Schetelul uman cuprinde totalitatea oaselor corpului, numarul total al acestora fiind 210.

Cuprinde scheletul axial format din craniu si coloana vertebrala, scheletul truncal format din centurile

pelvina si pectorala si scheletul membrelor superioare si inferioare.

Cuvantul fractura isi are originea in limba latina si inseamna spargere;  provine de la ‘'frangere'', care

insemna a frange, a rupe. Fractura este ointrerupere a continuitatii unui os rezultata in urma unui
traumatism sau  a unei suprasolicitari.

Dintre fracturile scheletului, fracturile oaselor membrelor sunt cele mai frecvente si dintre acestea pe

primul loc se afla fracturile gambei.

Survin cu precadere la barbati la varsta adulta. La batrani, fracturileapar mai frecvent la femei din
cauza osteoporozei de cauza endocrina (postmenopauza) care apare mai precoce si este mai intensa la
femei decat la barbati. La copii, fracturile apar mai rar, datorita elasticitatii mai mari a osului.

Cauzele cele mai frecvente de producere a fracturilor

Pentru a intrerupe continuitatea unui os, e nevoie ca asupra lui sa actioneze o forta cu intensitate mare. ori
ca osul sa nu fie foarte sanatos si atunci sa se fractureze foarte usor. Cele mai frecvente cauze de
producere a fracturilor sunt:

- traumatismele survenite in urma caderii de la inaltime, accidentelor rutiere;

- osteoporoza postmenopauza;

- infectia cronica a osului, chistul osos solitar;

- tumori maligne primare (osteosarcomul, tumora Ewing);

- tumori maligne secundare (metastaze);

- fracturi de oboseala;

- osteogeneza imperfecta este o boala congenitala in care oasele sunt foarte fragile, se fractureaza usor si
se vindeca greu.
Semnele si simptomele prezente in fractura unui os

In intreruperea continuitatii unui os sunt afectati si muschii din zona respective si, nu in ultimul rand,
tegumenetele. Cele mai importantesemne si simptome prezente in cazul unei fracturi sunt:

- durerea spontana, acuta, care este foarte puternica initial, se diminueaza in urmatoarele ore, insa nu
dispare;

- impotenta functionala cu imposibilitatea de a realiza miscari;

- deformarea regiunii produsa de deplasarea fragmentelor, de hematomul fracturar si de edemul

muschilor;

- scurtarea membrului afectat prezent in fracturile cu deplasare ale membrelor superioare sau inferioare;

- echimoza (vanataie)apare la 1-2 zile de la producerea fracturii la distanta de aceasta.

Diagnosticul de fractura

Prezenta durerii spontane si imposibilitatea realizarii miscariloraparute in urma unui accident mai mult

sau mai putin grav orienteazadiagnosticul de fractura. Pentru confirmarea acestui diagnostic si pentru
tratament corespunzator  este indicat un examen ortopedic.

La examenul clinic local realizat de catre medic se constatamobilitatea anormala, prezenta

de crepitatie osoasa (este o senzatie tactila si auditiva care se percepe atunci cand o suprafata osoasa se
freaca pe cealalta in focarul de fractura), netransmisibilitatea miscarii si intreruperea continuitatii
osoase.

Examenele paraclinice necesare pentru stabilirea diagnosticului de fractura includ: examenul

radiografic , iar cand fractura nu poate fi evidentiata pe radiografie, pot fi utilizate computer
tomografia sirezonanta magnetic nucleara, in special in leziunile coloanei vertebrale sau in fracturile
condililor tibiali.

Tratamentul fracturilor

Scopul tratamentului fracturii este de a restabili cat mai repedefunctia si in al doilea rand forma, asa

incat persoana afectata sa-si poata relua activitatea in cel mai scurt timp.

Primul jutor in cazul unei fracturi presupune: imobilizarea provizorie corecta a regiunii

afectate, calmarea durerii prin administrarea unui antialgic, pansarea in caz de fractura deschisa.

Tratamentul fracturilor presupune tratament conservator si tratament chirurgical. Exista mai multe

variante de tratament conservator:

- metoda ortopedica pura, cea mai frecvent folosita, prin care fractura este redusa de catre medicul
ortoped si apoi este imobilizata cu ajutorul aparatului gipsat; dupa scoaterea aparatului gipsat este
indicata kinetoterapia;

- metoda extensiei continue si

- metoda tratamentului functional utilizata adesea la varstinici.

Tratamentul chirurgical in fracturi vizeaza restabilirea continuitatii osului fracturat prin fixare cu
ajutorul unor implante metalice(material de osteosinteza). Materialele de osteosinteza sunt de diferite
tipuri in functie de osul fracturat, tipul de fractura si pot fi: suruburi si placi
insurubate, tije centromedulare, lame placi, fixator extern.    

Fracturile membrului superior

Definitie
Fracturile membrului superior pot afecta oricare dintre cele trei oase ale bratului si antebratului:
ulna, radiusul sau humerusul. Una dintre cele mai frecvente cauze ale acestor fracturi este incercarea de
sprijinire in membrul superior, in cazul caderilor accidentale. Este important sa stim sa recunoastem
fracturile membrului superior, intrucat doar interventia terapeutica prompta poate asigura o vindecare
insotita de recuperare completa a functionalitatii. 

Tratamentul fracturilor membrului superior depinde de locul traumatismului si severitatea injuriei

mecanice. O fisura simpla poate fi tratata prin aplicarea unui bandaj de sustinere, a unei pungi cu gheata
si prin repaus fizic, in timp ce o fractura complicata necesita interventie chirurgicala pentru realinierea
fragmentelor osoase si poate presupune chiar implantarea de placute metalice fixate cu suruburi la nivelul
oaselor.
Simptome
Majoritatea oamenilor isi dau seama foarte usor daca si-au rupt sau nu bratul in urma unui traumatism, ca
urmare a cracmentului specific ce insoteste ruptura osului. Exista insa si cazuri in care
manifestarile fracturilor pot fi foarte subtile si dificil de recunoscut. 

Semnele si simptomele fracturilor membrului superior includ:

• Durere puternica, accentuata de miscare;

• Umflare;
• Inflamatie;
• Aparitia unei echimoze (vanataie);
• Deformarea antebratului sau a bratului;
• Incapacitatea de a utiliza membrul superior in totalitate sau doar un segment al sau;
• Incapacitatea efectuarii miscarilor de pronatie si supinatie (intoarcerea palmei cu fata in jos sau in sus).
Cand este cazul sa ne adresam medicului
Daca durerea impiedica utilizarea membrului superior atunci este cazul sa consultam medicul de urgenta.
Orice intarziere in diagnostic sau tratament poate conduce la o vindecare incompleta sau insotita de
sechele functionale.

Cauze
Cele mai comune cauze ale fracturilor membrului superior includ:

• Caderea. Caderea pe membrul superior intins pentru sprijin este cea mai frecventa cauza a fracturilor
membrului superior;
• Accidentele sportive. Accidentele ce pot interveni in practicarea diverselor sporturi pot fi cauze ale
fracturilor membrului superior;
• Traumatismele violente. Accidentele de masina, bicicleta sau alte traumatisme violente;
• Abuzul asupra copiilor. In cazul copiilor, fracturile membrului superior pot fi marca unui abuz fizic.
Factori de risc
Anumite afectiuni medicale sau activitati fizice pot creste riscul de fracturi ale membrului superior.

1. Participarea la anumite activitati sportive:

• Baschet;
• Fotbal;
• Rugby;
• Wrestling/ lupte greco-romane;
• Hochei;
• Snowboard;
• Schi;

2. Osteoporoza
Osteoporoza este o afectiune care cauzeaza subtierea oaselor, care devin casante; osteoporoza apare la
persoanele in varsta, la care si un traumatism minor poate cauza o fractura importanta, ca urmare a
alterarii structurii osoase.
Complicatii
Prognosticul fracturilor membrului superior este in general bun, vindecarea fiind de cele mai multe ori
satisfacatoare. 

Complicatiile care pot aparea sunt:

- Cresterea inegala. Fracturile care apar la copii si afecteaza zona de crestere a osului pot impiedica o
crestere normala a segmentului de membru afectat;
- Artrita. Poate aparea in cazul fracturilor care intereseaza capsula articulara (care apar in vecinatatea
incheieturilor);
- Anchiloza. Imobilizarea prelungita necesara vindecarii fracturilor membrului superior poate duce uneori
la limitarea miscarilor; de obicei apare la nivelul articulatiei umarului;
- Infectia osului. In cazul fracturilor deschise, la care tegumentul este strapuns de fragmentele osoase
rezultate in urma fracturii, pot aparea infectii ca urmare a contaminarii cu germeni din mediu. In cazul
fracturilor deschise este imperios necesar ca tratamentul sa fie aplicat cat mai rapid;
- Afectarea neurologica si vasculara. In cazul in care humerusul (osul bratului) se rupe in doua sau mai
multe fragmente, acestea pot strapunge nervii si elementele vasculare de vecinatate, fapt ce se poate
solda, in lipsa tratamentului, cu parestezii si probleme ale circulatiei sangelui.
Pregatirea consultului medical
In functie de severitatea fracturii, medicul de familie sau medicul din serviciul de primiri urgente poate
recomanda sau nu consultarea unui ortoped.
Ce puteti face: 
Trebuie avute in vedere – si eventual scrise pe o hartie, pentru a nu omite ceva in timpul consultului:
- Descrierea detaliata a simptomelor si a evenimentului cauzator;
- Enumerarea celorlalte afectiuni medicale de care suferiti, daca este cazul;
- Enumerarea medicatiei administrate pentru alte afectiuni curente;
- Alte intrebari pe care ati dori sa le adresati medicului. 

Ce sa asteptam de la medic
In timpul consultului, medicul va inspecta zona afectata, cautand semnele inflamatiei, umflarea,
deformarea sau prezenta unei rani deschise la nivelul segmentului afectat. 
Explorari paraclinice
Radiografiile sunt necesare pentru a se stabili gravitatea fracturii, localizarea exacta a acesteia si
eventuala implicare a articulatiilor. In anumite cazuri, medicul poate recomanda o tomografie
computerizata pentru a obtine mai multe detalii imagistice.
Tratament
Tratamentul fracturilor membrului superior variaza in functie de tipul de fractura. Acestea din urma pot fi
clasificate in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:

1. Fracturi deschise
Acest tip de fractura presupune strapungerea tegumentului de catre fragmentele osoase rezultate in urma
traumatismului. Tratamentul este imediat necesar si presupune includerea unor masuri de terapie
antibacteriana, pentru prevenirea posibilelor infectii;

2. Fracturile inchise
In cazul fracturilor inchise, pielea care acopera fractura nu este afectata si nu sunt prezente solutii de
continuitate (rani vizibile);
3. Fractura cu deplasare
In cazul acestui tip de fractura fragmentele osoase capata o pozitie nefireasca. Realinierea bucatilor de os
necesita una sau mai multe interventii chirurgicale;

4. Fractura cominutiva
Acest termen desemneaza acele fracturi in care osul este spart in mai mult de 2 fragmente; interventia
chirurgicala este imperios necesara;

5. Fractura „in lemn verde”

Acest tip de fractura seamana cu ruperea unui lemn care nu este uscat, fisurarea aparand doar intr-o
singura parte a osului. Apare de obicei la copii, la care oasele sunt inzestrate cu o mai
mare flexibilitate decat in cazul adultilor.
Realinierea fragmentelor osoase
In cazul fracturilor cu deplasare medicul poate considera necesara asezarea manula a fragmentelor osoase
- proces ce poarta denumirea de reducere a fracturii. Aceasta manevra poate necesita administrarea
de miorelaxante si sedative; in anumite cazuri poate fi necesara chiar si utilizarea anesteziei generale. 

Imobilizare
Restrangerea miscarilor segmentului afectat are un rol foarte important; se poate realiza cu ajutorul unui
bandaj de suspensie, a unei atele sau a aparatului ghipsat (ghips). Lungimea perioadei de imobilizare
depinde de severitatea fracturii, fiind curpinsa in general intre 3 si 10 saptamani. 

Medicamente administrate
Pentru a reduce inflamatia si durerea, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare sau
antalgice pentru cateva zile. 
Fiziokinetoterapia
Recuperarea incepe imediat dupa tratamentul initial, in cele mai multe cazuri fiind foarte important ca
aceasta sa fie inceputa chiar din perioada utilizarii ghipsului sau a bandajului de imobilizare. Dupa
indepartarea acestora, medicul poate recomanda efectuarea de sedinte de recuperare pentru a restabili
mobilitatea articulatiei si forta musculara. 

Interventia chirurgicala
Interventia chirurgicala este necesara pentru a stabiliza anumite fracturi. Dispozitivele de fixare pot fi
reprezentate de placi metalice sau suruburi care au rolul de a mentine pozitia relativa a fragmentelor
osoase rezultate in urma fracturii. Complicatiile acestora sunt rare si constau in infectii si lipsa
consolidarii osoase.
Preventie
Fracturile membrului superior survin in mod neasteptat. Iata cateva sfaturi pentru a va feri de fracturile
membrului superior:

• Intariti-va oasele. Alimentatia bogata in calciu, bazata pe lapte si produse lactate poate intari structura
osoasa. In general o alimentatie bogata in calciu se recomanda si celor care au suferit deja fracturi osoase.
De asemenea, medicul va poate recomanda administrarea de suplimente ce contin calciu;
• Prevenirea caderilor. Caderea pe membrul superior intins pentru sprijin este cauza principala a
fracturilor membrului superior. Pentru prevenire se recomanda utlizarea de pantofi comozi, indepartarea
elementelor care ar putea constitui cauze de accidente domestice, iluminarea corespunzatoare a locuintei
si aplicarea de manere si bare de sustinere in baie si de-a lungul scarilor din locuinta;
• Utilizarea echipamentului de protectie. Purtarea de cotiere si aparatoare ale articulatiilor atunci cand
se efectueaza activitati sportive de risc, cum ar fi rugby, fotbal american, skating sau snowboarding.

Fractura de șold este o afecțiune ce apare ȋn special la persoanele mai ȋn vȃrstǎ, care suferǎ de
osteoporozǎ. Fractura de șold poate fi intracapsularǎ sau extracapsulară iar pentru cei mai mulți
pacienți tratamentul fracturii de șold ȋnseamnǎ realizarea unei intervenții chirurgicale.

Ȋn foarte multe cazuri șoldul se fractureazǎ ȋn partea de sus a coapsei, unde osul coapsei se ȋmbinǎ
cu articulația șoldului. Aproximativ 90%  din fracturile de șold apar la oamenii cu vȃrste peste 60 de
ani, cu precǎdere de sex feminin. Incidența fracturilor crește o datǎ cu ȋnaintarea ȋn varstǎ, iar riscul
se dubleazǎ dupa vȃrsta de 50 de ani. Caucazieni și asiatici sunt mai susceptibili de a fi afectați de
fractura șoldului, din cauza unei rate mai mari a osteoporozei.

Tipuri de fracturi de șold

•    Fractura de col femural -  apare la unu sau doi centimetri de articulația șoldului. Acest tip de
fracturǎ duce la complicații;
•    Fracturi intertrohanteriene -  apar la trei, patru centimetri de  articulația șoldului. Acest tip de
fracturǎ poate fi mai ușor de tratat;
În jurul de 90% din fracturile de șold se încadrează în aceste două categorii. Un alt tip de fracturǎ
este fractura de stres, care  poate fi mai greu de diagnosticat. Mișcarea excesivǎ și repetitivǎ poate
provoca o fracturǎ de stres.

Cauzele fracturii de șold

Cǎderile sunt cauzele cele mai frecvente care duc la apariția fracturii de șold, ȋn special ȋn cazul
persoanelor ȋn vȃrstǎ, deoarece acestea sunt mult mai susceptibile de a avea alte probleme de
sǎnǎtate care cresc riscul de fracturare: slăbiciune musculară, probleme de echilibru, hipotensiune
arterială sau osteoporozǎ. http://www.exploremedicinetv.ro/boli/boli-ortopedice/osteoporoza-boala-
oaselor-fragile.html

O cădere poate duce la o fracturǎ de șold, dacă oasele sunt slǎbite din cauza osteoporozei. O datǎ
cu ȋnaintarea ȋn vȃrstǎ omul ȋși pierde treptat densitatea osoasă, iar unii pacienți dezvoltǎ și
osteoporozǎ, boalǎ care fragilizeazǎ oasele.

Simptomele fracturii de șold

Simptomele unei fracturi de șold apar imediat dupǎ ce pacientul a cǎzut și se caracterizeazǎ prin:
•    Durere severă la nivelul șoldului sau în zona inghinală
•    Incapacitatea de a se mișca după o căzǎturǎ
•    Orientarea ȋn exterior a piciorului pe partea pe care care a avut loc fractura
•    Rigiditate sau apariția vânătăilor în jurul șoldului 

Diagnosticarea fracturii de șold

Pacientul cu fracturǎ de șold ajunge la Unitatea de Primiri Urgențe unde i se pot da anumite
medicamente pentru ameliorarea durerii sau fluide intravenoase ȋn caz de deshidratare. Apoi, un
chirurg ortoped va examina pacientul. Pe lȃngǎ realizarea unui istoric medical complet și o 
examinare fizicǎ, ȋn cazul unui fracturi de șold medicul poate recomnda realizarea unor:
Radiografii - pentru a produce imagini ale țesuturilor interne, oaselor pe film.
Imagisticǎ prin rezonanțǎ magneticǎ - o procedurǎ de diagnosticare ce produce imagini detaliate ale
organelor și ale structurilor din organism.
Tomografie computerizată -  O scanare prezintǎ imagini detaliate din cadrul oricǎrei pǎrți a corpului
inclusiv a oaselor, mușchilor și a organelor. 

Tratamentul fracturii de șold

Tratamentul pentru fractura de șold va fi stabilit de către medicul care va alege terapia ȋn funcție de:
vârsta, starea generalǎ de sǎnǎtate, de gradul de toleranțǎ la anumite medicamente al pacientului.
Tipul de intervenție chirurgicalǎ depinde de tipul de fracturǎ de șold, iar scopul tratamentului este de
a opri durerea și de a ajuta pacientul sǎ ȋși reia activitatea normalǎ. 
Fixația internǎ. Chirurgul poate introduce  un șurub metalic ȋn os pentru ca fractura sǎ se vindece. O
altă opțiune este de introducere a unei tije.
Înlocuirea unei parți a femurului. În cazul în care capetele osului fracturat nu sunt corect aliniate sau
au fost deteriorate, medicul poate insera un ȋnlocuitor de metal (protezǎ). Procedura se numește o
înlocuire parțialǎ de șold.
Înlocuirea întregului șold.  Aceasta poate fi o opțiune bună dacă artrita a deteriorat oasele chiar
ȋnainte de fracturǎ.

Prevenirea fracturii de șold

Un stil de viață sănătos reduce riscul de osteoporozǎ dar și riscul de cădere. Mai mult, o alimentație
sanǎtoasǎ ȋmbunǎtǎțește starea generalǎ a pacientului, nu numai sistemul osos.
•    Faceți exerciții fizice pentru ȋntǎrirea oaselor și a mușchilor. 
•    Evitați alcoolul și tutunul
•    Mergeți la controale medicale ȋn mod regulat, ȋnclusiv la un medic oftalmolog.
•    Utilizați medicamentele recomandate de cǎtre medic