Curusul 1

Deficiente
Definitie : Abatere de la normal in forma si functia organismului care tulbura cresterea normala si
dezvoltarea armonioasa a corpului; modifica aspectul exterior, reduce aptitudinea si puterea de
adaptare la efort fizic si scade capacitatea de munca productiva.

In cazuri grave, deficientele :

 Il scot pe deficient din mediul familial, social

 Ii creeaza o serie de complexe de inferioritate fata de indivizii sanatosi

Recuperarea = un domeniu complex de activitate medicala, educationala, sociala si profesionala prin

care se urmareste :

 Reabilitarea cat mai deplina a capacitatii functionale

 Dezvoltarea unui mecanism compensatoriu care sa asigure in viitor o viata independent
economic si social

Moduri de abordare:

a. Medicina preventive -> profilaxie

b. Medicina secundara -> previne complicatiile
c. Medicina tertiala -> previne sechelele
d. Medicina curative -> homeopata
e. Medicina recuperatorie -> se gaseste in toate specialitatile medicale
f. Kinetoterapia

Clasificare :

A. Dupa gravitate :
 Gradul I = usoara (atitudini, deficiente )
 Gradul II = medii
 Gradul III =accentuate

B. Dupa intindere :
◊ Globale/totale – modifica forma si functia intregului organism
◊ Partiale – modifica anumite regiuni/segmente

C. Dupa natura:
De natura interna : ( conditionate de procesele de crestere si dezvoltare, de starea
functiilor mari somatice organice si psihice )
De natura externa : (conditii de viata si mediu)
 D. Dupa mecanismul de producere :
♫ Directe ( intereseaza elementele proprii deficientei )
♫ Indirecte ( deficienta organica morfologica )

E. Dupa prognostic:
 Stationara, neevolutiva
 Progresiva, evolutiva

F. Dupa momentul instalarii :

 Congenitale ( malformatii deformarii )
 Obstetricale ( pruduse la nastere )
 Dobandite ( traumatisme, accidente, imbolnaviri )

Factori care determina aparitia deficientelor fizice :

1. Factori predispozanti :
 Cauze ereditare
 Se pot modifica la nastere sau in timpul cresterii
2. Factori favorizanti:
 Influenteaza negativ starea de sanatate
3. Factori determinanti :
Mecanismele direct responsabile
Procesele patologice ale deficientelor fizice

IDH
I= infirmitate

D= dizabilitate

H= handicap

1. Infirmitate – pierdere/anormalitate a unei structure/functii

◊ Poate fi :
☺ Fiziologica
☺ Psihologica
☺ Anatomica
◊ Din punct de vedere al duratei poate fi :
- Temporala
- Definitiva
 2. Dizabilitate – restrictia / pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata
normal pentru un individ
 Poate fi :
 Reversibila / ireversibila
 Progresiva/ regresiva

3. Handicap = dificultatea individului de a realiza relatii normale cu mediul de viata

4. Invaliditatea= pierderea totala/partial a capacitatii de munca

Recuperarea :

 Are character multi si interdisciplinar

 Are obiective si metode specifice
 Exista recuperare :
o Locomotorie
o Cardio-vasculara
o In boli psihice si deficient senzoriale
 Metode si tehnici de recuperare:
 Fizioterapie
 Protezare auditiva/ ocular
 Ergoterapie
 Psihoterapie
 Logopedie
 Ortezare, proezare
 Kinetoterapie – prin exercitiu fizic este principalul element.

Colectivul ar trebui sa fie alcatuit din :

☺ Medic
☺ Psiholog
☺ Nutritionist
☺ Kinetoterapeut

Depistarea si trierea deficientelor fizice :

◊ Depistarea, prevenirea si corectarea deficientelor fizice la copii ar trebui sa fie

preocuparea parintilor si a profesorilor.

Clasificarea deficientelor fizice la copii (elevi):

 Grupa 1 = elevi fara deficient fizice- dezvoltare armonioasa

 Grupa 2 = elevi cu deficient fizice usoare (atitudini deficient) partiale sau totale
= executarea miscarilor corrective (proba functionala ), care corecteaza si
hipercorecteaza
= Nu sunt scutiti de educatie fizica
Se recomanda exercitiu fizic suplimentar
  Grupa 3 = elevi cu deficient fizice medii
= prezinta defecte morfologice si functionale stationare sau cu evolutie lenta
= se corecteaza partial si raman nemodificate
= nu sunt scutiti de exercitiu fizic ci doar de anumite exercitii
= au un regim deosebit de viata
 Grupa 4 = elevi cu deficiente fizice accentuate
= prezinta modificari patologice cu un stadiu avansat de evolutie
= determinate de cele mai multe ori in viata intrauterine sau ca urmare a unor
traumatisme, paralizii, infectii
= sunt scutiti de educatie fizica, dar ar trebui sa se organizeze lectii special de corectare a
deficientelor

Sesizate la timp, correct indrumate si urmarite, deficientele fizice usoare si medii pot fi
indepartate. Cunoscand datele biologice si medicale ale elevilor, profesorul de educatie fizica
poate aplica cele mai adecvate masuri pentu prevenirea si corectarea deficientelor fizice.
Participarea sistematica si organizata la exercitiul fizic in vederea recuperarii reprezinta o
necessitate pentru cresterea normal, pentru buna capacitate psihomotorie, pentru corectarea
deficientelor fizice si pentru prevenirea complicatiilor.

Cursul 2

Exercitiu fizic
Definitie : activitate static si/ sau dinamica , executata si repetata in limite anatomice si
fiziologice normale in vederea obtinerii unor efecte benefice organismului

Efectele practicarii exercitiului fizic :

 Pot fi locale sau generale

 Imediate sau tardive
 Trecatoare sau de lunga durata
 Morfogenetice, fiziologice si educative

Scopurile exercitiului fizic ( dupa M.Cordun):

1. Scopuri morfologice:
 Favorizeaza procesele de crestere
 Previne atitudinea incorecta a corpului
2. Scopuri functionale:
 Cresterea capacitatilor functionale (cardiovasculare, respirator, locomotor)
3. Scopuri neuro-psihice:
◊ Dezvoltarea capacitatii fizice si psihice
◊ Dezvoltarea capacitatii coordinative
 ◊ Dezvoltarea capacitatii de invatare motrica
4. Scopuri social-educationale:
Integrarea in grupe sociale
Formarea obisnuintei de a practica exercitiu fizic
Formarea reflexului de atitudine normal a corpului

Pozitii fundamentale :

1. Stand
2. Asezat
3. Pe genunchi
4. Culcat
5. Atarnat
6. Sprijin

Pozitiile derivate se obtin prin modificarea bazei de sustinere sau prin modificarea pozitiei
trunchiului sau a membrelor.

Structura exercitiului fizic terapeutic:

a. Pozitia de start –adoptata dintro pozitie fundamental sau derivate

b. Executia miscarii – contractie concentrica a agonistilor
- Contractie excentrica a antagonistilor si static a fixatorilor
c. Mentinerea pozitiei obtinute – ( la nevoie ) prin contractie static izometrica
d. Revenire la pozitia de start - agonisti + antagonisti

Metode de aplicare:

A. Exercitii fizice :
 Individuale
 In grup
 Statice, active , dinamice
 Passive ( prin interventia kt )
 Cu suspensie segmentara sau generala

B. Exercitii fizice cu character colectiv

I. Exercitii corective statice :
 pozitiile sunt asigurate de contractile musculare statice, care fixeaza trunchiul si
segmentele sale .
 pozitiile sunt mentinute impotriva gravitatiei

Tipuri de pozitii :

a) Corecte
b) Corective
c) Hipercorective
Pozitiile fundamentale folosite in kinetoterapie:

a) Stand ( ortostatism ) :
Este putin stabile
Are baza de sustinere redusa
Angreneaza muschii planului posterior
Se foloseste pentru deficientele fizice ale spatelui, toracelui si membrelor
superioare
b) Asezat :
 Are stabilitate si suprafata de sprijin foarte mare
 Efort muscular redus
 Se foloseste pentru deficientele fizice ale trunchiului si a membrelor superioare

c) Pe genunchi:
 Cel mai des este folosita sub forma unei pozitii derivate si anume pe genunchi
sprijin pe palme – METODA KLAPP
 Indicate pentru reeducarea tulburarilor de echilibru si coordonare
d) Decubit dorsal :
 Baza de sprijin foarte mare
 Miscarile trunchiului se realizeaza cu amplitudine marita
 Derivatele sunt folosite in aproape toate deficientele fizice
e) Atarnat :
☺ este singura pozitie fundamental in care sprijinul se afla deasupra centrului de
greutate
☺ se mentine pozitia prin forta musculaturii membrelor superioare si a centurii
f) Sprijin :
 Nu este atat de des folosita

II. Exercitii corective dinamice: - miscari active libere, legate cu sau fara rezistenta

Clasificare :

Exercitii active :
◊ se pot realiza cu segmental deficient si segmentele invecinate localizate la nivelul
segmentului deficient
◊ pot fi executate cu ingreunare
◊ in cadrul exercitiilor corrective, miscarile pot fi executate analitic si/ sau combinat

Exercitii de respiratie :
 Au character corectiv
 Se executa din pozitiile stabile
 Se pot executa liber sau in timpul altor exercitii
 Se introduc la sfarsitul partii introductive si in partea fundamental a lectiei kinetic
 Exercitii aplicative :
 Sunt folosite pentru educarea si reeducarea deprinderilor motrice de baza
 Se folosesc exercitii de mers, tarare, echilibru
 !!!! exercitiile pe platform de echilibru !!!!

Exercitii de redresare :
 Pozitii corrective si / sau hipercorective
 Se executa pasiv sau activ

Articulatiile dintre corpii vertebrali :

 Se realizeaza intre platoul inferior al unei vertebre si platoul superior al celeilalte vertebre
 Intre cele 2 vertebre avem discul intervertebral :
◊ Inel fibros periferic
◊ Nucleu pulpos central
◊ 2 placi terminale cartilaginoase

Articulatiile interapofizare :

Unesc arcurile posterioare ale vertebrelor supra si subadiacente

Suprafetelle articulare ale acestor apofize aluneca una peste cealalta ghidand si limitand
deplasarea vertebrelor intre ele

1. Ligamentul vertebral longitudinal anterior

☺ De la occipital pana la fata anterioara a sacrului

2. Ligamentul vertebral longitudinal posterior :

 De la occipital pana la a 2- a parte a coccisului pe partea posterioara

3. Ligamentele galbene :
 23 de perechi
 Situate pe partea dreapta si stanga, unesc lamele arcului vertebral
 Indreapta coloana dupa o flexie a trunchiului

4. Ligamentele supraspinoase
 unesc apofizele spinoase la varful lor
 la baza unirea este realizata de ligamentul interspinos

5. Ligamentele intertransverse:
 Unesc apofizele transverse in regiunea toracala si lombara
 Nu sunt prezente in regiunea cervicala
Muschii coloanei vertebrale :

Flexori
Extensori
Extensori laterali
1. Muschii extensori ai coloanei vertebrale :
- Sistemul interspinos
- Sistemul intertransvers
- Sistemul transversospinos
- Sistemul spinotransvers
2. Muschii flexori ai coloanei :
- Sternocleidomastoidian (SCM )
- Lungul gatului
- Oblic mare
- Drept abdominal
- Oblic mic/ intern al abdomeniului
- Psoas
- Iliac
- Scalen
3. Muschii flexori laterali ai coloanei vertebrali:
- Marele drept posterior al capului
- Oblic superior al capului
- Ridicator al scapulei
- Supracostali
- Iliocostal

Mobilitatea coloanei vertebrale :

 Se realizeaza in segmentul motor alcatuit din doua vertebre cu articulatiile si ligamentele

dintre ele
 Sumarea miscarilor din numeroase segmente motoare ofera coloanei vertebrale o amplitudine
importanta de miscare cu 3 grade de libertate :
 Flexie-extensie
 Inclinare laterala
 Rotatie axiala

 Mobilitatea coloanei vertebrale este mai mare la regiunea cervicala si lombara

a) Regiunea cervicala : (cea mai mobile regiune a coloanei )
 Flexia capului 70 ⁰
 Extensia capului 60⁰
 Rotatia capului 80⁰
 Inclinare laterala 70⁰
b) Regiunea dorso-lombara :
  Flexie 60⁰
 Extensie 30⁰
 Rotatie 75 ⁰
 Inclinare laterala 70⁰
c) Regiunea toracala – cea mai putin mobila
d) Regiunea sacro-coccigiana – permite flexia si extensia bazinului

Manevre clinice de depistare a deficientelor fizice :

Examen clinic :

- Schema decoulx
- durerea este semnul essential al afectiunii
- pozitia culcat, sezand si in picioare privind bolnavul din fata, spate si profil
- ii trebuie examen neurologic pentru tulburari de sensibilitate, tulburari motorii ale
reflexelor si examen radiologic (Rdg)

- Manevra Lasseque:
 Depisteaza sciatica prin hernie de disc
 Se ridica piciorul intins

- Lasseque contra-lateral:
 Hernie de disc mediana sau dubla
 Se ridica piciorul intins contralateral fata de cel pe care apare durerea
- Manevra Bonnet :
☺ Apare durerea la adductia coapsei flectate (flectarea coapsei pe bazin )

- Manevra sicard :
♫ Din culcat dorsal, flexia dorsala a labei piciorului duce la durere static

- Manevra heri:
o Flexia trunchiului pe coapsa executata din sezand
o Apare in afectiunile lombare si sacrolombare

- Manevra Roussy:
 Aplecarea trunchiului inainte din pozitia stand, pentru a ridica un obiect

- Manevra Levy Valensi :

 Inclinarea laterala a trunchiului de partea bolnava
 Formarea si corectarea atitudinii corecte a coloanei vertebrale

Atitudinea corecta = functie a corpului care are la baza reflexe senzorio-motoare.

- Procesul de educare a atitudinii corecte trebuie sa inceapa dupa varsta de 5 ani

- Masurile prin care se poate educa atitudinea corecta sunt numeroase si variate si o prima
conditie este evitarea oboselii.

Cursul 3

Deficiente fizice ale coloanei vertebrale

 Ele apar prin modificarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale :

a. in plan sagittal
b. in plan frontal
A. In plan sagital
1. Deficiente aparute prin exagerarea curburilor normale
 Limitele intre normal si pathologic sunt dificil de stability
 Exemplu: hipercifoza toracala – spate rotund, umeri coborati si adusi inainte
 Hiperlordoza lombara – cambrare marcata lombar, proeminenta exagerata a abdomeniului

2. Deficiente aparute prin stergerea curburilor :

 Cifoza toracala ca si lordoza lombara sunt putin exprimate, aspectul este de spate plan

3. Deficiente aparute prin extinderea curburilor in regiunile invecinate :

 Segmentele subiacent sau supraacent prezinta o curbura de acelasi sens, care se prelungeste,
astfel apare cifoza totala + lordoza lombara

4. Deficiente aparute prin inversarea directiei curburilor :

o Cifoza toracala devine lordoza, spate scobit, cifoza lombara

Exista 2 categorii de deviatii sagitale :

a. Reductibile, functionale ( posture, atitudini vicioase ) – dispar in decubit dorsal sau voluntar
corectiv
b. Structural ireversibile :
◊ Curburi rigide, fixe
◊ Nu se pot redresa in totalitate
◊ Pot aparea modificari de structura ale corpilor vertebrali

Rezistenta in timp a unor deviatii functionale poate duce la modificari structural. Deformarile
structural sunt determinate de :

- Traumatism
- Infectie
 - Malformatie congenitala
B. In plan frontal – nu exista curburi fiziologice vizibile, orice deviaie vizibila pe
radiografie este patologica

1. Scolioze functionale:
 sunt date de investigatii ale membrelor inferioare , pozitii vicioase ale bazinului,
 dispar prin echilibrarea bazinului
 corijarea faptelor care le-a produs
2. Scolioze structural :
 Este o scolioza cu ratie de corpi vertebrali
 Sunt modificari structural ale corpilor vertebrali
 Sunt mai putine rigide si au tendinte evolutive
 Devin vizibile cand se apleaca trunchiul inainte

3. Cifoscolioza :
 Este o combinatie intre cele 2 ( deviatie si in plan frontal si in plan sagital )

Deficiente fizice globale

A. In plan sagital :
a. Global cifotica
b. Global lordotica
c. Plana rigida
B. In plan frontal :
a. Global asimetrica

A. In plan sagital

1. Atitudinea global cifotica:

 Se apreciaza din profil, observand capul si gatul inclinat inainte, umerii adusi in fata, toracele
infundat sau in flexiune, abdomenul supt, spatele arcuit posterior cu o cifozare toraco-
lombara sau totala a coloanei vertebrale cu bazinul putin inclinat
 Este intalnita la varsta scolara a adolescentei , la tinerii cu crestere rapida , fara o dezvoltare
corespunzatoare a musculaturii.

Mijloace de corectare

 Exercitii statice , ca pozitii fundamentale si derivate , simetrice care sa solicite synergic

membrele superioare ale corpului
 Exercitii dinamice de trunchi sub forma extensiilor, indoire laterala si circumductie in plan
posterior
 Exercitiile de membre superioare si inferioare se executa in plan posterior
 Exercitii de respiratie, aplicative, cu obiecte portative de control neuro-muscular
 2. Atitudinea global lordotica
o Usoara accentuare a curburii coloanei vertebrale lombara care se intinde superior si
cuprinde o parte din coloana vertebrala toracala si uneori spatele in intregime
o La examinarea din profil (de la baze) capul si gatul sunt inclinate inainte , umerii trasi
inapoi, toracele abdomenul proeminent inainte, bazinul inclinat mult sub linia
orizontala genunchii in hiperextensie

Mijloace de corectare

Exercitii statice cu toate pozitiile fundamentale si derivate

Exercitii dinamice, insistam pe flexi de trunchi, indoiri laterale de trunchi, rasuciri cu flexie
Membrele lucreaza in plan exterior
Exercitii de respiratie si applicative

3. Atitudinea global rigida

 Trunchiul este lipsit de curburi
 Spatele, toracele, abdomenul sunt plane
 Din profil constatam lipsa curburilor ± chiar si o usoara tendinita de inversare a curburilor din
regiunea toracala si lombara
 Membrele inferioare sunt drepte, cele superioare sunt lipsite de coordonare in miscari

Tratament : foarte greu de corectat

 Se urmareste marimea mobilitatii coloanei vertebrale si dezvoltarea coordonarii pentru

membrele superioare.
 Ca sporturi se recomanda gimnastica si inotul

Mijloace de corectare

o Exercitiile de trunchi si de membre de pe loc si din deplasare executate amplu si cu tensiune

finala
o Sunt contraindicate redresarile si suspensiile
o Exercitii statice din pozitia pe genunchi ( KLAPP) , pozitii derivate din pozitia culcat
o Exercitii dinamice si cele de control neuro-muscular

B. In plan frontal

1. Atitudine global asimetrica

 Inegalitatea celor 2 hemitorace, inegalitatea membrelor duce la inclinarea bazinului
intr-una din parti
 Des intalnite la fete
 Bazinul coboara, trunchiul deviaza lateral spre compensare – scolioza fiind regula ( vezi
recuperare)
 Se folosesc principiile de recuperare / recuperare ale scoliozei
Cursul 4

Deficiente fizice partiale

Scopurile exercitiului fizic terapeutic:
- Tonifiere
- Indepartarea deficientelor aparute
- Redresarea si mentinerea in atitudine constienta in pozitia normal a
corpului

Deficiente fizice ale capului + gatului

 Se discuta simultan deoarece deficientele capului sunt
insotite de deviatii ale pozitiei gatului si invers

a) inclinarea inainte a capului si a gatului – cea mai frecventa la copii timizi,

miopi si debili
- se insoteste la o atitudine cifotica dorsala, de proiectare inainte a
umerilor, flexia coloanei vertebrale toracale
- apare datorita pozitiei deficient in banca

Mijloc de corectare:
- Exercitii statice din pozitii fundamentale si derivate
- Exercitii dinamince de cap si gat, membre superioare
- Exercitii de trunchi sub forma de extensii si indoiri, rasuciri, executate
simultan cu ridicarea capului si gatului
- Exercitii cu obiecte
- Exercitii de respiratie si de redresare

b) indoirea laterala a capului si a gatului – se datoreaza deficientelor de auz si

vedere la copii
Corectarea capului si a gatului inclinate lateral stanga:
- Exercitii statice corective si hipercorective simetrice si asimetrice
- Pozitii fundamentale si derivate
- Exercitii dinamice, deplasari ale capului sau corpului in sensul redresarii
corective sau hipercorective
- Exercitii de cap si gat, rasuciri stanga, rasucire pe partea bolnava, extensii,
circumductii in plan posterior
- Exercitii de membre superioare simetrice + asimetrice
- Exercitii de trunchi
- Exercitii de redresare in oglinda si explicative

c) torticolis – afectiune a unuia din cei 2 muschi sternocleidomastoidieni (SCM)

determinata de inclinarea capului de partea muschiului scurtat si rasucirea spre
umarul opus.
Cauze:
- Deficient congenitale osoase
- Retractia musculaturii SCM
- Infectii ale faringelui
- Traumatisme
- Discopatii cervicale
- Afectiuni neuropsihice

d) torticolis congenital
- Malformatie congenitala aparuta la copii nounascuti cu ajutorul forcepsului
sau prin operatie cezariana sau aparut datorita unor malformatii
congenitale
- Nounascutul prezinta o tumorita uvoida in urma hematonului
intramuscular care creste in primele 2 luni apoi dispare sau persista
- Fibrele rupte se sclerozeaza si muschiul se retracta => torticolis.
e) torticolis ocular si auditiv
- apare in cazul paraliziei unor muschi ai ochiului cand copilul inclina capul de
partea ochiului sanatos fara al roti de partea opusa, astfel copilul care are o
diminuare a auzului tine capul inclinat pe partea unde aude mai bine

f) torticolis prin luxatie atloido-axiodiana

- luxatie unilaterala cu contractia muschilor santurilor cervicale si relaxare
SCM de partea inclinarii capuli si contractia celui contralateral

g) torticolis paraclinic
- afectiunea unui SCM, celalalt muschi fiind normal
- copilul cu torticolis foloseste 2 pozitii de compensare pentru a putea
mentine capul pe vertical si pentru a nu-si periclita vederea:
1. ridica umarul de partea bolnava, muschiul SCM ramane la lungimea
sa
2. redreseaza capul printr-o translatie a gatului de partea bolnava fara a
rdica umarul => scolioza cervicala in baioneta

Tratamentul torticolisului:
 Trebuie sa inceapa cat mai precoce
 Torticolisul congenital trebuie sa avem un tratament de postura (ex: copil
mic asezat de partea bolnava spre lumina sau de unde intra parintele in
camera -> oblige copilul sa intoarca fata spre partea corectoare)
 Masaj de muschiul scurtat si exercitii pasive si active pentru tonifierea
muschiului opus
 La copii mari: control in oglinda, transport de greutati mici, elongatii cu
capastrul Ghinson, interventii chirurgicale se fac dupa 2 ani

Mijloace de corectare:
 - Exercitii corective si hipercorective mai mult
statice cu o baza de sustinere, sprijin
departat sau fandat.

CIFOZA
DEF: Deficienta a coloanei vertebrale in plan sagittal cu convexitatea spre
posterior

Tipuri de cifoze:
1. Cifoza tipica: exagerarea curgurilor fiziologice dorsale ( toracala )
2. Cifoza atipica :
 Poate fi :
- Lombara
- Cervicala (mai rar)
 Inversarea curburilor fiziolaogice
3. Cifoza cervico-dorso-lombara

CLASIFICARE:
A. Cifoze nestructurale
Dispar in pozitia culcat.
Radiologic nu prezinta modificari ale corpilor vertebrali
Sunt posturi vicioase legate de varsta, insuficienta dezvoltare a musculaturii
Cauze:
o Insuficienta musculara
o Adolescenti care cresc repede fara a avea tonus muscular si ligamentar
suficient
o Fetele ajunse la pubertate isi ascund sanii ducand umerii inainte
o Pozitie vicioasa in banca sau la locul de munca
o Miopia sau spondilita anchilopoietica
 o Poate aparea la persoanele varstnice cu osteoporoza sau tulburari ale
calciului si tasarea anterioara a discurilor intervertebrale, prezinta o cifoza
la nivel cervico dorsal sau dorso-lombar
o Poate fi doar o atitudine cifotica cand curbura se redreseaza in pozitie
culcat ventral sau se hipercorecteaza la contractie voluntara a muschilor
spatelui

B. Cifoze structurale
- Nu dispar in pozitia culcat
- Radiologic prezinta modificari ale corpilor vertebrali

1. Maladia SCHEUERMANN = alterare a structurii platourilor vertebrale

 Cifoza se agraveaza progresiv
 Dintre cele structural este cea mai frecventa
2. Cifoze congenitale = defecte de formare ale corpilor vertebrali
3. Cifoze neuro-musculare = post-traumatice
4. Cifoze din boli genetice = ale scheletului
5. Cifoze din boli metabolice = rahitism, osteoporoza, obezitate avansata
6. Cifoze prin tumori vertebrale
7. Cifoze prin leziuni inflamatorii ale corpilor vertebrali

Cursul 5

TRATAMENTUL CIFOZEI
 Simtul pozitiei corective (autocorectul)
 Exercitii de control neuromuscular, se va avea in vedere pozitia deficienta
corpului: prin redresarea cu ajutorul contractiei musculaturii cefei si
corectarea curburii cervicale
 Se folosesc exercitii din toate pozitiile fundamentale si derivate:
  Trunchiul in extensie din regiunea dorsala
 Trunchiul aplecat din regiunea lombara
 Fixarea membrelor superioare la nivelul sau peste nivelul umerilor
 Fixarea membrelor inferioare sau sustinerea lor in plan anterior

Exercitii dinamice
- Extensii din regiunea lombara
- Exercitii de indore laterala + rasucire
- Intinderi verticale = elongatii
- Circumductii in plan posterior

Membrele superioare – trebuie sa beneficieze de ducere si mentinere in plan

posterior -> exercitii libere sau cu obiecte
Membrele inferioare – in plan anterior vor face forfecari, abd, add, circumductii,
flexii ale genunchilor spre anterior pentru prevenirea
lordozei.
Exercitii pentru apropierea omoplatilor
– rotatii externe ale bratelor, bascule mediale, apropierea omoplatilor de
coloana vertebrala
-Coastele fixate de coloana vertebrala pot fi alternate si pot contribui la
redresarea coloanei toracale prin departarea intre ele si ridicarea lor

RECOMANDARI:
 A se dormi pe pat dur
 Controlul pozitiei sezand cu spatele lipit de spatar
 Sporturi cifozante: Inot (craul, bras), ciclism, baschet
 Sporturi recomandate: inot spate, patina
Cifoza lombara (atipica)
Exercitii statice – favorizeaza lordozarea coloanei vertebrale si inclinarea bazinului
inainte.
Este CONTRAINDICATA pozitia SEZAND + stand pe varfuri + fandat inainte
Este INDICATA pozitia PE GENUNCHI sprijin pe palme (patrupedie)
Exercitii dinamice – sunt asemanatoare cu cele de la cifoza dorsala, cu modificari
ale sensului si localizarii, miscari de brate spre anterior si picioare spre posterior
din trunchi lucram extensii + indoiri a zonei lombare
Cifoza totala:
Exercitii statice:
 pozitii fundamentale mentinute in extensie
 Intreaga colona vertebrala mentinuta in extensie

Exercitii dinamice:
 Pentru trunchi: extensii + rasuciri + indoiri + circumductii
 Membre superioare + inferioare + inferioare : extensii, circumductii, forecari
in plan posterior

LORDOZA
Def: Deficienta a coloanei vertebrale in plan antero-posterior cu convexitatea
spre anterior.
Tipuri de Lordoza:
1. Lordoza tipica = exagerarea curburii lombare
2. Lordoza atipica = aparitia altor curburi in alta regiune decat cea lombara
 - Gatul si capul raman pe vertical sau se inclina inainte => compensarea
curburii lordotice pentru mentinerea echilibrului
- Abdomenul proemina inainte
- Genunchii in hiperextensie
- Hiperlordozarea afecteaza in timp apofizele spinoase => leziuni de uzura

Clasificare :
1. Structurale
2. Nestructurale

OBS: Lordoza poate aparea sau este frecventa la gimnaste, inotatori, gravide,
persoane obeze sau balerine.
Afectiuni care insotesc lordoza:
- Luxatia congenitala de sold bilaterala
- Spondilolistezis( alunecarea spre in fata a unei vertebre in raport cu
vertebra subadiacenta)
- Miopatii prin lezarea muschilor fesieri

OBS: Mezieres sustine ca lordoza este originea tuturor deviatiilor coloanei

vertebrale, deoarece omul prin ridicarea la vertical si prin miscarea membrelor,
pornind de la o amplitudine medie accentueaza lordozele fiziologice
Extensiile coloanei vertebrale produce lordoza (musculature spinal) =>
rotatorii si flexorii laterali ai coloanei vertebrale pot contribui la formarea
scoliozei
Muschiul diafragm este un muschi lordozant ( datorita insertiilor muschiului pe
vertebre), atunci cand se blocheaza in inspiratie.

Accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului se produce prin:

 Atonia muschilor vertebrali
 Astenie continua
 Atonia cvadricepsului
 Folosirea incorecta respiratiei
TRATAMENT:
Autocontrolul tinutei (m. fesieri + abdominali)
- inainte de executia flexiei pe coapsa a abdomenului, se rastoarna bazinul
stergand curbura lordotica prin flexarea unui / ambelor membre inferioare.
Din aceasta pozitie de plecare se vor ridica unul/ ambele membre inferioare
cu extensia genunchiului ( unghiul optim de flexie este de 45)

Pentru mobilitatea trunchiului se va tine cont de:

1. Fixarea piciorului si apoi flexarea trunchiului pe coapsa
2. Tonifierea musculaturii abdominale
3. Retroversia bazinului
4. Intinderea musculaturii lombare prin flexarea coapsei pe bazin
5. Tonifierea cvadricepsului, fesierilor, musculaturii dorso-lombare,
musculaturii toracale
6. Tonifierea rotatiilor externe a membrelor
7. Masaj

RECOMANDARI -> Ciclismul

Se evita extensia de trunchi+ transportul de greutati

Exercitii pentru tratare:

 Membrele inferioare – plan anterior
 Membrele superioare – plan posterior pt a prevenii aparitia cifozei
 Ex de respiratie + redresare
 Pozitii hipercorective
 Ex de relaxare pentru musculature lombo-sacrala + masaj
Cifo-lordoza :
DEF: Afectiune care se instaleaza treptat prin necesitatile mecanice de echilibru a
coloanei vertebrale si a trunchiului
Este rezultatul compensarilor al unei cifoze sau lordoze tratate necorespunzator.
A) Cifo-lordoza TIPICA = exagerarea curburii normale
B) Cifo-lordoza ATIPICA = una din curburi depaseste curbura fiziologica

Clasificare:
1. Primara – atunci cand se produce simultan
2. Secundara – atunci cand apare una apoi cealalta, ca o compensare a celei
dintai
Cursul 6

Scolioza
 Deviatii in plan frontal, care consta in formarea uneia sau a mai multor
curburi cu convexitate spre stanga/ dreapta sau spre ambele parti
 Poate avea o singura curbura pe o anumita regiune a coloanei vertebrale
sau pe intreaga coloana vertebrala sau poate avea mai multe curburi
alternative care se compenseaza intre ele (pentru recapatarea echilibrului )
 O singura curbura = scolioza in “C”
 Mai multe curburi = scolioza in “S”

Scoliozele se impart in 2 categorii din punct de vedere al formarii :

1. Scolioze nestructurale ( functionale )

 Atitudini scoliotice
 Deviatia laterala a coloanei vertebrale este complet reductibila clinic si radiologic in
pozitia culcat
a) Atitudine scoliotica
b) Scolioza profesionala
c) Scolioza statica :
o Ascensiune de bazin
 o Ascensiune congenitala a omoplatului
o Inegalitatea membrelor inferioare
d) Scolioza antialgica :
 pozitia pe care o adopta pacientul pentru a evita durerea – cazul
sindromului vertebral din discopatia vertebrala

Scoliozele structural nu sunt evolutive si dispar odata cu corectarea cauzei.

2. Scolioze structurale :
 sunt scoliozele in care vertebrele din coloana au modificari de
structura
 sunt nereductibile clinic si radiologic in pozitia culcat, si au in general
o tendinta evolutiva

Tipuri de scolioze structural :

a) scolioza congenitala :
 cu modificari vertebrale asimetrice (hemivertebre, blocuri
vertebrale, sacralizare, condrodistrofii)
 fara modificari vertebrale (scolioza etiopatica a nou-nascutului
b) scolioza aparute in timpul cresterii:
 afectiuni genetice ( sindromul Marfan )
 afectiuni musculare ( miopatii: distrofii musculare, sindroame
miotonice, miopatii congenitale )
 afectiuni neurologice ( paralizia centrala infantile
 rahitism
c) scolioze secundare unor afectiuni dobandite :
 la oase : traumatisme, fracture, luxatii, costectonie ( scoaterea unei
coaste )
 neurologice : neurofibromatoza, tumori medulare vertebrale
 empiem toracic cu retractile fibroasa ( afectiune la plaman )
d) scolioze idiopatice – foarte frecvente
 apar fara nici un fel de cauza
 scolioza :
- infantile 0-3 ani
- juvenila 3-14 ani
- adolescentilor – apare dupa pubertate, de cele mai
multe ori, la fete debuteaza odata cu aparitia
menstruatiei (evolueaza pana la 18 ani )
- adultului (posibil cu debut in adolescent )

Etiopatogenie:

 scoliozele nestructurale sau atitudinile scoliotice sunt complet reductibile si nu se insotesc de

modificari de structura, de rotatia corpilor vertebrali, se pot combina cu atitudinile cifo-
lordotice.
  Scoliozele structural au cauze morfologice, musculare, genetice constau intr-o flexie laterala a
coloanei vertebrale cu o raza mare de curbura, un umar este ascensionat, scapula este
proeminenta, soldul este ascensionat.
 Gibozitatea este situate de partea curburii

Clasificarea DECOULX :

I. Scolioze dorsale 22% cu varful de curbura la T8-T9, cuprinde 6-7

vertebre
II. Scolioze lombare 24% cu varful curburii la L1-L2
III. Scolioze dorso-lombare 16% cu varful curburii la T11-T12
IV. Scolioze cervico-dorsale 1% cu varful la T5
V. Scolioze combinate 37% cu varful curburii T7- L2 ( de cele mai multe
ori este dorsala dreapta si lombara stanga )

Diagnosticare :

 clinic este greu de diagnosticat pentru ca debutul este de cele mai multe ori in copilarie
 instalarea scoliozei coincide cu cresterea rapida
 rare ori este precedata de dureri vagi insotite de mialgii

Clinic scoliozele se clasifica astfel :

I. Gradul I :
o mobila si reductibila
o poate fi confundata cu o scolioza functionala (nefixata )
II. Gradul II :
 Fixate, dar totusi reductibila
 Contractura paravertebralilor este perceputa pe partea concave a deviatiei si este
insotita de rotatia corpilor vertebrali si dezechilibru
 Anteflexia coloanei vertebrale pune in evidenta tulburarea de static ( rotatiile de corpi
vertebrali )
III. Gradul III :
♫ Ireductibila
♫ Retractia musculoligamentara asociaza modificari osoase avansate

Consetiintele estetice si functionale :

Sunt majore si afecteaza organelle toracale si abdominale, influentand starea generala ca o

consecinta a disfunctiilor organelor interne

La inspectie :

 Pacientul este in ortostatism, se stabileste stadiul si marimea curburii, prezenta unui umar
ascensionat sau sold proeminent
 Importanta in diagnosticare este aprecierea egalitatii membrelor inferioare
Paraclinic :

 Determinarea numarului de curburi

 Clasificarea diferitelor tipuri de curburi
 Masurarea curburilor
 Precizarea gradului de inclinare si rotatie a coloanei vertebrale
 Compararea varstei osoase cu cea cronologica
 Urmarirea evolutiei sub tratament

Daca inaltimea pacientului permite radiografia se face in intregime, daca inaltimea nu permite se face
radiografii successive. Radiografia de profil este necesara la prima examinare. Evolutia scoliozei duce la
cifozare sau lordozare. Pentru aprecierea reductibilitatii curburilor patologice se utilizeaza radiografia cu
pacientul clinostatism

Evolutie

 Scoliozele nestructurale nu sunt evolutive, ci dispar odata cu tratarea cauzei

 Scoliozele structural evolueaza in perioada cresterii indifferent de etiologie fiind cu atat mai
grave cu cat varsta de debut este mai mica
 Odata incheiata osificarea scheletului inceteaza si evolutia scoliozei. Se accentueaza in sarcina,
alaptare, menopauza.

Curs VII

Tratamentul scoliozei
1. Tratament profilactic= combaterea anumitor deprinderi care pot
accentua deficient (purtarea ghiozdanului , stand cu sprijin pe un singur
picior si mereu pe acelasi , pozitie incorecta la masa , pozitie asimetrica
in somn)
2. Tratament igienico-dietetic=menţinerea greutatii optima in raport cu
inaltimea si varsta. Cresterea greutatii peste limita normal poate
accentua deficienta.
3. Tratement medicamentos= antiinflamatoare(fenilbutazona, aspirina),
antialgice , decontracturante , vitamin
4. Tratament ortopedic=aparate pasive(aparat gipsat) , aparate active-
autoredresarea active a coloanei(coresetul) , stimularea electrica a
musculaturii cu aparate special
 5. Tratament chirurgical=atunci cand se intalnesc deviatii grave , evolutive
care se agraveaza foarte rapid . Interventia este urmată de imbilizare
gipsata apoi corset orthopedic. Dupa tratamentul chirurgical obligatoriu
urmeaza kinetoterapie

Recuperearea prin kinetoterapie

Scolioza adevarata prin gibozitate se poate recupera printr-un tratament
complex si destul de dificil. Este greu de admis ca mobilizarea coloanei
vertebrale cu exercitii pasive de intindere mai ales cu inclinari de partea
corectoare si fara a avea musculature capabila sa o sustina/mentina , ar
putea duce la un rezultat pozitiv
O mobilizare fara tonifierea , musculaturii nu face decat sa mareasca
laxitatea si sa usureze prabusirea coloanei vertebrale. Pe de alta parte, o
tonifiere fara mobilizare va avea drept rezultat fixarea coloanei si nu
corectarea ei. Vauter recomanda pentru corectarea gibozitatii folosirea
muschiului dintat mare in exercitii prin intermediul membrului superior de
partea scoliotica.
Exercitiul 1 : pacientul culcat dorsal, membrul superior de pe partea
concava la 90⁰ intins din articulatia cotului, i se cere astfel sa impinga in sus
contra unei rezistente opuse de catre kinetoterapeut. In aceasta pozitie
exercitiul are efect asupra primelor coaste si asupra scapulei, asupra
marginii spinale si asupra unghiului supero-intern al scapulei
Exercitiul 2 : Pacientul in culcat dorsal, cu bratul de partea concavitata
ridicat la 120⁰ si addus pe linia mediana (spre coloana) la 20-30⁰, i se cere
acelasi lucru de mai sus => eficienta asupra vertebrelor dorsale din
portiunea mijlocie corespunzatoare coastelor 6, 7, 8, 9.
1. Metode de corectare prin flexie-extensie
 Pozitia de flexie a trunchiului pentru tonifierea spatelui si corectarea
scoliozei. Aceasta pozitie cifozeaza folosind pozitia intermediara de flexie
=> miscarea de derotare a coloanei.
 Extensia favorizeaza derotarea dar apare riscul accentuarii lordozei lombare
astfel incat aceasta metoda se foloseste atunci cand exista o tendinta de
spate plan sau de cifoza lombara.
2. Metoda klapp – pozitie patrupedica, pentru ca se descarca coloana
vertebrala, relaxeaza coloana vertebrala si degajeaza muschiul
diaphragm ( usureaza respiratia ) si musculatura de sustinere a
coloanei vertebrale nu mai actioneaza (paravertebralii sunt relaxati)
=> se permite modelarea curburilor
3. Metoda Schroth – “gimnastica ortopedica”
 Acorda prioritate respiratiei
 Se adreseaza persoanelor in varsta, care nu mai pot fi operate
 Urmareste o corectare cat mai buna a segmentelor coloanei
vertebrale si o degajare a vertebrelor pentru o cat mai buna
extensie
 Respiratia este dirijata spre acea parte a toracelui in care se
face corectia curburii scoliotice
4. Metoda globala static contra rezistentei ( baze )
5. Metoda translatiei
 Pacientul este asezat in fata oglinzii pentru autocontrol cu
bratele ridicate lateral, i se cere sa deplaseze trunchiul pe
partea corectoare in intregime sau a unui segment in cazul
scoliozei in “C”, bratele raman la orizontala fara inclinarea
triunchiului
 In cazul scoliozei in “S” este necesara corectarea curburii
lombare prin introducerea unei perne sub fesa de partea
convexitatii curburii, dupa care se face translatia de mai
sus

6. Metoda Von Niederhoffer

 Foloseste contractii izometrice care sa corecteza curburile
coloanei vertebrale
 Urmareste sa echilibreze musculature spatelui- contractii
izometrice maximale repetate de cateva ori astfel incat
punerea in tensiune sa fie progresiva, contractia se
imparte in 3 faze cu durate egale
 - Tonifierea se adreseaza musculaturii concave
- Dupa faza active urmeaza o faza de relaxare
- Pozitiile initiale sunt decubit lateral si ventral
- Corectarea vertebrala se obtine prin
pozitionarea membrului inferior, membrului
superior si a capului
- Exercitiile specific sunt putine prin aceasta
metoda, respective cate un exercitiu de
tractiune si unul de impingere pentru fiecare
pozitie

Corectarea scoliozei in “C”

 Exercitii statice : pozitii asimetrice si simetrice
 Asimetrice – dispunerea asimetrica a membrelor, bratul de partea
concavitatii va fi de sustinut deasupra liniei umerilor si celalalt sub
aceasta linie, sprijinul asimetric al membrelor inferioare
corecteaza curbura lombara
 Membrul inferior de partea convexitatii va fi fixat in extensie sau
abductie.
 Exercitii dinamice ( asimetrice + simetrice )
 Exerciti asimetrice – exercitiile de trunchi sunt cele mai utile in
corectarea scoliozei, indoiri laterale de partea convexitatii,
rasuciri in jurul axului vertical spre concavitate
 Exercitii de membre superioare si inferioare, membrul
superior de partea concavitatii lucreaza posterior + deasupra
liniei umerilor, cel de pe partea convexitatii lucreaza posterior
+ sub linia umerilor, la membrele inferioare depinde pentu ca
daca scolioza cuprinde si zona lombara atunci membrul inferior
de partea concavitatii va lucra mereu spre inferior tragand
linia bazinului in jos, iar cel de partea convexitatii va lucre spre
superior, radicand linia bazinului, iar daca scolioza nu
cuprinde zona lombara membrele inferioare lucreaza mereu
simetric ( doar pentru tonifierea musculaturii) sau nu lucreaza.
Corectarea scoliozei in “S”
 Exercitii statice : fixari asimetrice ale membrelor inferioare si superioare,
membrele superioare de partea concavitatii curburii toracale lucreaza
deasupra umerilor + in plan posterior, membrul inferior de partea
convexitatii curburii lombare va fi mentinut in extensie sau in abductie

Cifoscolioza
 Deficient fizica in plan frontal cu curbura spre stanga sau spre dreapta +
deficient in plan sagital
 Pot aparea de la inceput, evoluand impreuna si se numeste cifoscolioza
primara
 De cele mai multe ori asocierea se produce mai tarziu, apare mai intai una
si apoi cealalta
 Corectarea se produce prin exercitii asociate de la cifoza + scolioza
( respectand principiile de recuperare a cifozei cat si cele ale scoliozei ).

Cursul 8

Deficiente fizice ale spatelui

 Apar atunci cand deviatiile coloanei vertebrale contureaza si alte elemente anatomice ale
acestei regiuni
 Nu sunt interesate si alte regiuni ale corpului, ci doar spatele

1. Spate cifotic:
 corespunde cu cifoza totala a coloanei vertebrale
2. Spate rotund :
 Determinat de o cifoza dorsala superioara
 Curbura la nivelul omoplatilor
  Exagerarea unghiului posterior al coastelor, departarea omoplatilor, ducerea inainte
a umerilor, toracele este infundat
 Corectarea este asemanatoare cifozei dorsale

3. Spate lordotic:
♫ Apare sub forma unei lordoze lungi compensate uneori printr-o cifoza cervico-dorsala
♫ Toracele si abdomenul predomina anterior
♫ Corectarea este asemanatoare lordozei
4. Spate plan – (vezi atitudinea global rigida )
 Trunchiul este lipsit de curburi
 Spatele, toracele si abdomeniul sunt plane
 Din profil constatam lipsa curburilor ± o usoara tendinta de inversare a curburilor din
regiunea toracala si lombara, membrele inferioare sunt drept, iar cele superioare sunt
lipsite de coordonare in miscare

Deficiente fizice ale toracelui

A. Deficient fizice globale :
 Torace mic si atrofic
 Torace cu falsa robustețe
 Torace cilindric cu dimensiuni reduse
 Torace plat turtit
 Torace infundat
B. Deficient fizice partiale :
 Stern infundat/ stern proeminent

Deficiente fizice ale membrelor superioare

 Pot avea cauzefunctionale
 Malformatii ale mobilitatii articulare
 Malformati ale fortei musculare
 Lipsa posibilitatii de prehensiune sau a executarii unor miscarii coordinate
 Cauzele morfologice pot cuprinde fie membrele in intregime sau pot interesa numai anumite
parti component
A. Omoplati departati si desprinsi : “ in aripioare “

 Mijloace de corectare : exercitii statice prin pozitii derivate, cu baza mare de sustinere,
care sa prezinte o buna localizare a miscarii
 Exercitii din pozitii care solicita izometrie
 Exercitii dinamice pentru cap, gat, membre superioare, trunchi.