Aparatul locomotor

Aparatul locomotor este constituit din sistemele care iau parte, pe de o parte, la sustinerea
organismului uman, iar pe de alta parte, indeplinesc functia locomotorie a acestuia. In componenta
acestui aparat intra sistemul osteoarticular – componenta pasiva (oase si articulatii) si sistemul
muscular alcatuit din muschi reprezantand componenta activa a miscarii. [Cezar Th. N., Carmaciu
R., pag 48]

Functia complexa a aparatului locomot este locomotia care permite deplasarea in spatiu a
intregului organismului, atat fata de punctele de sprijin pe sol cat si de orice alt punct de referinta.

[ Farago M., Pop S., pag. 34]

Aparatul neuromuscoartrokinetic (NMAK) include un complex de organe cu structuri si functii

variate:

 206 de oase
 Peste 310 de articulatii
 Peste 650 de muschi
 Retea nervoasa (cu cai aferente si eferente )
 Retea vasculara cu rol in irigatia acestor organe specializate. [Farago M., Pop S., pag.
36 ]

Notiuni de biomecanica

Ca si stiinta interdisciplinara, biomecanica se axeaza, in principal, pe cunostintele a trei domenii de studiu:

mecanica, anatomia si fiziologia umana. Astfel, anatomia, ca stiita care studiaza forma si structura corpului si a
componentelor sale, furnizeaza date cu privire la osteologie (studiul oaselor), artrologie (studiul articulatiilor),
miologie (studiul muschilor), mecanica, ca stiinta care aplica principiile mecanicii la analiza miscarii corpurilor
materiale sub actiunea diferitelor forte de interactiune, furnizeaza informatii privind modalitatile de investigare
cantitativa a miscarii unui corp, iar fiziologia, ca stiinta care se ocupa de functiile organismelor vii, furnizeaza
cunostintele necesare întelegerii diferitelor conexiuni care concura la obtinerea functiilor motricitatii, echilibrului
si posturii corpului omenesc. [Budescu E., pag. 3] https://mec.tuiasi.ro/diverse/Biomecanica_gen.pdf
O parte a fizicii o reprezintă mecanica ale cărei legi fundamentale au fost formulate de Isaac
Newton. Prin intermediul acestor legi se exprimă legătura şi interacţiunea dintre forţe şi efectele lor,
legi cu rol important in dezvoltarea biomecanicii. [ NENCIU G., pag.17]
file:///C:/Users/matte/Desktop/desktop/Facultate%20anul%202/Carti%20pdf%20facultate/BIOMEC
ANICA%20ÎN%20EDUCAŢIE%20FIZICĂ%20ŞI%20SPORT.pdf

Legea I : Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare, dacă nu este obligat de forţe
aplicate asupra lui să şi-o modifice.

Legea II: forta care actioneaza asupra unui corp este egala cu produsul dintre acceleratia
imprimata prin aplicarea fortei respective si masa corpului.

Legea III: Actiunile reciproce a doua corpuri sunt totdeauna egale ca marime si de sens
contrar.

[Sbenghe T., pag 201-203] file:///C:/Users/matte/Downloads/sbenghe-tudor-bazele-teoretice-si-

practice-ale-kinetoterapieipdf.pdf

Pârghiile osoase
Oasele și articulaţiile prezintă partea pasivă a aparatului locomotor, iar muşchii, care pun
pârghiile osoase în mișcare – partea lui activă. [Nicolae T., pag94]

file:///C:/Users/matte/Desktop/desktop/Facultate%20anul%202/andrei%20dragomir/ANATO/
stefanet/Anatomia-omului-cul.-cursuri-fac.-FARMACIE-2015.pdf

Pârghiile osoase, biologice, sunt formate de două oase vecine, articulate mobil şi legate printr-
un muşchi. La o pârghie, se disting trei elemente:

 punctul de sprijin (S) reprezintă axa biomecanică a mişcării;

 forta de rezistentă (R) este dată de greutatea corpului sau a segmentului care se
deplasează şi la care se poate adăuga greutatea sarcinii de mobilizat;
 forta activă (F) este dată de muşchiul care realizează mişcarea.

[Marcu V.,Dan M., pag. 10]

file:///C:/Users/matte/Downloads/Vasile%20Marcu-%20Kinetoterapie.pdf

In functie de raporturile dintre acestea trei puncte, parghiile se impart in:

 Parghii de gradul I, cu sprijinul la mijloc - RSF

 Parghii de gradul II, cu rezistenta la mijloc – SRF
 Parghii de gradul III, cu forta la mijloc – SFR

Parghiile de gradul I sunt parghii de echilibru. De exemplu, la articulatia atlantooccipitala,

capul in echilibru pe coloana vertebrala reprezinta o parghie de gradul 1.
  S – articulatia capului cu coloana vertebrala
 R – greutatea capului, care tinde sa cada inainte
 F – este reprezentata de muschii fetei.
https://www.slideshare.net/MohamedElsaied6/levers-in-human-body

Parghiile de gradul II sunt parghii de forta si sunt mai rare in organismal uman. Un exemplu de
parghie de gradul al-II-lea se intalneste atunci cand subiectul se ridica pe varful degetelor.

 S – varful piciorului
 R – articulatia talocrurala
 F – reprezentata de forta muschiului triceps sural care se insera pe calcaneu

Pârghiile de gradul al III - lea cele mai frecvente in organism sunt pârghii de viteza si permit
ca printr-o forta redusa sa se imprime bratului rezistentei deplasari foarte mari. Astfel, în miscarea de
flexie a antebratului pe brat, punctul de sprijin apartine articulatiei cotului

 S – corespunde articulatiei cotului

 F – reprezentata de muschiul biceps aplicat pe oasele antebratului
 R - este greutatea antebratului si a mainii. [Zamora E., Rares C.,P., pag. 64-67]

file:///C:/Users/matte/Downloads/402852998-artrologie-si-biomecanica-umana-generala-e-
zamora-pdf.pdf

Fig. xx Parghii osoase (Gradul I; Gradul II; Gradul III)

 https://ro.pinterest.com/pin/363243526166038290/visual-
search/?x=16&y=11&w=530&h=374

Anatomia sistemului osos

Partea anatomiei care vizeaza studiul oaselor se numeste osteologie. Fiecare os este un organ,
parte a corpului, care ocupă un anumit loc în organismul uman și căruia i se atribuie o formă
caracteristică, structură și funcţie specifică. [Nicolae T., pag 95] Totalitatea lor constituie scheletul.
In cazul omului, oasele sunt situate profund in interiorul partilor moi, carora le servesc drept
sprijin; de asemenea ele servesc la insertiile partilor moi devenind astfel parghii actionate de variate
forte musculare.[ Cioroiu S., G., pag 113]

Scheletul uman este compus din 206 oase; dintre care 33-34 compun coloana vertebrala, iar
restul de 174 se grupeaza in jurul acesteia. Scheletul uman este compus din oase grupate pe regiuni,
formand elemente de sustinere si protectie in ceea ce priveste alte aparate. Acesta se divizeaza in
patru parti:

1. Oasele craniului
2. Coloana vertebrala
3. Toracele osos
4. Oasele membrelor

CLASIFICAREA OASELOR
Majoritatea oaselor corpului uman au forme și dimensiuni diferite, ceea ce demonstrează, relaţia
dintre aspectul lor exterior și funcţiile pe care le realizează. Fiecare os este un organ (organ – o parte
a corpului care are locul, forma structura şi funcţia sa proprie). Există câteva variante de clasificare
aoaselora corpului care are locul, forma structura şi funcţia sa proprie). Există câteva variante de
clasificare a oaselor :

1. Dupa localizare:
 Oasele craniului
 Coloana vertebrala
 Toracele osos
 Oasele membrelor
2. Dupa dezvoltare:
 Primare (desmale)
 Secundare (condrale)
  Condro-desmale
3. Dupa structura si forma:
 Spongioase: polimorfe si sesamoide
 Plate
 Tubulare: scurte si lungi
 Pneumatice
 Mixte. [Testemiteanu N.,pag. 96]
file:///C:/Users/matte/Desktop/desktop/Facultate%20anul%202/andrei%20dragomir/ANATO/
stefanet/Anatomia-omului-cul.-cursuri-fac.-FARMACIE-2015.pdf

Fig 1.
https://mec.tuiasi.ro/diverse/Biomecanica_gen.pdf 3.
 Sistemul articular
Dupa Testut articulatia reprezinta ,,ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai
multe oase vecine,,.[Sbenghe T., pag. 116] Aceasta are un grad variabil de mobilitate. [Adriana N.,
pag 17]
Dupa majoritatea autorilor, factorul cu rol in determinarea caracteristicilor si structura unei
articulatii il reprezinta functia ei, adica miscarea pe care o executa. Pe langa acest factor important se
mai adauga formatiunile de legatura si modul de dezvoltare.
Atat in nomenclatura franceza cat si in cea traditionala romaneasca se evidentieaza o clasificare
asemanatoare dupa gradul de mobilitate in:
 sinartroze sau fibroase (articulatii fixe)
 Amfiartroze sau cartilaginoase ( articulatii semimobile)
 Diartroze sau sinoviale ( articulatii mobile ). [ Papilian V., pag. 95]

Sistemul muscular
Componenta anatomiei care are ca obiect de studiu muschii si formatiunile anexate lor se numeste
miologie.[Papilian V., pag. 151]

Sistemul muscular este format din muschi, care sunt organe active ale miscarii. Acest rol este
indeplinit de catre musculature scheletica (somatica), ce are in componenta sa tesutul muscular striat.
Muschii au forme si dimensiuni variate. [Cezar Th. N., Carmaciu R., pag. 85]
file:///C:/Users/matte/Downloads/anatomia-si-fiziologia-omului-compendiu-pdf.pdf
Din punct de vedere structural, exista urmatoarele tipuri de muschi: scheletici sau striati, muschi
netezi sau viscerali si muschiul cardiac.
Muschiul striat constituie cea mai mare parte din masa musculara a corpului, acestia se contracta
voluntar cu o viteza si forta mare dar obosesc repede.
Muschiul neted se situaza la nivelul organelor interne si a veselor de sange. Spre deosebire de cei
striati , muschii netezi dezvolta o contractie involuntara cu viteza scazuta si forta mare obosind mult mai
greu.
Muschiul cardiac ( miocardul) este un muschi ce se poate contracta automat datorita unui sistem
nervos special situate in grosimea sa.[ Cioroiu. S., pag 73] essential in anatomie…
Sistemul muscular somatic, alcătuit la om, din aproximativ 434 de muşchi, reprezintă cca. 405 din
greutatea corporală; din acest procent, 10% îl reprezintă muşchii netezi din pereţii organlor interne şi vaselor
de sânge împreună cu muşchiul cardiac. Un muşchi striat este alcătuit din mai multe elemente: corpul
muscular, tendonul, joncţiunea tendino-musculară, inserţia muşhiului, tecile sinoviale, vasele şi nervii
muşchiului.
file:///C:/Users/matte/Desktop/desktop/Facultate%20anul%202/andrei%20dragomir/ROMANESTI/
Fiziologie%20Generală.pdf