Luxația de rotulă

Masteranzi:
Apetrei Debora Sandy
Constantinescu Mihai ALexandru
Genunchiul reprezintă partea
membrului inferior în care gamba se
unește cu coapsa. Articulația
genunchiului trebuie să fie mobilă și
suplă pentru a permite flexia și
extensia membrului inferior. Acesta
este formată din: femur, tibie și
patelă (rotulă).
Rolul genunchiului:
- susține greutatea corpului
-efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de
rotație, dar trebuie să rămână stabil
- asigurarea statică in momentul de sprijin;
-asigurarea elevatiei piciorului in momentul
balansului pentru orientarea piciorului in
functie de denivelarile de teren.
- genunchiul joaca un rol important in foarte multe
momente si activitati uzuale si profesionale.
- functii :mersul, alergarea și accelerarea bruscă,
sărirea, răsucirea pe călcâie, frânarea, oprirea,
mai mult sau mai puțin bruscă.
• Rotula este un os scurt, turtit, circular-
triunghiular care se articuleaza cu
femurul si care “acopera” si protejeaza
partea anterioara a articulatiei
genunchiului.
• Este situata in tendonul muschiului
cvadriceps femural care se ataseaza pe
portiunea superioara a rotulei si in
capsula fibroasa, ce incadreaza
articulatia genunchiului. Alti muschi ai
coapsei se insera pe baza rotulei (vast
intermediar), pe partea laterala (vast
lateral) si pe cea mediala (vast medial).
• Ligamentul patelar, o continuare a tendonului muschiului
cvadriceps si a capsulei fibroase, leaga rotula de tibie. In
mod normal, tendonul muschiului cvadriceps gliseaza
intr-un sant al femurului, denumit sant femural/trohlear,
in timpul mobilizarii articulatiei genunchiului. In mod
obisnuit, atunci cand apare luxatia de rotula, aceasta se
deplaseaza spre partea laterala a articulatiei, lasand
santul femural, liber. Rotula se poate luxa atunci cand
este smulsa din santul femural ca rezultat al unei
contracturi musculare puternice sau in urma unui
traumatism.
 Luxația de rotulă apare în următoarele două
situații:
• traumatic – după o lovitura directă și puternică
asupra genunchiului
• în instabilitatea de rotulă – atunci când rotula
este luxată spontan la mișcarea genunchiului
sau după un traumatism minor
 Simptomele care apar în cazul luxației rotulei sunt
următoarele:
• rotula este ieșită din șanțul ei și este situată în
exteriorul genunchiului
• senzația că genunchiul pocnește
• durere severă
• incapacitatea de a întinde membrul inferior sau
de a se deplasa
• genunchiul se poate umfla
• Majoritatea luxatiilor femurale sunt laterale, si pot fi readuse
in pozitia anatomica, prin lateral release, realizata prin
aplicarea unei presiuni marginii laterale a rotulei in timpul
miscarii de extindere a genunchiului in flexie.
• Pacientii cu luxatii recidivante de rotula pot fi impartiti in doua
grupuri: cei ce prezinta predispozitii anatomice pentru luxatii
(hipermobilitate laterala, displazie a muschiului vast medial,
pozitie anormala laterala a rotulei) sau un istoric de
instabilitate de rotula si cei fara semne evidente care sa
predispuna la luxatii.
• Cel mai frecvent, rotula este luxată din cauza
unor probleme congenitale de dezvoltare ale
genuchiului. În această situație putem vorbi
de instabilitatea rotulei, care apare cu precădere
în rândul copiilor și adolescenților, însă poate
afecta și persoanele adulte dacă aceste
probleme nu sunt tratate la timp.
• De multe ori pacienții se prezintă la medicul ortoped nu
pentru senzația de instabilitate (cu care unii dintre ei se
obișnuiesc), ci pentru dureri la nivelul regiunii anterioare
a genunchiului și cracmente la mișcarea genunchiului.
• Instabilitatea rotulei face ca aceasta să se miște greșit în
șanțul ei, adică în trohleea femurală, ceea ce duce la
distrugerea cartilajului și mai târziu la apariția artrozei.
Semnele distrugerii cartilajului sunt mai întâi cracmentele
(senzația că genunchiul pocnește) care apar la îndoirea
și întinderea genunchiului, iar mai târziu apare durerea.
 Principalele cauze prin
care se poate produce
luxația rotulei sunt
următoarele:
• displazia trohleară–
șanțul rotulei nu are
adâncimea necesară, iar
aceasta poate sări ușor în
exterior
• poziționarea înaltă a
rotulei (patela alta),
care poate fi
congenitală sau poate fi
provocată accidental
• poziționarea în lateral a
tuberozității tibiale
• slăbirea ligamentului
patelofemural intern,
cel care stabilizează
rotula pe partea
medială
 Diagnosticul de luxație a rotulei este
stabilit pe baza examenului clinic și
radiologic. Atunci când traumatismul care a
produs luxația nu a fost unul puternic sau
când pacientul a mai avut luxații de rotulă
(luxație recidivanta), investigațiile imagistice
joacă un rol important în stabilirea cauzelor
care au dus la luxație.

În general, sunt efectuate următoarele

investigații:
• RMN
• Radiografie
• Tomografia Computerizată
 Tratamentul non-chirugical al luxației de rotulă constă în:

• medicamentele antiiflamatorii sau analgezicele care reduc durerile

severe și inflamația
• tratamentul RICE,
• uneori, rotula poate fi readusă în poziția anatomică prin aplicarea
unei presiuni pe marginea laterală a rotulei, în timpul flexării
genunchiului (lateral release)
• imobilizarea genunchiului cu ghips sau cu orteze, care să mențină
rotula în poziție corectă și să permită vindecarea ligamentului
patelofemural intern
• folosirea cârjelor de către pacient pentru a reduce presiunea la
nivelul genunchiului până la vindecarea completă
 Tratamentul chirurgical
Acesta este recomandat în cazul luxațiilor recidivante de
rotulă sau în cazul instabilității de rotulă. În funcție de
factorii răspunzători pentru instabilitatea sau luxația
recidivantă a rotulei, tratamentul chirurgical poate
consta în:
• adâncirea trohleei femurale (șanțului rotulei) prin
trohleoplastie
• reconstrucția ligamentului patelofemural intern
• distalizarea și/sau medializarea tuberozității tibiale (locul
unde se prinde tendonul rotulian pe tibie)
Displazie trohlee Trohleoplastie
 Recuperarea după luxația de rotulă
• Chiar dacă pacientul a avut nevoie de
operație sau nu pentru tratarea luxației de
rotulă, acesta are nevoie de recuperare.
• După o intervenție chirurgicală sunt
recomandate ședințele de fizioterapie, de
kinetoterapie şi masaj pentru consolidarea
articulațiilor și mușchilor, astfel încât
genunchiul să își recapete mobilitatea, iar
musculatura să își recapete forța necesară.
• Recuperarea include efectuarea unui set
individualizat de exerciții specifice, în
funcție de nevoile pacientului și metode
pentru ameliorarea durerilor, precum și
purtarea unei orteze.
Scala Beighton pentru laxitate ligamentară
 OBIECTIVE:
- combaterea durerii si a procesului inflamator;
- prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei;
- prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase, realinierea articulara;
- ameliorarea tonusului muscular;
- recuperarea fortei musculare si a stabilitatii articulare;
- asuplizarea tesuturilor moi si mobilitatii articulare;
- recastigarea stabilitatii bipodale si unipodale si sigurantei in mers;
- respectarea regulilor de igiena ale genunchiului.
 DUPĂ The Gundersen Health System Sports Medicine Patellofemoral
Dislocation Rehabilitation Program

FAZA I: 0-2 săptămâni – (faza acută)

• Ce evaluăm? – Amplitudinea de mișcare, mobilitatea patelei, echilibrul în
ortostatism, abilitatea de a contracta musculatura – cvadriceps. aprecierea
durerii articulare, evaluarea mersului.
• Obiective : creșterea ușoară a ROM-ului în funcție de suportabilitate,
• încurajarea rolului și funcțiilor cvadricepsului,
• progresia graduală a exercițiilor terapeutice pentru întărire, întindere și
echilibru
• normalizarea tipului de mers.
 Modalitate de tratament:
• Încălzire activă prin ROM atât cât este tolerată
• Stretching ușor – accent pe revenirea completă a genunchiului în extensie
• Mobilizări ale patelei (doar dacă e nevoie). A se evita alunecările patelare
laterale!
- Exerciții de flexibilitate pentru hamstring, gastrocnemian, solear, ITB,
iliopsoas
- Exerciții de echilibru, propriocepție din dublu sprijin trecând la sprijin
unilateral
- Crioterapie 15 min de 3x pe zi
• Exemple : heel slides, quad sets (2 sets x15 rep) ankle pumps, leg raises,
izometrie
 FAZA II – 2-4 săptămâni – (faza protectivă minimală)
Obiective – recâștigarea deplină a ROM (Amplitudinea de Mișcare)
• Îmbunatatirea rezistentei si a fortei muscualre
• Progresia graduală a exercițiilor terapeutice pentru întărire, întindere și
echilibru
• Normalizarea tipului de mers.
• Crioterapie 15 min 1-2x pe zi
• Tratament – Încălzire activă (bicicleta, stepper, mers pe banda de alergare)
• Stretching pentru full ROM
• Flexibilitate, forta si rezistenta
• Ex : bicicletă – nu fortam flexia, initierea exercitiilor izotonice – wallslide,
leg press, hamstring curl, partial squat and step up, echilibru unilateral
 FAZA III – 4+ săptămâni –
Obiective
• Progresia activitatilor de imbunatatire a echilibrului, rezistenta și forta
musculara
• Reîntoarcerea la activitățile vocationale, recreaționale, sportive.
• Orteză – patelară stabilizatoare doar pentru sport/activități cu efort până
în săptămâna a 12-a
• Crioterapie 15 min 1x/zi sau după un efort intens.
• Ex : ridicări pe varfuri, izometrie cvadriceps, leg press, squats, step ups,
side steps with T bans, lunges multiple directions.
• Exerciții bazate pe echilibru dinamic, bicicletă, înot. Reîntoarcere la alergat,
sport cu aprobarea terapeutului.
Mulțumim pentru
atenție!
Aveți grijă de
genunchii voștri!