plus, nu este exclus ca si nervii si muschii din vecinatate sa aiba de suferit, capetele osoase care
determina luxatia putand genera o miscare de forfecare (caz in care exista posibilitatea aparitiei unui
hematom periarticular).

 Se pot produce si leziuni osoase, cele mai intalnite fiind detasarile marginii glenei sau fractura parcelara
a extremitatii humerusului.

 Luxatia umarului recuperare medicala

  Se recomanda repaus pentru membrul superior afectat, tratamentul fiind unul ortopedic.

 Recuperarea medicala include fizioterapie (cu electroterapie, laserterapie si ultrasunete), gimnastica


medicala (kinetoterapie) si masaj terapeutic.

 Daca luxatia este usoara, este recomandat ca recuperarea medicala sa inceapa cat mai devreme, evitandu-
se astfel instalarea redorii (in special in cazul imobilizarii de tipul Dujarrier). Cum in perioada de
imobilizare se realizeaza cicatrizarea capsulo-ligamentara si musculara recuperarea medicala prin
kinetoterapie vizeaza diverse miscari de mobilizare activa-pasiva.

 Sedintele de kinetoterapie au rolul de a  mentine ridicat nivelul mobilitatii articulare la nivelul umarului,
atat prin diversele exercitii statice izometrice, cat si prin intermediul exercitiilor specifice de extensie –
flexie ce sunt realizate asupra articulatiilor invecinate celei traumatizate. 

 In plus, pentru redobandirea amplitudinii in miscare, specialistul kinetoterapeut poate folosi in cadrul
sedintelor de recuperare si diverse tehnici de scrinetoterapie. 

 Masajul terapeutic le este de mare ajutor pacientilor prin diferitele tehnici specifice el reusind sa :
 • Imbunatateasca considerabil tonusul musculaturii
 • Reduca tulburarile de natura vasculotrofica
 • Intensifice circulatia sangvina la nivel local
        
  Masajul se face prin netezire cu palma, in combinatie cu frictiuni realizate cu varfurile degetelor. Pentru
combaterea hipotrofiei musculare si a hipotoniei, in zona invecinata articulatiei traumatizate se realizeaza
diverse manevre de rulat, framantari, tapotament ‘in ventuza’, batatorit ori tocat.

Luxatia genunchiului se produce ca urmare a unui traumatism direct destul de puternic, ce poate avea
loc in cazul accidentelor pe terenul de sport, ori al accidentelor de circulatie sau de munca. De multe ori
poate fi insotita si de diverse alte leziuni, cum ar fi fractura, ruptura vasculara sau plagi la nivelul
genunchiului.

4
 Este considerata o urgenta medicala, in cazul in care aceasta se produce impunandu-se o interventie
chirurgicala si se manifesta prin pierderea contactului dintre suprafetele articulare ale tibiei si femurului,
aceasta putand fi uneori insotita si de diverse leziuni ale nervului sciatic sau ale arterei poplitee. 

 Cele mai des intalnite sunt luxatiile anterioare de genunchi, ce pot fi insotite si de rupturi ale capsului
posterioare, ori de rupturi ale ligamentelor incrucisate sau de muschi. Nu de putine ori se pot produce si
elongari ale nervului sciatic popliteu externe, ligamentele laterale, rotula si platoul tibial nefiind insa
afectate.

 Se produce in momentul in care piciorul este fixat pe sol, corpul se afla in miscare, iar forta produsa de
traumatism actioneaza la nivelul inferior al femurului antero-posterior. In acest moment se produce o
hipertextensie a genunchiului, cu alunecarea spre in spate a condililor femurali.

 Durerile resimtite de pacient sunt destul de puternice, traumatismul generand si o imposibilitate de


miscare. Uneori se poate remarca o deformare destul de vizibila la nivelul genunchiului, asemanatoare
unei culmi generata de epifiza tibiala.

 In cea posterioara a genunchiului se produce o deformare cu gamba in extensie (piciorul afectate putand
fi scurtat cu cativa centrimetri), iar in cazul luxatiei laterale piciorul se roteste de partea luxatiei, scurtarea
sa nefiind vizibila. 

 De cele mai multe ori acest tip de traumatism este insotit de diverse complicatii vasculare ce apar cu
predilectie in partea posterioara (cu modificarea culorii si a temperaturii locale), dar si de complicatii
nervoase (ce suntintalnite mai ales in luxatiile anterioare), ce se pot manifesta prin parestezii, anestezii
cutanate sau dureri de intensitati medii. 

  Luxatia genunchiului recuperare medicala

  Se recomanda repaus total pentru membrul traumatizat, pentru diminuarea durerilor putand fi
administrate analgezice si antiinflamatoare, cu aplicarea unor comprese cu gheata.

  Reducerea luxatiei genunchiului se poate realiza numai sub anestezie, interventia este considerata o
urgenta si consta in :
 - Tractiunea in regim lent a tibiei pe femur, procesul fiind insotit de flexiune graduala a gambei si de
presiune manuala exercitata direct, in cazul luxatiilor anterioare, pe partea proeminenta a tibiei
 - Flexia gambei pe coapsa, insotita de tractiune distala in axul coapsei (in cazul in care luxatia
genunchiului este una posterioara)
 - Luxatia externa implica gamba in flexie pe coapsa, coapsa pe bazin si pacientul in decubit lateral. Se
aplica presiune pe condilul extern si pe rotula in acelasi timp, marind abductia, prin pozitionarea gambei
in extensie

 Reducerea este insotita de imobilizarea in aparat gipsat, genunchiul afectat fiind mentinut in pozitie de
semiflexie la un unghi de 20 de grade. O atentie deosebita este acordata eventualelor complicatii nervoase
sau circulatorii. 

 Recuperarea medicala include masajul terapeutic, fizioterapia (electroterapie, ultrasunete, laserterapie) si


kinetoterapia, ea putand sa inceapa imediat dupa aplicarea aparatului gipsat. Scopul principal al
recuperarii este redobandirea mobilitatii totale, prin metode neinvazive si nedureroase, in prima faza fiind
recomandate diverse contractii musculare, miscari active si izometrice

5
 Nerecuperata corect, poate recidiva, sau se pot observa simptomele unei artroze, necroze, redori
dureroase, cu efecte la nivelul articulatiei.

 Recuperarea medicala are rolul de a reduce considerabil durerile resimtite de pacient, in paralel cu
refacerea mobilitatii articulare la nivelul genunchiului, tonifierea musculara si redobandirea echilibrului
muscular. 

 Masajul terapeutic recomandat are efecte benefice in recuperarea luxatiei, el avand actiune analgezica si
decontracturanta, de stimulare a musculaturii afectate.

 Tehnica de masaj include manevre de netezire (ce scad durerea si contractura la nivel local, inducand
pacinetului o stare de relaxare), manevre de framantare (pentru prevenirea oboselii la nivel muscular),
manevre de vibratii si de tampotare (ce stimuleaza excitabilitatea nervoasa).

 Pentru diminuarea durerilor si marirea tonusului in zona afectata este recomandat si masajul cu gheata,
acesta avand capacitatea de a amorti nervii si de a raci tesuturile.

 De mare ajutor in recuperarea medicala sunt si sedintele de kinetoterapie, ce pentru o eficacitate maxima,
trebuie sa fie realizate in cabinetele medicale specializate.

 Kinetoterapia, prin tehnicile sale specifice, urmareste refacerea tonusului muscular afectat, pacientul
fiind invatat sa-si blocheze activ genunchiul si sa-si controleze cat mai bine muschiul cvadriceps, ce are
un rol major in asigurarea miscarii. Prin exercitiile realizate corect, sub indrumarea unui kinetoterapeut,
pacientul reuseste sa-si reia sprijinul intr-un timp relativ scurt (comparativ cu cei care nu realizeaza
sedinte de kinetoterapie), recastigand controlul activ in conditii de incarcare a membrului afectat.
Stabilitatea articulara este si ea redobandita, in paralel cu refacerea miscarilor de rotatie.

De asemenea se are in vedere recuperarea musculaturii afectate, prin exercitii izometrice, izodinamice cu
incarcare progresiva si recuperarea tuturor gradelor de amplitudine ale genunchiului afectat.

 In plus, exercitiile kinetoterapeutice ii vor reda pacientului stabilitatea dinamica a articulatiei, prin
tonifierea musculara specifica fiecarui muschi cu rol in miscarea genunchiului.

   Luxatia soldului apare in cazul unor traumatisme violente, afectiunea fiind insotita de durere, de
impotenta functionala si de o scurtare aparenta, cu soldul in resort si se produce de cele mai multe ori din
cauza unor traumatisme violente, printre acestea putand fi mentionate accidentele rutiere sau cazaturile. In
functie de care este pozitia coapsei in momentul producerii traumatismului,

Poate fi:
 • Posterioara – coapsa se afla in flexie si adductie, iar capul femural se luxeaza posterior in fosa iliaca
externa. In cazul in care exista flexie, dar adductia nu este foarte mare, uneori luxatia poate fi insotita si
de o fractura partiala de spranceana cotiloida. Mecanismul de flexie fortata prealabila a coapsei pe bazin
este combinat cu o adductie si o miscare de rotatie interna.
 • Anterioara – se produce in situatia in care coapsa se afla in abductie accentuata, capul femural este in
abductie, combinat cu o miscare de rotatie externa.
 • Centrala – coapsa se afla in usoara abductie, iar traumatismul este insotit de o protruzie a capului in
bazin, cu fractura de aceu

 Anatomia articulatiei coxo-femurale (sold)

 Considerat ca fiind una dintre cele mai solicitante articulatii ale corpului, soldul este alcatuit din capul

6
femural si acetabul (o cavitate), cele doua fiind unite intre ele prin ligamentele ce asigura si stabilitatea
articulatiei. 

 Capul femural si acetabulul sunt acoperite de cartilajul articular, in timp ce restul suprafetelor de la
nivelul soldului sunt ‘imbracate’ de membrana sinoviala, care genereaza un lichid ce are rolul de a
lubrefia zona, eliminand astfel frecarile.

 Principalele miscari ce pot fi realizate la nivelul soldului sunt:


 • Miscarea de flexie – consta in indoirea coapsei pe bazin
 • Miscarea de abductie –  reprezinta departarea membrelor inferioare
 • Miscarea de adductie – apropierea membrelor inferioare 
 • Miscarea de extensia – consta in intinderea piciorului

 Iar articulatia coxofemurala este una de tip sferoidal, cu trei grade de miscare (flexie-extensie, abductie-
adductie, si rotatie interna / rotatie externa). 

 Clasificarea luxatiilor coxo-femurale


 In paralel cu acesta pot aparea si diverse leziuni asociate:
 • Leziuni osoase – fracturi ale femurului de aceeasi parte (cap, masiv trohan- terian ori diafiza), fracturi
ale sprancenei posterioare cotilului
 • Leziuni de muschi, leziuni ale nervului sciatic
 De asemenea, tinand cont de leziunile asociate, luxatii de sold pot fi (in functie de cunoscuta clasificare
Thompson – Epstein) :
 • Luxatie de sold pura – luxatie de tipul I
 •Luxatia soldului posterioara, asociata cu fractura de perete posterior – luxatie de tipul II
 • Luxatie de sold posterioara, ce este asociata cu o fractura cominutiva de perete posterior – luxatie de
tipul III
 • Luxatie de sold asociata cu fractura transacetabulara / luxatie de sold asociata cu fractura de cap
femural – luxatie de tipul IV

 O alta clasificare a luxatiilor de sold este realizata avand in vedere integritatea ligamentului iliofemural,
luxatiile fiind astfel impartite in tipice sau atipice. 
 La randul lor, luxatiile de sold tipice, se impart in :
 • Luxatii de sold anterioare-inalte – luxatii pubiene
 • Luxatii de sold anterioare joase – luxatii obturatorii
 • Luxatii de sold posterioare inalte – luxatii iliace
 • Luxatii de sold posterioare joase – luxatii ischiadice

 Netratate corect si din timp, pot genera diverse complicatii, atat imediate, cat si tardive.

 Printre complicatiile imediate pot fi constatate leziunile vasculo-nervoase (comprimarea nervului


obturator, elongarea nervului mare sciatic, comprimarea vaselor femurale), fracturile osteo-cartilaginoase
(fracturi ale sprancenei cotiloide, fracturi de femur, fracturi ale aceului), dar si leziunile asociate.

 In timp, pacientii pot manifesta o instabilitate cronica, asociata cu luxatii recidivante, putand fi semnalata
si aparitia necrozei aseptice, a coxartrozei postraumatice, dar si diverse calcifieri heterotrope.

Tratamentul trebuie instituit in regim de urgenta, stiut fiind faptul ca luxatie veche poate cauza
pacientului diverse complicatii, cum ar fi artroza sau necroza de cap femural. Astfel, cu cat se intervine
mai tarziu, cu atat creste riscul aparitiei complicatiilor.

7
  Ea poate fi redusa prin imprimarea capului femural in sens invers celui produs in urma traumatismului,
respectiv capul femural trebuie readus sub cavitatea cotiloida, de unde va fi relocat in pozitia normala. 
  Sunt de cele mai multe ori reduse ortopedic sub anestezie, in practica fiind folosite mai multe tehnici :
 • Tehnica Bohler – cu pacientul in decubit dorsal
 • Tehnica Ewald – cu pacientul pozitionat in decubit dorsal pe masa, cu gamba pe umar
 • Tehnica Stimson – pacientul aflat  in decubit ventral, pe masa

 Dupa ce se realizeaza reducerea si se face o noua radiografie, in cazul luxatiei simple este recomandata
tractiunea simpla ori imobilizarea in aparat gipsat.

 In cazul in care nu se poate realiza reducerea, se impune interventia chirurgicala, aceasta implicand
fixarea articulatiei afectate prin intermediul brosei Kirschner sau osteosinteza de acetabul / plastie de
acetabul cu grefon corticospongios.

 In acelasi timp sunt excizate fragmentele osteocartilaginoase libere (de dimensiuni mici). In situatia in
care acestea sunt mari, se realizeaza osteosinteza capului femural sau a acetabulului. Daca pacientul nu se
afla la primul incident de acest fel, respectiv in cazul luxatiilor vechi, se impune reducerea precedata de
atroplastie sau artrodeza.

 Recuperarea medicala a pacientilor se poate realiza atat prin procedee kinetoterapeutice si fizioterapie,
cat si prin masaj terapeutic.

 Masajul, realizat in centrele specializate, are rolul de a reduce durerile resimtite de pacient, imbunatatind
in acelasi timp circulatia sangvina locala, crescand metabolismul bazal si inlaturand lichidele interstitiale
de staza. 

 Si sedintele de fizioterapie au efecte benefice: termoterapia, hidroterapia si electroterapia accelerand


procesul de vindecare si facilitand redobandirea functiilor motorii la capacitate maxima. 

 Pentru a evita complicatiile ce pot fi destul de serioase, dar si pentru o recuperare cat mai buna si mai
rapida, este recomandabil ca sedintele de kinetoterapie sa fie realizate corect, sub indrumarea
kinetoterapeutilor, in centrele medicale specializate.

 Prin kinetoterapie se urmareste refacerea mobilitatii articulare, reeducandu-se toate miscarile de la


nivelul soldului cu probleme. Pentru aceasta se pune un accent deosebit pe miscarea de flexie, miscarea
de adductie si pe cea de rotatie externa.

 De asemenea, este recomandat ca in timpul sedintelor de kinetoterapie sa se urmareasca si refacerea


fortei musculare, avandu-se in vedere:
 • Muschii ortostatismului – muschiul fesier mare si muschiul fesier mijlociu
 • Muschii rotatori externi – muschii trohanterieni 
 • Muschii flexori
 • Muschii rotatori interni

 Exercitiile kinetoterapeutice trebuie realizate corect la nivelul muschilor, avandu-se in vedere rolul
important pe care acestia il au, respectiv de imobilizarea soldului in timpul deplasarii (muschii rotatori
interni), dar si de stabilitate posterioara si de fixare a capului femural in cotil (muschii rotatori externi).

 In paralel, in timpul sedintelor de kinetoterapie se urmareste si refacerea miscarii controlate si a abilitatii,
dar si refacerea stabilitatii.

8
Luxatia congenitala de sold (LCS), denumita in termeni medicali si displazia congenitala a articulatiei
coxofemurale, reprezinta o dislocare a soldului unui nou – nascut. Afectiunea este mult mai des intalnita
in cazul fetitelor. 

 Ea poate afecta fie un singur sold, fie ambele, ea fiind cauzata in principal de unele afectiuni ce pot
aparea in timpul dezvoltarii articulatiei coxo-femurale a fatului. In cele mai multe cazuri, apare la ambele
solduri, dar in situatia in care afectiunea este unilaterala, cel mai frecvent este luxat soldul stang.

 Nu de putine ori LCS se poate datora si unei deplasari la nivelul articulatiei soldului, in care pot fi
implicate diverse oase.

 Este bine cunoscut faptul că articulatia coxofemurala este alcatuita din capul femural, care este articulat
cu cavitatea acetabulara a osului coxal. Astfel, exista posibilitatea ca uneori capul femurului sa nu se
fixeze corect, dar si ca portiunea coxala sa fie prea mult adancita, caz in care soldul se poate disloca mult
mai usor din cauza articulatiei care devine exagerat de instabila. 
    
 Cauze
 Cauzele exacte ale aparitiei nu sunt cunoscute, multi fiind insa specialistii care considera ca ea ar avea la
origine probleme genetice, bebelusul diagnosticat avand in familie cazuri de persoane ce au dezvoltat
luxatii.

 Unii specialisti sunt de parere ca se poate datora si contracturilor musculare, cu precadere contracturii de
la nivelul muschiului psoas, acesta fiind relaxat in perioada intrauterina. Se presupune ca extensia brusca
si fortata a muschiului psoas ar putea produce o luxatie a capului femural.

 Apare frecvent la:


 • Bebelusii de sex feminin, care sunt mult mai predispusi sa dezvolte aceasta afectiune
 • Bebelusii care se nasc dupa termen 
 • Nou – nascutii proveniti din sarcina gemelara
 • Copii ce au astfel de antecedente familiale
 • Bebelusii nascuti prin cezariana
 • Copiii care la nastere au o greutate destul de mare
 • Nou-nascutii care sunt foarte dezvoltati, comparativ cu mamele care sunt mai firave (disproportie
materno-fetala)

  Este remarcata imediat la nasterea copilului decatre medicul neonatolog sau dupa cateva saptamani.
Exista insa si situatii in care afectiunea se observa doar in momentul in care bebelusul incepe sa faca
primii pasi. 

  Simptome
 • Bebelusul prezinta numeroase pliuri la nivelul interior al coapsei
 • Mobilitatea si flexibilitatea copilului sunt destul de reduse
 • Unul dintre piciorusele nou-nascutului poate fi uneori mai scurt decat celalalt
 • La baie sau cand este imbracat bebelusul se poate remarca o oarecare imobilitate la nivelul soldului
acestuia
 • Pot aparea diverse modificari in talpa piciorusului
 • Se poate sesiza un mers leganat sau chiar usor schiopatat, daca luxatia congenitala este localizata la
nivelul ambelor solduri

 Netratata la timp si corect, se poate agrava, in timp putand aparea numeroase complicatii ce pot avea
consecinte nebanuite asupra dezvoltarii normale a copilului. Printre acestea se pot enumera deformari

9
permanente la nivelul soldurilor, degenerari rapide ale articulatiilor soldurilor, osteoartrite si chiar diverse
leziuni produse la nivelul circulatiei sangvine locale.

 Diagnosticarea nu este deloc facila, pe langa examenul fizic fiind necesare si diverse investigatii de
laborator,  ecografii, radiografii si tomografii.

 Multi sunt medicii care prefera ca la nastere sa-i faca nou-nascutului un test simplu la nivelul articulatiei
soldului, indepartandu-i si apropiindu-i acestuia piciorusele flectate, manevre in timpul carora se pot
remarca eventuale anomalii la nivelul soldului (cele mai frecvente fiind crepitatiile, care semnaleaza
instabilitatea articulatiei soldului). 

 Diagnosticata din timp are sanse mari de recuperare totala. 

 Tratamentul si recuperarea medicala

 In cazul in care bebelusul este diagnosticat, tratamentul initial este ortopedic, membrele inferioare ale
copilului fiind fixate in pozitia departat, pentru corectarea pozitiei coxo-femurale.  

 Bebelusul este tinut cu coapsele in abductie si rotatie interna, in acest fel capul femural fiind centrat
corect in cotil. Pentru evidentierea rezultatelor, se recomanda efectuarea unei radiografii lunare.

 De asemenea soldul poate fi mentinut intr-o pozitie corecta cu ajutorul unei proteze, realizata special, ce
este purtata de copil timp de cateva saptamani.

 In situatia in care aceasta afectiune nu este diagnosticata din timp, ci abia cand copilul a inceput sa
mearga, recuperarea acesteia este uneori mai dificila, in unele cazuri impunandu-se chiar si interventia
chirurgicala pentru refacerea articulatiei soldului afectat.

 Recuperarea medicala trebuie realizata doar in centrele medicale specializate, in acest fel existand
garantia ca exercitiile efectuate cu bebelusul sunt corecte si adaptate atat gradului afectiunii, cat si varstei
copilului.

 Sedintele de kinetoterapie au scopul de a reface mobilitatea articulatiei coxo-femurale a copilului,


avandu-se in vedere si reeducarea miscarilor de la nivelul soldului cu probleme. O atentie deosebita este
acordata miscarii de flexie, miscarii de adductie, dar si miscarii de rotatie externa. 

 De asemenea, in timpul sedintelor de recuperare, kinetoterapeutul are in vedere si refacerea fortei
musculare a copilului, fiind lucrati in principal muschii ortostatismului (muschiul fesier mare si mijlociu,
tensorul fasciei lata), dar si muschii flexori, muschii rotatori externi (ce au un rol important in fixarea
capului femural si stabilitatea posterioara), ca si muschii rotatori interni (ce sunt foarte importanti pentru a
se reusi mobilizarea soldului in timpul mersului).

Alta metoda de tratament este masajul terapeutic care foloseste tehnici speciale de netezire, de framantare
si frictiune, de tapotament, vibratii si unde specialistul reusind sa stimuleze musculatura zonei, in acelasi
timp cu imbunatatirea circulatiei sangvine locale.

10