Sunteți pe pagina 1din 33

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII Ştefan cel Mare şi Sfânt


RĂDĂUȚI, JUD. SUCEAVA

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE – NIVEL 5
Calificarea profesională: Asistent medical
balneofiziokinetoterapie și recuperare

Profesor îndrumător: Absolvent:


kinetoterapeut Rotaru Mariana Vraci G.P.Lenuța

- 2019 -
EFECTELE
KINETOTERAPIEI
ÎN PROGRAMUL
RECUPERATOR AL
OSTEOPOROZEI
Cuprins

I. Argument ........................................................................................................ 4
II. Tema proiectului: Programul de recuperare în osteoporoză………………. 5
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ..................................... 5
Obiectiv 2: Osteoporoza ……………………..................................................... 7
Definiţie ............................................................................................................ 7
Clasificare ......................................................................................................... 7
Etiologia ........................................................................................................... 7
Simptomatologie .............................................................................................. 8
Diagnostic ........................................................................................................ 9
Evoluţie şi prognostic ...................................................................................... 10
Tratament ......................................................................................................... 10
Complicaţii ....................................................................................................... 11
Obiectiv 3: Programul de recuperare ................................................................. 12
Obiectiv 4: Prezentarea cazurilor clinice ........................................................... 19
CAZ I ................................................................................................................. 19
Motivele internării ............................................................................................ 19
Antecedentele heredo-colaterale, personale fiziologice şi patologice .............. 19
Comportamente ................................................................................................ 19
Medicaţia administrată anterior ........................................................................ 19
Examen clinic obiectiv ..................................................................................... 19
Examen neuromotor ......................................................................................... 21
Programul de recuperare .................................................................................. 21
Evoluţie ............................................................................................................ 22
Prognostic şi particularitatea cazului ................................................................ 22
CAZ ÎI ............................................................................................................... 23
CAZ III .............................................................................................................. 27
III. Concluzii şi recomandări ............................................................................. 30
Bibliografie ....................................................................................................... 31
Anexe ………………………………………………………………………… 32

3
I. Argument

Osteoporoza este o maladie care se caracterizează prin reducerea matricei proteice a oaselor,
ceea ce la nivel structural se manifestă ca subțierea și rarefierea lamelelor osoase care alcătuiesc
osul, uneori cu dispariţia lor totală. Principala cauză a acestuia fapt o constituie dezechilibrul
dintre procesul de resorbție și procesul de generare amasei osoase, dezechilibru datorită căruia
osul nu-și mai poate îndeplini funcția principală, aceea de susținere a corpului și membrelor.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient cu osteoporoz[.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu osteoporoză şi de care trebuie să ţină
seama asistentul medical balneofiziokinetoterapie și recuperare la întocmirea planului de
recuperare sunt: durerea apărută în urma unei fracturi, impotența funcţională.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1 – Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului osos
Obiectiv 2 – Osteoporoza
Obiectiv 3 – Programul de recuperare în osteoporoză
Obiectiv 4 – Prezentarea cazurilor clinice
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
 Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative.
 Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea pacientului şi
clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire;
 Cunoaşterea stilului de viaţă, a condiţiilor de trai şi de muncă, a efectelor asupra stării de
sănătate.
 Aplicarea metodelor, tehnicilor și procedurilor recomandate de medic.
 Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.
Aplicarea procedurilor specifice la pacienţi cu osteoporoză s-a finalizat prin analiza a trei
cazuri. Pentru fiecare caz au fost menţionate, motivele internării, antecedentele heredo-colaterale,
personale, fiziologice şi patologice, comportamente, examinări, tratamente, program de
recuperare, evoluţie şi prognostic. În final a fost evidenţiată particularitatea cazului.
Am ales să prezint această boală silențioasă, osteoporoza, deoarece poate fi prevenită prin
numeroase metode, de la kinetoterapie până la schimbarea stilului de viață, urmând o dietă
sănătoasă și practicând mișcare regulat. Iar rolul asistentului medical nu este doar de a trata, de a
ameliora, ci mai ales de a preveni apariția unor afecțiuni.

4
II. Programul de recuperare în osteoporoză

Obiectivul 1: Noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului osos

Sistemul osos (scheletul) cuprinde 207 oase şi reprezintă suportul morfologic şi funcţional
al muşchilor striaţi scheletici. După regiuni, scheletul se clasifică scheletul capului, al trunchiului
şi cel al membrelor.

1) Scheletul capului cuprinde:

 Neurocraniul, care adăposteşte encefalul, fiind format din 8 oase din care 4 neperechi

– frontal, etmoid, sfenoid occipital şi 4 perechi – 2 temporale şi 2 parietale.

 Viscerocraniul care conţine segmente periferice ale unor analizatori şi iniţiale ale

aparatelor digestiv şi respirator. Este format din 14 oase din care 2 nepereche – vomerul şi
mandibula şi 6 pereche – maxilare, palatine, nazale lacrimale, zigomatice, cornete nazale
inferioare.

2) Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrală, coastele şi sternul.

a. Coloana vertebrală este constituită din 33-34 de vertebre dispuse astfel: 7 cervicale,

5 sacrale – osul sacrum, 4-5 coccigiene – osul coccis.

O vertebră este alcătuită din: corp vertebral – se articulează cu corpul vertebrelor vecine
prin discul intervertebral; arc vertebral – cu 3 apofize: una spinoasă (situată median) şi 2
transverse (situate lateral) pe care se prind muşchii; gaura vertebrală.

Prezintă 4 curburi fiziologice dispuse în plan sagital şi reprezentate de lordoze – cervicală


şi lombară şi cifoze – toracală şi sacrală.

b. Coastele sunt în număr de 12 perechi din care: 7 adevărate (I-VII) se articulează direct

cu sternul prin cartilajul propriu; 3 false (VII, IX, X); 2 flotante (XI, XII) – libere.

c. Sternul este un os lat format din corp, manubriu şi apendice xifoid.

3) Scheletul membrelor superioare cuprinde: centura scapulară formată din omoplat

(scapula) şi claviculă; şi membrul superior propriu-zis format din humerus, cubitus şi radius, oase
carpiene – 8, metacarpiene – 5 şi falange – 14.

4) Scheletul membrelor inferioare cuprinde centura pelviană formată din două oase coxale

5
care împreună cu osul sacrum şi coccisul alcătuiesc bazinul. Membrul inferior propriu-zis este
format din: femur, tibia şi fibulă (peroneul), oasele tarsiene – 7, oasele metatarsiene – 5 şi falange
- 14, la care se adaugă rotulă (patela) – un os sesamoid aflat în grosimea tendonului rotulian.

Sistemul osos cuprinde: oase, organe dure şi rezistenţă datorită compoziţiei chimice cât şi
arhitecturii sistemului osos. Osteogeneza este procesul de formare al osului. Pentru a ajunge la
scheletul cartilaginos al adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce începe încă din a
patra săptămână a vieţii embrionare şi se încheie în jurul vârstei de 25 de ani.

Ostegeneza endocondrală constă în înlocuirea ţesutului cartilaginos cu ţesut osos. Este


caracteristică oaselor membrelor, vertebrelor, oaselor de la baza craniului. În dezvoltarea unui os
se disting două faze. În prima fază se formează ţesutul osos, prin înlocuirea ţesutului conjunctiv
sau cartilaginos şi se constituie osul primar.În a doua fază se produc fenomene de remaniere şi
distrugere, adică de modelare a ţesutului osos, care dau structura caracteristică osului definitiv,
constituindu-se osul secundar. Oasele cresc atât în lungime cât şi în lăţime.

Creşterea în lungime este mai evidentă la oasele lungi, unde se realizează cu ajutorul unor
discuri cartilaginoase numite cartilaje de creştere. Ele se află la limitele dintre diafază şi epifize şi
se menţin până la vârsta de 20 - 24 de ani, când se osifică complet şi deci creşterea încetează.
Aceasta este un proces de osificare endocondrală.

Creşterea în grosime se face la toate formele de oase, prin periost, care produce în mod
continuu osteoblaste, adăugând astfel os nou de la exteriorul spre interiorul osului vechi. Datorită
periostului se pot suda părţile rupte ale oaselor şi pot face transplanturi de periost (grefe osoase).

Sistemul osos îndeplineşte funcţii deosebit de importante pentru viaţa organismului.


Datorită rigidităţii lor, oasele dau corpului formă caracteristică îi susţin greutatea, constituie locuri
de inserţie pentru muşchi. De asemenea el participă la formarea unor cavităţi de protecţie pentru
adăpostirea unor organe vitale (encefalul – în cutia craniană, măduva spinării – în canalul
vertebral, inima, vasele mari, plămânii – în cutia toracică). În cadrul aparatului locomotor, oasele
reprezintă organele pasive ale mişcării. Oasele asigură staţiunea bipedă a omului prezentând
anumite particularităţi: curburi ale coloanei vertebrale.

Osteogeneza are loc sub influenţa sistemului nervos care coordonează acţiunea anumitor
factori: mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizici, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine
(mai ales D şi A), enzime şi alţi factori metabolici.

6
Obiectivul 2: Osteoporoza

a. Definiţie:

Osteoporoza este o maladie care se caracterizează prin reducerea matricei proteice a


oaselor, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subțierea și rarefierea lamelelor osoase care
alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală. Principala cauză a acestuia fapt o constituie
dezechilibrul dintre procesul de resorbție și procesul de generare a masei osoase, dezechilibru
datorită căruia osul nu-și mai poate îndeplini funcția principală, aceea de susținere a corpului și
membrelor.

b. Clasificare:
1) Osteoporoza primară (sistemică):

 Juvenilă idiopatică;

 Idiopatică a adulților;

2) De involuție: Tip I – postmenopauză; Tip II – senilă.


3) Osteoporoza secundară asociată unor boli (digestive, metabolice, endocrine, inflamatorii),
unor cauze genetice, imobilizării în contextul bolilor Parkinson, poliomielită, diverselor
cauze.
c. Etiologie:

Remodelarea osoasă este un proces determinat de cele două procese metabolice: formarea
noii mase osoase de către osteoblaste și resorbția masei osoase de către osteoclaste, volumul masei
osoase depinzând de echilibrul existent între cele două mecanisme. Când procesul de resorbție este
mai accentuat decât procesul de formare, apar pierderile de masă osoasă și se instalează
osteoporoza.

Osteoporoza, este definită la Conferința de la Hong Cong din 1993 ca o boală difuză a
scheletului, caracterizată printr-o scădere a masei osoase și o deteriorare a microarhitecturii
trabeculare osoase, contribuind la creșterea fragilității osoase și a riscului de fractură.

Peste vârsta de 50 ani, aproximativ o femeie din 4 și un bărbat din 8 vor fi afectați de
această boală. În prezent se estimează că în întreaga lume 28 milioane de femei suferă de
osteoporoză, fiind a treia problemă de sănătate publică după bolile cardio-vasculare și cancer.

7
d. Simptomatologie:

Diminuarea densității minerale osoase este o boală tăcută, asimptomatică, o boală care în
stadiile incipiente nu se manifestă.

Durerea apare odată cu fractura, de obicei la traume minime, uneori chiar spontan, fracturi
care cel mai frecvent survin la nivelul vertebrelor, radiusului distal, şoldului. Durerea din fracturile
vertebrale osteoporotice are câteva particularități: poate fi acută, cronică sau poate lipsi o vreme.
Multe din aceste fracturi (82%) sunt asimptomatice inițial, fapt care întârzie diagnosticarea uneori
cu ani.

Durerea cronică este de obicei de intensitate mică sau moderată, ea fiind însoțită uneori de
spasm al musculaturii paravertebrale, se accentuează în ortostatism sau în poziție șezândă. Aceasta
face ca bolnavii să-și limiteze singuri activitatea fizică, fapt care, în timp, va accelera și mai mult
pierderea de masă osoasă. Durerea cedează la analgeticele uzuale sau se ameliorează fără
tratament după 2-4 săptămâni de repaus la pat. Durerea cronică poate apare și ca o consecință a
fenomenelor compresive de vecinătate la nivelul rădăcinilor nervilor spinali, fiind însoțită de
iradieri din teritoriul respectiv. La inspecție se pot constata deformări ale coloanei vertebrale
(cifoză, lordoză).

Anamneza identifică de obicei factori de risc pentru osteoporoză: fracturi în antecedente,


fracturi în familie, malabsorbţie, intoleranță la lapte, scădere în înălţime, unele endocrinopatii.
Menopauza precoce (sub 45 ani), statură mică, viață sedentară, expunere insuficientă la soare, boli
cronice osteoarticulare, tratament cu corticosteroizi, dietă săracă în calciu, alcool, cafea, tutun.

Fracturile care apar pe termen osteoporotic sunt în general atraumatice, adică se produc
printr-un traumatism minim sau printr-o solicitare normală a scheletului. Mai corect este însă, să le
denumim fracturi prin mecanism de mică energie.

Fractura de şold este cea mai periculoasă și mai generatoare de infirmități. Din fericire
doar 5-6 % din persoanele cu osteoporoză, suferă fracturi de șold și deși majoritatea sunt rezultatul
unei căderi, aceste facturi pot avea loc și spontan. Există două tipuri: fractura trohanteriană
(extracapsulară se produce chiar la exteriorul articulației colului femural) și factura cervicală
(intracapsulară se produce în interiorul capsulei articulare).

Fractura vertebrală este cea mai răspândită, dar și cea mai înşelătoare. Poate avea loc
spontan sau ca rezultat al unui traumatism minor (tusea, îmbrățișarea, ridicarea de obiecte). Există
trei tipuri: prin tasare, când întregul os este comprimat și pierde din înălţime, fractura platoului

8
vertebral, când învelișul superior al osului cedează la presiunea exercitată asupra lui, producând o
adâncitură și fractura de apofiză anterioară, când partea din față a osului cedează și se tasează.

Modificările de coloană (cifoză, lordoză) determină la rândul lor o reducere semnificativă a


înălțimii, probleme gastrointestinale sau digestive, probleme respiratorii datorită faptului că
toracele se, împiedică” de pelvis.

Fractura de radius este rezultatul căderii pe mâna întinsă, este dureroasă și necesită
imobilizare în aparat gipsat 4–6 săptămâni. Această fractură apare foarte frecvent după menopauză
și afectează 40 % din femeile aflate în această perioadă.

e. Diagnostic:

Prima verigă din lanțul investigațiilor o constituie simpla radiografie osoasă, urmată apoi
de cea mai importantă și relevată investigație, și anume determinarea masei osoase, care se
realizează prin mai multe metode:

 BMD cu ultrasunete.

 Absorbțiometrie bifotonică DEXA (densometrie de energie duală cu raze X) Se utilizează


două radiații de energie diferite, măsurându-se astfel masa-suprafața de țesut moale și
grăsimi și conținutul mineral osos.

Prin absorbțiometrie bifotonică DEXA se pot explora:

 Coloana lombară a adultului, permițând un diagnostic precoce înaintea stadiului de fractură


și depistarea subiecților cu risc;

 Colul femural al adultului;

 Măsurători la nivelul altor regiuni;

 Examenul absorbțiometric la copii.

Determinarea markerilor osoși care furnizează informații despre procesul de „remodelare”


a oaselor, reflectând modificările globale nete ale resorbției și formării osoase. Markerii osoși
sunt:

 Markeri specifici procesului de formare a masei osoase: fosfataza alcalină serică, a cărei
dozare poate evidenția și alte tipuri de procese cum ar fi o deficiență de mineralizare în
cazul persoanelor în vârstă sau o creștere a concentrației izoenzimei de natură hepatică.

Markeri specifici procesului de resorbție osoasă:

 Markeri determinanți din ser: produși de degradare ai colagenului de tip I (datorită faptului
că 90 % din matricea osoasă este constituită din acest tip de colagen) și osteocalcina
(principala proteină necolagenică constituientă a matricei osoase, care este utilizată pentru
monitorizarea terapiei medicamentoase specifice);

 Markeri determinați de urină: calciuria, hidroxiprolina.


9
f. Evoluţie şi prognostic:

Osteoporoza netratata sporeşte riscul fracturilor şi poate deveni cauza unor probleme de
sănătate.

g. Tratament:

Tratament medicamentos:

Tratamentul osteoporozei are ca scop creșterea calității osului pentru a reduce incidența
fracturilor osteoporotice, ți constă în administrarea de:

 Inhibitori ai resorbției osoase;

 Substituienți hormonali: estrogeni; administrarea femeilor histerectomizate și celor la 45 -


55 ani, timp de 2-3 ani, conduce la întârzierea apariției riscului pentru fracturi cu 5-10 ani.
O combinație cu rezultate reușite este aceia de estrogeni cu progesteron, administrată
femeilor care mai au uterul, pentru a fi protejată de cancer uterin.

Bifosfonații, care se leagă de țesutul osos, rămân fixați în schelet și creează un strat
protector care încetinește activitatea osteoclastelor, celulele specializate în resorbție osoasă Există
trei categorii de bifosfați: alendronate (Fosamax), resendronate (Actonel) și etidronate (Didronel,
Didrocal). Prin administrarea acestora s-a obținut reducerea semnificativă a fracturilor după 6 luni
de la tratament.

Modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici care nu conțin estrogeni (nu sunt considerați
hormoni), deși au structură asemănătoare cu estrogenii.

Calcitonina, care reduce capacitatea osteoclastelor de a dizolva osul (Miacalcic). Terapia


pentru un an blochează scăderea importantă de masă osoasă și implicit rata fracturilor, are puternic
efect analgetic și reface mobilizarea. Se extrage din somon, și se prezintă sub formă injectabilă sau
spray nazal. Atenție însă, înainte de administrare se verifică toleranța la medicament, întrucât pot
apărea reacții adverse.

Stimulatori ai formării osoase:

 Derivați de alfacalcidol și vitamina D (Alpha D₃) și calcitrion (forma activă a vitaminei D),
ambele ameliorând balanța negativă a calciului;

 Contraceptive în doze mici;

 Testosteron, fiole sau capsule pentru bărbați;

10
 Florură de sodiu, pentru persoanele care nu au răspuns pozitiv la tratament;

 Hormoni de creștere, factori de creștere.

Combinații de medicamente: Bifosfonați + Estrogeni. Studiile efectuate au arătat că s-au


obținut rezultate cu puțin mai bune din punct de vedere al densității osoase la nivelul șoldului și
vertebrelor, față de utilizarea fiecărui medicament în parte.

Tratamentul complicațiilor:

 Mobilizarea precoce după fracturi, este esențială;

 Tratamentul tasărilor vertebrale acute depinde de măsurile generale și nu de terapia


osteoporozei, și anume: repaus, masaj blând, căldură locală, analgetice, fizioterapie,
gimnastică supravegheată, folosirea temporară a unui corset.

Tratamentul chirurgical al tasărilor vertebrale este necesar când fractura se asociază cu o


disfuncție neurologică sau cu instabilitate. Două noi proceduri sunt acum disponibile când
pacientul, în ciuda tratamentului conservator, acuză dureri și anume: vertebroplastia care constă în
injectarea unui polimer de ciment în corpul vertebral fracturat, sau kifoplastia, procedeu care
folosește un balon ce ajută la expansionarea segmentului anterior injectării cimentului.

h. Complicaţii:

Fracturile sunt cele mai frecvente şi cele mai serioase complicaţii ale osteoporozei. Acestea
apar deseori la nivelul coloanei sau şoldului - oase care suporta direct greutatea corpului.
Fracturile de şold, al doilea tip de fracturi provocate de osteoporoza că frecvenţă, sunt în general
rezultatul unor căzături. Deşi majoritatea persoanelor se simt bine după tratamentul chirurgical,
fracturile de şold pot duce la probleme postoperatorii în special la persoanele mai în vârstă.

Fracturile încheieturii mâinii din cauza căzăturilor sunt de asemenea frecvente. În unele
cazuri fracturile de coloană pot apărea în lipsa unor căzături sau traumatisme şi pur şi simplu
datorită faptului că vertebrele devin atât de fragile încât încep să se taseze. Fracturile prin tasare
pot determina dureri severe şi presupun o recuperare îndelungată. Dacă prezinţi multe astfel de
fracturi poţi pierde câţiva centimetri din înălţime datorită modificării posturii tale.

11
Obiectivul 3: Programul de recuperare în osteoporoză

Obiectivele recuperării:

 Indoloritatea, cu ruperea cercului vicios: durere-imobilizare-creşterea resorbţiei osoase -


accentuarea demineralizării şi din nou durere

 Creşterea DMO sau scăderea deperdiţiei osoase

 Reducerea riscului de cădere şi deci a riscului de fractură

 Creşterea calităţii vieţii

Mijloace de realizare:

Tratamentul medicamentos specific antiosteoporotic şi simptomatic trebuie instituit


precoce asociat cu programul de recuperare.

Primul obiectiv, indoloritatea, se poate realiza prin tratament fizical antialgic şi


decontracturant muscular (electroterapie antialgică, hidrotermoterapie, masaj, imobilizare de
scurtă durată, posturare).

Electroterapia:

Electroterapia antialgică şi de stimulare musculară:

 Curenţi de joasă sau medie frecvenţă utilizaţi în formule antialgice, decontracturante:


curenţi diadinamici, TENS (stimularea nervoasă electrică transcutană), curenţi
interferenţiali, curenţi Trabert, electroanalgezie cu curent galvanic;

 Stimularea contracţiei musculaturii striate normoinervate dar hipotone şi hipotrofiate prin


curenţi de joasă frecvenţă (210), poate realiza un adevărat antrenament muscular la
pacientele cu modificări importante de statică vertebrală: cifoze, scolioze. Se utilizează
curenţi de joasă frecvenţa (30 Hz) capabili să producă contracţii musculare. Durata
impulsului cu efect de contracţie asupra muşchiului normal inervat se poate alege între 0,1
şi 5 ms. Sub 0,02 ms impulsul nu mai este eficace.

În ce priveşte forma de curent se pot alege curenţi dreptunghiulari unici şi trenuri de


impulsuri, curenţi modulaţi, curenţi faradici şi neofaradici. Se poate încerca şi electrogimnastica
musculaturii respiratorii ştiut fiind că pacientele cu osteoporoză au adesea disfuncţii respiratorii
datorate modificărilor toracice. Acesta se realizează prin stimularea indirectă a nervului frenic la

12
punctul de excitaţie (regiunea cervicală latero-internă) sau prin stimularea directă a musculaturii
respiratorii cu curenţi modulaţi (muşchii intercostali şi abdominali).

Ultrasunetele - în forme continue, pulsate sau combinate cu curenţi de diverse frecvenţe,


se utilizează în osteoporoză cu efect antialgic, miorelaxant şi de stimulare a refacerii osoase.

Studii recente au arătat efecte favoarbile ale ultrasunetului în consolidarea fracturilor, cu


scurtarea perioadei de vindecare cu 50 %.

Ultrasunetul se poate utiliza şi cu efect reflex fie în aplicaţii segmentare indirecte pe zonele
paravertebrale, sau directe, de-a lungul nervilor periferici, fie în aplicaţii reflexe pe zonele
cutanate (dermatomale) corespunzătoare organelor interne sau la distanţă, pe ganglionii simpatici
(ganglionul stelat), cu indicaţii speciale în distrofia simpatică reflexă sau sindromul dureros
regional complex de tip I (SDRC I).

Modul de aplicare şi parametrii recomandaţi se aplică individualizat, it funcţie de acuzele


pacientului.

Curenţii de înaltă frecvenţă pulsată (Diapulse) ca formă de termoterapie profundă cu efect


analgezic şi de stimulare a refacerii osoase.

În ce priveşte modul de acţiune majoritatea cercetărilor în domeniu tind să explice şi să


demonstreze importantele efecte biotrofice tisulare obţinute prin utilizarea undelor scurte pulsatile:
echilibrarea pompelor de sodiu, stimularea proceselor anabolice tisulare, creşterea vascularizaţiei
locale, favorizarea proceselor de regenerare ale ţesutului nervos, favorizarea formării colagenului
în procesele reparatorii tisulare, etc.

Ca efecte terapeutice menţionam ameliorarea evidentă a osteoporozelor, în special a celor


posttraumatice, localizate, accelerarea procesului de calusare a fracturilor, accelerarea resorbţiei
hematoamelor, cicatrizării plăgilor şi altele.

Câmpurile magnetice de joasă frecvenţă (Magnetodiaflux) cu efecte sedative generale


antialgice şi miorelaxante şi de stimulare a refacerii osoase după fracturi.

Ca modalităţi de aplicare, trebuie menţionat ca acestea sunt determinate de diferitele


modele de aparate construite. Se pot aplica formele de câmp magnetic continue, generale,
întrerupte ritmic sau aritmic, cu frecvenţe alese între 50 şi 100 de Hz sau localizate care ar avea
efecte notabile de stimulare a osteogenezei.

13
Modul de producere a calusului postfractură utilizând aceasta metodă de tratament ar putea
fi explicat prin (210):

 Penetrarea vaselor sanguine dinspre marginile osului, cu participarea la remanierea osoasă


similară cu osificarea encondrală normală;

 Stimularea cineticii calciului din condrocite urmată de calcificarea ţesuturilor


fibrocartilaginoase în zona de pseudartroză.

Fototerapia: razele ultraviolete, biostimularea LASER.

Este cunoscut efectul radiaţiilor ultraviolete (RUV) asupra metabolismului mineral, în


formarea, activarea vitaminei D din piele. RUV cu lungimi de undă cuprinse între 280 şi 300
milimicroni acţionează cel mai eficient în producerea efectului de activare a vitaminei D. După
iradierea cu RUV creşte absorbţia intestinală a calciului alimentar. Vitamina D determină creşterea
absorbţiei de calciu şi fosfor în ţesuturi, iar nivelul crescut de fosfaţi favorizează depunerea de
calciu în epifizele oaselor lungi. Iradierile generale naturale (helioterapia) sau cu surse artificiale
(lămpi de ultraviolete), pot fi folosite în scop profilactic la femeile aflate în post sau peri
menopauză. Cu ajutorul lămpilor de UV se pot face şi iradieri locale, aplicaţii de doze eritem în
« câmpuri » sau arii cutanate bine delimitate, cu indicaţii de aplicare în regiunile dureroase sau cu
troficitate cutanată alterată, cu efecte antialgice, antiinflamatorii şi desensibilizante. Se pot aplica
astfel de iradieri şi cu scop reflex în SDRC I. Dozele de iradiere se stabilesc după biodozimetrie.

LASERterapia a cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii ani. Cuvântul LASER este un


acronim provenit din iniţialele cuvintelor englezeşti: Light Amplification by Stimulated Emission
of Radiation. În reumatologie şi recuperare se utilizează laserii de mică putere, atermici (10-
90mW). După profesorul Roques, care a realizat o sinteză remarcabilă din literatură de specialitate
asupra efectelor acestei forme de tratament fizical, eficacitatea metodei nu a fost pe deplin
dovedită. În osteoporoză ar putea fi folosit laserul de mică putere cu scop antialgic, sau reflex,
laseropunctura.

Hidrotermoterapia

Se utilizează în scopul diminuării durerii, ameliorării funcţionale: a coordonării, a


tonusului muscular (efecte decontracturante), a sensibilităţii proprioceptive şi exteroceptive,
îmbunătăţirii mobilităţii articulare, îmbunătăţirii forţei musculare.

14
Termoterapia: se pot utiliza aplicaţii locale de parafină, hot pack - uri, nămol, cu efecte
analgetice, decontracturante; sau crioterapie (aplicaţii de rece-masaj cu gheaţă) cu scop
decontracturant pe musculatura pară vertebrală.

Hidrotermoterapia: apa caldă are rol miorelaxant, sedativ. Accelerează procesele


metabolice. Se pot utiliza băi calde (36,50 C – 370 C) şi slab hiperterme, cu apă simplă sau cu ape
minerale, băi de nămol, băi de plante. Apa caldă facilitează mişcarea ceea ce face să poată fi
folosită cu succes în hidrokinetoterapie (dacă este cazul).

Ca forme alternative de termoterapie generală sunt băile de lumină generală, băile cu aer
cald, băile cu abur.

Masajul

În osteoporoză se pot efectua tehnici sedative de masaj, calmante, miorelaxante,


analgezice, combinate cu masaj tonizant al musculaturii hipotone, ca şi tehnici particulare de
masaj, pe structurile tendinoase şi capsuloligamentare: masaj transversal profund (pentru efectele
de rearmonizare funcţională) şi tehnici de masaj reflex (presopunctură, masajul ţesutului
conjunctiv Dicke, masaj periostal Vogler, etc).

Manevrele din timpul şedinţelor de masaj pot deveni dăunătoare dacă intensitatea este
prost dozată, datorită fragilităţii crescute a oaselor şi apariţiei riscului de fracturare.

Ortezarea

Folosirea lobostatelor, ortezelor dorso-lombare, susţinătoarelor toracice, despre care se va


discuta mai târziu.

Kinetoterapia

Kinetoterapia rămâne mijlocul terapeutic principal de recuperare în osteoporoză. Creşterea


DMO sau scăderea deperdiţiei osoase se realizează doar prin intermediul kinetoterapiei.

Reamintim că funcţiile majore ale scheletului sunt:

 Suport mecanic al ţesuturilor moi, oasele fiind pârghii pentru acţiunea muşchilor;

 Protecţia organelor interne;

 Osul este cel mai important organ pentru menţinerea homeostaziei calciului, fiind şi
depozit de alte săruri minerale: fosfaţi, magneziu, potasiu, bicarbonaţi;

 Osul este sediul major al hematopoezei la adult.


15
Adulţii care practică sportul regulat au o masă osoasă mai mare decât cei care fac aceasta
întâmplător. Studiile arată că jucătorii de tenis au masă osoasă cu 28,4 % mai mare în membrul
superior dominant. Se cunosc creşteri importante de masă osoasă după ani de antrenament la
halterofili, sau după mai mulţi ani de alergare la alergătorii de cros.

S-a demonstrat statistic că femeile care au stat sub 4 ore/zi în picioare au risc dublu de
osteoporoză faţă de cele care au stat mai mult de 4 ore/zi în picioare. De asemenea femeile care au
mers puţin pe jos zilnic, au risc de osteoporoza cu 30% mai mare decât cele care au mers cel puţin
30 de minute pe jos în fiecare zi. În primele 6 luni de imobilizare masa osoasă scade cu
aproximativ 1%/săptămâna. În ce priveşte corelaţia cu gravitaţia, s-a demonstrat că DMO,
măsurată prin DXA la înotători este mai mică decât la halterofili (10).

De asemenea, un echilibru hormonal, menţinut cât mai mult timp, alături de nutriţie şi
exerciţiu completează elementele ,,triunghiului” terapeutic necesar modularii ratei pierderii de os
la femeia peri- sau postmenopauză.

Terapia ocupațională

De pacientul cu osteoporoză trebuie să se ocupe o echipă compusă din: medic, asistentă


medicală, fiziokinetoterapeut, nutriţionist, asistent social, psiholog. Echipa trebuie să conceapă un
program axat pe managementul bolii (educarea pacientului, evaluarea medicală şi acordarea
sprijinului psihosocial) şi să supravegheze punerea lui în practică.

Scopul programului este îmbunătăţirea funcţionalităţii fizice şi psihosociale. În anumite


condiţii metoda echipei multidisciplinare nu poate fi aplicată (în mediu rural, comunităţi izolate).
Alternativa este dezvoltarea aşa numitelor ,,grupuri de suport“ în comunitate. În USA există
,,grupuri de suport” şi pentru suferinzii de alte boli cronice precum scleroza multiplă, diabetul
zaharat, arterita. Grupurile de suport constau în echipe de specialişti ce se deplasează în
comunitate şi realizează informarea specifică a pacienţilor şi familiilor acestora. Întâlnirile sunt
conduse de un moderator cunoscător şi experimentat. Frecvenţa întâlnirilor poate fi mare (cursuri
intensive de 6-8 săptămâni) sau episodice.

Balneoclimatoterapia:

Balneoclimatoterapia este o specialitate medicală de tip conservator, prin care se utilizează


factorii naturali de cură în scop terapeutic şi profilactic.

Factorii naturali de cură sunt:

 Clima - climatoterapie;

16
 Apele minerale terapeutice: sub formă de cură externă (balneaţie externă) sau sub formă de
cură internă (crenoterapie);

 Gazele naturale terapeutice: emanaţii de CO2 (mofete), sau de acid sulfuric (solfatare);

 Nămolurile terapeutice - peloide = peloidoterapie;

 Alte categorii: microclimatul de salină, lacul sărat helioterm.

În legătură cu indicaţia de cură balneară la pacientele cu osteoporoză, în scop terapeutic,


sau cu osteopenie, în scop profilactic, aproape toţi factorii naturali enumeraţi pot fi utilizaţi cu
reale beneficii. Expunerea la radiaţia solară într-un bioclimat adecvat (de stepă sau de litoral
marin, de ex.), dacă nu există contraindicaţii (afecţiuni cardio-vasculare şi respiratorii cu deficit
funcţional important, afecţiuni reumatismale inflamatorii cronice, stări de hiperreactivitate
nervoasă, astenie fizică marcată, afecţiuni digestive: ulcer duodenal acut, hepatopatii
decompensate, afecţiuni renale, TBC pulmonar stabilizat recent, focare de infecţie trenantă
neglijată, cu risc de diseminare, afecţiuni endocrine de tip hiperfuncţional, tumori maligne sau
benigne cu potenţial de malignizare) ar putea fi utilă atât în scop profilactic cât şi terapeutic.
Staţiuni cu bioclimă excitant solicitantă sunt: Amară, Lacul Sărat sau staţiunile de pe litoralul
Mării Negre.

În ce priveşte cura de balneaţie externă, în osteoporoză ar putea fi indicate:

1) Apele minerale cloruro-sodice:

 Cu concentraţii mai mari de 14g/l (ape sărate), cum ar fi apa Mării Negre, apa lacurilor
Amară, Lacul Sărat;

 De zăcământ cu concentraţii de 40-80g/l – Govora;

 Cu concentraţia de 60-70 g/l a lacului Techirgiol;

 Cu concentraţii saline mari 200-300 g/l (unele dintre ele helioterme în sezonul cald) cum ar
fi apele din staţiunile Sovata, Slănic Prahova, Ocna Sibiului, etc..

Aceste tipuri de ape minerale sunt indicate numai în cure externe sub formă de băi calde la
cadă, în piscine sau bazine, în care se aplică hidrokinetoterapia în condiţii de descărcare
hidrostatică a greutăţii corporale, cu facilitarea sau încărcarea mişcărilor. La efectul de descărcare
hidrostatică a greutăţii corporale se mai pot adăuga efectul termic, chimic şi efectul mecanic al
clorurii de sodiu asupra tegumentului.

17
2) Apele sulfuroase: de la Govora, Pucioasa, Herculane, Călimăneşti-Căciulata, sub formă de
băi la cadă sau în bazine, cu apă termală sau încălzita sunt indicate în afecţiuni
reumatismale degenerative articulare sau periarticulare, posttraumatice şi ortopedice
postoperatorii, afecţiuni vasculare periferice arteriale, etc.

3) Apele oligominerale termale (acratoterme): Băile Felix, 1 Mai, etc., în cure externe în
bazine, cu indicaţii largi pentru hidrokinetoterapie, şi/sau termoterapie.

Indicaţia de cură balneară are unele limite, prezentând şi contraindicaţii, cum ar fi în cazul
insuficienţelor cardiovasculare, respiratorii, tumorilor maligne indiferent de stadiu, sediu şi formă
de evoluţie, tulburărilor neuropsihice, bolilor de sânge sau de sistem cu modificări importante de
stare generală. Amintindu-ne faptul că mişcarea este cuvântul cheie în recuperarea osteoporozei,
staţiunea balneară este cea care asigură cele mai bune condiţii realizării ei la parametri optimi.

18
Obiectivul 4: Prezentarea cazurilor clinice

Cazul I

Nume şi prenume: G.T. Vârsta: 49 ani

Motivele internării: durere acută în punct fix la nivelul șoldului drept și impotență
funcțională totală a membrului inferior drept, mişcările în articulația coxofemurală sunt blocate și
extrem de dureroase, transpirații, palpitații, vertij.

Antecedente heredo-colaterale, personale fiziologice:

 Nesemnificative

Comportamente:

 În limite normale, uşoară agitaţie.

Medicaţia administrată până la momentul internării:

 Calciu
 Doreta
 Tramadol

Examen clinic obiectiv:

 Stare generală: alterată


 Stare de nutriţie: insuficientă calitativ şi cantitativ
 Facies: crispat
 Înălţimea: 1,75 m
 Greutate: 69 kg
 Tegumente: umede
 Mucoase: normal colorate
 Ţesut: conjuctiv-adipos
 Sistem ganglionar: nepalpabil
 Sistem muscular: normochinetic
 Fractură închisă de col femural drept cu localizare cervicală (interscapulară) pe fond
osteoporotic

Aparat respirator:

 R: 18 r/min
19
 Sonoritate pulmonară normală
 Murmur vezicular fiziologic

Aparat cardiovascular:

 Ritmic normal
 TA: 170/80 mmHg
 P: 79 b/min.

Aparat digestiv:

 În limite normale
 Alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ

Aparat uro-genital:

 Micţiuni spontane nedureroase

Investigaţii paraclinice:

1) Examen sânge:

Analiza Valori obţinute Valori normale

HT 39% 26 – 46%

HB 11,5% 13 – 18%

L 12400 mm3 6000 – 8000 mm3

VSH 12 mm 6 – 10 mm

Uree 35 mg/dl 15 – 40 mg/dl

TS 2 min. 1 – 4 min.

TC 6 min.

Amilazenie 16 u.i 20 – 40 u.i

Amilazurie. 32 u.i 6 – 64 u.i

20
2) Examen neuro-motor:

 AP Spine-region L2-L4, T-score -2, 6 şi Z-score -2, 6 cu risc crescut de fracturi. Femur T-
score -2,6, T-score -1.

 Diagnostic clinic: fractură închisă de col femural drept cu localizare cervicală


(intrascapulară) pe fond osteoporotic.

Program de recuperare:

Electroterapie:

 Interdin, 4 poli transversal – dorsal, Manual: 80 Hz- 10 minute, spectru 100-0 – 10 minute.

Ultrasunete:

 Paravertebral, cervical şi dorsal 0,6 W/cm2 – 10 minute (5+5 minute), continuu, mobil.

Hidrotermoterapie:

 Baie generală de nămol, 38°C, 20 minute, tonifierea musculaturii, 20 minute, două serii.

Parafină: dorso-lombar şi în pelerină, 42°C, 20 minute.

Masajul: Decontracturant cervicodorsolombar 20 minute.

 Masajul profund reduce contractura şi ameliorează tonusul muscular iar masajul limfatic
activează circulaţia limfatică şi venoasa de întoarcere.

 Kinetoterapia - capătă tot mai multă importanţă în terapie, dar şi în profilaxia osteoporozei,
fiind lipsită de nocivitate şi cu cost mic.

Kinetoterapie: tonifierea musculaturii, asuplizarea muşchilor extensori ai coloanei


vertebrale.

Sporturi terapeutice: înot, handball, tenis, badminton.

Obiectivele sunt:

 Ameliorarea durerii;

 Reducerea contracturii musculare;

 Păstrarea mobilităţii cu control postural;

 Creşterea forţei musculare.

21
Evoluţie:

 Evoluţie favorabilă, durere ameliorată.

Se externează cu următoarele recomandări:

 Kinetoterapie;

 Ultrasunete;

 Masaj terapeutic;

 Revenirea la control.

Prognostic şi particularitatea cazului:

Bolnavă G.T în vârstă de 49 ani, se prezintă în data de 27.03.2019 la centrul de recuperare


medicală. În urma examenului clinic și radiologic, s-a stabilit de către medicul ortoped din spital
diagnosticul medical de fractură închisă de col femural drept cu localizare cervicală
(intrascapulară) pe fond osteoporotic. În timpul spitalizării s-au acordat îngrijiri de nursing privind
nevoile dependente și îngrijiri delegate privind tratamentul medicamentos. Manifestările de
dependență cu care s-a internat s-au remis, pacientul având nevoie de tratament recuperator pentru
osteoporoză.

Am efectuat pacientului procedurile recomandate de medicul specialist: Electroterapie


( Interdin, 4 poli transversal – dorsal, Manual: 80 Hz- 10 minute, spectru 100-0 – 10 minute),
Ultrasunete (Paravertebral, cervical şi dorsal 0,6 W/cm2 – 10 minute (5+5 minute), continuu,
mobil), Parafină (dorso-lombar şi în pelerină, 42°C, 20 minute) și Masaj (Decontracturant
cervicodorsolombar 20 minute) .

22
Cazul II

Nume şi prenume: C.R. Vârsta: 54 ani

Motivele internării:

 Durere vie care s-a instalat la membrul inferior drept, impotentă funcţională, durere
ascuțită în calcaneu, reducerea mobilității.

Antecedente heredo-colaterale, personale fiziologice:

 AHC: neagă boli infecto-contagioase;


 APP: HTA stadiul II, fibrom uterin;
 APF: bolile copilăriei.

Comportamente:

 Agitaţie;
 Plânsete frecvente;
 Refuz de a comunica cu cei din jur.

Medicaţia administrată până la momentul internării:

 Calciu, D3, Aspenter, Aspirin Cardio, Tertensif.

Examen clinic obiectiv:

 Stare generală: alterată;


 Stare de nutriţie: neadecvată în raport cu necesităţile organismului;
 Înălţime: 1,82 m;
 Greutate: 98 kg;
 Tegumente: în limite normale, hiperemiate, transpirate;
 Ţesut conjuctiv: normal reprezentat;
 Mucoase: normale;
 Sistem muscular: normal reprezentat;
 Sistem osteo-articular: durere intensă.

Aparat cardiovascular:

 Arie precordială de aspect normal;


 TA 160/60 mmHg;
 P: 68 b/min..
23
Aparat digestiv: alimentaţie insuficienta în raport cu necesităţile organismului.

Examen laborator:

1) Examen sânge:

Analiza Valori obţinute Valori normale

Uree 36 mg% 20 – 40 mg%

Glicemie 85 mg% 70 – 110 mg%

Hemoglobină 12,1 g% 11 – 15 g%

Leucocite 11000/ mm3 4000 – 8000 mm3

Hematocrit 37% 36 – 46%

Hematii 4 mil/ mm3 4 – 4,5 mil/ mm3

T Quick 13 “ 12 – 15 “

T Howell 71 “ 60 – 120 “

2) Examen neuro-motor:
 BMD (pune în evidență un grad avansat de osteoporoză);
Diagnostic medical: osteoporoză hiperalergică secundară

3). Programul de recuperare:

 Hidroterapie

 Masaj

Kinetoterapia – terapia prin mișcare urmărește:

 Exerciții de posturare;
 Tonifierea masei musculare;
 Exerciții de izometrie (kabat).

Evoluţie:

 Tratamentul este de lungă durată cu evoluţie favorabilă.

24
Prognostic şi particularitatea cazului:

Bolnavă C. R în vârstă de 54 ani, s-a prezenta în data de 13.05.2019 în În Centrul medical


de kinetoterapie și recuperare, după ce a fost internată 3 zile la secția Reumatologie din Spitalul
municipal Rădăuți.. În urma examenului clinic și radiologic, i s-a stabilit diagnosticul medical de:
Osteoporoză hiperalergică secundară menopauzei indusă chirurgical prin histerectomie totală,
obezitate.În timpul spitalizării pacienta a fost ajutata în satisfacerea nevoilor personale, a participat
la programul recuperator respectând întocmai indicaţiile medicale.

Recomandări:

 Evitarea creșteri în greutate


 Dietă bogată în fibre, săracă în grăsimi de preferat legume de culoare galbenă, roșie, verde
 Să nu lipsească vitamina C – D și magneziu
 Mișcare ușoară pentru a diminua degradarea osoasă
 Limitarea consumului de alcool
 Kinetoterapie și masaj

În Centrul medical de kinetoterapie și recuperare am efectuat masaje, care urmăresc:


tonifiere musculară, decontracturarea musculară (miorelaxarea), hiperemia locală și sistemică,
stimulare neuromotorie, creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv, înlăturarea lichidelor
interstițiare și kinetoterapie: exerciții de posturare, tonifierea masei musculare, exerciții de
izometrie (kabat) și exerciții Pilates.

Pilates, prin definitie, este o metodă de recuperare medicală ce urmărește în primul rând
restabilirea echilibrului în corp prin întărirea armonioasă a mușchilor și articulațiilor. Se pune
accentul pe zona core, mușchii abdominali și ai spatelui, cei ce susțin coloana și ne permit poziția
verticala. Pilates este o formă de sport ce are la bază exerciții ușoare, urmărind mișcarea naturală a
corpului. În plus, Pilates este o metodă slow de lucru: este urmărita corectitudinea mișcării, și nu
viteza sau forța, prin urmare exercițiile se practică încet, pe respirație, cu atenția în corp.

Pe lângă efectele mecanice care ne ajută să dezvoltăm mușchi mai puternici și echilibru mai
bun, antrenamentul fizic stimulează sistemul hormonal. Factorul de creștere IGF-1 ajută la
sintetizarea colagenului, ceea ce favorizează dezvoltarea osoasă. Tot efortul îmbunătățeste și
secreția de cortizon și hormoni tiroidieni ce joacă un rol important în lupta cu efectele
osteoporozei. În timpul unei ședinte de Pilates se lucrează musculatura intregului corp, fără a
insista pe o zona anume. Astfel, ajungem la stimularea hormonală fără să forțăm o zonă anume sau
să punem presiune unde nu e cazul.

25
Pentru osteoporoză am lucrat următoarele seturi de exerciții:

- Exerciții pentru postură: deteriorarea osoasă se vede printr-o postură incorectă, apar cifoze și alte
deformări ale coloanei.

-Exerciții de echilibru: de lucrează cu greutatea propriului corp, cu atenție și ajutor din partea
asistentului medical kinetoterapie și recuperare. Exercitiile de sincronizare brațe-picioare sunt
foarte utile pentru îmbunătățirea echilibrului.

-Exercitii de flexibilitate: este vorba desppre stretching cu scopul de a deschide articulațiile.


Lucrând pe flexibilitate, corpul devine mai putin rigid și se simte mai puternic.

-Exercițiile de rezistență: întărirea fibrelor musculare menține integritatea osoasă, dar și echilibrul
dinamic. Se lucrează întâi cu greutatea propriului corp, apoi, pe măsură ce corpul capătă
rezistență, se poate crește intensitatea prin exerciții la Reformer, un aparat special pentru Pilates.

26
Cazul III

Nume şi prenume: I.R Vârsta: 65 ani.

Motivele internării:

 Lombalgie cu caracter mecanic cu iradiere în membrul inferior drept;


 Imposibilitate la mers.

Antecedente heredo-colaterale, personale fiziologice:

 AHC: neagă boli cu importanţa patologică;


 APP: diabet tip II, ulcer gastric;
 APF: bolile copilăriei.

Comportamente:

 Adecvat, uşoara apatie, impotenta funcţională.

Medicaţia administrată până la momentul internării:

 Algifen;
 Ibuprofen;
 Glibomet.

Examen clinic obiectiv:

 Stare generală: diminuată;


 Stare de nutriţie: refuz de a se alimenta şi hidrata;
 Facies: oboseală, ochi încercănaţi, facies crispat;
 Înălţime: 1,71 m;
 Greutate: 68 kg;
 Tegumente: în limite normale;
 Mucoase: normale, normocrome;
 Ţesut conjuctiv adipos: normal reprezentat;
 Sistem ganglionar: nepalpabil;
 Sistem muscular: normatom şi normodinamic;
 Sistem osteo-articular: aparent integru.

27
Aparat respirator:

 Arie respiratorie normală;


 R: 16/min;

Aparat cardio-vascular:

 Arie precordială de aspect normal.


 TA: 145/70 mmHg;

Investigaţii paraclinice:

1) Examen sânge:

Analiza Valori obţinute Valori normale

VSH 13 mm 6 – 10 mm

HT 37,8% 36 – 46%

HB 17,1 g% 13 – 18 g%

Uree 0,37 mg/dl 0,20 – 0,40 mg/dl

Leucocite 7900 mm3 6000 – 8000 mm3

Glicemie 87 mg% 80 – 120 mg%

Creatinina 1,37 mg% 0,6 – 1,20 mg%

2) Examen neuro-motor:
 Durere la mişcare;
 Stare generală alterată;
 Agitaţie;
 Redoare articulara;
 Impotenţă funcţională.

Diagnostic: Osteoporoză

Evoluţie:

 Simptomatologie în curs de ameliorare.

28
Prognostic şi particularitatea cazului:

Bolnavă I. R în vârstă de 65 ani, s-a prezentat în data de 28.05.2019 în Centrul medical de


kinetoterapie și recuperare, după ce a fost internată 3 zile la secția Reumatologie din Spitalul
municipal Rădăuți. În urma examenului clinic și radiologic, se stabilește diagnosticul medical de:
osteoporoză și diabet zaharat tip II. Manifestările de dependență cu care s-a internat s-au remis,
motiv pentru care a fost externată, fiind luată luată acasă de familie cu mașina personală și adusă
la Centrul de recuperare, cu următoarele recomandări:

 Evitarea creșteri în greutate


 Kinetoterapie și masaj
 Adoptarea unui regim de viaţa activ

Programul de recuperare:

Kinetoterapia – se urmăreşte creşterea forţei musculare, menţinerea mobilităţii articulare


şi obţinerea relaxării.

 Exerciţii izometrice, active, de mers dar fără încărcare

 Bicicleta

 Stepper

 Metoda de relaxare Jacobson

 Exerciţii de întărire a musculaturii paravertebrale, abdominale şi ale membrelor,


diagonalele Kabbat

Electroterapia – se urmăreşte decontracturare musculară

Laserterapie – cu efect sedativ

Masaj terapeutic - ameliorarea tonusului muscular şi îmbunatăţirea circulaţiei sanguine şi


limfatice

29
III.Concluzii și recomandări

Osteoporoza este o afecțiune care afecteaza sistemul osos. Oasele devin atat de fragile
încât o simplă căzătură sau chiar acțiuni obișnuite, cum ar fi aplecarea sau tusea, pot provoca o
fractură. Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la șold, încheietura mâinii sau la
coloana vertebrală. Deși afecteaza în special femeile, osteoporoza apare inclusiv la barbati.
Nu se cunoaste exact care este cauza osteoporozei, însă știm cum apare boala. Osul este un
țesut viu, dinamic, în continuă schimbare. Pentru ca oasele să rămână puternice de-a lungul vieții,
corpul nostru îndepartează osul vechi și îl înlocuiește cu unul nou. Dacă am putea să ne uităm în
interiorul osului, acesta ar arăta ca un fagure de miere. Când suferi de osteoporoză, spațiile din
interiorul fagurelui devin mai largi, iar osul care formează fagurele mai subțire. În plus, se
subțiază și învelișul extern al osului. Osul devine subțire și fragil, favorizând astfel fracturile.
Cei doi factori majori de risc pentru osteoporoză sunt sexul si debutul perioadei de
menopauză. Există și alti factori de risc suplimentari, cum ar fi stilul de viață, starea de sănătate și
administrarea anumitor medicamente.
Desi boala afectează toate oasele, fracturile apar mai frecvent la nivelul vertebrelor,
pumnului și soldului. Ai putea suferi o fractură vertebrală atunci cand te apleci să iei ceva de jos,
te răsucești în pat sau ridici obiecte ușoare.
Nu lasa osteoporoza sa-ti erodeze oasele! Osteoporoza poate fi prevenită prin numeroase
metode, de la administrarea anumitor medicamente pana la schimbarea stilului de viață, urmând o
dietă sănătoasă și practicand mișcare regulat. Alimentația și exercitiile fizice pot ajuta la
prevenirea pierderii osoase și la întărirea oaselor. Nu fuma, evită consumul excesiv de alcool, ai
grijă la accidentări, poartă pantofi cu talpa joasă și aderentă, optează pentru diete bogate în
protein, calciu și vitamina D, fă mișcare regulat!
Adresează-te cu încredere Centrelor de masaj și recuperare medicală, care îți oferă:
- Înscrierea în programul Pilates
- Hidrotermoterapie
- Electroterapie
- Fototerapie
- Laser terapie
- Masaj
- Kinetoterapie
Odată instalată osteoporoza, nu este posibilă refacerea masei osoase. Totuși, intervenția
precoce poate preveni osteoporoza, iar cea terdivă poate opri progresia bolii.

30
Bibliografie selectivă

1) Anatomia și fiziologia omului – Roxana Albu, Bistriceanu Valeriu;


2) Biologie - Manual pentru clasa a XI- a (1999);
3) Antonescu D. Osteoporoza un semnal de alarmă, Revista Romană de Osteoporoză, 1997;
4) Bănceanu C, Tratamentul osteoporozei de menopauză, Revista de Reumatologie, 1996;
5) Dumitrache C. Grigore D, Protocol pentru diagnosticul și tratamentul osteoporozei,
Revista Română de Osteoporoză, 1998;
6) Găleșanu Corina, Osteoporoza postmenopauză, Prevenire și tratament, 2003;
7) Tudor Sbenghe – Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,
Bucureşti, 1987.

31
Anexa 1

32
Anexa 2

Sănătatea oaselor și prevenirea osteoporozei

33