Osteoporoza.

Boli asociate cu deficiene de

mineralizare osoas
Osteoporoza este termenul medical ce descrie un fenomen caracterizat prin
pierderea densitii osoase. Numele bolii provine din latin i nseamn "os poros".
Apare n general n timp i al crei rezultat este fragilizarea osoas ce predispune la
apariia de fracturi. Boala are asemenea implicaii patologice datorit faptului c, n
principal, const n creterea distruciei i scderea formrii, ce n final determin
scderea masei osoase.

Osteoporoza este supranumita i houl tcut pentru c poate slbi oasele timp
de ani de zile fr s fie detectat. Ele sunt ns mai puin dense, prin pierdere de
substan osoas, ceea ce se reflect n structura lor intern, care este profund afectat
- asemenea unei esturi vechi, cu urzeala subiat i pe alocuri rupt.
Osteoporoza este o boal care afecteaz peste 40 la sut din femei i 20 la sut
din brbaii cu vrste de peste 50 de ani. Afecteaza mai mult femeile decat barbatii,
deoarece estrogenul joaca un rol important in constructia osoasa.

Tipuri de osteoporoz
Osteoporoza primar
1.Idiopatic de tip I- post-menopauz: acest tip de osteoporoz apare de regul
ntre vrsta de 50 i 70 de ani, n bun msur datorit pierderii de estrogeni la vrsta
menopauzei.Afecteaz n principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei
vertebrale este alcatuit din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebral este
foarte susceptibil la efectele deficitului de estrogeni care caracterizeaz menopauza.
2. Idiopatica de tip II- osteoporoza legat de vrst; acest tip de osteoporoz
este legat direct de procesul de mbtrnire. Apare de regul la oamenii trecui de 70
de ani i afecteaz att osul trabecular, ct i osul cortical.
3. Idiopatic (apare la adulii tineri fr s se tie cauza apariiei)
4. Idiopatic juvenil (apare la copii, adolesceni)

Osteoporoza secundar
Cauze:

1. Endocrin, caracteristic bolnavilor cu o secreie patologic a glandelor

suprarenale, tiroid, cu tulburri ale ciclului menstrual de diferite cauze, cu disfuncii
ale glandelor sexuale (hipogonadism), insuficien ovarian i menopauz prematur,
cu diabet zaharat etc.
2. Hematologic, diferite boli de snge pot fi nsoite de osteoporoz.
3. Reumatologic, n care poliartrita reumatoid, lupusul eritematos sistemic i
spondilita anchilozant sunt cele mai frecvente reumatisme care asociaz osteoporoza.
4. Digestiv n special la pacienii cu operaii ale stomacului, cu o proast
funcie de absorbie a intestinului, cu ciroz hepatic.
5. Genetic cu diferite maladii genetice (de ex. osteogenesis imperfecta,
sindrom Ehlers-Danlos etc).
6. Medicamentoas i n special corticosteroizii, hormonii tiroidieni,
metotrexatul, ciclosporina, azathioprina, heparina, anticonvulsivantele i litiu,
administrate cronic.
7. Nutriional, mai ales la cei cu aport redus de calciu, diet strict vegetarian,
hiperproteic i hiposodat sau la malnutrii.
8. Diverse: alcoolism, fumatul cronic, starea de imobilizare/inactivitate
prelungit.

Factori de risc:
- vrsta naintat;
- aport inadecvat de calciu alimentar si deficiena de vitamina D;
- activitate fizic insuficient;
- greutate corporal prea mic;
- menopauza prematur.

Semnele osteoporozei
Osteoporoza la nivelul coloanei dorso-lombo-sacrate produce artroze
intervertebrale ce se traduc frecvent prin rahialgii i un grad variat de impoten
funcional. Rareori ele pot determina unele complicaii dintre care cele mai frecvente
sunt sindroamele radiculare. Durerile vertebrale sunt difuze, vag localizate, cu debutul
insidios i evoluie ndelungat de obicei moderate ca intensitate.

Osteoporoza la nivelul articulaiei coxo-femurala poate produce coxartroz,

unde durerea se simte in partea anterioara a articulaiei, cu iradiere pe fata anterioara a
coapsei, pn spre genunchi. Alteori durerea este simita pe partea externa a regiunii
trohanteriene (partea cea mai laterala a osului femur situat imediat sub articulaia
coxofemural) cu iradiere pe fata externa laterala) a coapsei.

Apar i dureri de tip mecanic, calmate de repaus sau date de fracturi (antebra,
col femural).
Alte semne sunt: deformarea rahisului (cifoza accentuata, hiperlordoza
lombara) si limitarea mobilitatii segmentului interesat.

Diagnosticarea
Din motive legate de obiectivitate diagnostic, osteoporoza este definit
de Organizaia Mondial a Sntii (OMS) ca o scdere a densitii minerale osoase
cu mai mult de 2,5 deviaii standard fa de media persoanelor tinere de acelai sex.
Osteodensitometrie, este o investigaie care se poate face prin dou metode: cu
ultrasunete, o analiz inofensiv i neinvaziv, dar mai puin precis i prin metoda
DEXA, cu iradiere, dar mult mai exact (msoar densitatea pe fiecare vertebr i pe
oasele bazinului). Osteodensitometria pune diagnosticul de osteoporoz cnd duritatea
osului scade i cnd apare riscul fracturilor la mici traumatisme.
Dei exist posibiliti de tratament al osteoporozei, prevenia este n
continuare pe primul loc n efortul de a reduce incidena fracturilor.
Datorit legturilor dintre densitatea osoas i activitatea hormonal, femeile
sunt mai expuse dect brbaii, mai ales n primele decade dup menopauz.
Diagnosticul de osteoporoz nu se poate pune doar prin examinarea persoanei
respective, cu excepia situaiei n care aceasta are o deformare caracteristic
dobndit a coloanei vertebrale sau dac a sczut evident n nlime.
Valoarea diagnostica a examenului radiologic este limitata, Osteoporoza se
determina radiologic numai cnd densitatea esutului osos scade cu peste 50%,
evideniind una sau mai multe fracturi.
Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o
densitate osoas redus este densitometria. Aceasta se poate face prin:
- tomografie computerizat cantitativ - metod scump i greu accesibil, nu s-a
impus nc n diagnosticul de rutin al osteoporozei;
- absorbiometrie dual (DEXA) - este o examinare radiologic cu doz mic de
iradiere, care vizualizeaz oldul, coloana vertebral sau ambele, i reprezint n
prezent "standardul de aur" n diagnosticul osteoporozei i n urmrirea eficienei
tratamentului
- densitometria ultrasonic - msoar att densitatea osoas, ct i calitatea osului
(arhitectura i elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fr a fi att de
precis ca DEXA, metoda este util n evaluarea riscului de fractur, la un pre de cost
mai redus i fr iradiere, dar nu poate servi la urmrirea eficienei tratamentului.

Consecinele osteoporozei
Dac o persoana sufer de o mas osoas deficitar, aceasta prezint riscul
apariiei fracturilor.
Cele trei consecinte grave ale apariiei osteoporozei sunt:
Tasarea vertebrelor. Aceasta afectiune apare in general dupa 68 de ani. Coloana
vertebrala se deformeaza sub efectul tasarii vertebrelor. Aceste tasari vertebrale
conduc la aparitia unor dureri de spate. Persoanele pierd in general cativa centimetri
din inaltime;
Fracturile de la incheietura mainii. Acestea sunt frecvente la inceputul bolii si apar in
general dupa un mic traumatism;
Fracturile de femur (de la nivelul coapsei). Apar adesea dupa 75 de ani si pot
afecta extrem de mult starea fizica a persoanei in varsta. Fractura de femur poate fi
dramatica in anumite cazuri deoarece poate duce la deces in anul urmator accidentului
(20% din cazuri);
Pierderea dinilor; fragilizarea oaselor maxilarului este cauza principala a pierderii
dintilor.

Cauza de baz a osteoporozei

Cauza principal este pierderea de calciu, fosfor i alte minerale eseniale din
os, aceasta fiind determinat de foarte muli factori. De aceea se consider ca etiologia
osteoporozei este multifactorial.
Osteoporoza poate sa apar la orice vrst. Specialitii consider c exist
dou tipuri de osteoporoz : senil i secundar. Cea senil apare la persoanele cu
vrsta de peste 70 de ani, cea secundar putndu-se manifesta practic la orice vrst.
Calciul este unul dintre principalii nutrienti de care corpul are nevoie pentru a
preveni probleme de sanatate. Calciul este mineralul care se gaseste in cantitatea cea
mai mare in organism, o mare parte din acesta aflandu-se in oase si dinti. Unul dintre
cele mai importante beneficii oferite de prezenta calciului in organism este acela de a
mentine oasele puternice si sanatoase.

Att copiii, ct i adulii trecui de vrsta de 50 de ani trebuie s beneficieze de

cantiti suplimentare de calciu. Acest mineral crete rata de dezvoltare a oaselor i
densitatea mineral a acestora la copii i previne formele de rahitism.
La aduli, suplimentele de calciu pot preveni apariia i instalarea precoce a
osteoporozei, mai ales n cazul persoanelor de sex feminin.
Cum se absoarbe calciul n organism
Pentru a putea absorbi calciul, organismul trebuie sa detina o cantitate
corespunzatoare de vitamina D, cunoscuta sub numele de vitamina soarelui.
Vitamina D ajuta la transportarea calciului din mucoasa intestinala in sange, apoi in
oase. In lunile in care soarele nu mai este asa intens, corpul nu mai poate fabrica in
parametrii normal vitamina D.
Astfel, este indicat sa se acorde o importanta deosebita alimentatiei si sa se
consume alimente precum pestele de apa sarata (heringul, macroul, somonul,
sardinele etc), uleiul de ficat de peste si ouale. Vitamina D se gaseste de asemenea in
anumite alimente precum laptele de vaca sau soia sau poate fi administrata sub forma
de suplimente nutritive.
Fosforul este un element chimic prezent in organism sub forma de
fosfat. fosforul (P) este adus prin alimentatie, apoi absorbit prin intestin. El este gasit,
in principal, in oase, sub forma minerala, si in sange, asociat cu substante organice.
Fosforul este, de asemenea, prezent in toate celulele si participa la activitatile lor.
Principalele surse alimentare de fosfor sunt cerealele, carnurile, pestii si ouale.
Aportul alimentar zilnic este suficient in mod normal sa acopere
nevoileorganismului.
Fosforemia (nivelul de fosfor din sange) creste in caz de insuficienta renala, de
insuficienta aglandelor paratiroide, de intoxicatie cu vitamina D, si se micsoreaza in
caz de hipersecretie a paratiroidelor si de carenta In vitamina D.

Carena i aport excesiv de fosfor:

- O caren n fosfor poate fi consecina unui regim alimentar dezechilibrat, unei
cresteri ale necesitatilor (crestere, sarcina, alaptare), unei malabsorbtii digestive sau
unei utilizari abuzive de medicamente antiacide pe baza de hidroxid de aluminiu. Ea
se traduce in cazurile cele mai grave printr-o demineralizare osoasa, prin tulburari
respiratorii, cardiace, si/sau neurologice. In compensatie pot fi prescrise saruri cu
fosfor.
- Un aport excesiv n fosfor poate fi urmarea unei intoxicatii prin sruri cu fosfor sau a

unui regim disociat bogat n fosfor i srac n calciu (alimentaie pe baz de orez, de
peste si de fainuri necernute, caracteristica tarilor asiatice). El poate provoca o
hipocalcemie severa (nivel sangvin de calciu foarte scazut).
Hormon de cretere (gh, sth, hgh)
Hormon secretat de antehipofiza (lobul anterior al hipofizei, glanda situat la
baza creierului),
care
asigur
creterea
oaselor
lungi
i
intervine
n metabolismul glucidelor, lipidelor i proteinelor.
Patologie
In caz de boal hipofizar sau hipotalamica, se traduce printr-o nlime mic;
la adult el se manifest printr-o demineralizare osoas.
Deficitul poate fi compensat prin injectii intramusculare zilnice de
somathormon de sinteza.
n schimb, o secreie excesiv de somathormon cauzata de
un adenom (tumora benigna) al hipofizei antreneaza
o acromegalie (dezvoltare exagerata a oaselor fetei si ale extremitatilor membrelor) la
adult si un gigantism la copil.

Tratamentul osteoporozei
Tratamentul cronic farmacologic:
- Calciu
- Estrogeni pe cale orala sau transdermica
- Calcitonina- reduce pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale, are i efect
mpotriva durerii deci se folosete predominant la cei cu dureri cronice legate de
fracturi sau deformri scheletice
- Bifosfonatii- mijloc terapeutic important pentru ca pot crete densitatea osoas i
scad riscul producerii fracturilor.
- Vitamina D si metabolitii si
- Antiestrogeni- florura de sodiu cu eliberare lent
- Parathormonul in doza mica
Tratamentul chirurgical este aplicat atunci cnd datorit rarefierii foarte
accentuate a esutului osos se produc fracturi la nivelul colului femoral sau la nivelul
altor tesuturi osoase.
Tratament balneofizical este unul simtomatic.
Scopul i obiectivele tratamentul BFT:
- o mai bun i rapid recuperare a bolnavului, pe ct posibil urmreste creterea
puterii de aprare a organismului.
Hidroterapia preferabil pentru efectul ei mio-relaxant mai ales atunci
cnd datorit unor suferine ndelungate pacientul prezint contracturi musculare. Nu
se recomanda atunci cnd scorul T al testului DEXA este foarte sczut, sau cand
exista un proces inflamator.
Efectele de baz ale hidro-termoterapiei sunt:
- analgezia- hiperemia local i sistemic,
- reducerea tonusului muscular,
- creterea elasticitii esutului conjunctiv.

Electroterapia este foarte bun atunci cnd ca efect secundar al osteoporozei

apare un sindrom radicular acut.
Efectele de baz ale electroterapieie sunt:
- analgezic- hiperemia local i sistemic,
- stimulare neuromotorie,
- decontracturarea muscular (miorelaxarea).
Masajul este foarte indicat n majoritatea suferinelor de natur osteoporotic
datorit efectelor sale:
- decontracturarea muscular (miorelaxarea),
- tonifiere muscular,
- hiperemia local i sistemic,
- stimulare neuromotorie,
- creterea elasticitii esutului conjunctiv,
- nlturarea lichidelor interstiiare.
Kinetoterapia terapia prin micare urmrete:
- exerciii de posturare (datorit suferintelor ndelungate pacienii iau o pozitie
antalgiccompensatorie),
- tonifierea masei musculare acolo unde este cazul,
- exerciii de izometrie (kabat).
Programul de kinetoterapie va fi fcut n funcie de tipul de suferin, de
intensitatea durerii, se va ine cont de o eventual intervenie chirurgical suferit de
pacient, conteaz foarte mult si anamneza care ne confirma sau infirma o eventuala
suferina cardiaca etc.
Programul de recuperare kinetoterapeutic va fi stabilit de kinetoterapeut care
va tine cont de toti aceti factori.
Tratamentul B.F.T. se face diferentiat de la caz la caz deoarece el este specific
tipului de afeciune cauzat de osteoporoza astfel procedurile vor fi prescrise de un
medic specialist in funcie degradul de afectare si de tipul de afectare.
Pacientul aflat in suferin trebuie sa se adreseze unui medic specialist.

Profilaxie:- este obligatorie n prezena factorilor de risc.

- modul activ de via.
- abandonarea deprinderilor nocive (fumat, alcool).
- femeilor n menopauz n caz de osteoporoz de genez steroidian cu scop de
profilaxie li se indica bifosfonat alendronat, cte 5mg/zi.
- tuturor femeilor in menopauza cu excepia celor care primesc calcitiol, se indica
preparate decalciu.
- exerciiile fizice reduc pierderile esutului osos. Se recomanda tenis, fuga, mers
rapid.
- profilaxia trebuie nceput in perioada adolescenta, la vrsta tnra.

Evoluie i prognostic
- tratamentul este unul de lung durat variabil n funcie de gradul de osteoporoz de
vrsta pacientului de viciile lui etc.

- nedetectat la timp, osteoporoza poate duce la fracturi care nu fac altceva dect s
dea impoten funcionala, fiind extrem de greu de recuperat n cazul pacienilor cu
osteoporoza.

Boli asociate cu deficiene de mineralizare osoas

Tulburrile oaselor pot ncepe foarte devreme, nc de la vrste foarte fragede.
Din pcate, dac n aceast perioad nu se intervine adecvat i din timp pentru a
menine oasele puternice, mai trziu poate fi foarte greu de recuperat. Adultii cu oase
puternice vor pierde din masa osoasa, insa nu atat cat sa fie vorba de o situatie
ingrijoratoare, insa persoanele care deja au oase sensibile risca sa sufere fracturi grave
chiar la cazaturi minore.
n cazul copiilor mici, carenta de calciu in organism poate avea efecte mai
grave decat in cazul adultilor, acestia pot suferi de rahitism. Aceasta afectiune se
manifesta printr-un retard de crestere, insotit de oase moi si flexibile.

Rahitismul
Rahitismul este o afeciune a copilriei i poate debuta la cteva luni n
cazurile n care nu este urmat o schem corect de profilaxie cu vitamina D.
Cel mai frecvent este rahitismul carenial care poate apare n anumite condiii
ce duc la deficit de vitamina D sau deficit n aportul nutritiv de calciu i fosfor.
Aportul alimentar de vitamina D nu este suficient pentru a satisface nevoile
organismului, motiv pentru care este absolut necesara suplimentarea acestei vitamine.
Laptele matern aduce necesarul de substante nutritive, minerale i vitamine n
cantitate suficient pentru ca un copil alimentat exclusiv la sn s se dezvolte normal.
Excepie face vitamina D care trebuie suplimentat printr-o schema de profilaxie a
rahitismului.
Rahitismul- caracteristici.
Rahitismul se caracterizeaz prin insuficient mineralizare a osului care
devine foarte fragil i sufer modificri structurale (deformari). A nu se confunda cu
osteoporoza, n care exist o reducere a esutului osos normal mineralizat.
De obicei, debutul este dup vrsta de 4 luni. Rahitismul copilului n primele 6
luni se manifest prin semne de spasmofilie (hiperexcitabilitate neuromusculara,
uneori convulsii sau spasm laringean), transpiraii la nivelul capului i deformri
osoase (craniu, membre, torace). Dup vrsta de1 an manifestrile sunt mai severe
(deformri ale coloanei vertebrale, scderea tonusului muscular, tulburri de mers). n
general, exist aspectul unui copil moale, cu ntrzierea dezvoltrii neuromotorii
(reflexe, susinerea capului, ezut, mers).

Deformrile osoase apar iniial la nivelul capului i toracelui: frunte bombat

(olimpian), craniu mare, moale (craniotabes), fontanela anterioar larg la vrsta de 8
luni i persistent dup 18 luni; torace cu baza lrgit, stern nfundat. Deformrile la
nivelul membrelor au aspectul unor brri, iar genunchii se deformeaz n X sau
paranteze. Mai trziu pot apare deformri ale bazinului sau coloanei vertebrale.

Modificrile osoase sunt vizibile radiologic i sunt precedate de modificri ale

constantelor biochimice (calciu i fosfai n snge i urin).
Rahitismul se asociaz cu anemie carenial i sensibilitate crescut la infecii
n special respiratorii.
Carena de vitamina D poate fi cauzat de:
- Aport insuficient (digestiv sau injectabil), alimentatia neadecvata, favorizata de
utilizarea laptelui de vaca in primele 6 luni sau excesul de fainoase;
- Lipsa expunerii la soare;
- Sindroame de malabsorbtie digestiva (celiachia, boli congenitale hepatice sau ale
cailor biliare, alte boli diareice cronice)
- Boli in care vitamina D nu este absorbita din intestin si se asociaza si cu alte carente
(anemie, deficit staturo-ponderal);
- Boli renale cronice care duc la o insuficienta in metabolismul vitaminei D;
- Tratamente prelungite cu anticonvulsivante;
Rahitismul rezistent la vitamina D care are caracter familial, adica se
mosteneste de la parinti, iar tratamentul obisnuit cu vitamina D nu da rezultate.
Carena calciului i fosforului se manifesta in special la copiii nascuti
prematur care nu beneficiaza de realizarea depozitelor de substante nutritive din
ultimul trimestru de sarcina. La acesti copii, laptele matern nu aduce suficient calciu,
fiind necesara suplimentarea lui.

Tratamentul rahitismului
n momentul n care un copil a fost diagnosticat cu rahitism, primele etape n
procesul ameliorarii i eventual vindecrii lui sunt reprezentate de identificarea
corecta si tratarea bolii de baza. Daca rahitismul a aparut ca urmare a unui anumit

tratament, dozele medicamentului incriminat ar trebui reduse cat mai mult posibil. Se
poate lua in considerare chiar si inlocuirea medicamentului daca exista o varianta cu
eficienta terapeutica dovedita si in care medicul are incredere.
O parte important n tratamentul copiilor cu rahitism este reprezentat de
regimul alimentar, care ar trebui sa fie cat mai bogat in Calciu si vitamina D si
de exercitiile fizice regulate (sau n masura n care boala de fond permite efectuare
lor).

Profilaxia rahitismului
Profilaxia rahitismului se face prin administrarea vitaminei D existent sub
dou forme: oral i injectabil. Alegerea modalitii de administrarea se face de
comun acord cu medicul de familie, n funcie de compliana pacientului. n cazul
administrrii orale este obligatorie respectarea necesarului zilnic de vitamina D care
este de 500 U.I. ceea ce se poate realiza prin administrarea zilnica a preparatului ales
incepand de la 2 saptamani pana la 1 an. Forma injectabila se administreaza in doze
mai mari odata la 2 luni in primul semestru de viata apoi se continua oral.
De la 1 an si 6 luni pana la 5 ani se administreaza doza zilnica numai in
anotimpurile reci, din septembrie pana in aprilie (lunile cu "r").
Pentru ca efectul sa fie cel asteptat, este necesar si un regim igienodietetic echilibrat
care presupune alimentatie diversa, bogata in lactate (in special branza), expunere la
soare, cure heliomarine, camera aerisita si insorita, exercitii de gimnastica.
De obicei, un copil sanatos si alimentat corect nu necesita administrarea
concomitenta de calciu in timpul profilaxiei rahitismului.
n cazul apariiei bolii se trece la tratamentul rahitismului care presupune
administrarea vitaminei D in doze mai mari asociat cu calciu, n funcie de stadiul
bolii, pn la vindecare, dup care se continu schema de profilaxie.

Osteomalacia
Osteomalacia este echivalentul la adult al rahitismului de la copil. Aceasta
boal este provocat de o mineralizare osoas de proast calitate, legat la rndul ei de
o caren n vitamina D. Aceasta poate fi consecina unui aport alimentar insuficient
sau, mai des, a unei absorbii intestinale insuficiente a acestei vitamine (boala de
pancreas , intolerana la gluten).
Cele mai frecvente cauze ale osteomalaciei sunt:
- expunere insuficient la soare,
- cantiti alimentare fr coninut de vitamina D,
- malnutritie n sarcin,
- acidoz renal tubular,
- sindroame de malabsorbtie,
- osteomalacia indus de tumori.
Pacienii cu deficit moderat sau usor de vitamina D prezint de obicei
osteoporoza. Osteomalacia este cauzat de un deficit sever a vitaminei D.

Alte cauze ale osteomalaciei sunt reprezentate de:

- osteodistrofia renala
- abuz de substante antiacide
- tumorile mezenchimatoase
- deficitul in fosfataze alcaline
- alimentatie exclusiv vegetariana.

Simptomele osteomalaciei
Aceast boal se traduce prin dureri constante, cu amplasare n olduri i n umeri,
deformri osoase, care afecteaz n principal coloana vertebral, membrele inferioare
i bazinul. Pacientul acuz deseori dificulti la mers.
Cele mai frecvente simptome ale osteomalaciei sunt caracterizate prin:
- crampe i dureri ale regiunii lombare i coapselor, care se extind la brae i coaste
- slbiciunea muchiilor proximali
- oboseal cronic
- crampe musculare determinate de presiune sau socuri mecanice
Durerea n osteomalacie nu iradiaz, este simetric i nsoit de sensibilitatea
oaselor implicate. Pacientul prezint dificultate la urcatul scrilor i ridicarea n
picioare. Prin demineralizare, oasele devin mai putin rigide, semnele fizice incluznd
deformri precum pelvisul triradiar i lordoza. Frecvent apare "un mers leganat"
caracteristic.
Osteodistrofia renala este o complicatie a osteomalaciei manifestata prin
slabiciune, dureri osoase si deformari scheletice.
Simptomele variaza cu varsta- adultii pot prezenta elemente ale osteomalaciei,
in timp ce copii prezinta o intarziere a cresterii.
Localizrile cele mai frecvente includ extremitatea proximal a femurului,
marginea omoplatului, oasele bazinului si coastele.

Diagnosticul osteomalaciei
Pentru stabilirea diagnosticului de osteomalacie se efectueaz o serie de
analize de laborator care au drept scop:
- evidenierea deficitului de vitamina D,
- evaluarea funciei hepatice i a celei renale,
- evaluarea calciului i fosfatului seric,
- creterea hormonului paratiroidian.
Radiografia i tomografia computerizat sunt folosite pentru a evidenia
fracturile patologice i pentru a exclude alte afeciuni caracterizate de osteopenie.

Tratamentul osteomalaciei
Tratamentul osteomalaciei depinde n primul rnd de cauza de baz a bolii i
include controlul durerii i diverse intervenii ortopedice, atunci cnd sunt indicate.
Controlul medical al osteodistrofiei renale presupune meninerea calciului
seric i a fosforului la un nivel normal, terapie medicamentoasa cu vitamina D i
fosfai.
Tratamentul osteomalaciei n cazul femeilor gravide sau care alapteaz este
important pentru sntatea mamei i a copilului. Pe durata vieii uterine, copilul
depinde de vitamina D a mamei. Terapia in aceste cazuri este reprezentata tot de

administrarea vitaminei D, totusi dozele folosite sunt mai mici, pentru a asigura lipsa
toxicitatii.
Femeile insarcinate nu trebuie sa primeasca suplimente de vitamina D in
exces.
Cele mai multe cazuri de osteomalacie se recupereaza in urma terapiei cu vitamina D.
Totusi, este nevoie de timp pentru ca oasele sa se refaca.
In boala netratata sau prelungita riscul de osteoporoza si fracturi creste
semnificativ.

Osteoporoza idiopatica juvenil

Osteoporoza juvenil reprezint o problem foarte important de sntate prin
prisma perioadei de apariie, i anume, primii ani de formare a matricei osoase.
Aceast form foarte rar de osteoporoz apare, n mod tipic, n cazul copiilor
aparent sntoi i se pare ca debutul ei este caracteristic anilor prepubertari (inainte
de instalarea pubertatii). Intervalul este destul de larg: 1- 13 ani.
De obicei, aceasta form de osteoporoz are caracter autolimitant i n cele
mai multe situaii se remite de la sine, pe masura ce se instaleaza pubertatea.
Cnd apare la tineri, osteoporoza juvenil este n general secundar - fie unei
boli cronice cu care pacientul se confrunta de mai mult timp, fie tratamentului instituit
pentru tratarea acesteia sau a altor probleme medicale, care afecteaza
echilibrul metabolic la organismului.
Adesea, osteoporoza idiopatica juvenil este mut din punct de vedere
simptomatic, boala fcndu-i simit prezena relativ trziu, cnd procesul patogen
este destul de evoluat i a afectat deja arhitectura osului. Printre primele semne de
osteoporoza idiopatica sunt: durerea in regiunea vertebro-lombara joasa, la nivelul
bazinului si membrelor inferioare, acompaniata de durere la mers care jeneaza si
limiteaza mult activitatea fizica a pacientului.
Durerea poate fi localizat i la nivelul genunchilor, uni sau bilateral, sau a gleznelor.

Diagnosticul de osteoporoz idiopatic juvenil se face adesea trziu, cand

apar deja fracturi sau dureri intense ce impun prezentarea copilului la medic i
investigarea amnunit a strii sale de sntate. Pe lng examenul fizic atent i
complet i anamneza riguroas, pacientul va fi supus unor investigaii paraclinice
specifice
acestei
patologii.

Tratament
Nu exist o schem terapeutic precis i specific osteoporozei juvenile,
aceasta avnd n multe cazuri, caracter remisiv (dispare spontan).
Datorit complicaiilor de natur ortopedic pe care aceasta afectiune le
asociaza (fracturi de oase lungi sau corpi vertebrali), specialistii recomanda
diagnosticarea cat mai rapida a osteoporozei juvenile si tratamentul suportiv, in scopul
evitarii aparitiei acestor complicatii.

Msurile terapeutice includ:

-

fizioterapie, utilizarea crjelor (pentru a evita suprasolicitarea membrelor

inferioare fragile), evitarea unor activiti intense din punct de vedere fizic;
- adoptarea unei diete bogate n Calciu i vitamina D;
- administrarea de medicamente de tipul bifosfonatilor (actioneaza prin
inhibarea activitatii osteoclastelor si reabsorbtiei osoase) ce au fost utilizate cu
succes in cazul adultilor (la copii, folosirea lor ramane inca experimentala si
indicata doar in tratamentul osteoporozei juvenile grave sau cu evolutie
lunga).
Alte recomandri terapeutice includ: scderea n greutate sau reducerea cantitii
de cafeina din diet (aceasta are actiune nociva asupra metabolismului osos).
n ciuda faptului c remisiunea osteoporozei juvenile este regula, copiii
diagnosticati cu aceast suferin ar trebui supravegheai i monitorizai terapeutic
n vederea evitrii apariiei unor deformri ale coloanei vertebrale i oaselor lungi
ca
urmare a repausului prelungit.
n majoritatea cazurilor, osteoporoza juvenil idiopatic este o boal cu
evoluie autolimitant. Dup ce afectiunea intra in remisiune, osul se reface treptat.
Desi exista o afectare a cresterii in inaltime in perioada de stare a bolii, dupa ce
procesul dispare acest deficit este rapid eliminat datorita proceselor extensive si
accelerate de sinteza.
Exist ns i cazuri n care osteoporoza idiopatic juvenil las dizabiliti
importante i deformri ca rezultat al proceselor osteodistructive, n
special cifoscolioze.

Osteogeneza imperfecta
Osteogeneza imperfectp prezintp caracteristici clinice n funcie de tipul
particular al bolii, acestea variind foarte mult de la pacient la pacient.
Exist indivizi ce manifest doar o parte din semne, iar copiii cu osteogenez
imperfect uoar (tip I) prezint cele mai puine simptome sugestive.
Printre cele mai frecvente acuze ale pacienilor cu osteogenez imperfect se numr:
- fragilitate osoas excesiv cu fracturi nontraumatice;
- laxitate ligamentar (articulatii mobile) si slabiciune musculara (musculatura atona);
- sclere colorate in albastru, gri sau mov (la peste 50% din pacienti, in special in tipul
I - aceasta coloratie particulara se datoreaza expunerii plexurilor coroide prin sclera
anormal de subtire a pacientilor);
- hipoacuzie;
- exoftalmie uoar;
- statur mic, torace n form de butoi;
- dantura imperfect, sfrmicioas, fragil (dentinogeneza imperfect), n special n
tipul IV;
- probleme respiratorii.

Cea mai importantp diferen ntre osteogeneza imperfect i osteoporoza

idiopatic juvenil este reprezentat de antecedentele heredo-familiale (istoricul
familial) de osteogeneza imperfect (aceast boal avnd transmitere autozomal
dominant - individul o primete de la un printe) asociat cu o coloratie anormala a
sclerelor, probleme stomatologice recurente si talie mica. Diferenta intre cele 2 boli se
face de certitudine prin efectuare testelor genetice sau a biopsiei osoase.

Concluzii:
Osteoporoza i bolile asociate cu deficiene de mineralizare osoas sunt foarte
rspndite, trebuie depistate la timp, naintea apariiei fracturilor, i tratate cu toate
mijloacele terapeutice i medicamentoase pe care le avem la dispoziie.
Balneo-fizio-terapia i are rolul ei foarte important n tratamentul
osteoporozei alturi de tratamentele medicamentoase.
Masajul este foarte indicat n majoritatea suferinelor de natur osteoporotic
datorit efectelor sale:decontracturarea muscular (miorelaxarea), tonifiere muscular,
hiperemia local i sistemic, stimulare neuromotorie, creterea elasticitii esutului
conjunctiv, inlaturarea lichidelor interstitiare.
Profilaxie: abandonarea deprinderilor nocive (fumat, alcool),tuturor femeilor
n menopauz cu excepia celor care primesc calcitiol, se indic preparate de calciu,
exerciiile fizice reduc pierderile esutului osos.
Profilaxia trebuie nceput in perioada adolescenta, la vrsta tnra.
Dei exist posibiliti de tratament al osteoporozei, prevenia este n
continuare pe primul loc n efortul de a reduce incidena fracturilor.

Bibliografie
1. Balch, Phyllis A, Boli i disfuncii ale organismului (rahitismzona Zoster), Editura Liter, Bucureti, 2009;
2. Marginean Otilia, Rahitismul i imunitatea, Editura Aura,
Timioara, 2001;
3. Rdulescu Emil, Osteoporoza, cauze i prevenire, Editura Viaa
i sntate, Bucureti, 2010;
4. http://sanatate.acasa.ro/boli-7/osteoporoza-un-pericol-majorpentru-femei;
5. http://sanatate.acasa.ro/boli-7/cat-de-grava-este-lipsa-de-calciu.