c



 


Gonartroza este una din formele reumatimului degenerativ. Boala reumatismala degenerativa, se mai numeste si
artroza, si in functie de localizarea ei poate fi gonartroza (la genunghi), coxartroza (la sold) si spondiloza(la coloana
vertebrala). Artroza genunchiului este o afecţiune care constă în distrugerea cartilajului suprafeţelor articulare ale
genunchiului. Leziunea primară în artroză este la nivelul cartilajului.
Cartilagiul articular este un ţesut elastic, care acoperă extremităţile oaselor din articulaţii. În mod normal, suprafaţa
acestor cartilagii este netedă, facilitând mobilitatea articulară şi absorbind totodată şocurile. Acest lucru este deosebit
de important la nivelul articulaţiilor mari de la picioare şi ale coloanei vertebrale, care suportă greutatea corpului.
Pe măsură ce artroza progresează, suprafaţa cartilagiilor şi a osului de dedesubt devine neregulată şi apar excrescenţe
osoase (ciocuri, noduri).
Din aceasta cauza culisarea fina a suprafeţelor articulare devine imposibila; în mod contrar, ele se freacă între ele la
mişcări solicitante.
 

Artroza genunchiului este o problemă de sănătate importantă prin frecvenţa mare la populaţia de peste 40 de ani,
astfel:
- afectează 25-30% din persoanele în vârstă de 45-64 de ani
- afectează 60% dintre persoanele > 65 de ani


 
Gonartroza este mai frecventa la femei si afecteaza de obicei pe cele care au trecut de 40 de ani. Cauzele sunt
multiple, de obicei fiind vorba de dereglari la nivel metabolic si hormonal, insa poate aparea si ca urmare a unor
traumatisme. Dereglarile la nivel hormonal ce apar la menopauza (insuficienta ovariana) fac ca femeile ajunse la
aceasta etapa a vietii, sa fie predispuse la gonartroza. Suferinzii de diabet, guta precum si obezii se confrunta cu
aceeasi problema. Trebuie amintite si problemele circulatorii: varice, flebite, dar si cele rezultate ca urmare a inaintarii
in varsta care duc la agravarea gonartrozei.
Cauze:
1) Alinierea anormală a genunchiului: in varus sau in valgus
2) Instabilitatea genunchiului:
- ligamentară
- post-meniscectomie
3) Incongruenţa articulară:
- prin fractură
- prin ruptura meniscului
4) Traumatisme directe: pot produce modificări cartilaginoase degenerative. Traumatismele pot fi unice şi majore sau
repetate şi mici.
5) Inflamaţiile: reumatismale şi infecţioase (septice şi specifice).



  


Gonartroza apare in mod tipic la persoanele de peste 50 de ani si afecteaza mai frecvent femeile. Motivul pentru care
apare mai ales la persoanele de peste aceasta varsta, nu este complet inteles. Probabil ca din cauza pierderii masei
musculare cu inaintarea in varsta si totodata din cauza scaderii capacitatii de regenerare a tesuturilor. Gonartroza
apare de doua ori mai frecvent la femei. Asocierea varstei si sexului feminin ca factori de risc in gonartroza a condus la
elaborarea teoriei endocrino-metabolice. Astfel, inca se considera ca menopauza poate fi un factor de risc major al
artropatiei degenerative.



Este poate unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru artropatia degenerativa in general si pentru gonartroza
in mod special. De asemenea creste mult riscul ca gonartroza sa progreseze mai rapid si mai sever. Din acest motiv,
scaderea ponderala este prima recomandare cand o persoana este diagnosticata cu gonartroza. Cu cat greutatea pe
care articulatia trebuie sa o sustina este mai mica, cu atat durerea este mai redusa si progresia bolii mai incetinita. Din
nefericire insa, aceasta indicatie este cel mai adesea trecuta cu vederea de catre persoana suferinda


 


Acest factor intra in discutie mai ales in cazurile in care boala apare la o varsta mai mica de 40 de ani. Genele pe care le
mostenim de la parinti pot determina calitatea fibrelor de colagen. Fibrele de colagen reprezinta o componenta
importanta a cartilajului si aceasta este structura care degenereaza initial si care amorseaza ulterior modificari
patologice in intreaga articulatie. Eficienta cu care osul reactioneaza la stresul mecanic si modul in care se autorepara,
pot sa fie de asemenea influentate de bagajul genetic.


 


Activitatea si exercitiile fizice obisnuite nu cresc riscul de atropatie degenerativa a genunchiului. Din acest motiv,
gonartroza nu mai este considerata ca un proces din cadrul imbatranirii normale. Insa, activitatea fizica foarte intensa
si repetitiva ca si slujbele foarte solicitante fizic cresc mult riscul de gonartroza. Traumatismele repetate suferite la
nivelul genunchiului conduc adesea la gonartroza cu trecerea anilor. Aceasta idee sa serveasca drept avertisment!
Fisurile sau rupturile de menisc (cartilajul aflat intre capetele articulare femural si tibial) si intinderile ligamentare de la
nivelul genunchiului nu trebuie neglijate. Aceste leziuni apar frecvent in urma unor rotatii traumatice. Daca aveti o
astfel de leziune consultati un medic ortoped si retineti de asemenea, ca un program de kinetoterapie va poate fi de
mare ajutor. Chiar si indepartarea chirurgicala a meniscului rupt (menisc-ectomie) creste riscul de gonartroza, in timp.



Boala se manifesta prin reducerea mobilitatii articulare si prin dureri violente. De obicei durerea este mult mai
puternica atunci cand bolnavul merge sau depune efort. Printr-un examen radiologic amanuntit se poate sti daca este
vorba de existena unui lichid intraarticular sau din contra de ingustarea articulatiei si prezenta unor osteofiti,
deformatii, sau a unor corpi liberi in articulatie.
De la inceputul bolii, cel mai constant simptom este durerea. Este situata doar la nivelul genunchiului sau la nivelul
ambilor genunchi daca ambii sunt artrozici. Articulatia afectata nu prezinta de obicei semnele clasice de inflamatie si
nu sunt intalnite nici simptomele generale (dureri musculare, febra sau subfebrilitate). Absenta acestor manifestari
diferentiaza artroza (boala degenerativa) de artrita genunchiului, care este o boala inflamatorie, de multe ori prin
mecanism autoimun. Durerea se calmeaza la odihna si la repausul articulatiei. Este neobisnuit ca durerea sa apara in
cursul noptii. Durrerea poate varia ca intensitate de la o zi la alta, in functie de cat de mult a fost solicitata articulatia
genunchiului sau uneori, fara o cauza aparenta. De asemenea, articulatia degenerata poate deveni meteo-sensibila ʹ
durerea se accentueaza la modificarile presiunii atmosferice.
Scaderea mobilitatii in articulatia afectata este de asemenea caracteristica. Progresiv se reduce amplitudinea flexiei si
extensiei si in plus, genunchiul devine ͞instabil͟. Aceasta instabilitate stimuleaza formarea osteofitelor. Ele reprezinta
lame de tesut osos care se dezvolta de la marginea articulatiei si reprezinta un mecanism de compesare a instabilitatii.
Acest mecanism nu este insa de bun augur deoarece reduce suplimentar mobilitatea articulara si determina si o
crestere a intensitatii durerii deoarece jeneaza tesuturile din jur. Iritarea continua a tesuturilor moi din interiorul si din
jurul articulatiei determina in cele din urma modificari importante: proliferarea membranei sinoviale cu producerea in
exces de lichid sinovial. Acumularea de lichid sinovial in exces determina tumefierea articulatiei ʹ hidrartroza, fara sa
modifice caracterele durerii descrise anterior. Hidrartroza genunchiului poate fi evidentiata printr-o manevra simpla ʹ
socul rotulian.
Daca exista o cantitate de minim 30 ml de lichid in cavitatea articulara si se apasa cu un deget pe rotula acesta va avea
o miscare caracteristica de balotare care nu poate fi confundata. Medicul va cauta acest semn la fiecare examen clinic.
In stadiile avansate genunchiul ramane fixat in usoara flexie si putin incurbat inspre exterior si obliga persoana afectata
sa se foloseasca de un baston pentru a fi posibila deplasarea. In aceste stadii se instaleaza handicapul. Perioada pana la
pierderea functiei articulatiei poate fi prelungita destul de mult daca problema nu este neglijata la inceput si se incepe
un program complex de kinetoterapie. Kinetoterpia este esentiala pentru incetinirea progresiei bolii si pentru
ameliorarea durerilor.
Alte manifestari care va pot deranja daca aveti gonartroza sunt cracmentele articulare (articulatia trosneste la fiecare
miscare) si blocarea periodica a articulatiei datorita ͞soarecilor intraarticulari͟. Soarecii intraarticulari reprezinta
fragmente desprinse din cartilajul articular degenerat si care migreaza in interiorul articulatiei. La un moment dat se
poate intampla ca aceste fragmente sa ramana fixate intre fata articulara a femurului si cea a tibiei si blocheaza astfel
articulatia, temporar.

 
 
Clasificarea se bazează pe:
- examenul clinic
- examenul radiologic
- artroscopie
Pe baza acestor examene, AG a fost impărţită în 4 stadii de gravitate:
1) stadiul I: modificările sunt minime:
- simptome clinice minime: durere uşoara şi uneori tumefacţie articulară
- radiologic: nu sunt încă modificări radiologice sau ele sunt minime
- artroscopic: semne de degenerare cartilaginoasă (cartilaj moale, opac, gălbui şi uneori cu fibrilare fină a suprafeţei
articulare) şi semne de degenerare meniscală
- tratament:
conservator: repaus, reducerea greutăţii corporale (spre cea ideală), purtarea pantofilor cu talpă elastică pentru
reducerea impactului cu solul, folosirea unui baston pentru descărcarea genunchiului, folosirea antiinflamatoarelor
nesteroidiene. În privinţa corticoizilor, părerile sunt împărţite.
lavajul articular artroscopic: se face din abundenţă în timpul artroscopiei diagnostice.
2) stadiul II:
- clinic: simptomele sunt moderate: durere, tumefacţie, redoare crescătoare
- radiologic: diminuarea spaţiului articular pe radiografia în sprijin
- artroscopic: fibrilarea cartilajului şi meniscuri degenerate
- tratament:
conservator: repaus, reducerea greutţii corporale, purtarea pantofilor cu talpă elastică, descărcare prin baston,
antiinflamatoarele nesteroidiene merg cel mai bine în acest stadiu.
artroscopic: lavajul + debridarea. Este stadiul în care acest tratament dă cele mai bune rezultate. Sunt eliminate mici
fragmente de cartilaj, prostaglandine şi alte enzime din lichidul sinovial, responsabile de durere.
3) stadiul III:
- clinic: simptome moderate
- radiologic: diminuarea spaţiului articular + formarea osteofitelor
- artroscopic: fragmentarea cartilajului. Se formează o ulceraţie ce afectează o parte din grosimea cartilajului şi al cărei
fund este neregulat.
- tratament:
conservator
artroscopic: debridare + reacoperirea suprafeţei lezate prin:
- microfracturi
- mozaicoplastie (în leziunile mici: 1,5-2 cm diametru)
- autogrefe condrocitare (cu participarea bancilor de ţesuturi)
4) stadiul IV:
- clinic: simptome severe: durere de repaus, redoare articulară, deformare articulară, instabilitate
- radiologic: spaţiu articular mult redus, scleroza osoasă în zona de sprijin, osteofite, dezaliniere
- artroscopic: dezgolirea osului subcondral pe zone întinse, cu os scleros şi dur
- tratament: antiinflamatoare, osteotomia de realiniere, artroplastia unicompartimentală sau totală.

 


Pana in prezent nu s-a gasit nici un tratament care sa vindece gonartroza. Medicul poate prescrie medicamente care se
administreaza oral sau care se administreaza local, prin infiltratii sau prin aplicarea unor unguente la suprafata
articulatiei. Rolul acestora este de a reduce disconfortul si durerea, de a limita degenerarea tesuturilor articulare si a
intarzia progresia afectiunii.
a. tratamentul iniţial este nefarmacologic, folosind terapia fizică şi educarea pacientului
b. tratamentul medicamentos include antiinflamatoarele nesteroidiene, injectarea intraarticulară de suplimentatoare
de viscozitate şi injectarea intraarticulară de corticoizi.
c. tratamentul artroscopic se adresează cazurilor severe, în care durerea este intensă şi există şi o pierdere
semnificativă a mobilităţii şi tratamentul medicamentos nu mai este eficient.
Terapia fizică: sunt recomandate:
- tonifierea musculaturii (antrenamentul muscular este individualizat şi progresiv)
- ameliorarea mobilităţii genunchiului
Modificarea stilului de viaţă:
- supravegherea greutăţii corporale
- ameliorarea alimentaţiei
- ameliorarea obiceiurilor: abandonarea sporturilor (tenis, fotbal, etc.), evitarea ridicării şi purtării greutăţilor. Se
recomandă deplasările cu bicicleta, iar ca sport ʹ doar înotul.
Tratamentul medicamentos:
1) antiinflamatoarele nesteroidiene: mulţi autori le recomandă ca fiind benefice atât asupra durerii cât şi pentru
ameliorarea mobilităţii (prin reducerea inflamaţiei). Ibuprofenul s-a dovedit superior altor antiinflamatoare în
ameliorarea durerii (în gonartrozele cu durere severă).
Avantaje: acţiunea începe imediat, dozarea este foarte variată, existând multe clase de antiinflamatoare.
Dezavantaje: toxicitatea gastro-intestinală (ulceraţii, perforare, sângerare, obstrucţie), toxicitate renală, răspunsul este
variabil, nu impiedică evoluţia bolii.
2) suplimentatoarele de viscozitate: încearcă să restaureze proprietăţile normale ale lichidului sinovial (lubrifiere, efect
antişoc), au efect dovedit analgezic timp de luni după administrare la 70% din cazuri.
Indicaţii: pacienţii cu uzură moderată > 40 de ani.
Contraindicaţii: sensibilitate la produs, uzură articulară mare (în special când este însoţită de genu varum secundar),
tumefacţia sinovială şi hidartroza (întiâi va fi controlată inflamaţia şi doar după aceea vor fi administrate
viscosuplimentatoarele), prezenţa unui obstacol intraarticular (întâi va fi scos obstacolul).
Probleme nerezolvate: dozajul optim şi dacă greutatea moleculară a preparatului este important şi cum. Se pare că
produsele cu greutate mai mare sunt mai eficace.
3) corticoizii administraţi intraarticular: în prezent există 2 mari opinii privitoare la această terapie:
cei care nu susţin folosirea intraarticulară a corticoizilor pentru că favorizează degenerarea articulaţiei (artropatia
corticoidă) şi au efect redus şi doar simptomatic
cei care susţin folosirea lor pentru că ameliorează semnificativ durerea, au efect antiinflamator puternic, îmbunătăţesc
funcţia musculară şi reduc formarea osteofitelor (ca număr şi dimensiune).
Complicaţii: injectarea corticoizilor în tendoane creşte riscul de ruptură; artrita cristal-indusă ce determină o reacţie
inflamatoare (rară; depinde de preparat şi de suspensia în care este conţinut corticoidul); osteonecroza (distruge osul
subcondral în capul şi condilul femural)
Tratamentul artroscopic: rolul artroscopiei în gonartroză:
- rol preventiv: diagnosticul timpuriu al artrozei, înaintea apariţiei modificărilor Rx
- tratează leziunile asociate care favorizează artroza: rupturile meniscale, rupturile ligamentare
- rol diagnostic: stabileşte gradul artrozei şi tratamentul ce trebuie urmat
- rol terapeutic: tehnici benefice în gonartroză:
a) lavajul: asigură ameliorarea simptomelor la 85% din cazuri. La 2 luni post lavaj 60% dintre cei operaţi înca mai au
ameliorare. Este doar un tratament paleativ modest.
b) debridarea: scoate din articulaţie fragmente libere meniscale, cartilaginoase sau sinoviale dar şi fragmente încă
aderente dar parţial desprinse. Eficacitatea pe stadii a lavajului + debridării la 6 ani postoperator: - stadiile I şi II: 83%
încă aveau ameliorare a simptomelor - stadiile III si IV: 58% încă mai aveau ameliorare a simptomelor
c) tehnica microfracturilor: este urmată de rezultate mai bune decât debridarea: la 7 ani postoperator rezultatele bune
au reprezentat 75% din cazuri.
d) tehnica mozaicoplastiei: indicată pentru leziunile relativ mici: 2-3 cm pătraţi. Rezultatele pe termen scurt sunt
mulţumitoare la 87% din cazuri.
e) autogrefa condrocitară: autogrefa crescută într-o bancă de ţesuturi
Artroscopia este indicata pentru tratamentul artrozelor de stadiul II si III.
Artroplastia genunchiului: este soluţia finală de tratament a AG (stadiul IV).
c
 

Medicatia de baza este cea impotriva durerii. Antiinflamatoarele nesteroidiene de tipul paracetamolului sau
ibuprofenului sunt de mare ajutor in stadiile initiale ale bolii. Nu influenteaza in nici un fel boala in sine insa
imbunatatesc semnificativ calitatea vietii si permit bolnavului sa inceapa un program de kinetoterapie fara sa se teama
de durere. De obicei nu se administreaza continuu ci doar la nevoie, cand durerea devine mai intensa, dupa o activitate
fizica. In timp este posibil sa fie nevoie de medicamente antialgice mai puternice, de exemplu combinatii de
paracetamol cu codeina sau substante inrudite. Acestea au o probabilitate mai mare de a cauza efecte adverse cum
sunt constipatia sau ameteala. Nu oricine tolereaza aceste medicamente si pot fi chiar daunatoare la hipertensivi sau la
cei care au suferit un atac de cord. Din acest motiv ele se administreaza doar la indicatia medicului specialist.
 

Daca exista contraindicatii pentru administrarea orala a antiinflamatoarelor, ele se pot administra si local sub forma de
geluri aplicate pe articulatia genunchiului. Acestea sunt foarte sigure deoarece foarte putin din medicamentul aplicat
se absoarbe in circulatia sangiuna. Unguentele pe baza de capsaicina (substanta obtinuta din planta de piper) sunt de
asemenea antialgice eficiente. Pentru a functiona trebuie aplicate pe articulatia dureroasa zilnic, cu regularitate.
In stadiile avansate ale gonartrozei cand durerea devine constanta, foarte intensa si nu mai este ameliorata de
medicatia obisnuita pot fi necesare antialgice majore. Acestea sunt substante derivate de opioizi de tipul tramadolului.
Antialgicele majore au mai multe efecte adverse asa ca va fi necesara o monitorizare permanenta de catre medic .
Printre efectele adverse mai suparatoare se numara: confuzia, somnolenta, ameteala, greata si tulburarile digestive.
ß


O alta metoda de administrare a medicatiei este prin infiltratie directa in interiorul articulatiei. Pe aceasta cale se pot
administra, in scop antialgic, glucocortocoizii. De obicei efectul incepe sa apara in cateva zile si poate dura pana la
cateva saptamani sau chiar luni. Prin infiltratie se mai administreaza o substanta inrudita cu lichidul sinovial normal
numita hyaluronan. Se poate administra o data pe saptamana, timp de 3-5 saptamani si are un rol de nutritie si
lubrifiere a articulatiei. Eficienta acestui medicament nu a fost inca demonstrata, dovezile sunt mai mult anecdotice
insa se pare ca poate ajuta la unele persoane.
! 
 



Masajul este indicat in gonartroza in special pentru efectul de tonifiere pe care il are asupra muschilor care stabilizeaza
articulatia. Caracteristica definitorie a acestei afectiuni este instabilitatea articulatiei. Alt efect pentru care masajul este
benefic in artroza genunchiului este reprezentat de ameliorarea durerii. Acest ultim efect este cu atat mai intens daca
se foloseste pentru masaj un gel sau un unguent care contine un antiinflamator nesteroidian sau capsaicina (substanta
obtinuta din planta de piper).
Masajul are si un rol trofic asupra articulatiei. Stimuleaza circulatia sanguina locala si astfel poate influenta favorabil
calitatea lichidului sinoviala, care pe langa rolul de lubrifiant are si rolul de nutritie a cartilajului articular.
"

 

Cel mai important lucru in tratamentul gonartrozei, este continuarea folosiri si exersarii articulatiei genunchiului.
Articulatiile nu se uzeaza in cursul activitatilor obisnuite insa, trebuie sa gasit, impreuna cu kinetoterapeutul, un
echilibru intre repaus si exercitiu fizic. Prea mult exercitiu poate cauza durere iar pe de alta parte, prea putin
determina adesea scaderea mobilitatii articulare.
Principalul scop in gimnastica medicala este acela de a intari musculatura care mobilizeaza articulatia genunchiului.
Tonifierea musculaturii coapsei (a cvadricepsului femural) ajuta la stabilizarea articulatiei, o protejeaza si in plus reduce
si durerea din gonartroza.

 

Terapia cu ajutorul metodelor fizice este o parte foarte utila a tratamentului multidisciplinar al gonartrozei. In plus,
poate chiar ajuta la preventia gonartrozei daca se aplica in timp util dupa diferitele traumatisme ale genunchiului, mai
ales la sportivi. Fizioterpia se incepe doar la indicatia medicului deoarece nu are efecte benefice la orice persoana fiind
contraindicata in cazul afectiunilor maligne, boli cardiace care nu sunt bine controlate de tratament, in cazul existentei
tijelor sau implanturilor la nivelul membrului inferior afectat. Daca nu exista contraindicatii, aceasta forma de terapie
este de mare ajutor si in plus, este un tratament care nu provoaca durere, nu este invaziv si poate avea si un efect
relaxant atat pentru corp cat si pentru psihic.

 
 
Terapia prin ultrasunete foloseste unde sonore de o anumita frecventa, care nu pot fi percepute de urechea umana, in
scopul de stimulare a tesuturilor. Prin trecerea aparatului de ultrasunete pe suprafata tegumentului, tesuturile
profunde sunt stimulate de vibratiile produse de undele sonore. Se obtine astfel un efect de incalzire si de stimulare a
circulatiei sanguine la nivelul acestor tesuturi. O circulatie sanguina eficienta inseamna o nutritie adecvata a cartilajului
articular ʹ prima structura a articulatiei care degenereaza in gonartroza.
Nutritia adecvata a cartilajului poate mari capacitatea de regenerare la acest nivel si astfel, se poate preveni
gonartroza secundara traumatismelor repetate si de asemenea, se incetineste procesul de degenerare in gonartroza
incipienta. Ultrasunetele mai realizeaza un micromasaj la nivelul tesuturilor si prin acesta favorizeaza patrunderea in
profunzime a medicamentelor administrate local: antiinflamatoare nesteroidiene sau capsaicina.


 

Stimularea electrica cu curenti galvanici, TENS sau curenti de intensitate foarte joasa, reprezinta forme de fizioterapie
care au indicatie in gonartroza in principal pentru efectul de calmare a durerii. De asemenea, exercitiile efectuate in
apa mai calda au un efect antialgic in masura in care reduc destul de mult actiunea fortei gravitationale asupra
genunchiului artrozic. Astfel sunt permise unele exercitii de tonifiere a musculaturii coapsei care in mod obisnuit ar fi
foarte mult limitate din cauza durerii.



 

 


Este posibil ca evolutia gonartrozei sa fie prevazuta, in anumite limite, pentru fiecare persoana in parte. De obicei,
artroza este un proces lent de degenerare care se desfasoara pe durata mai multor ani. Este dureros insa de obicei nu
determina deformari si disabilitate marcata.
#  
In unele cazuri, gonartroza poate progresa mai rapid si determina leziuni mai importante asupra articulatiei. Durerea
devine foarte intensa si se reduce mult mobilitatea articulatiei pe parcursul a doar cateva luni. Aceasta este o forma
severa de boala care afecteaza mai ales persoanele foarte inaintate in varsta, insa este rara. Este intalnita doar la o
persoana din 20 care sufera de gonartroza.
In fazele avansate ale bolii, cartilajul articular este atat de uzat si devine atat de subtiat incat nu mai acopera si nu mai
protejeaza capetele osoase ale articulatiei. Oasele incep sa se macine treptat deoarece se gasesc in contact direct unul
cu celalalt, in timpul fiecarei miscari. Pierderea cartilajului articular, macinarea oaselor si aparitia osteofitelor, strica
structura articulatiei si fac in cele din urma ca oasele sa isi piarda alinierea fiziologica si articulatia se deformeaza. Din
acest stadiu se instaleaza handicapul si persoana afectata are nevoie de ajutor permanent in deplasare si in toate
activitatile cotidiene.
Artroza genunchiului nu favorizeaza aparitia artritei reumatoide sau a altei boli articulare si nici nu este o boala care sa
se raspandeasca in organism. Este drept ca pot fi afectate mai multe articulatii, de exemplu ambii genunchi si
articulatia soldului (coxartroza). Asta se intampla atunci cand aceiasi factori favorizanti actioneaza concomitent asupra
mai multor articulatii. Gonartroza nu este asociata cu un risc crescut de boala canceroasa sau cu alte afectiuni mai
serioase, desi unele persoane pot dezvolta si aceste boli prin coincidenta.
 


a) alinierea incorectă a componentelor;
b) dezechilibrul parţilor moi;
c) complicaţii patelare: subluxaţii, fractura;
d) infecţii
Uneori pot aparea complicatii in evolutia gonartrozei, inclusiv formarea depozitelor de cristale de calciu in cartilajul
articular si aparitia unor chisturi in spatele genunchiului ʹ chisturi Baker. Depozitele de cristale de calciu poarta numele
de condrocalcinoza si aceasta complicatie este mai des intalnita la persoanele varstnice. Cand aceste cristale sunt
prezente artroza tinde sa fie mai dureroasa si evolueaza mai sever.
Uneori cristalele de calciu se pot desprinde de pe cartilaj si determina un atac de artrita foarte dureroasa ʹ artrita
acuta cu cristale de calciu sau pseudoguta. Chistul Baker sau chistul popliteal este perceput ca o ͞umflatura͟ de obicei
nedureroasa si moale, in spatele genunchiului. Uneori poate determina o sensibilitate sau disconfort in timpul miscarii.
Ele sunt pline cu lichid si se pot sparge la un moment dat cauzand o durere foarte intensa. Chisturile Baker se trateaza
de obicei prin aspirarea continutului lichidian cu o seringa si infiltratii cu glucocorticoizi.

 $



pe care medicul le poate recomanda in gonartroza cu scopul de a reduce durerea si de a incetini progresia degenerarii
articulare sunt:
1. Abandonarea fumatului. Toxinele din fumul de tigara au efect negativ asupra fibrelor de colagen din intregul corp.
Nu numai ca determina imbatranirea precoce a tenului ci si modifica structura colagenului de la nivelul cartilajelor
articulare si astfel poate agrava evolutia gonartrozei.
2. Controlul greutatii. Exista numeroase dovezi stiintifice care arata ca supragreutatea amplifica stresul mecanic asupra
articulatiilor si mai ales asupra genunchiului. Acest fapt creste riscul ca gonartroza sa se inrautateasca mult in timp. Din
cauza modului in care functioneaza articulatia genunchiului, forta la care este supusa in timpul mersului poate fi chiar
de 5 ori mai mare decat greutatea corporala. Astfel, chiar si o reducere minora a greutatii, la supraponderali, poate sa
aiba un efect benefic major asupra articulatiei. Este recomandata o dieta normala, echilibrata, dar cu un continut redus
de calorii si combinata cu un program regulat de exercitii fizice. Dieta si programul de exercitii va fi stabilit de catre
medic pentru fiecare persoana in parte.
3. Trebuie evitate eforturile fizice care suprasolicita genunchiul si cauzeaza durere. Reducerea activitatii fizice pe
parcursul unei zile. Genunchiul trebuie sa fie folosit in continuare insa are nevoie de intervale de repaus mai frecvente
si mai lungi.
4. Nu se mentine genunchiul in repaus in flexie deoarece aceasta postura mentinuta prea mult timp va afecta in cele
din urma musculatura. Pozitia de repaus recomandata este cu genunchiul in extensie ʹ intins.
5. Se evita tocurile inalte si incaltamintea incomoda. Tocurile inalte modifica unghiurile de aliniere in articulatia
soldului, genunchiului si a degetului mare de la picior si suprasolicita suplimentar toate aceste articulatii. Se
recomanda incaltamintea cu toc mic si cu talpa mai groasa si moale. Acest tip de talpa va actiona benefic prin absorbtia
socului din timpul mersului.
6. Daca genunchiul este dureros chiar si dupa cativa pasi, nu se forteaza articulatia in timpul mersului. Se foloseste
regulat un baston sau o carja pentru ajutor deoarece astfel se reduce semnificativ incarcarea asupra genunchiului
afectat, dupa indicatia medicului.
Neglijarea acestor recomandari poate duce la accelerarea procesului degenerativ.