FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALA F.E.G.BACAU

SPECIALIZARE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE DIPLOMĂ

INDRUMĂTORI:

RADU ANDREEA MARIA- Asistent medical generalist licențiat

AGACHE VASILE- Asistent medical principal

ABSOLVENT:

PETREA MARIAN

BACĂU
2023
 FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN
ȘCOALA POSTLICEALA F.E.G.BACAU
SPECIALIZARE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

FRACTURĂ DE FEMUR

INDRUMĂTORI:

RADU ANDREEA MARIA- Asistent medical generalist licențiat

AGACHE VASILE- Asistent medical principal

ABSOLVENT:

PETREA MARIAN

BACĂU
2023
 Cuprins:

Motto
Memoriu justificativ
Capitolul I. Noțiuni teoretice
1. Anatomia și fiziologia sistemului osos........................................................................................4
2. Prezentarea teoretică a fracturii diafizare de femur.....................................................................7
3. Diagnostic..................................................................................................................................10
4. Evoluție Complicații.................................... ............................................................................13
5. Tratament.......................................................... .......................................................................15
Capitolul II Procesul de îngrijire
1. Componentele planului de îngrijire..................................... .....................................................22
2. Primul ajutor..............................................................................................................................23
3. Pregătire preoperatorie și postoperatorie...................................................................................24
4. Cazuri clinice.......... ..................................................................................................................27
Caz clinic nr.1...............................................................................................................................27
Caz clinic nr.2...............................................................................................................................34
Caz clinic nr.3...............................................................................................................................39
Capitolul III Tehnici de nursing
1.Măsurarea tensiunii arteriale.......................................................................................................45
2.Injecția intramusculară................................................................................................................47
3.Recoltarea sângelui prin puncție venoasă...................................................................................50
Concluzii........................................................................................................................................53
Anexe.............................................................................................................................................55
Bibliografie....................................................................................................................................60

1
,,A dobândi vindecarea este mai presus de orice, în știința
medicală. însă, dintre toate căile ce duc spre această țintă,
trebuie să o alegem pe cea mai puțin vătămătoare."

Hipocrate

2
 Memoriu justificativ

Din totdeauna, instinctiv, omul a căutat să observe și să cunoască diferite manifestări ale
bolilor, să le cunoască cauza și în cele din urmă, remediul. Un volum important din economia
organismului este destinat aparatului locomotor, volum ce poate fi apreciat indirect prin
procentul suprafeței reprezentate de cele patru membre, care indică un procent de 54% . De
altfel, multiple statistici indicatoare de morbiditate arată o preponderență netă a suferințelor
acestui aparat față de suferințele viscerale.
O caracteristică aparte a lezării aparatului locomotor este aceea că din cauza importanței
funcției de locomoție, de asigurare a posibilităților de locomoție, de luare de contact cu mediul
înconjurător, transformă subiectul respectiv într-un deficient motor.
Am ales această lucrare la sfârșitul studiului deoarece pe parcursul perioadei de practică
am întâlnit multe cazuri cu fractura de femur la secția de ortopedie. Fractura de femur se
întâlnește la orice vârstă. La tineri și adulți, însă sunt în majoritate legate de cauze accidentale.
La vârstnici sunt accidente obișnuite, cu prognostic foarte grav, cu mare invaliditate si
mortalitate crescută.
Organismul vârstnicului întrunește numeroase condiții care pot duce la osteoporoză și
fractură. Când fractura de femur a apărut, intervine chirurgia ortopedică. Urmează reeducarea,
pentru aducerea bolnavului în starea motorie anterioară, acesta este un scop propus, dar greu de
atins. Întotdeauna apare riscul patologiei și complicațiilor de imobilizare, care grăbesc
degradarea fizică a bolnavului, determinând complicațiile psihice și somatice care duc la exitus.
Pot apărea stări confuzionale, tulblurări de comportament, adeseori complicații cardiovasculare,
boli infecțioase, infecții urinare, incontinență, escare de decubit, etc. îngrijirea precoce și
reeducarea dețin un rol important.
Sănatatea este un drept fundamental pentru ființa umană. Poate fi definit ca un triplu
echilibru , reprezentat de un triunghi echilateral în care, fiecare latură reprezintă o dimensiune.
Am considerat că aceasta temă ne arată cât de grave sunt fracturile de femur și cât de importantă
este sănătatea aparatului locomotor.

3
 Capitolul I

1. Anatomia și fiziologia sitemului osos

Anatomia sistemului osos

Sistemul osos (scheletul) (Anexa 1) este alcătuit din 206 oase, conectate între ele prin
articulații, în majoritatea cazurilor. Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea
corpului, de a permite mobilitatea acestuia și de a proteja organele interne.
In general, sistemul osos este împărțit în:
 scheletul cefalic
 scheletul axial (cavitate toracică, stern și coloana vertebrală)
 scheletul apendicular (membrele).
Țesutul osos. Oasele sunt alcătuite din țesut osos, acesta fiind alcătuit din matrice osoasă și
osteocite, osteoblaste și osteoclaste (tipuri celulare). Țesutul osos este bogat vascularizat și are o
activitate metabolică intensă. Sistemul osos este un rezervor de calciu fosfat și multi alti ioni.
Există două tipuri de țesut osos:
 țesut osos primar/ imatur: acest tip de țesut este înlocuit cu țesut osos matur, însă sunt
anumite regiuni unde nu se produce schimbarea: în vecinatătea suturilor oaselor late ale
craniului, la nivelul alveolelor dentare. Acesta este caracterizat de un număr scăzut de
elemente minerale și un număr crescut de osteocite.
 țesut osos secundar (matur): este caracteristic adultului. Acesta este bogat în fibre de
colagen.
Țesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneză. Aceasta se produce prin:
1. osificare de membrană (endoconjunctivă): prin aceasta se formează majoritatea oaselor
late
2. osificare encondrală (endocartilaginoasă): prin acest tip de osificare se formează
majoritatea oaselor lungi/scurte.
Creșterea osoasă este asociată cu resorbția parțială a țesutului deja format, in acest fel
facilitandu-se menținerea morfologiei osului în timpul creșterii.

4
 Remodelarea osoasă este mult mai intensă la copiii mici, însă la adulți se desfasoară
concomitent în multe regiuni ale scheletului, fiind independent de creșterea osoasă.
Componentele sistemului osos:
 Craniul', este compus din opt oase (cutia craniană) și paisprezece (pentru față).
 Coloana vertebrală
- reprezintă scheletul axial al trunchiului, având o localizare posterioare și mediană
- este formată din 33-34 de vertebre, dispuse metameric. Există vertebre: cervicale (în
număr de 7), toracice (12), lombare (5), sacrale (5), coccigiene (4-5).
 Toracele - este alcătuit din stern, coaste și vertebre toracice
- sternul este localizat în partea anterioară și mediană a toracelui
- este împărțit în: manubriu stemal, corpul stemal, procesul xifoid.
 Coastele
- sunt în număr de 12 perechi, care fac legătură între coloana vertebrală și steni.
- sunt formate din os costal și cartilaj costal
- se diferențiază coaste adevărate (se articulează cu sternul prin cartilaj propriu, sunt în
număr de șapte) și coaste false (dintre care primele se articulează cu sternul prin
intermediul altor coaste iar ultimele sunt flotante, nemaiajungând la stern.
 Pelvis - pelvisul osos (centura pelvină): forma acestuia este de trunchi de con cu
diametrul transversal mai marc, ca o consecință a ortostatismului. Rolurile pelvisului:
susținere și transmiterea greutății, trunchiului în statică și locomoția bipedă, protecția
organelor pelvine, implicat în sarcină și naștere.
Există, mai multe tipuri morfologice de pelvis:
a) Tipuri pure
- tip ginecoid (este tipul clasic feminin, cu diamterul trasversal mai mare decât
cel antero-posterior)
- tip android (tipul clasic masculin, întâlnit însă și la femei)
- tip antropoid (turtit latero-lateral, cu diametrul antero-posterior mare și
diametrul transversal mic, este întâlnit mai adesea la femeile de rasă
neagră)

5
 - tip platipeloid (turtit în sens antero-posterior, diametru transversal foarte mare,
întâlnit mai des la femeile de culoare albă, însă este cel mai rar întâlnit tip
morfologic pelvin).
b) Tipuri mixte

 Oasele membrelor
- superioare: humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele metacarpiene, falangele.
- inferioare: femur, rotulă, tibie, fibulă, oase tarsiene, oase metatarsiene, falange.

Structura externă a oaselor:

 diafiza (țesut osos compact)
 epifizele (lame dense de os compact care învelesc osul spongios care conține măduva
roșie)
 metafizele
Structura internă:
 periost
 os compact
 os spongios
 cartilaj hialin
 măduvă roșie
 măduvă galbenă

Fiziologia sistemului osos - funcții, rol, mecanisme

Scheletul concentrează cea mai mare concentrație de calciu din organism, acesta
realizând schimburi cu sângele, în acest fel concentrația sanguină și tisulară a calciului este
foarte stabilă. Acest transfer al calciului din oase în sânge se realizează pe două căi: una rapidă și
una lentă (controlată de parathormon).
Oasele au rol de suport (ancorare mușchi): susțin greutatea corpului, de protecție (craniul
protejează encefalul), de formare a globulelor roșii și albe în măduva roșie și evident de
depozitare a calciului, asa cum s-a descris anterior.

6
2.Prezentarea teoretică a fracturii dia fizare de femur

Descrierea osului femural

Femurul (Anexa 2) este osul care formează scheletul coapsei, fiind cel mai mare os din
corp (la omul adult acesta măsoară 40-50 cm). La extremitatea sa superioară (epifiza superioară)
se găsește capul femural care este legat de corpul femurului (sau diafiza) prin intermediul colului
femural.
La unirea colului femural cu diafiza femurală se găsesc două proeminențe numite
trohanterul mare și trohanterul mic, unite prin linia intertrohanterică. Celălaltă epifizâ este
formată din condilii lateral și medial, epicondilii lateral și medial, tuberculul aductor și fața
patelară care este acoperită de rotulă (sau patela).
Femurul este termenul medical pentru coapsă. El este un os tubular și este împărțit în
secțiuni diferite:
Definiția fracturilor de os femural
Clasic, fractura (Anexa 3) se definește ca o discontinuitate a osului, produsă în urma unui
traumatism de mică importanță, care acționează asupra unui os fragilizat printr-o suferință
anterioară (osteoporoză, tumoare osoasă, osteotită, etc.). De aceea este foarte important să se
studieze terenul pe care se produce fractura, în aparență banală, introducând astfel numeroase
erori în pronosticul și tratarea leziunii.
Putem vorbi de fracturi a oaselor sănătoase și fracturi ale oaselor bolnave, impropriu
denumite fracturi patologice. Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu
repercusiuni locale, ci un proces de patologie complex care antrenează întreg organismul.
Etiopatogenie
Fracturile diafizare ale femurului (Anexa 4) se întâlnesc cu predilecție la adulții tineri, dar
și la copii, dar nici bătrânii nu sunt excluși. Mecanismul de producere poate să fie direct, trecerea
unei roți peste coapsă, dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii
femurale, ca în căderile de la înălțime sau accidentele de bord, iar alteori prin torsiune ca în cazul
accidentelor de schi.

7
Anatomia patologică
Traectul de fractură poate fi: simplu, transversal, oblic, spiroid sau complex cu traiecte
secundare care conferă fracturii un aspect cominutiv. Fragmentele osoase, de regulă, se
deplasează sub acțiunea factorului traumatic și a musculaturii puternice a coapsei. Astfel
membrul fracturat se deplasează în abducție și rotație externă.
Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea musculaturii coapsei și produce un
hematom important care provoacă stare de soc.
Clasificarea fracturilor
1. Fractura directă se produce la nivelul la care acționează forța reprezentată prin zdrobire,
compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi apărute la marile accidente, care se
asociază cu leziuni mai mult sau mai puțin grave a părților moi.
2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acționat agentul traumatic.
Aceste fracturi sunt cele mai numeroase și după modul de aplicare a traumatismului, se
pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
În fracturile indirecte traumatismele pot acționa prin unul din următoarele 4 mecanisme:

 flexiune, când forța se exercită asupra unei curburi osoase care depășind
elasticitatea normală rupe osul la maximum de curbură;
 în urma tracțiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente
osoase, ce prezintă zone de inserție tendinoase sau fracturi parcelare ale epifizelor prin
tracțiune ligamentoasă;
 compresiune. în lungul axului osului, ducând la fractura epifizei, ca în fracturile
de astragal sau pilon tibial în urma căderii de la înălțime;
 torsiunea, când forța vulnerantă produce o răsucire a membrului determinând
totdeauna o fractură spinoidă sau helicoidală.
3. Fracturi incomplete se observă mai ales la copii și se prezintă sub următoarele forme:
 deformarea osului în grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune în lungul
osului. în aceste condiții se produce mai mult o dislocare trabeculară în regiunea metadiafizară,
care se traduce radiografie printr-o ușoară îngroșare fusiforma sau în inel;
 ruperea incompletă sau în flexiune, care se observă la copii când datorită elasticității și
grosimii periostului se produce un traiect de fractură care, interesează numai corticala dinspre
conconvexitatea osului. Este clasica fractura “en bois vert” (în lemn verde);

8
 înfundarea , se observă mai ales la oasele late ale craniului;
 fisurile, se întâlnesc mai ales la adulți și mai rar la copii, integritatea formală a osului este
păstrată și numai radiografii din incidențe diferite, pot să arate traectul de fractură.
4. Fracturi complete cu situațiile:
 traiectul de fractură poate să aibă sediul variabil, în caz de fractură directă și dimpotrivă,
să se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului dacă fractura este indirectă. Traiectul poate fi
transversal, oblic, spiroid, longitudinal.
 fragmentele sunt în general în număr de două, uneori un traiect de fractură accesoriu
separă un al treilea fragment. Când există mai multe traiecte fractură este cominutivă,
fragmentele osoase purtând numele de eschile;
 deplasarea fragmentelor este variabilă uneori minoră, alteori este camplexă. Această
deplasare se poate face:
 prin translație când unul din fragmente este deplasat înainte, înapoi, intern sau extern, față
de celelalte fragmente, producând încălecarea lor;
 prin rotație, când un fragment sc rotește în jurul axului sau longitudinal, în vreme ce
celălalt rămâne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele față de celălalt, în aceste cazuri
există decalajul fragmentelor;
 prin unghiul arca unui fragment față de celălalt. De obicei, fragmentele suferă deplasări
complexe, când se asociază unghiularea cu încălecarea sau deplasarea laterală cu decalaj.
5. Leziunile părților moi
In timpul sau după fracturarea unor oase, se produc leziuni ale părților moi, fie
prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascuțite ale oaselor fracturate. Pot fi lezați
mușchii tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea mușchilor și a tendoanelor duce la
tulburări de mișcare. Lezarea vaselor poate determina tulburări extrem de complicate,
întrucât dacă sunt lezate vase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua
naștere chiar necroze și cangrene, prin neirigarea tendonului asigurată de vasul respectiv.
Leziunile nervoase pot provoca apariția unor paralizii sau tulburări senzoriale în zona
respectivă.
Lezarea pielii crează o fractură deschisă.
 Fracturi închise când segmentele osoase sunt acoperite cel puțin de piele.

9
 Fracturi deschise în care pielea a fost lezată și osul ajunge în contact cu exteriorul. în
acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteită sau chiar osteomielită care
întârzie vindecarea sau poate da naștere unor complicații, distrugeri osoase, calus vicios,
pseudoartroze.

3. Diagnostic

Diagnostic clinic

Este ușor de făcut pe baza semnelor clinice.

Pentru fracturi: netransmisibilitatea mișcărilor, mobilitatea anormală a segmentului,

durerea și crepitația osoasă, impotența funcțională a segmentului.

Pentru leziunea axului vascular principal: lipsa pulsului la periferie, extremitate rece,
paloare, impotență funcțională, uneori stare de șoc.

Anamneză. Este importantă și medico-legal, respectiv juridic, fiind necesar obținerea

datelor de la cu persoana care a adus pacientul la spital (nume, adresă, act de identitate), felul
accidentului (de muncă, rutier, etc.), locul și ora producerii accidentului, calitatea accidentatului
ca participant la traficul rutier (la volan sau pasager), consumul de băuturi alcoolice anterior
accidentului, afecțiuni preexistente și medicație administrată, felul transportului, starea de
conștiență, pierderea conștienței în momentul accidentului, amnezia perilezională.

Semne clinice subiective și obiective. Dintre semnele subiective, apar frecvent durerea,
precum și impotența funcțională, însoțită de mișcările anormale ale coapsei, relatată de pacient.
Trebuie consemnate starea de conștiență, respirația, pulsul, tensiunea arterială. Pentru membrul
traumatizat, trebuie verificată imobilizarea provizorie, prezența unui eventual garou, existența
plăgilor, mișcările degetelor, sensibilitatea, pulsul.

Semnele de recunoaștere a fracturilor

1.Semne de probabilitate

 Durerea care apare odată cu traumatismul, este localizată într-un punct fix unde atinge
maximumul și se accentuează la orice mișcare a regiunii fracturate.

10
 Deformarea regiunii cauzată de deplasarea fragmentelor osoase sau prin dezvoltarea
hematomului local.
 Impotența funcțională poate fi găsită și în alte afecțiuni traumatice: entorse, luxații etc.
 Scurtarea segmentului lezat și poziție vicioasă.
 Echimoza (vânătaia) ce apare imediat sau tardiv (24-28 ore) și la distanță (când
segmentul osos e acoperit de mușchi).

2. Semne de certitudine

 Mobilitate anormală a segmentului fracturat la mișcări active sau pasive. Este prezentă în
fracturile complete, lipsind în cele incomplete. Trebuie controlată cu blândețe, deoarece este
foarte dureroasă.
 Crepitații osoase produse la palparea segmentelor osoase fracturate. Lipsesc în fracturile
incomplete sau când între fragmentele osoase s-au interpus părți moi.
 Întreruperea traiectului osului, apreciată palpând în lung osul lezat și vizibilă radiologie.
 Netransmiterea mișcărilor la segmentul distal de focarul de fractură.
 In funcție de agentul cauzal se deosebesc:
 Fracturi traumatice (lovituri, căderi, smulgeri, striviri etc.);
 Fracturi patologice (tumori osoase, osteomielita, rahitism etc.).

Diagnostic paraclinic.

 Laborator. De importanță deosebită este alcoolemia pentru accidentele rutiere, de muncă

și prin auto- sau heteroagresiune. Se va recolta sânge pentru hemoleucogramă, glicemie, uree,
coagulogramă, grup sanguin.
 Imagistică.
 Radiografia. Reprezintă modul cel mai obișnuit de a evalua o fractură, aceasta furnizând
imagini clare ale osului. Radiografiile pot evidenția dacă un os este intact sau este fracturat și pot
oferi informații despre tipul de fractură și localizarea acesteia la nivelul femurului.
 Tomografia computerizata (CT). Rareori necesară pentru evaluarea fracturii de diafiză
femurală. Examenul CT poate fi indicat de către medic când linia de fractură e foarte subțire și
greu de identificat pe o radiografie simplă. în acest caz tomografia computerizată poate pune
diagnosticul de certitudine.

11
 Radiografia coapsei în totalitate (cu o articulație deasupra și una dedesubt) în doua
incidente, torace, bazin, coloană cervicală; pentru cei cu conștiență alterată sau necooperanți se
recomandă și coloană toracală și lombară.
 Electrocardiogramă. Pentru cei cu ischemie periferică, pulsoximetrie și/sau eco Doppler.
Pentru pacienții confuzi, CT de craniu. Pentru cei cu contuzie a rebordului costal, ecografic și,
după caz, lavaj peritoneal.

Diagnosticul pozitiv

 Diagnosticul pozitiv (de certitudine) al unei fracturi este stabilit pe baza semnelor locale
de certitudine și a explorării radiologice. Se menționează segmentul anatomic sau osul interesat,
sediul fracturii, deplasarea, stabilitatea și încadrarea într-o anumită clasificare.
 Este necesar și trebuie să se facă atât în incidența anteroposterioara cât și din profil. El
primește confirmarea diagnosticului clinic, furnizează amănunte asupra traiectului de fractură și
permite să se aprecieze gravitatea fracturii.
 Radiografia este însă obligatorie pentru evidențierea unei fracturi fără deplasare (mai
frecventă la copii), precum și precizarea direcției și formei traiectului de fractură (simplă sau
cominutivă), și a deplasării fragmentelor. Radiografia executata din două poziții (față și profil),
cuprinde obligatoriu șoldul și genunchiul.
 Diagnosticul pozitiv este relativ ușor de făcut când semnele clinice sunt prezente:
impotența funcțională, adducția și rotația externă a membrului.

Diagnosticul diferențial

 Diagnosticul diferențial al unei fracturi se face pe seama semnelor locale de probabilitate

cu contuzia, entorsa și luxația.
 De altfel se vor analiza și elimina și alți factori posibili ca:
 necroza avasculară a capului femural
 fracturi pe os patologic
 osteonecroza de șold
 tromboza venoasă profundă
 tromboflebita

12
4 Evoluție / Complicații

Fracturile diafîzare ale femurului având fragmentele bine vascularizate și fiind

înconjurate de un manșon muscular important, au de obicei a evoluție favorabilă, ele
consolidându-se la adulți în 3-4 luni, dacă sunt bine reduse și imobilizate corect și sunt urmate de
un tratament recuperator instituit precoce.

Vindecarea unei fracturi se obține prin formarea călușului, proces ce se desfășoară în

două etape; la început călușul moale, fibros și apoi călușul osos.

Constituirea călușului osos și consolidarea definitivă depinde de:

 vârsta bolnavului, cu cât este mai tânăr procesul de vindecare este mai rapid;
 dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lungă decât cea a
oaselor lungi;
 modul de așezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor osoase
favorizând călușul osos;
 numărul total al fracturilor concomitente;
 starea biologică generală, accidentați! cu o stare generală bună, în perfecte condiții
biologice, se vindecă mai ușor decât cel cu boli cronice, în covalescență, diabetici și cei
care au tulburări hormonale;
 calitatea tratamentului care se efectuează.

Dinamica consolidării focarului de fractură se poate aprecia și pe baza aspectelor clinice prin:

 perceperea călușului la palpare;

 dispariția durerii în focar;
 dispariția impotenței funcționale.

Complicații generale imediate. Ele sunt consecințe ale traumatismului și sunt dependente de
violența acestuia și de teren.

13
  Șocul traumatic, care se întâlnește în toate cazurile și sunt dependente de violența
acestuia și de teren.
 Congestia pulmonară, se instalează la bătrâni repede după traumatism ducând la
bronhopneumonii grave.
 Tulburări urinare, la bătrâni cu adenom de prostată care până la accident urinau
mulțumitor.
 Diabetul care era lent înainte de traumatism poate să ia un aspect clinic sever, ducând la
acidozâ.
 Embolia gazoasă.

Complicații locale imediate - Deschiderea focarului de fractură, se întâlnește mai rar

decât la gambă, datorită manșonului muscular protector. Cel mai des, plaga are un aspect
punctiform sau liniar, fiind produsă prin înțeparea tegumentelor dinăuntru spre afară, de un
fragment osos.

Alteori, plaga este mare, anfractuoasă, prin acțiunea din afară a agentului traumatic, cum
se întâmplă în accidentele de circulație sau în timp de război. Din cauza distrugerilor intense,
aceste plăgi comportă riscuri infecției, cu germeni generali și aerobi care, la acești accidentați
șocați, pot să aibă evoluție foarte gravă.

Complicații embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizați multă vreme la pat, mai ales
cu tratamente ortopedice. Administrarea anticoagulantelor reduce simțitor riscul trombo-embolic.

Leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar întâlnite, interesând artera sau vena femurală și
nervul sciatic.

Complicații tardive

 Mai frecvent întâlnită, este redoarea de genunchi, mai ales după tratamentul ortopedic al
fracturii. Imobilizarea îndelungată în aparat gipsat, duce la instalarea aderențelor între
cvadriceps și focarul de fractură, dacă nu s-a instituit de îndată tratamentul funcțional.

14
  Calus vicios, se întâlnește mai ales, după tratament ortopedic incorect, fie o redresare
insuficientă, fie o imobilizare defectuasă, care favorizează deplasarea secundară a
fragmentelor. După tratament chirurgical, călușul vicios este mult mai rar (calus vicios cu
rotație externă după osteosinteză intromedulară).
 Pseudoartroza, poate să fie întâlnită ca urmare a unui tratament ortopedic incorect, fie o
recuperare incompletă cu interpoziție de părți moi (musculane), fie o imobilizare
insuficientă care permite mișcări ale fragmentelor fracturate. Producerea unei diastaze
interfragmentare, printr-o tracțiune excesivă, ca și manevrele repetate de reducere reluate
la anumite intervale, sunt dăunătoare, împiedicând formarea călușului osos, fragmentele
osoase clasificându-se independent.
 Deseori, pseudoartroza se instalează după tratamentele chirurgicale neadecvate.
Deperiastările întinse, metode de osteosinteză nepotrivite cu tipul de fractură ca și
infecția postoperatorie, sunt principalele cauze care due la neconsolidarea fracturii.

5 Tratament

Evoluția ulterioară a traumatizatului, depinde în mare măsură de acordarea primului

ajutor. Imobilizarea provizorie și transportul, prezintă o importanță deasebită, pentru că
mobilizarea fragmentelor mărește durerile și accentuează distrugerile tisulare, agravând starea de
soc.

Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atelă Thomas, care realizează
extensia membrului fracturat.

Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:

 ațele lungi ce pot fi mulate pe membrul rănit;
 aparat gipsat circular, atelă gipsată;
 ațele Cramer, făcute din sârmă, care au avantajul că sunt ațele din material plastic,
simplu sau gonflabil;
 mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scânduri de lemn, rigle,
placaj, bețe, bastonașe, umbrele, coadă de mătură, schiuri, scoarță de copac).

15
 Fixarea segmentului care urmează să fie imobilizat cu atelă, se face cu feși sau alte
mijloace improvizate (feși de pânză, curele, cordoane etc.).

Manevrele ce trebuie executate înainte de imabilizarea provizorie sunt:

 resuscitarea cardiorespiratorie, daca este nevoie, aplicarea garoului;

 îndepărtarea îmbrăcăminții, este necesară numai când există suspiciunea prezenței
unei răni care trebuie curățate și pansate, sau când transportul accidentatului va
dura a perioadă de câteva ore. Se vă dezbrăca mai întâi membrul sănătos și se
îmbracă mai întâi membrul bolnav. Când dezbrăcarea este dificilă, se preferă
sacrificarea îmbrăcăminții prin descoasere sau tăiere.
 axarea membrului, se menține genunchiul victimei întins și se trage în ax. O
persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă și de călcâi. A doua trage
în sens contrar rădăcinii coapsei, cu mâinile împreunate în chingă sau cu un
cearceaf introdus între coapse. Axul membrului inferior este dreapta ce unește
spina iliacă anteroposterior mijlocului rotulii și marginea internă a piciorului
(primul metatarsian).

Scopul imobilizării este:

 de a împedica mișcările active și pasive, pentru a pune în repaos organele și țesuturile

traumatizate;
 de a menține axarea corectă a membrului, atunci când fragmentele nu sunt deplasate sau
când au putut fi reduse corect cu ocazia acordării primului ajutor;
 de a diminua durerile, care în cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare;
 de a evita complicațiile pe care le poate provoca mișcarea în focar a unui fragment osos
rupt și devenit tăios;
 reacționări ale unor vase și nervi;
 sfâșierea musculaturii din jurul osului;
 perforarea tegumentului și transformarea fracturii închise într-una deschisă;
 suprimarea sau atenuarea reflexelor optice și ameliorarea unor tulburări funcționale.

Principiul unei imobilizări corecte:

16
  asigurarea funcțiilor vitale, are prioritate față de alte manevre;
 se va căuta obținerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracțiune
traumatică și progresivă în ax, în momentul aplicării imobilizării;
 pentru a avea siguranță că fractura nu se deplasează nici lateral nici în jurul axului
logitudinal, imobilizarea trebuie să prindă, în mod obligatoriu, articulațiile situate
deasupra și dedesuptul focarului de fractură.
 să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate;
 să fie simplă, pentru a putea fi utilizate și de persoane mai puțin instruite;
 aparatul gipsat sau atela de imobilizare, nu trebuie să fie compresiv, pentru a nu îngreuna
circulația, sangvină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii secundare
traumatismului.

Imobilizarea provizorie:

a) Cu o singură atelă:

 se pregătește o atelă lungă, care să ajungă din axilă până în picior;

 se aplică ațele pe fața laterală (externă) a membrului inferior, după ce s-a introdus vată cu
talc (protejarea părților moi), în axilă (la capătul atelei);
 atela se fixează prin legături circulare la torace, bazin, coapsă, genunchi și gambă;
suplimentar este bine să se completeze fixarea atelei cu circulare de fașă lată petrecute în
jurul membrului inferior și în jurul trunchiului;
 pentru a evita rotirea anormală a membrului inferior în afară, se leagă ambele picioare
unul de altul cu câteva legături de fașă.

In lipsa atelei corespunzătoare ca lungime, se poate prelungi o atelă (prin suprapunerea

capetelor pe o lungime de 30 cm). Cele 2 atele se fixează una de alta, prin ture circulare de fașă
(atelele se căptușesc cu vată). Când nu se află la îndemâna un obiect convenabil pentru
imobilizarea fracturii, va fi folosit ca atelă membrul sănătos de care se leagă membrul bolnav.

b) cu două atele:

17
  atelă lungă, externă și una scurtă ce se aplică pe partea internă a membrului inferior
bolnav care se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi;
 peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui, în jurul bazinului, în jurul
coapsei, genunchiului și coapsei de aceeași parte;
 se reface bandajarea circulară cu fașă a membrului inferior și a toracelui, precum și
fixarea picioarelor.

Tratamentul definitiv este ortopedic și mai ales chirurgical.

Tratamentul ortopedic

In fracturile cu deplasarea fragmentelor, când tratamentul chirurgical este contra indicat,

se recurge la tratamentul conservator. In acest scop, pentru reducerea deplasărilor, se instalează o
tracțiune continuă (extensie continuă). Extensia se aplică, fie cu benzi de leucoplast, fie cu o
broșă Kirschier (andrea subțire metalică), trans-osos supracondilian și este prins apoi într-o
potcoavă. De aceasta potcoavă se leagă o sârmă moale, care se trece peste un scripete și de care
se agață greutăți în funcție de forța musculară care trebuie învinsă, nu mai mult de 1/6 din
greutatea corpului. Membrul inferior este așezat de cele mai multe ori pe o atelă Braun-Brohler.
Contra extensia este realizată de greutatea corpului.

In momentul când cu ajutatul controlului radiologie s-a constatat reducerea și așezarea în

axul normal al fracturii, ceea ce are loc între 10-15 și 30 zile, se aplică un aparat gipsat
pelvipedios, până la consolidarea focarului.

În fracturile diafîzare înalte, extensia se face cu membrul în aducție accentuată și ușoară

flexie, punând astfel fragmentul distal în continuarea celui proximal. Genunchiul se va ține în
rotație externă de 25 - 30°. După 3-4 săptămâni, când extensia se suprimă, se imobilizează în
aparat gipsat pelvi-pedios, cu membrul în aducție.

Tratamentul ortopedic prezintă unele neajunsuri:

 necesită o imobilizare prelungită, greu de acceptat, mai ales pentru persoanele în vârstă,
care duce la atrofiere musculară și la redoarea genunchiului;

18
 împiedică aplicarea unui tratament funcțional precoce și progresiv;

 favorizează complicațiile tromboembolice;

 impune spitalizare prelungită și îngrijiri speciale ale bolnavului, mai ales în primele
săptămâni, când sunt necesare controale radiagrafice repetate și manevre de corecție a
unghiurilor;

 interpoziția musculară împiedică consalidarea, ducând la pseudoartroza.

Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului ortopedic, tratamentul de elecție al acestei

fracturi este chirurgical.

Tratamentul chirurgical

Folosește reducerea deplasărilor prin manipulare directă a fragmentelor și fixarea lor cu

un mijloc metalic (placă înșurubată, tijă centromedulară). (Anexa. 5)

Dintre metalele chirurgicale de asteosinteză se folosește în special osteasinteza cu placă

înșurubată.

Osteosinteză cu tijă Kuntscher își găseste indicația absolută în fracturile diafizare simple
cu traumatism transversal sau oblic scurt, situat în treimea (1/3) medie a diafizei sau în fracturile
cu dublu focar. Tija Kuntscher clasică poate să fie folosită și în fracturile diafizare înalte. La cel
puțin 5 cm sub micul trohanter, ca și în fracturile joase până la 15 cm deasupra interliniei
genunchiului. Falosirea tijei Kuntscher necesită a adaptare exactă a acesteia la dimensiunile
canalului medular. In scopul adaptării se folosește calibrarea canalului pe o distanță cât mai
mare, cu ajutorul alezoarelor, care trebuie să depășească diametrul tijei cu 0,5 cm. Lungimea tijei
Kuntscher se calculează de la 1,5-2 cm deasupra marelui trohanter până la marginea superioară a
condililului extern.

Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului de fractură, cu focar
deschis, sau mai bine când se dispune de instalație Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu
focar închis).
19
 Introducerea cu focar închis este mai fizialogică, întrucât, nu lezează vascularizația
periostală și prin păstrarea hematomului fractutrat, permite o consalidare mai rapidă și de mai
bună calitate.

Metoda în focar închis, îmbină avantajele tratamentului ortopedic (consolidarea rapidă cu

calus periostal) cu precizia și rigurozitatea tratamentului chirurgical.

Dacă montajul este solid, imobilizarea gipsată devine postoperator inutilă, iar tratamentul
recuperator poate să înceapă a doua zi, cu contracții musculare izometrice și cu mobilizare activă
a articulațiilor supra și subdiacente focarului de fractură. Reluarea mersului cu sprijin parțial pe
picior, poate să înceapă după 10-12 zile și apoi cu sprijin total la 3-4 săptămâni.

Față de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tijă Kuntscher, autori ca Kempf,

Grass, Leffanque (1978), au căutat extinderea folosirii și în fracturile diafizare înalte ca și în cele
joase, precum și în fracturile diafizare cominutive. In acest scop se folosesc tije anteromedulare
blocate, fie inferior, fie superior, sau la ambele capete.

În aceleași cazuri enumerate mai sus, se poate folosi la bolnavii politraumatizați sau
polifracturați sau la bătrâni cu eventual succes, asteosinteză mai puțin rigidă, cu tije elastice
Ender, trecute supracondilian extem și intern în “turn Eiffel”. Firește că în cazul utilizării tijelor
elastice “Ender” tratamentul funcțional va fi condus cu mai mult menajament, iar reluarea
sprijinului pe picior ceva mai târziu la cansolidarea structurii.

Osteasinteza cu placă își găsește indicațiile în fracturile diafizare joase sau înalte, când
osteasinteza anteromedulară nu poate fi folosită, în unele fracturi cominutive sau în fracturi
oblice lungi. în fracturile diafizare superioare se poate folosi osteosinteză cu placă monobloc, cu
compresiune interfragmentară A.O.

Se realizează astfel fixarea facarului după principiul haleonului, transformând forțele de

tensiune din focar, în forțe de presiune, care imobilizează mai rigid focarul de fractură,
favorizând astfel consolidarea.

De asemenea, în fracturile diafizare joase, unde canalul medular se lărgește și utilizarea

tijei Kuntscher este restrânsă, placa modelată sau cuiul-placă A.O., sau Blaunt își găsește

20
indicația de elecție. în osteosintezele ferme cu placă compresivă, când montajul este robust, se
poate renunța la imobilizarea în aparat gipsat.

Comparând cele două metode, osteosinteză anteromedulară și placa cu presiune,

exceptând indicațiile speciale ale plăcii, se remarcă superioritatea osteosintezei anteromedulare
față de placa campresivă. Remodelarea ulterioară a călușului fracturat, nu este cu nimic
stânjenită de prezența tijei centromedulare. în vreme ce placa compresivă, în timp, se poate
substitui corticalei-subdiacente, care nemaifiind solicitate mecanic, (solicitările fiind preluate de
placa metalică) se subțiază și își pierde rezistența mecanică, se spongiază.

Tratamentul de recuperare

Tot atât de important, ca și reducerea și imobilizarea fracturii este tratamentul

chinezitologic în scopul recuperării funcției prin acțiunea asupra mușchilor și articulațiilor.
Rezultatul acestui tratament va fi cu atât mai bun, cu cât va fi instituit mai curând și urmat fără
întrerupere. în aproape toate cazurile, exercițiile de contracție musculară pot să fie începute la
câteva zile de la reducerea fracturii și ele se vor adresa în special grupelor musculare esențiale la
nivelul segmentului fracturat, ele nu vor fi niciodată prea violente ca să frâneze procesul de
cansolidare.

De asemenea, bolnavul va fi încurajat să-și contracte musculatura membrelor libere

printr-un program de gimnastică condus de medic sau cadre specializate ale serviciului de
recuperare, mobilizându-i și articulațiile care nu au fost cuprinse în aparatul gipsat.

După scoaterea aparatului gipsat, exercițiile musculare și articulațiile vor fi intensificate,

făcute fără întrerupere pe toată durata zilei. La chineziterapie se asociază în același scop
recuperări funcțianale, masajul fizioterapeutic și balneoterapia.

Capitolul II

2. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

21
1. Componentele planului de îngrijire:

 Culegerea datelor, se face prin discuții directe cu bolnavul sau cu aparținătorii acestuia.
Se urmărește identificarea și stabilirea antecedentelor personale și a antecedentelor hetero-
calaterale, motivele internării și istoricul bolii.

 Planificarea îngrijirilor funcție de necesități, de o reală importanță este cunoașterea celor

14 necesități ale omului, stabilite de Virginia Henderson, cadrul mediu sanitar fiind independent
în a satisface nevoile bolnavului.

 Stabilirea obiectivelor în funcție de priorități, această etapă este dirijată în două subetape:
examinarea datelor culese cu interpretarea lor (ținând cont și de datele științifice) și stabilirea
problemelor reale ce afectează sănătatea pacientului și a sursei de dificultate.

 Realizarea îngrijirilor, o dată abiectivele formulate se poate trece la realizarea îngrijirilor,

care reprezintă baza procesului de îngrijire. De felul cum se va acționa acum, de calitatea
intervenției cadrului mediu sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare sau
cronicizare.

 Evaluarea - analizarea și evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea procesului de

îngrijire și aducerea de modificări pe întreaga evoluție a stării de sănătate a pacientului. După
îndepărtarea plăcii (nu trebuie scoasa decât după 18 luni) fracturile intemative sunt posibile.

2. Primul ajutor

Fracturi închise

Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vieții accidentatului, atunci când aceasta este
amenințată. Vorbind despre traumatismele membrelor, pericolul vital în traumatismele
extremităților sunt hemoragia masivă și infecțiile grave. Primele gesturi de prim ajutor vor trebui
deci să urmărescă executarea imediată a hemoragiei și pansarea plăgilor.

Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuării durerilor (importanța pentru

prevenirea instalării șocului) și evitarea complicațiilor leziunilor inițiale.

22
 Pregătirea bolnavului pentru transport.

Fracturi deschise

O fractură deschisă este o urgență care trebuie rezolvată integral în primele 6 ore de la
accident prin:

 îndepărtarea complicațiilor generale și locale care amenință viața traumatizatului (stop

cardiorespirator, embolii, hemoragii externe) dacă este cazul;
 îmbrăcămintea sau încălțămintea din segmentul rănit vor fi tăiate cu un cuțit, lamă sau
foarfecă pentru a nu provoca suferințe inutile bolnavului, plaga va fi inspectată (aspectul
plăgii) pentru a constata dacă există impurități (pământ, lemn, țesături etc.);
 exploatarea instrumentală a plăgii cutanate (la locul accidentului), în scopul prezicerii
acesteia cu focarul de fractură este interzisă;
 toaleta fizică și chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă și săpun, degresarea cu
eter sau benzină și dezinfectarea cu alcool, tinctură de iod);
 toaleta fizică și chimică a plăgii, se îndepărtează impuritățile libere cu instrumente sterile,
se curăță plaga prin ștergere cu soluție de eter iodat sau neofalină 0,5%. Aceste soluții nu
alterează vitalitatea țesuturilor sănătoase. In caz de impregnări cu impurități, plaga poate
fi curățată și cu ser fiziologic, cloramină 0,2%, permanganat de K 1/1400 de culoare roz
pal. Nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice;
 se mai sterilizează odată tegumentul din jurul plăgii (alcool, tinctură de iod);
 se aplică comprese sterile (pansament). în caz de hemoragii, care interesează vasele mici,
hemostaza se face cu un pansament compresiv. Infășarea se aplică în mod diferit, în
funcție de regiunea anatomică în care există rana;
 imobilizare provizorie;
 se face profilaxia antitetanică (este o măsura de urgență dar ea poate fi făcută și la
eșalonul următor, dispensar spital);
 când funcțiile vitale nu sunt afectate și când nu există și un traunatism abdominal, vor fi
administrate antalgice (algocalmin, mialgin în injecții I.M.);
 transportul la spital în cele mai bune condiții intr-un serviciu de traumatologie.

23
 Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a traumatizatului, cu multă
blândețe și atenție spre a nu genera complicații (ruptura unor oase sau nervi din vecinătate). De
asemenea, toate aceste manevre nu trebuiesc executate în camplexitatea lor, nici la locul
accidentului, nici în camera de gardă, decât în cazul în care se știe că, dintr-un motiv sau altul,
real, nu va putea fî operat în primele 4-5 ore de la accident. în mod normal acești bolnavi trebuie
operați imediat, toaleta riguroasă a plăgii fiind făcută de chirurg în sala de operații ca un timp
operator esențial premergător fixării osului fracturat.

În aceste situații, care sunt curente, primul ajutor la locul accidentului și în camera de
gardă, trebuie să se limiteze la spălarea rapidă, prin jet, a plăgii cu soluții antiseptice și
acoperirea ei cu un pansament compresiv cu dublu rol, hemostatic și de izolare a plăgii de mediu
exterior contaminat.

3. Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie

Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic și paraclinic, pregătirea

psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcțională, vitală și vegetativă, precum și observarea
schimbării în starea bolnavului și regimul dietetic preoperator.

 Examenul clinic

Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar și pune în
evidență starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficiențe ale
organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de examinări paraclinice.

 Pregătirea psihică

 Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele

mutilări și i se cere consimțământul.
 Se fixează data aproximativă a intervenției.
 Bolnavul este încanjurat cu solicitudine și atenție.
 Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniște.
 Balnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
 I se asigură legătura cu aparținătorii.

24
 Îngrijiri igienice

 Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă baie sau
duș, urmat de igiena cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
 Asanarea focarului de infecție. Se efectuează controlul stomatalogic la invitația medicului
și dacă este cazul, se efectuează control stomatabogic.

 Urmărirea funcțiilor vitale

 măsurarea și notarea temperaturii;

 măsurarea și notarea pulsului;
 observarea și notarea respirației (la indicația medicului);
 măsurarea și notarea T.A.;
 observarea diurezei;
 observarea scaunului.

Pregătirea din preziua operației

A. Pregătirea generală

 asigurarea repaosului fizic, psihic și intelectual;

 la prescripția medicului, seara, se administrează un calmant;
 asigurarea alimentației necesare normale, alimente ușor digerabile;
 evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contra indicații); asigurarea igienei carporale.
Se va efectua baie sau duș pe regiuni la pat.

B. Pregătirea locală

 se curăța pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se producă mici
tăieturi (poartă de intrare pentru infecție, dureroasa la efectuarea dezinfecției); se
degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter pe
regiunea perianală);
 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);

25
  se acoperă câmpul operator la indicația medicului.

Pregătirea din dimineața intervenției:

 se întrerupe alimentația. Bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înaintea intervenției

chirurgicale;
 îmbrăcarea se face cu cămașă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbați) și
șosete în picioare.
 protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse în noptiera
bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului;
 îndepărtarea lacului de pe unghii ca și a rujului de pe buze (prezența lor face dificilă
depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul extremităților); golirea
vezicei urinare.
 bolnavul va avea o micțiune voluntară sau se efectuează sondaj vezical;

4. Cazuri clinice

Cazul nr.l

Bolnavul C.V. de 69 de ani din Bacău, pensionar, este internat pe data de 18.01.2023, cu
diagnosticul de fractură diafîzară femurală dreaptă 1/3 medie.

26
 Motivele internării: durere vie în 1/3 coapsa dreaptă, mobilitate anormală, impotență
funcțională, tumefacție.

1. Condițiile și modul de viata sunt satisfăcătoare.

2. Condiții de muncă au fost satisfăcătoare.
3. Antecedente personale fiziologice: -
4. Deprinderi nocive: alcool consumă ocazional, fumează timp de 30 ani câte un pachet la
2-3 zile.
5. Antecedente personale patologice: a suferit de tuberculoză, caz tratat.
6. Anamneză alergologică: fără particularități
7. Anamneză heredocolaterală: părinții și rudele apropiate nu suferă de boli ereditare.
8. Anamneză de asigurare: asigurat, curent nu are grad de invaliditate.

Istoricul bolii: în cursul zilei, cade din mers pe trotuar, acuză dureri vii la 1/3 coapsă
dreaptă, mobilitate anormală, impotență funcțianală, motive pentru care se prezintă în secția de
ortopedie, unde se decide internarea sa și tratamentul chirurgical care constă în reducere,
osteosinteză cu tijă Kuntscher, tehnică operatorie în focar închis. în serviciul de urgență se
efectuează mobilizare cu atelă Kramer.

Examenul local: - deformarea coapsei, valgus 1/3 medie cu mobilitate anormală, impotență
funcțională, puls prezent la artera pedioasă.

27
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
AUTONOME DELEGATE DATA
Nevoia de a Respirație inadecvată Pacientul să prezinte Informez pacientul asupra -administrez medicația 19.01.2023 ora 14
respira și de a manifestată prin o respirație stadiului bolii sale, asupra prescrisă de medic -pacientul a reușit
avea o bună dispnee și tahipnee. îmbunătățită în gradului de efort pe care să se echilibreze
circulație. din cauza durerii și decurs de 24 ore. poate să îl depună și asupra (analgezice, emotional, a
anxietății. continuării tratamentului anxiolitice) înțeles necesitatea
medicamentos. tratamentului și a
redus starea de
-evaluez pacientul Învăț pacientul să întrerupă anxietate.
72 ore. consumul de tutun.
19.01.2023 ora 21

-pacientul nu mai
prezintă anxietate
și durere, în urma
tratamentului
administrat.

Nevoia de a se Alterarea integrității Pacientul: - asigur condițiile de -la indicația medicului -în decurs de 24 de
mișca și a avea o fizice din cauza - să prezinte dureri microclimat, confort, administrez antialgic ore, durerea s- a
bună postură traumatismului, diminuate în utilajul auxiliar necesar diminuat treptat:
manifestată prin intensitate până la schimbării poziției și - evaluez caracteristicile
durere vie în focarul dispariție în decurs mobilizării pacientului; durerii; - după imobilizare
de fractură și de 24 ore în AG s-a
- stătuiesc pacientul să nu menținut o jenă
impotență
-pacientul să aibă efectueze mișcări care i-ar dureroasă la
funcțională. putea accentua durerea; nivelul focarului
tonusul muscular și
forța musculară de fractură:
păstrată. -însoțesc pacientul la
serviciul Radiologie pentru - funcțiile vitale s-
au încadrat în

29
 - să prezinte stare de radiografia de control limite normale;
relativ confort fizic
-măsor și notez funcțiile - controlul
vitale; radiologie
confirmă
imobilizarea
corectă.

Nevoia de a Dificultate în a se Pacientul să aibă un -asigur un confort minim - administrez medicația 19.01.2023
dormi și de a se odihni din cauza somn liniștitor și necesar: lenjerie curată de
odihni. durerii manifestă prin odihnitor. pat, temperatură optimă de prescrisă de medic - pacientul s-a
treziri frecvente. 18 grade C, aerisirea odihnit mai bine.
-evaluez la 24de ore salonului înainte de culcare.

Nevoia de a Deficit de eliminare Pacientul să prezinte -sfătuiesc pacientul să aibe -adeministrez medicație 19.01.2023
elimina. din cauza un tranzit adecvat. un aport adecvat de lichide laxativă la recomandarea
imobilizării, și o alimentație ce medicului - pacientul nu a
manifestat prin -evaluez la 24 de ore favorizează tranzitul reușit să satisfacă
constipație. această mevoie
- monitorizez eliminările de fără ajutor.
materii fecale

- monitorizez diureza

Nevoia de a-și Deficultate în a urma Pacientul să își poată -ajut pacientul la toaleta Pacientul prezintă
menține normele de igienă din lua măsurile dc acestuia. tegumente
tegumente curate cauza diminuării igienă necesare nealterate.
și integre. motricității pentru păstrarea -asigur schimbarea la
membrului inferior intactă a nevoie a lenjeriei de corp și
afectat. tegumentelor și a celei de pat.
mucoaselor.

30
Nevoia de a Comunicare Pacientul să- și -discut cu pacientul și îl Pacientul a devenit
comunica. ineficientă la nivel exprime îngrijorările încurajez să își exprime mai deschis și a
afectiv cauzată de pe perioada temerile. reușit să comunice
spitalizare, spitalizării. eficient, fără
manifestată prin emoție.
anxietate.

Nevoia de a Modificări ale Pacientul să prezinte -măsor puls și T.A și notez Administrez medicația In ziua 20.01.2023
respira și de a frecvenței pulsului, o circulație valorile în F.O prescrisă: hipotensoare, pacientul prezintă
avea o bună cauzate de stres și adecvată. antianginoase, valori normale ale
circulație situația de criză, -ajut pacientul să înțeleagă anticoagulante. pulsului și a T.A.
manifestate prin importanța continuării
tahicardie. tratamentului
medicamentos.

Nevoia de a se Mentinerea Pacientul: -sfătuiesc pacientul să nu -la indicația medicului - în urma

mișca și a avea o integrității fizice din efectueze mișcări care i-ar administrez antialgic intervențiilor
bună postură cauza - să nu prezinte putea accentua durerea (Algocalmin 1 fiola i.m.); autonome și
traumatismului, dureri mari la delegate, durerea
manifestată prin mobilizare -mobilizez pacientul la s- a diminuat
durere la mobilizare fiecare 2 ore, în limita considerabil;
în focarul de fractură. - să prezinte stare resctricțiilor impuse de
de relativ confort intervenție. -se menține o jenă
fizic dureroasă la
- evaluez caracteristicile nivelul focarului
durerii; de fractură;

Nevoia de a Dificultate în a se Pacientul să aibă un -asigur un confort minim -la indicația medicului, 20.20.2023
dormi și de a se odihni, din cauza somn liniștitor și necesar: lenjerie curată de am administrat diazepam
odihni. stresului, manifestată odihnitor. pat, temperatură optimă de 1 fiolă i.m. -pacientul a avut
prin insomnie. 20 grade C, aerisirea un somn liniștit și
-evaluez la 24 de ore salonului înainte de culcare. odihnitor.

31
Nevoia de a Deficit de diminuare Pacientul să prezinte - sfătuiesc pacientul să aibă Pacientul reușește
limina. din cauza mobilizării, un tranzit normal. un aport adecvat de lichide să elimine
manifestat prin și o alimentație ce corespunzător.
constipație. favorizează tranzitul

-monitorizez eliminările de
materii fecale

-monitorizez diureza

Nevoia de avea Deficit de Pacientul să prezinte -educ pacientul pentru a -la indicația medicului, Pacientul prezintă
tegumente curate autoîngrijire din tegumente integre. avea o igienă aplic tratament cutanat. o evoluție
și integre. cauza imobilizării corespunzătoare. corespunătoare pe
îndelungate, -evaluez la 24 de toată perioada
manifestat prin ore. -asist pacientul oferindu-i internării.
eritem. indicații și sprijin.

Nevoia de a Stare de agitație Pacientul să prezinte -măsor tensiunea arterială -administrez medicație la 21.01.2023
respira și de a cauzată de durere, o tensiune arterială la intervale regulate de recomandarea medicului.
avea o bună manifestată prin în parametri timp. Pacientul prezintă
circulație tahicardie și tahipnee. normali. o tensiune arterială
-controlez frecvența apropiată de
Pacientul să prezinte respiratorie la intervale valorile normale.
o respirație normală. regulate de timp.
Pacientul prezintă
Evaluez la 24 de ore -asigur pacientului o poziție o respirație
antalgică. normală.

Pacientul prezintă
dureri reduse ca
intensitate.

32
 Evaluare:
 este externat în stare ameliorată, cu recomandările:
 mobilitate activă la marginea patului;
 reluarea mersului cu sprijin în cârje, fără să calce pe piciorul drept
 scoaterea firelor la 16 zile de la operație.

33
Caz clinic nr.2
Bolnava P.I. de 86 de ani din Bacău, pensionară, este internată pe data de
15.02.2023, cu diagnosticul de fractură de col femural.
Motivele internării: Durere la nivelul șoldului drept. Impotență funcțională.
1. Condițiile și modul de viață sunt satisfacatoare.
2. Condiții de muncă : a fost casnică.
3. Antecedente personale fiziologice: -
4. Deprinderi nocive: nu consumă alcool și a renunțat la fumat de 10 ani.
5. Antecedente personale patologice: suferă de hipertensiune arterială
6. Anamneză alergologică: fără particularități
7. Anamneză heredocolaterală: părinții și rudele apropiate nu suferă de boli
ereditare.
8. Anamneză de asigurare: asigurată datorită contribuției soțului, curent nu are grad
de invaliditate.
Istoricul bolii: Pacienta afirmă că a suferit un traumatism prin cădere pe șoldul drept în
urmă cu 20 de zile. Aceasta s-a prezentat la secția de primiri urgențe, din cauza durerilor
insuportabile.
Examenul local: - deformarea coapsei , impotență funcțională, puls prezent la artera
pedioasă.

34
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
AUTONOME DELEGATE DATA

Nevoia de a Circulație inadecvată Pacienta să prezinte Monitorizez funcțiile vitale. administreaz medicația 15.02.2023
respira și de a din cauza durerii funcții vitale în Educ pacienta să reducă prescrisă de medic
avea o bună manifestată prin limite normale. sarea din alimentație. [hipotensoare, Pacienta prezinâ
circulație. tahicardie și tahipnee. Informez pacienta aupra anxiolitice, antialgice). funcții vitale
-evaluez la interval stadiului bolii sale, asupra ameliorate
de 12 ore gradului de efort pe care apropriate de
poate să-1 depună, asupra parametrii
importanței continuării normali.
tratamentului medicamentos

Nevoia de a se Dificultate în a se Pacienta să aibă o în perioada dureroasă, -administrez medicație -pacienta prezintă
mișca și a avea o mișca din cauza stare de confort asigur pacientei o poziție antalgică: Algocalmin și o stare de confort
bună postură imobilizării, fizic. antalgică. Diclofenac, Fragmin acceptabil, în urma
manifestată prin 5000 u.i (pre și post administrării
durere. -evaluez la 24 de operator), la tratamentului
ore. recomandarea medicului. prescris.

Nevoia de a Alterarea calității Pacienta să aibă un -asigur un confort minim -administrez algocalmin Pacienta a dormit
dormi și de a se somnului din cauza somn liniștitor și necesar: lenjerie curată de 1 fiolă, i.m, + diazepam 1 7 ore și s-a trezit
odihni durerii, manifestată odihnitor. pat, temperatură optimă de fiolă i.m, conform odihnită.
prin insomnie. 20 grade C, aerisirea recomandării medicale.
-evaluez la 24 de salonului înainte de culcare.
ore

Nevoia de a Deficit de eliminare Pacienta să prezinte Sfătuiesc pacienta să aibe Pacienta reușește
elimina. din cauza un tranzit adecvat. un aport adecvat de lichide să elimine
imobilizării, și o alimentație ce corespunzător.
manifestat prin -evaluez la 24 de ore favorizează tranzitul
constipație.
-monitorizez eliminările de
materii fecale
- monitorizez diureza

35
Nevoia de a- și Alterarea integrității Pacienta să prezinte -mobilizez pacienta la -aplic tratament cutanat In perioada post-
menține tegumentelor din tegumente integre. fiecare 2 ore. la indicația medicului. operatorie,
tegumente curate cauza imobilizării la -asigur schimbarea lenjeriei pacienta prezintă
și integre. pat, manifestată prin intime și a patului. tegumente
eritem. -ajut pacienta la toaleta integre.
acesteia.
-încurajez și educ pacienta
asupra normelor necesare de
igienă.
Nevoia de a evita Durere acută din Pacienta să Asigur pacientei o poziție Administrarea Pacienta prezintă o
pericole. cauza intervenției prezinte diminuarea antalgică. tratamentul antialgic și ameliorare a
chirurgicale durerii. Aplic comprese reci pe zona antiinflamator conform durerii.
manifestată prin interesată. recomandării medicale.
proces inflamator
Nevoia de a se Alterarea integritații Pacienta: Educ pacienta cu privire la -la indicația medicului 16.02.2023
mișca și a avea o fizice din cauza - să nu prezinte , mișcările permise. am administrat antialgic Pacienta execută
bună postură traumatismului dureri mari la (Algocalmin 1 fiola i.m.); mișcări ușoare, cu
manifestată prin mobilizare Ajut pacienta, oferind asistență la
durere. - să prezinte stare de sprijin la mobilizare. mobilizare.
relativ confort fizic
Încurajez pacienta să facă
mișcări ușoare, exceptând
piciorul lezat.
Nevoia de a-și Alterarea integrității Pacienta să prezinte -mobilizez pacienta la Aplic tratament cutanat Pacienta prezintă
menține tegumentelor din tegumente integre. fiecare 2 ore. la indicația medicului. tegumente integre.
tegumente curate cauza imobilizării la -asigur schimbarea lenjeriei
și integre. pat, manifestată prin intime și a patului.
eritem -ajut pacienta la toaleta
acesteia.
Nevoia de a Tulburări de somn, Pacienta să aibă m Aerisesc încăperea și asigur La nevoie, administrez Pacienta a reușit să
dormi și de a se din cauza durerii, somn liniștit și un ambient și o temperatură medicație antialgică și aiba un somn
odihni manifetstate prin odihnitor. optimă. calmante , după odihnitor pe toată
oboseală și treziri Liniștesc pacienta și o prescripția medicului. durata nopții.
frecvente. -evaluez la 24 ore asigur de evoluția pozitivă a
intervenției.

36
Nevoia de a Deficit de eliminare Pacienta să prezinte -sfătuiesc pacienta să aibe -administrez medicație Pacienta prezintă
elimina. din cauza un tranzit adecvat. un aport adecvat de lichide laxativă la recomandarea un tranzit normal
imobilizării, și o alimentație ce medicului
manifestat prin -evaluez la 24 de favorizează tranzitul
constipație. ore
-monitorizez eliminările de
materii fecale

-monitorizez diureza
Nevoia de a Circulație inadecvată Pacienta să prezinte Monitorizez funcțiile vitale Administrez medicația 17.02,2023
respira și de a din cauza durerii o tensiune arterială Liniștesc pacienta. prescrisă: hipotensoare, Pacienta are o
avea o bună manifestată prin și o frecvență Mă asigur că încăperea este antianginoase, tensiune arterială
circulație. tahicardie și tahipnee. respiratorie în aerisită. anticoagulante. normală și o
limitele normale. respirație
adecvată.
Nevoia de a se Alterarea integrității Pacienta: Educ pacienta cu privire la -la indicația medicului Pacienta execută
mișca și a avea o fizice din cauza - să nu prezinte mișcările premise. am administrat antialgic mișcări ușoare, cu
bună postură traumatismului, dureri mari la Ajut pacienta, oferind (Algocalmin 1 fiola i.m.); asistență la
manifestată prin mobilizare sprijin la mobilizare. mobilizare.
durere - să prezinte stare de Încurajez pacienta să facă
relativ confort fizic mișcări ușoare, exceptând
piciorul lezat.

Alterarea integrității Pacienta să prezinte Liniștesc pacienta și mă -aplic tratament cutanat Pacienta prezintă
tegumentelor din tegumente curate și asigur că lenjeria de pat si la recomandarea tegumente curate
Nevoia de a-și cauza imobilizării la uscate. îmbrăcămintea pacientei medicului. și uscate.
menține pat, manifestată prin sunt curate și uscate.
tegumente curate eritem Aplic creme emoliente pe
și integre. zona interesată.
Aerisesc încăperea.

37
Evaluare:
Pacienta este externată în stare ameliorată, cu recomandările:
 mobilitate activă la marginea patului;
 va merge călcând pe membrul pelvin operat la început, posterior, folosind bastonul pe
partea dreaptă;
 scoaterea firelor, decisă ca urmare a vizitelor viitoare la medic.

38
2.4.3 Caz clinic nr.3

Bolnavul T.B. de 57 de ani, din Bacău, inginer în construcții, este internat pe data de
6.01.2023, cu diagnosticul de fractură 1/3 inferioară de diafiză tibială stângă cu deplasare..
Motivele internării: durere, impotență funcțională, tumefacție, echimoze.
A.H.C.:
 Condițiile și modul de viață sunt satisfacatoare.
 Condiții de munca sunt satisfăcătoare.
 Antecedente personale fiziologice: -
 Deprinderi nocive: consumă alcool ocazional și este fumător de 30 de ani
 Antecedente personale patologice: neagă alte afecțiuni
 Anamneză alergologica: fără particularități
 Anamneză heredocolaterală: mama este cardiacă iar tatăl este decedat, cu istoric diabetic.
 Anamneză de asigurare: asigurat, curent nu are grad de invaliditate

Istoricul bolii: în urma unui accident rutier, este adus de urgență la Unitatea de Primiri
Urgențe unde este transfertat pentru internare la secția de ortopedie pentru investigații, diagnostic
și tratament de specialitate.

39
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING AUTONOME DELEGATE DATA
Nevoia de a Funcții vitale alterate Pacientul să prezinte Monitorizez funcțiile vitale Administrez medicația 06.02.2023
respira și de a din cauza durerii, funcții vitale în ale pacientului. prescrisă de medic Pacientul prezintă
avea o bună manifestate prin stres parametri normali. Liniștesc pacientul. (antialgice și anxiolitice). funcții vitale
circulație. și anxietate. Aerisesc încăperea. ameliorate.
Educ pacientul cu privire la
necesitatea unor exerciții de
relaxare.
Nevoia de a se Alterarea integrității Pacientul să nu mai -asigur pacientului o poziție -administrez medicație Pacientul prezintă
mișca și a avea o aparatului locomotor prezinte durere. antalgică. antialgică: algocalmin și o stare de confort
bună postură din cauza intervenției Pacientul să aibă o Diclofenac, Fragmin acceptabilă. în
chirurgicale stare de confort fizic 5000 u.i (pre și post urma administrării
manifestată prin și psihic. operator) tratamentului.
durere.
-evaluez la 12 ore
Nevoia de a bea Alimentație Pacientul să nu Educ pacientul să se aiba un Am administrat, la Pacientul nu mai
și a mânca. inadecvată din cauza prezinte senzație de aport de alimente în cantități nevoie și la prezintă stare de
durerii manifestată greață. mici, la intervale scurte de recomandarea medicului, greață, reușind să
prin greață. timp. medicație antiemetică și se alimenteze
Pacientul să se antialgică. corespunzător.
alimenteze Asigur un climat cald și
corespunzător. confortabil.

-evaluez la 8 ore Prezint pacientului

alimentele necesare, având
un aspect estetic atractiv.

Nevoia de a Deficit de eliminare Pacientul să prezinte -sfătuiesc pacientul să aibe -administrez medicație Pacientul prezintă
elimina. din cauza un tranzit adecvat. un aport adecvat de lichide laxativă la recomandarea un transit normal
imobilizării, și o alimentație ce medicului
manifestat prin favorizează tranzitul
constipație. -evaluez la 24 de ore
-monitorizez eliminările de
materii fecale
-monitorizez diureza

40
Nevoia de a Tulburări de somn Pacientul să aibă un -asigur un confort minim -administrez algocalmin Pacientul a avut un
dormi și de a se din cauza durerii, somn liniștitor și necesar: lenjerie curată de 1 fiolă, i.m, + diazepam 1 somn odihnitor pe
odihni. manifestate prin odihnitor. pat, temperatură optimă de fiolă i.m toată perioada
insomnie. - evaluez la 24 ore 20 grade C, aerisirea nopții.
salonului înainte de culcare.
Nevoia de a-și Dificultate în a urma Pacientul să prezinte -ajut pacientul la toaleta Pacientul prezintă
menține normele de igienă din tegumente curate și acestuia. tegumente curate
tegumente curate cauza fracturii, integre. și integre.
și integre. manifestată prin -mobilizez pacientul la
tegumente neîngrijite. fiecare 2 ore

-execut masaj cu creme

emoliente

-asigur lenjerie de corp și de

pat curate și uscate.
Nevoia de a evita Durere acută ca Pacientul să nu Asigur poziție antalgică. Administrez tratamentul Pacientul prezintă
pericolele urmare a intervenției prezinte durere și antialgic și antiinflamator durere diminuată
chirurgicale, proces infamator. Aplic comprese reci pe zona conform recomandării ca intensitate și
manifestată prin interesată. medicului. proces inflamator
proces inframator. absent.

Nevoia de a se Alterarea integrității Pacientul să poată să -asigur pacientului o poziție Administrez medicația 07.02.2023
mișca și a avea o fizice din cauza se miște atât cât îi antialgică antialgică conform Pacientul nu
bună postură intervenției este permis. prescripției medicului. prezintă durere
chirurgicale,
manifestată prin -evaluez la 24 ore
durere. Pacientul să nu
prezinte durere.

Nevoia de a bea Inapetență din cauza Pacientul să nu mai Explic pacientului Adrministrez Pacientul nu mai
și a mânca. durerii manifestata prezinte senzație de necesitatea unei alimentații medicație antiemetică și prezintă senzație
prin greață. greață. corecte și echilibrate, antialgică recomandată de greață
de medic.

41
 -evaluez la 8 ore Educ pacientul să ingere Pacientul s- a
Pacientul să fie cantități mici de alimente și alimentat și
echilibrat hidric și lichide la intervale scurte de hidratat
nutrițional. timp. corespunzător

Nevoia de a Tulburări de somn Pacientul să aibă un Asigur pacientului poziție Administrez la nevoie, Pacientul a reușit
dormi și a se din cauza durerii, somn liniștit și antialgică. medicație calmantă, să aibă un somn
odihni. manifestate prin odihnitor. conform prescripției liniștit, fără treziri
treziri frecvente. Aerisesc încăperea și mă medicului. repetate
asigur că mediul ambiental
este propice odihnei.
Nevoia de a-și Alterarea integrității Pacientul să prezinte Asigur o igienă Pacientul prezintă
menține tegumentelor din tegumente integre. corespunătoare pacientului. tegumente integre,
tegumente curate cauza mobilizării fără eritem.
și integre îndelungate, Aplic creme emoliente pe
manifestată prin -evaluez la 24 ore zona interesată.
eritem.
Mă asigur că pacientul are o
lenjerie de corp și de pat
curată și uscată.
Nevoia de a se Dificultate în a se Pacientul să nu mai Asigur pacientului o poziție -administrez tratamentul 08.02.2023
mișca și a avea o mișca din cauza prezinte durere. antalgică. antialgic prescris de
bună postură mobilizării, medic. Pacientul prezintă
manifestată prin dureri diminuate.
durere.
-evaluare la 24 ore

Nevoia de a Alimentație Pacientul să nu mai Explic pacientului Administrez medicație Pacientul nu mai
bea și a mânca neadecvată din cauza prezinte senzație de necesitatea unei diete antiemeticâ și antialgică. prezintă grețuri și
durerii, manifestată greață și vărsături. corespunzătoare. vărsături.
prin greață și Administrez medicație
vărsături. Pacientul să nu mai Sfătuiesc pacientul să ingere perfuzabilă pentru Pacientul nu mai
prezinte durere. cantități mici de alimente și echilibrare prezintă durere.
lichide la intervale scurte de hidroelectroliti conform
timp. prescripției medicale.

42
 Pacientul să fie Prezint alimentele într-o Pacientul este
echilibrat formă estetică apetisantă. echilibrat
hidroelectrolitic. hidroelectrolitic.
-evaluez la 8 ore
Nevoia de a-și Alterarea integrității Pacientul să nu mai Efectuez schimbul lenjeriei Administrez medicația Pacientul prezintă |
menține tegumentelor din prezinte durere. de corp și de pat frecvent. antialgică recomandată tegumente
tegumente curate cauza durerii, de medic. integre, curate și
și integre manifestată prin Pacientul să prezinte Asigur igiena corporală a uscate.
transpirații excesive. tegumente integre și pacientului.
uscate. Pacientul nu mai
Asigur pacientului o poziție prezintă durere.
antalgică.
-evaluez la 12 ore
Recomand pacientului să se
hidrateze corespunzător.

43
Evaluare:
Este externat în stare ameliorată, cu recomandările:
 mobilitate activă și exerciții de recuperare
 reluarea mersului cu sprijin în cârje, fără să calce pe piciorul stâng
 scoaterea firelor la 15 zile dc la operație.

44
 CAPITOLUL III

Tehnici de nursing folosite în îngrijirea pacienților cu fractură de femur

1.Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.
Valorile normale ale presiunii arteriale sunt până la 139/89 mmHg.
Scopul:- evaluarea funcției cardiovasculare.
Loc de măsurare:
 artera humerală
 artera radială
Materiale necesare
 tensiometru
 manometru
 stetoscop
 sau tensiometru electronic
 pix roșu
 foaie de temeperatură
Pregătirea pacientului
 Se informează pacientul cu privire la efectuarea tehnicii
 Se obține consimțământul pacientului
 Se lasă pacientul în repaus 10 minute
 Se atenționează pacientul să nu vorbească în timpul efectuării tehnicii
Tehnica - tensiometru manual
 Se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului, în zona arterei radiale sau humerale
 Brațul trebuie să fie în extensie
 Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei
 Se introduc olivele stetoscopului în urechi

45
 Se pompează aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la
dispariția zgomotelor pulsatile
 Se decomprimă progresiv aerul din manșeta prin deschiderea supapei
 Apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice, iar ultimul zgomot
reprezintă valoarea tesiunii diastolice.

46
2. Injecția intramusculară

Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase (soluții

izotone cristaline, uleioase sau substanțe coloidale) în țesutul muscular prin intermediul unui ac
atașat la o seringă.
Scop: - terapeutic.
Locuri de electie:
 cadranul superoextern fesier;
 partea laterală a coapsei;
 mușchiul deltoid;
 mușchiul ventro-gluteal
Materiale necesare
 medicația prescrisă de medic;
 seruri pentru dizolvare;
 ace pentru dizolvare și aspirare;
 seringă de capacitate adaptată cantității de medicament ce trebuie injectată și ac steril de
administrare;
 mănuși dc unică folosință;
 tăviță renală
 comprese sterile și soluție dezinfectantă;
Pregătirea pacientului
 se confirmă identitatea pacientului;
 se explica tehnica și necesitatea acesteia;
 se obține consimțământul și colaborarea acestuia.

Pregătirea medicamentelor

47
 se verifică medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de
administrare.
 se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității;
 se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
 dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se trage în
seringă doza;
 se poate extrage substanța dintr-un flacon prin următoarea tehnică: - seringa se umple cu
aer, trăgând de piston acea cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon.
Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care seringa a fost umplută
anterior. Se întoarce apoi flaconul și seringa se va umple singură cu cantitatea necesară
de lichid.
 se elimină aerul din seringă;
 se schimbă acul;
 se verifică prescripția medicală;
 asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de unică
folosință;
 șterge cu un tampon dezinfectant zona;
 recomandă pacientului să rămână relaxat și să nu încordeze mușchiul;
 se injectează cu acul în poziție de unghi de 90 de grade, perpendicular, pătrunzând 4-7
cm cu rapiditate și siguranță.
 aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sânge. Dacă apare
sângele, acul trebuie să fie retras;
 se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să absoarbă
gradat medicația;
 se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce mâna
dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
 după injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în același unghi de 90
de grade;
 se acoperă locul puncționării cu un tampon cu dezinfectant;
 se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.

48
Observații:

 Locul se alege în funcție de constituția pacientului;

 Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese tegumentare,
acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
 Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburări de coagulare, după
terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
 Medicația administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de infecții —
abces postinjectabil.
 Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă testarea pentru ca
pacientul sa nu fie alergic la substanță.

 La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o evidența a zonelor de

injectare, iar acestea să alterneze
 Daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații cu gheată pe
zona unde urmează să efectuam injecția intramusculară, pentru a amorți zona și a reduce
durerea.
 Se atenționează întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la injectare pentru că va
spori gradul de durere.
Accidente/ Incidente:

 Durere prin atingerea nervului sciatic;

 Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
 Hematom prin lezarea unui vas;
 Ruperea acului;
 Embolie și deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase:
 Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;

49
  Flegmon postinjecțional.

3. Recoltarea sângelui prin puncție venoasă

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncție.

Explorator: - recoltarea sângelui pentru examene de laborator

Terapeutic: administrarea medicamentelor sub formă de injecție sau perfuzie intravenoasă, afazii,
sângerate în hipertensiune sau edem pulmonar acut.

Locuri de elecție

 Venele de la plica cotului (bazilică și cefalică).

 Venele antebrațului.
 Venele de pe fața dorsală a mâinii.
 Venele subclaviculare.
 Venele femurale.
 Venele maleolare interne.
 Venele jugulare și epicraniene la copil și sugar.

Materiale necesare

 Perna pentru sprijinirea brațului pacientului

 Tampoane sterile
 Alcool
 Ace sterile
 Garou
 Mănuși sterile

50
 Seringi în funcție de scop
 Medicamente (dacă se administrează)
 Tăviță renală
 Bandaj pentru locul puncției

Pregătirea pacientului

 Se cere consimțământul pacientului

 se explică tehnica și necesitatea acesteia
 se asigură confort fizic și psihic
 se așează pacientul într-o poziție comodă luând în calcul și posibilitatea lipotimiei

Tehnica

 Se așează brațul pe pernă, în extensie

 Se examinează calitatea și starea venelor
 Se evită locurile cu răni, cicatrici, hematoame sau edeme.
 Se palpează vena și se alege locul puncției
 Asistenta își pune mânuși sterile
 Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție
 Se dezinfectează locul ales cu mișcări circulare de la locul puncției, in afară
 Se recomandă ca pacientul să strângă pumnul pentru ca venele să devină turgescente
 Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune în jos asupra țesuturilor vecine
 Se ia seringa cu mâna dreaptă între police și restul degetelor
 Se pătrunde în venă cu acul menținând un unghi de aproximativ 30 de grade ,
învingându-se o rezistență elastică, până când acul înaintează în gol cca 1-2 cm, cu bizoul
în sus și gradațiile seringii în sus
 Se verifică poziția acului în venă prin aspirare în seringă
 Se continuă tehnica în funcție de scopul urmărit

51
  Se cere bolnavului să deschidă pumnul și se îndepărtează garoul
 Se retrage acul brusc și se aplică un tampon steril la locul puncției
 Se menține tamponul cca 1-3 minute, fără a se îndoi brațul

Accidente/ incidente

 hematom, prin infiltrarea cu sânge in tesutul perivenos. Se retrage acul si se comprima

 locul 1-3 minute
 perforarea venei. Se retrage acul.
 amețeala, paloare, lipotimie- se intrerupe tehnica si se acorda ajutor sau se cheama
medicul.

DE EVITAT!

 puncționarea venei din lateral

 puncționarea venei cu bizoul in jos
 atingerea produsului recoltat
 flectarea antebrațului pe braț.

52
 CONCLUZII

Ceea ce caracterizează fracturile de femur este tocmai faptul că tratamentul lor este dificil
și se soldează adesea cu tulburări de consolidare care duc la pseudoartroză. Aceste rezultate
precare sunt cauzate, într-o bună măsură, de deficiențele de tratament dar și particularităților
arhitecturale (structurale) și de vascularizație.

Deplasarea organismului în spațiu și modificarea poziției corpului se realizează datorită

aparatului locomotor, alcătuit dintr-un complex de organe cu structuri și funcții diferite:
segmente osoase, articulații și mușchi striați, rețele nervoase, neuroreceptori cu căile lor aferente
și eferente, rețele vasculare.

Când femurul se rupe, are nevoie de mult timp pentru a se vindeca. Fracturarea femurului
poate îngreuna sarcinile de zi cu zi, deoarece este unul dintre principalele oase folosite pentru a
merge.

Fracturile femurului care sunt simple, fisuri scurte în os, nu necesită de obicei intervenții
chirurgicale. Cu toate acestea, fracturile care sparg complet osul, sau care fac ca osul să fie
deplasat sau zdrobit, necesită, de obicei, intervenții chirurgicale imediate.

În prezent, tratamentul fracturilor femurului a evoluat de la estimarea balanței între

reducerea anatomică și prezervarea vascularizației la nivelul fracturii. Scopul tratamentului unei
fracturi metafizo-diafizare este restabilirea funcției membrului respectiv într-o perioadă de timp
cât mai scurtă. Fracturile femurului sunt leziuni grave care și în prezent reprezintă o problemă
nerezolvată în traumatologie, constituind circa 6% din fracturile femurului cu o tendință evidentă
de majorare .

53
 Aceste fracturi se produc pe un segment osos cu o rezistență mai scăzută prin mecanisme
ce diferă în funcție de vârsta pacientului. Cel mai frecvent este mecanismul indirect, fiind
reprezentat de încărcarea axială cu varus/valgus sau forțe rotaționale. La tineri aceste leziuni apar
după traumatisme de mare intensitate, întâlnite în accidente rutiere sau căderi de la înălțime .

Dificultatea fracturilor și tratamentul anevoios fac ca prognosticul să rămână acerb,

persistând riscul de pseudartroză, consolidare vicioasă și redoare articulară. Fixarea ideală este
adesea dificilă, îndeosebi pentru osul afectat de osteoporoză, din cauza gradului ridicat de
cominuție și a capacității reduse a osului de retenție a materialului de osteosinteză.

Evaluarea atentă a pacienților, a radiografiilor și caracteristicilor fracturii este

esențială.

54
 ANEXE

Anexa nr. 1. Sistemul osos

55
 Anexa nr. 2.
Femurul – os lung care formează scheletul coapsei (pulpei), se articuleză în partea de sus cu osul
iliac și în partea de jos cu tibia si reprezintă locul de inserție al principalilor mușchi ai coapsei

56
Capul femural este articular și sferic, constituind 2/3 dintr-o sferă. El este orientat medial,
superior și înainte și prevăzut cu o suprafață articulară pe toată întinderea lui.

57
Fractura de femur reprezintă o ruptură a osului coapsei, a femurului, osul cel mai mare din corp.
Fractura apare în cazul mor leziuni puternice rezultate ca urmare a unui impact major asupra
osului coapsei.

Fractura deschisă. în cazul în care fragmentele osoase ajung în exterior prin piele sau rana se
adâncește înspre tisul rupt, ne aflăm în prezența unei fracturi deschise. Fracturile deschise
generează adesea leziuni ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor învecinate.

58
Fractura oblică. Presupune o ruptură angulară ce traversează diafiza.
Fractura commutivâ. în acest tip de fractură, osul se rupe în trei sau mai multe bucăți. In
majoritatea cazurilor, numărul de fragmente osoase se corelează cu intensitatea traumatismului
care a cauzat ruptura osului.
Fractura spiroidă. Are un traiect spiralat la nivelul diafizei, acest tip de fractură fiind cauzată de
o forță de torsiune la nivelul coapsei.

59
Tipuri de fixare femur

60
 Bibliografie

1. Prof. dr. A. Denischi - Tratat de patologie chirurgicală, vol III, Ed. Medicală, 1988
2. G.A. Baltă - Tehnica îngrijirii bolnavului
3. M. Mihăilescu - Chirurgia pentru cadre medii
4. C. Borundel- Medicină internă pentru cadre medii
5. L. Titircă — Urgențe medico-chirurgicale
6. L. Titircă- Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale
7. L.Titircă- îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali
8. L. Titircă — Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenții mendicali
9. L. Titircă — Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali
10. F. Chiru- îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos
11. Fișe de observație pentru cazuri practice

61