UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent:
Cătălina Tașcu-Stavre

2021
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ
 STUDIU PRIVIND RECUPERAREA
PACIENTULUI CU SCOLIOZĂ
DEXTROCONVEXĂ DORSO-LOMBARĂ

Coordonator științific:
Lect. dr. Maniu Adrian Dragoș

Absolvent:
Cătălina Tașcu-Stavre

CLUJ-NAPOCA
2021

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………….3
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII……………………..5
1.1. Anatomia regiunii posterioare a trunchiului…………………...5
1.1.1. Scheletul coloanei vertebrale…………………………………......5
1.1.2. Ligamentele vertebrale…………………………………………….9
1.1.3. Miologia regiunii posterioare a spatelui………………………….10
1.1.4. Biomecanica coloanei vertebrale……………………………...….13

1
 1.2. Etiopatogenia și fiziopatologia scoliozei………………………..….15
1.3. Simptomatologia scoliozei…………………………………………...17
1.4. Kinetoterapia în tratamentul scoliozelor……………………………..18
II. MATERIALE ȘI METODE…………………………………………...….19
2.1. Metode de cercetare………………………………………………..……...19
2.1.1. Metoda interviului - anamneză…………………………………...19
2.1.2. Metoda chestionarului………………………………………...….20
2.1.3. Metoda observației…………………………………………...…..21
2.1.4. Metoda studiului bibliografic……………………………………..24
2.2 Subiecți…………………………………………………………………...….24
2.2.1. Metode de evaluare……………………………………………..…24
2.3. Obiectivele protocolului……………………………………………….…...25
2.4. Protocolul de recuperare………………………………………………….….25
III. REZULTATE…………………………………………………………..…..40
3.1. Bilanț articular…………………………………………………………….....41
3.1.1. Măsurători goniometrice…………………………………….……..42
3.2. Bilanț muscular…………………………………………………………..…..43
3.3. Metoda chestionarului……………………………………....………………..45
IV. CONCLUZII…………………………………………………………………….47
Rezumat în limba engleză……………………………………………...……….48
Bibliografie …………………………………………………………...…………49

Introducere
Cercetătorii departamentului de Ortopedie Pediatrică de la Universitatea Pierre-and-
Marie-Curie din Paris, Franța afirmă că scolioza este o deformație comună a unor boli
neuromusculare, tratamentul conservativ ajutând la prevenirea unor posibile deformări de la
nivelul coloanei vertebrale, hipotoniei sau a contracturilor musculare. Frecvența acestei
tulburări este între 0,47% și 5,2% din populația globului, iar adolescenții diagnosticați cu
scolioză idiopatică sunt în procent de 80%. Tinerii întâlnesc dificultăți în domeniul social și
al integrării în diferite grupuri de oameni în consecința patologiei acestora observă
cercetătorii din Departamentul de Asistență Socială de la Spitalul General localizat în
Taiwan. Printre repercusiunile acestei diagnosticări, fără un tratament suficient de bine

2
adaptat nevoilor pacientului, se mai numără pierderea abilității de a umbla, de a sta în poziție
ortostatică sau în șezut și, de asemenea, deteriorarea sistemului cardio-respirator, rezultând la
scăderea calității vieții declară M. Putzier et al. (2016) de la Centrul de Chirurgie
Musculoscheletală a Clinicii de Ortopedie din Berlin, Germania. P de Baat et all (2012) de la
Instituția de Ortopedie din Rotterdam confirmă faptul că există multe tipuri de scolioză,
fiecare cu caracteristici specifice. Cele mai des întâlnite sunt cele idiopatice, neuromusculare
și congenitale.

Ipoteza cercetării
Considerând programul de recuperare bine stabilit urmărim scăderea în greutate,
creșterea mobilității și reducerea redorilor pentru facilitarea activităților obișnuite și creșterea
calității de viață.

Scopul cercetării
Programele de recuperare prezintă o importanță majoră în afecțiunile reumatice,
oricare ar fi vârsta, sexul sau gradul de afectare al pacienților. Scopul acestei cercetări este de
a urmări efectele asupra stării de sănătate, calității vieții a pacientului și aspectele recuperării
funcționale ale coloanei vertebrale.
Prin acest program de recuperare urmărim ameliorarea durerii, încetarea pe un termen
cât mai lung a pozițiilor vicioase, îmbunătățirea mobilității, creșterea forței musculare
globale, dar și specifice, respectiv marele dorsal, trapez, pătrat lombar, romboizi, rotunzi.

Motivarea alegerii temei

Am ales această temă de lucrare pentru frecvența crescută a patologiei în rândul
oamenilor și pentru varietatea modalităților de recuperare a acesteia. Perioada de recuperare
se va stabili în funcție de starea fizică a pacientului, nivelul de durere, starea psihică și se
trece la o faza la alta după testarea pacientului. Coloana vertebrală, pe lângă sarcina pe care o
îndeplinește de a proteja măduva spinării, are un rol deosebit de important în privința
echilibrului și al stabilității corpului uman.
Un alt motiv pentru care am ales scolioza ca studiu de caz este faptul că doresc să
cunosc cât mai multe informații despre această afecțiune, întrucât numeroși dintre

3
cunoștințele mele sunt diagnosticați cu diferite deformații de spate, confruntându-se cu durere
în fiecare zi.
Nu în ultimul rând, am ales această tema, deoarece în cei 3 ani în care am învățat
sistemul osteoarticular, cel mai mult m-a fascinat coloana vertebrală, prin complexitatea și
importanța ei, atât în domeniul locomoției, cât și pentru sistemul nervos.

Obiectivele cercetării
1. Studierea și aprofundarea datelor din literatura de specialitate, precum și
reîmprospătarea cunoștințelor teoretice privind anatomia generală a corpului uman, în
special anatomia topografică a trenului superior, dar și biomecanica trunchiului.
2. Aplicarea unui program terapeutic având la bază informații teoretice în vederea
aplicării lui pe termen de 8 săptămâni.
3. Redactarea programului de kinetoterapie pentru scolioză având în vedere
particularitățile și istoricul pacientului.
4. Interpretarea și evaluarea rezultatelor finale.
5. Interpretarea corectă a testelor.

I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1. Anatomia regiunii posterioare a trunchiului

1.1.1. Oasele coloanei vertebrale
Coloana vertebrală este scheletul axial al trunchiului, fiind localizată pe toată
lungimea mediană a spatelui. Cele mai importante funcții ale coloanei vertebrale sunt de
protecție, apărând măduva spinării, de sprijin, menținând corpul în poziție ortostatică, și cea
de mobilitate. Aceasta este formată din 33-34 de vertebre clasificate în funcție de regiunea în

4
care sunt localizate. Astfel există 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracice, 5 vertebre
lombare, 5 sacrale, iar vertebrele coccigiene sunt în număr de 4 sau 5, depinzând de
fizionomia fiecărui individ. Ultimele 10 vertebre sunt sudate între ele, formând astfel oasele
sacrum și coccis (Albu, 2014).
fig. 1. Coloana vertebrală în vedere laterală, anterioară și posterioară; ID: 1341

Coloana vertebrală prezintă patru curburi fiziologice, două lordoze, fiind cea cervicală
și cea lombară, și două cifoze, cea toracică și cea sacrală (Albu, 2014).

Vertebra este alcătuită din apofiză spinoase, două apofize transverse, corp vertebral,
gaură vertebrală, proces articular și pediculul. Vertebre au însă modificări regionale și
particularitățile lor, datorită raporturilor anatomice diferite, cât și a diferențelor funcționale
(Albu, 2014).
Atlasul este prima vertebră cervicală și nu prezintă corp vertebral. Este format din două mase
laterale, unite printr-un arc anterior și unul posterior care circumscriu gaura vertebrală. De pe
aceste mase pleacă procesele transverse (Albu, 2014).

5
Axisul este a doua vertebră cervicală. Pe fața superioară a corpului vertebral se găsește o
proeminență verticală, numită dinte. Acesta dă inserție ligamentului său apical (leagă axisul
de marginea anterioară a occipitului) (Albu, 2014).
Vertebrele cervicale au corpul vertebral de dimensiuni mici comparativ cu celelalte porțiuni
vertebrale; gaura vertebrală are formă triunghiulară; procesul spinos este scurt și are vârful
bifid; procesele transverse: au la baza lor o gaură transversală prin care trec vena și artera
vertebrale (Albu, 2014).

fig. 2. Vertebra cervicală, vedere superioară; ID: 7111

Vertrebrele toracice au corpul ușor alungit antero-posterior; gaura vertebrală în formă

cilindrică, procesul spinos este lung și unic; procesele transverse prezintă pe fața anterioară
foseta costală a procesului transvers care se articulează cu tuberculul coastei corespunzătoare
(Albu, 2014).

6
 fig. 3. Vertebra toracică, vedere superioară; ID: 8446

Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, luând formă de bob de mazăre;
procesul spinos este dreptunghiular și dezvoltat; procesele costale sunt resturi de coaste,
acestea se pot confunda cu procesele transverse, care, sunt de fapt mici proeminențe situate
pe fața posterioară a proceselor costale, având denumirea de procese accesorii (Albu, 2014).

7
 fig. 4. Vertebră lombară, vedere superioară; ID: 7592

După medicul ortoped, Dinu Istrati, care susținea într-o lucrare intitulată ,,Tratamentul
patologiiloe degenerative vertebrale prin extensie” că elementul structural-funcțional al
coloanei vertebrale este segmentul motor rahidian, care este alcătuit din două vertebre,
ligamentele care leagă vertebrele și discul intervertebral. Discul intervertebral reprezintă o
legătură complexă, formată din inelul fibros la periferie, aidoma unui bandaj conjunctiv care
îmbracă nucleul pulpos din interiorul discului, care preia efortul depus pe coloană, astfel încât
discul îndeplinește rolurile de fixare, mobilitate și amortizare (Istrati, 2018).
Înălțimea discurilor vertebrale este variabilă; ea fiind mai mică în regiunea cervicală,
având aproximativ 3 mm, comparativ cu regiunile toracice și lombare unde poate să ajungă la
maximum 9 mm. În regiunile cervicală și lombară discurile intervertebrale sunt mai înalte în
partea anterioara, iar în regiunea toracică sunt mai înalte în partea posterioară, fapt important
în formarea curburilor fiziologice (Papilian, 2014, p. 93).
Lungimea întregii coloanei vertebrale se diminuează odată cu înaintarea în vârstă și
după statica îndelungată cauzată de pierderea apei din discul intervertebral. Statistic s-a
dovedit că 15 minute în poziție de decubit dorsal pot restabili înălțimea discului intervertebral
diminuată de 90 de minute în poziție ortostatică (Istrati, 2018).

8
 fig. 5. Anatomia discului intervertebral; ID: 3172

1.1.2. Ligamentele vertebrale

Ligamentele sunt fascicule din fibre din țesut conjunctiv care realizează legătura
dintre oase. Acestea sunt rezistente și mai puțin elastice și au rolul de a asigura stabilitatea
vertebrelor (Papilian, 2014).
Ligamentul longitudinal anterior (Lig. longitudinale anterius) se întinde pe toată fața
anterioară a coloanei vertebrale și reprezintă o fâșie lungă fibro-conjunctivă. Ea începe de la
porțiunea bazilară a occipitalului până la vertebra II sacrală. Lățimea acestei panglici este
variabilă în raport cu gradul de amplitudine al mișcărilor de extensie, având un rol de frânare
(Papilian, 2014).
Ligamentul longitudinal posterior (Lig. longitudinale posterius) se prezintă tot ca o
formațiune fibro-conjunctivă, întinzându-se pe fața posterioară a corpurilor vertebrale, dar în
interiorul canalului rahidian (înaintea măduvei spinării și a durei mater). Se întinde de la fața
endocraniană a porțiunii bazilare a occipitului până la baza coccicelui (Papilian, 2014).

9
1.1.3. Miologia regiunii posterioare a spatelui
Din punct de vedere al formei și a localizării lor, mușchii acestei regiuni sunt de două
feluri: mușchii superficiali - care leagă coloana vertebrală de alte de membrul superior:
muschiul trapez, romboizi mare și mic, ridicător al scapulei.
mușchii profunzi - proprii ai coloanei vertebrale: mușchii vertebro-humerali cu localizare
lombară (Papilian, 2014).
Mișcările coloanei vertebrale sunt următoarele: flexie, extensie, flexia laterală,
circumducția si rotația. Astfel mișcările se reduc la două tipuri fundamentale: mișcări de
înclinare care se pot executa într-un număr infinit de axe orizontale și transversale pentru
mișcările de flexie și extensie; orizontale și sagitale pentru mișcările de flexia laterală.
Mișcările de rotație se realizează în jurul unui ax longitudinal (Papilian, 2014).

Mușchii planului I
Mușchiul trapez (M. trapezius) are formă triunghiulară cu baza pe coloana vertebrală
și vârful la humerus. Inserția medială se face pe linia nuchală superioară, pe protuberanța
occipitală externă, pe ligamentul nuchal și pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12,
precum și pe ligamentul supraspinos toracic. De la inserția aceasta fibrele converg spre
centura scapulară: fibrele superioare, oblic descendente, se inseră pe treimea laterală și a feței
superioare a claviculei; fibrele mijlocii se inseră pe marginea posterioară a acromionului și a
spinei scapulei; fibrele inferioare, oblic ascendente, se inseră pe marginea posterioară a spinei
scapulei. Acțiunile acestui mușchi sunt ridicarea umărului și tragerea acestuia înăuntru, când
ia punct fix pe inserția mediala și se contractă în întregime; porțiunea descendentă ridica
umărul, porțiunea ascendentă îl coboară, porțiunea transversală adduce scapula. Când ia
punct fix de scapulă, fibrele superioare înclină capul pe partea respectivă și simultan îi
imprimă o mișcare de rotație ce duce fața pe partea opusă; fibrele mijlocii înclină coloana
vertebrală de partea lor ; fibrele inferioare contribuie la ridicarea corpului în întregime
(acțiunea de cățărare). Mușchiul este inervat de nervul accesor și de ramuri a plexului
cervical (Papilian, 2014).
Mușchiul dorsal mare (M. latissimus dorsi) este cel mai lat mușchi al corpului și este
situat în partea postero-ineferioară a trunchiului. Are originea pe fața externă a celor trei sau
patru ultime coaste, prin fascicule încrucișate cu digitalitățille oblicului extern, dar si pe
fascia toracolombară. Astfel, se inseră pe: procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre
toracice, ale vertebrelor lombare și pe cresta sacrată medială; pe treimea posterioară a buzei
externe a crestei iliace. De la origine fibrele converg spre axilă, cele superioare orizontal, cele

10
mijlocii oblic ascendent, iar cele inferioare aproape vertical. Acțiunea mușchiului variază
după situația punctului fix. Când ia punct fix pe coloană vertebrală, acționează asupra
humerusului, coborând brațul ridicat, îl rotește înăuntru, imprimându-i totodată și o mișcare
de extensie. Când ia punct fix pe humerus, ridică toracele și este inspirator. Acest mușchi este
cel mai îngroșat la persoanele care suferă de afecțiuni ce evoluează cu tuse. Este inervat de
nervul toracodorsal din plexul brahial (Papilian, 2014).

Mușchii planului II
Mușchiul ridicător al scapulei (M. levator scapulae) este poziționat pe părțile laterale
a cefei. Pornește de pe primele 4-5 procese transverse ale vertebrelor cervicale, iar inserția se
face printr-un tendon comun pe unghiul superior al scapulei. Acțiunea acestui mușchi este
similară cu a trapezului, ridicând scapula în totalitate, iar când ia punct fix pe scapula înclină
coloana vertebrală de partea lui. Inervația se face prin nervul ridicător al scapulei din plexul
cervical și prin nervul dorsal al scapulei din plexul brahial (Papilian, 2014).
Mușchiul romboid (M. rhomboideus) are inserția pe procesele spinoase ale primelor
patru vertebre toracice și a ultimelor două vertebre cervicale precum și pe porțiunile
corespunzătoare ale ligamentelor nuchal și supraspinos. Fibrele coboară și se fixează pe
scapulă. Are o acțiune analoagă cu mușchiul ridicător al scapulei: adductor și ridicător al
umerilor; el rotește scapula în jurul unghiului lateral. Inervația se face din plexul cervical,
prin nervul mușchiului romboid (Papilian, 2014).
Mușchiul dințat postero-inferior (M. serratus posterior inferior) este un mușchi
subțire patrulater situat în partea inferioară a regiunii spatelui. Are originea de pe ultimele
două procese spinoase toracice și primele două lombare și se inseră pe fețele externe ale
ultimelor patru coaste. Acțiunea lui este de expir, coborând coastele. Când acțiunea este
unilaterală sunt antagoniști, iar când este bilaterală devin inspiratori. Inervatia se face prin
nervii intercostali (Papilian, 2014).
Mușchiul splenius (M. splenius) este un mușchi subțire și lat, localizat înaintea
trapezului, a romboidului și a dințatului. Se întinde de pe jumătatea inferioară a ligamentului
nuchal, de pe procesele ale ultimei vertebre cervicale până pe jumătatea laterală a mastoidei,
prima porțiune, și pe vârful proceselor transverse ale atlasului și axisului, a doua porțiune.
Contractati bilateral este extensor al capului, iar unilateral înclină capul de aceeași parte.
Inervația se face prin ramurile posterioare ale nervilor cervicali (Papilian, 2014).
Mușchii planului III

11
 De la acest plan începe musculatura autohtonă a spatelui și se întinde de la bazin până
la occipital. Acest plan este un complex muscular numit erector al coloanei vertebrale, iar lui
i se adaugă și mușchiul spinal (Papilian, 2014).
Mușchiul erector sau extensor al coloanei vertebrale (M. erector spinae) este format
din trei mușchi: masa comună, iliocostal și longissimus (Papilian, 2014)
Masa comună este cuprinsă într-o lojă osteo-fibroasă, formată de scheletul regiunii
sacrolombare și de fascia toracolombară. Are originea pe procesele spinoase ale ultimelor
vertebre lombare, pe creasta sacrată mediană, pe creasta iliaca, posterior pe sacru și pe fascia
toracolombară. Inserția se împarte în două coloane musculare și urcă de-a lungul coloanei
spre torace și craniu: coloana laterală - leagă bazinul de coaste și coastele între ele și se
numește mușchiul iliocostal; coloana medială - leagă bazinul de coaste și de procesele
transverse și este numit longissimus (Papilian, 2014).
Mușchiul spinal (M. spinalis) are localizarea cea mai mediala și este greu de izolat și
de indentificat. Prezinta trei portiuni: toracica cervicală și cefalică. Contracția bilaterala
determina extensia coloanei vertebrale și contribuie la menținerea curburilor fiziologice ale
acesteia. Contracția unilaterală înclină coloană pe aceeași parte. Inervația acestor mușchi este
asigurată de ramurile posterioare ale nervilor spinali (Papilian, 2014).

Mușchii planului IV
Reprezintă un complex muscular numindu-se mușchii transversospinali, deoarece este format
din fasciculele musculare care se întind de la procesul transvers al unei vertebre la un proces
spinos supraiacent (Papilian, 2014).
Mușchii transversospinali se împart în trei grupări, după fasciculele lor musculare:
1. Mușchiul semispinal, cu trei porțiuni - semispinal toracic, semispinal cervical și
semispinal al capului.
Acțiunea acestui muschi este de puternică extensie a coloanei atunci cand este
contractat bilateral. Contracția unilaterală determină mișcarea de rotație a toracelui și
a cervicalei spre partea opusă.

2. Mușchii multifizi ocupă șanțurile vertebrale de la sacru până la axis. Contracția

unilaterală rotește coloana spre partea opusă, iar cea bilaterală extinde coloana.
3. Mușchii rotatori ocupă planul cel mai profund al acestei grupe musculare. Acțiunea
lor este identică cu cea a multifizilor (Papilian, 2014).

12
 Mușchii planului V
După inserții acești mușchi se clasifică în interspinosi, intertransversari, suboccipitali,
coccigieni și ridicători ai coastelor. (Albu, 1999; Papilian, 2004).

1.1.4. Biomecanica coloanei vertebrale

Mișcările coloanei, oricare ar fi amplitudinea lor, sunt mișcări complexe, pe toate
planurile de mișcare, realizate de mici mișcări ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul
discurilor intervertebrale, dar și la celelalte articulații. Micile deplasări intervertebrale sunt
datorate prezenței nucleului pulpos, care trebuie să aibă consistență, formă și așezare
normale. Mișcările vertebrale se executa ca pe un ax, nucleul jucând rolul rulment. Se
poate înțelege ca pe un astfel de suport toate mișcările sunt posibile. Nucleul pulpos are
proprietatea de a fi elastic, însă limitările dinamice ale organului axial sunt limitate de
rezistența ligamentelor, forma articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a
țesutului fibrocartilaginos din care este alcătuit discul (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Din punct de vedere al goniometriei normale coloana vertebrală prezintă mișcări

complexe rezultate din micromișcările cumulate ale tuturor articulațiilor intervertebrale:
flexie – extensie, înclinare laterală, rotația, și ca o rezultantă a acestora – circumducția (Albu,
1999; Papilian, 2004).

Mișcarea de flexie ventrală a trunchiului pe membrele inferioare se realizează prin

participarea nu numai a coloanei vertebrale ci și a șoldurilor (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Sacrul fiind fixat, restul coloanei poate să execute în întregime o mișcare de flexie,
amplitudinea cea mai mare în flexie se realizează în regiunea cervicală și în cea lombară.
Mișcarea de flexie are cea mai mare amplitudine la nivelul ultimelor două vertebre dorsale și
al vertebrelor lombare (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Arcul cu concavitatea anterioară pe care-l formează coloana în întregul ei este o linie

curba, compusă din trei segmente, și anume: unul cu raza mai mică, pe care îl formează
coloana cervicală, unul cu raza mai mare pe care-l formează coloana dorsala, și unul cu raza
mica, al regiunii lombare (Albu, 1999; Papilian, 2004).

În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor intervertebrale este

comprimată, în timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene,

13
ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos și mușchii spatelui sunt puși sub tensiune
(Albu, 1999; Papilian, 2004).

În poziție ortostatică, mușchii care inițiază mișcarea de flexie sunt cei ai peretelui
abdominal, mai ales dreptul abdominal și cei doi oblici, psoasul iliac, precum și muschii
subhioidieni și sternocleidomastoidieni. Cu mișcarea inițiată, grupul antagonist al
extensorilor intră în acțiune și graduează flectarea trunchiului, învingând forțele
gravitaționale (Albu, 1999; Papilian, 2004).

În ceea ce privește mișcarea de extensie în poziție ortostatica, în extensie, lucrurile se

petrec invers. Mușchii șanțurilor vertebrale, deci mușchii extensori, sunt cei care inițiază
mișcarea, apoi mișcarea este controlată de grupul anterior. Dacă însă mișcarea de extensie se
realizează în poziția de decubit ventral, extensorii vor continua să susțină mișcarea (Albu,
1999; Papilian, 2004).

În mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt

comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia
este blocată de apofizele articulare și apoi de apofizele spinoase (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Mișcarea de înclinare laterală are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Când

are loc și un oarecare grad de răsucire a coloanei, atunci trunchiul se înclina și mai mult
lateral (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Mișcarea de rotație este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se rotește

puțin și numai dacă se înclina lateral, în coloana lombară mișcarea de răsucire se execută
când coloana este în extensie, mai ales în segmentul dorsolombar. Cand coloana este flectată,
mișcarea de răsucire din segmentul lombar nu este posibilă, deoarece condilii vertebrelor sunt
așezați vertical în articulații și opresc mișcarea; din aceeași cauză, în flexie nu se poate face
nici înclinarea laterală a segmentului lombar (Albu, 1999; Papilian, 2004).

Biomecanica articulației atlantoaxoidiene (dintre vertebrele atlas și axis)

Mișcările care se realizează între atlas și axis prezintă unele particularități, deoarece
între aceste două vertebre nu există nici o articulație între corpii vertebrali, atlasul neavând
corp vertebral. Atlasul nu prezintă nici apofize articulare inferioare, care sunt reduse la

14
simple suprafețe articulare, aflate pe fețele inferioare ale maselor lui laterale. În articulația
atlanto-axoidiana se face numai mișcarea de rotație a capului. În timpul acestei mișcări
apofiza odontoida rămâne pe loc, ca un pivot, în timp ce inelul atlasului se rotește în jurul ei.
Pentru ca rotirea atlasului sa fie posibilă, acesta alunecă pe fețele articulare axoidiene laterale
(Albu, 1999; Papilian, 2004).

1.2. Etiopatogenia și fiziopatologia scoliozei

Spatele poate suporta multe afecțiuni, atât neurologice, cât și reumatisme degenerative
sau reumatisme abarticulare. Acestea pot amenința stabilitatea dată de coloana vertebrală, dar
și flexibilitatea acesteia, amândouă fiind funcții deosebit de importante în statică și locomoție.
Cele mai frecvent întâlnite tipuri de scolioză sunt cele idiopatice, 70%-90%. Sexul feminin
este cel mai des întâlnit comparativ cu sexul masculin și apar în intervalul vârstei de 10-15
ani (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
În cartea întitulată ,,Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei în bolile reumatice”
scrisă de medicul primar Elena Zamora și kinetoterapeutul Rareș Ciocoi-Pop, scriitorii afirmă
că ,,cele mai vechi ipoteze privind patogenia scoliozelor idiopatice pot aparține de două
teorii: musculoligamentară și osteopatică.” (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
Teoria musculoligamentară are la bază distonia nervoasă de origine vegetativ-
endocrină, precum și bascularea sacrului cauzată de hipotonia musculaturii vertebrale și
hiperlaxitatea aparatului capsuloligamentar, cauzate de modificări endocrina apărute în jurul
pubertății (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
Teoria osteopatică privește mai multe consecințe legate de structura coloanei
vertebrale: tulburări creșterea vertebrală, microtraumatisme vertebrale, exagerarea curburilor
fiziologice și acțiuni inflamatorii generale (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
A. Schultz în anul 1972 a constatat că scolioza idiopatică nu este dată de dezvoltarea
neuniformă a corpurilor vertebrale, iar motivul apariției curburilor anormale este cel al
structurilor posterioare ale coloanei: procesele spinoase și articulare, lamele arcului vertebral,
articulațiile posterioare (A. Schultz, 1972).
P.R. Harrington în anul 1972 susținea posibilitatea producerii patologiei ,,ca urmare a
dispoziției excentrice a discului intervertebral” (P.R. Harrington, 1972)
K. Yamada subliniază efectul pe care tulburările neurologice o au asupra apariției
bolilor aparatului locomotor: ,,Sediul tulburărilor s-ar găsi la nivelul proprioceptorilor

15
complexului osteoligamentar al coloanei vertebrale și la nivelul centrilor echilibrului.” (K.
Yamada, 1972)
Există mai multe tipuri de scolioză, printre care se numără și cea idiopatică, la care s-a
observat că cele mai multe anomalii sunt cele de tip muscular. Sunt nenumărați alți factori
care nu se pot ignora la producerea unei scolioze idiopatice precum: ereditatea, condițiile
fiziologice și de mediu, vârsta de debut, cauze endocrine - în timpul sarcinii și alăptării,
alimentație sau tulburări oculo-auditive. Pe lângă acest tip de scolioză se află cea congenitală,
cauzată de examenele radiologice repetate, angioame vertebrale, afecțiuni inflamatoare sau de
traumatisme (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
De-a lungul anilor s-au descoperit din ce în ce mai multe tipuri de scolioză diferite
prin complexitate și natură printre care se găsesc: scolioza paralitică; scolioza spastică;
osteogeneza imperfectă, ereditară; neurofibromatoza; distrofiile musculare; boli degenerative
medulare; tulburări degenerative rahidiene: osteoporoză, osteomalacie; scolioze reflexe
(Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
Examenul obiectiv cuprinde o investigație atentă asupra aparatelor cardiovascular,
respirator, locomotor, acustico-vestibular și a sistemului nervos, făcută înainte de examinarea
curburilor. Examenul local este realizat din două poziții foarte importante: ortostatism și
clinostatism. Din poziția pacientului aflat în decubit ventral se pot observa curbura principală,
care are o mai mică tendință să fie corectată, și curburile secundare, compensatoare. O a treia
poziție recomandată este cu coloana vertebrală în elongație pentru a aprecia mobilitatea
curburilor. Examenul general specific va debuta cu o observație a pacientului la o distanță de
aproximativ 1 metru din față, pentru a remarca posibilele inegalități a claviculelor, umerilor și
a sânilor, și din spate pentru aprecierea cat mai bună a asimetriilor umerilor, denivelarea și
bascularea unghiului inferior al scapulelor, gibozitatea costală, șanțul interfesier și pliurile
interfesiere (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
În evoluția unei scolioze se pot deosebi trei etape fundamentale:
1. Curbura mică este o deviație laterală la care se poate observa începutul rotației
proceselor transverse, orientându-se ventral spre partea concavă.
2. Ivirea curburilor compensatorii este una progresivă de rotație a vertebrelor.
3. Stabilirea celor trei curburi: care prezintă o reductibilitate diminuată treptat și
debutul diformităților colaterale (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).

Gradele de severitate ale aceste patologii sunt în funcție de stadiile evolutive:

16
 Gradul I: curbura este simplă și tinde să se corecteze când pacientul realizează flexia
coloanei;
Gradul II: curbură primară cu rotație apărută, care nu se corectează total în flexie, dar
reductibilă în suspensie. Se instalează curburile compensatorii care se poate vedea un început
de rotație vertebrală.
Gradul III: caracterizat printr-o inflexiune laterală a curburii primare cu rotații a
vertebrelor ireductibile. Sunt apărute cele trei curburi compensatorii, foarte greu corectate.
Gradul IV: se mai numește și scolioză sudată și este asociată cu diferite afecțiuni ale
aparatelor cardiorespirator, locomotor și ale sistemului nervos (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).

1.3. Simptomatologia scoliozelor

În patologia evolutivă bolnavii simt două simptome neplăcute:
Astenia care este aproape constantă. Copilul diagnosticat nu este apt pentru efort fizic
și intelectual ca înainte. Musculatura este mai slabă și nu își poate păstra postura corectă mult
timp. Durerea este detectată interscapular sau în zona lombară, caracteristică unei oboseli
dureroase (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
Dispnee este un simptom mai rar întâlnit, care apare la efort și în poziție ortostatică,
cand funcțiile organelor toracice și abdominale sunt compresate (Zamora & Ciocoi-Pop,
2006).
Pentru diagnosticarea și observarea dezvoltării scoliozei este deosebit de important să
se efectueze examenul radiografic al coloanei vertebrale, atât din față, cât și din profil. Pentru
măsurarea unghiului de curbură se folosesc metodele Cobb și Ferguson (Zamora & Ciocoi-
Pop, 2006).
Din cauza modificărilor structurale din aliniamentul coloanei vertebrale, trunchiul
suferă schimbări din sfera mobilității. Flexia, extensia, flexiile laterale și rotirile nu mai au
amplitudinea normală în mișcare (Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
O posibilitate de confundare a scoliozei poate fi atitudinea scoliotică, care este o
simplă deviație laterală a coloanei vertebrale, care se poate corecta ușor și nu prezintă rotația
corpurilor vertebrali. Apare frecvent la fete preșcolare sau pubertate și are la bază o relaxare
musculorcapsuloligamentară de la coloana vertebrală și pelvisul osos, dar și o poziție vicioasă
(Zamora & Ciocoi-Pop, 2006).
Un studiu făcut de cercetătorii din Departamentul de Chirurgie Ortopedică din
Japonia a demonstrat faptul că un simptom general în scolioze este că mușchii paravertebrali

17
sunt mult mai slabi pe partea convexă comparativ cu musculatura de pe partea concavă (N.
Shafaq et al., 2012).

1.4. Kinetoterapia în tratamentul scoliozelor

Termenul ,,scolioză” provine din cuvântul grec skolios care înseamnă curbură și este
definită ca o deviație permanentă a coloanei vertebrale în plan frontal prin înclinările laterale
în formă de S sau de C, precum și transvers prin rotațiile corpurilor vertebrale față de axa
verticală normală.
Tracțiunea este cea mai veche modalitate de a trata deformările idiopatice ale coloanei
vertebrale. Chirurgul ortoped Paul Harrington, în anii 1950 a dezvoltat ideea de tracțiune
internă, el a introdus o tijă pentru a obține și a menține coloana dreapta. în 1959 Nicked and
Perry au proiectat primul corset pentru a stabiliza coloana cervicală. Medicul Cotrel a
introdus în 1960 conceptul de kinetoterapie preoperatorie prin tracțiunea activă a coloanei
vertebrale a pacienților cu scolioza idiopatică înainte de operație. Doctorul specialist în
ortopedie pediatrică, Jean Dubousset a modelat primul corset cervico-dorso-lumbo-sacral, în
anul 1999, compus dintr-un plastic rigid pentru a corecta curburile patologice ale coloanei.
(Lehnert-Schroth, Mohr, Reevers & Smith, 2007).

18
 II. MATERIALE ȘI METODE

2.1. Metode de cercetare

Metodele care au fost utilizate în realizarea acestui studiu sunt:
● Metoda interviului - anamneză
● Metoda chestionarului
● Metoda observației
● Metoda studiului de caz
● Metoda studiului bibliografic
● Metoda experimentului

2.1.1. Metoda interviului - anamneză

Pacientul în vârstă de 23 de ani, de sex masculin, suferă de scolioză dextroconvexă
dorsolombară. A fost diagnosticat la 13 ani, iar patologia s-a agravat până în prezent. S-a
prezentat la medicul ortoped în data de 03.04.2010 acuzând dureri cronice la nivelul coloanei
lombare. În data de 07.10.2017 s-a prezentat din nou la medic având dureri mai mari, mai
greu de suportat și lipsă de mobilitate în trunchi și bazin. I s-a recomandat kinetoterapie.
La anamneză s-a observat un indice de greutate sub media normală. Acest indice este
datorat de metabolismul său ectomorf și de stilul de viață sedentar, locul de muncă static și
lipsa de activitate în timpul liber. Nu practica sport și nu frecventează plimbările.
Pacientul a făcut radiologie la a doua prezentare la medic, unghiul Cobb a avut
valoarea de 23°.

19
 fig 6. Radiologia coloanei vertebrale a pacientului.

2.1.2. Metoda chestionarului

S-a folosit un chestionar privind durerea pacientului în zona afectată pe o scală de la 0
la 5, unde 0 înseamnă deloc, 1 - foarte puțin, 2 - puțin, 3 - moderat, 4 - mult, 5 - foarte mult.
Întrebările sunt asociate cu activitățile de zi cu zi pe care le are pacientul.
Primul chestionar s-a efectuat la data de 05. 03. 2021.
Legendă scală de durere:
0 - deloc
1 - foarte puțin
2 - puțin
3 - moderat
4 - mult
5 - foarte mult
1. Cum aţi aprecia durererea dvs. acum, în acest moment?
Răspuns: 3
2. Cât de puternică a fost cea mai puternică durere pe care aţi simţit-o în cursul ultimelor
4 săptămâni?
Răspuns: 5

20
 3. Cât de puternică a fost durerea în medie în cursul ultimelor 4 săptămâni?
Răspuns: 3
4. Durerea dvs. iradiază în alte regiuni ale corpului?
Răspuns: nu
5. Suferiţi de atacuri dureroase fulgerătoare, ca nişte şocuri electrice, la nivelul zonei
dureroase?
Răspuns: da, câteodată
6. Durerea apare după mult timp petrecut la birou? Cât de accentuată este durerea?
Răspuns: da, 4
7. Durerea apare când stați timp îndelungat în picioare? Cât de accentuată este durerea?
Răspuns: da, 3
8. Aveți durere la activități zilnice, precum la duș, când vă îmbrăcați, când luați masa?
Care este intensitatea durerii?
Răspuns: da, câteodată, 2
9. Intensitatea durerilor nocturne:
Răspuns: 0
10. Intensitatea durerii în timpul unui efort fizic (alergat, transportul bagajelor grele, etc)
Răspuns: 4

2.1.3. Metoda observației

Această metodă a constat în observarea cu atenție a evoluției pacientului în timpul
programului de recuperare. Astfel s-a reușit adaptarea programului la capacitățile
pacientului. Testele de mobilitate care au fost făcute la începutul programului pentru a
identifica flexibilitatea pacientului în coloana vertebrală.
Testele specifice pentru mobilitatea coloanei vertebrale sunt:
● Ott - se observă flexibilitatea în coloana vertebrală. De la vertebra cervicală C7
(primul reper) se măsoară distal 30 de cm (reper 2). După ce efectuează flexia,
distanța dintre cele două repere crește cu 6 cm. Ott = 30/ 36 cm
● Schober - Distanța dintre primul reper, el fiind S1, se măsoară proximal 10 cm, fiind
al doilea reper. Din ortostatism pacientul când efectuează flexia distanța se mărește cu
3 cm, fiind 13 cm. Schober = 10/ 13 cm
● Indice- sol - se măsoară capacitatea de flexie a coloanei vertebrale, articulației
șoldului și a musculaturii trunchiului și a membrelor inferioare. Testul s-a măsurat
între vârful degetelor pacientului și sol, având valoarea de 10 centimetri.
● Medius- condil lateral - evaluează mobilitatea laterală a trunchiului. Pacientul execută
flexia laterală a trunchiului și se măsoară în centimetrii distanța de la mediusul
pacientului și condilul lateral al genunchiului. Pe partea dreaptă s-a observat o
distanță de 3 cm, iar pe partea stângă de 6 cm.

21
 ● Test pentru evaluare mobilității specifice șoldului: pacientul va abduce maxim
membrele inferioare și se va măsura distanța dintre pubis sol. Rezultatul a fost 30 de
centimetri.
Pacientul flectează maxim membrul inferior drept, iar pe cel stâng extinde. Se
măsoară distanța dintre pubis și sol, ea fiind de 28 de centimetrii. Se inversează
membrele inferioare, iar rezultatul este la fel.
Somatoscopie:
Cu ajutorul firului cu plumb s-a observat asimetriile structurilor anatomice:
Din anterior: - linia lobilor urechilor este paralelă cu solul.
- linia biacromială este înclinată în partea stângă, umărul drept fiind ridicat.
- mușchii pectorali sunt simetrici.
- genunchii nu prezintă asimetrii
Din posterior: - linia subscapulară este înclinată în partea stângă, unghiul inferior al
scapulei drepte fiind mai ridicat.
- distanța reprezentată de talie și epicondilii mediali este identică.
- creasta iliacă stângă este mai ridicată decât cea dreaptă.
- plica fesieră dreapta este ridicată față de plica fesieră stângă.
- nu prezintă platfus
Din lateral: - lobul urechii de pe ambele părți este proiectat anterior.
- curbura coloanei cervicale este pronunțată, celelalte curburi fiziologice sunt în
parametrii normali
- umerii proiectați ușor anterior.

Somatometrie:
Umărul drept este mai ridicat cu 2 cm față de umărul stâng.
Unghiul inferior drept al scapulei este mai ridicat cu 1.5 cm față de unghiul inferior
stâng.
Creasta iliacă stângă este cu 1 cm mai înaltă decât creasta dreaptă.
Membrele inferioare sunt simetrice și egale, lungimea membrelor inferioare este 66 de
centimetri.

1. Bilanț articular (Goniometrie)

S-au efectuat inițial și la finalul programului kinetoterapeutic. Evaluarea a fost
folosită pentru evidențierea deficitelor de amplitudine în mișcare de la nivelul membrelor
inferioare, respectiv dinamica șoldului, membrelor superioare și a trunchiului. Rezultatele au
fost comparate cu valorile normale.
Flexia capului: 45°
Extensia capului: 25°
Flexia laterală: simetrică 45°

22
 Rotaţia capului şi gâtului: 60°
Flexia trunchiului: 100°
Extensia Trunchiului: 20°
Flexia Laterală Trunchi Dreapta: 33°
stânga: 24°
Flexia Șold: 110° Simetric La Ambele Membre Inferioare
Extensie Șold: 15° - Drept
10° - Stâng
Abducție Șold:43° Simetric La Ambele Membre Inferioare
Adducție Șold:43° Simetric
Rotația Externă Șold: 42° - Drept
40° - Stâng
Rotația Internă Șold: 30° - Drept
26° - Stâng
Flexie Genunchi: Drept 135° activ, 150 pasiv
stâng 132°activ, 146° pasiv

Extensie genunchi: drept 135 ° , nu prezintă hiperlaxitate articulară

stâng 132°
Flexia umărului: drept 180°
stâng 180°
Extensia umărului: drept 40°
stâng 45°
Abducţia umărului: drept 180°
stâng 180°
Adducţia umărului: drept 180°
stâng 180°
Rotaţia externă a umărului: drept 85°
stâng 85°
Rotaţia internă a umărului: drept 90°
stâng 90°
Abducţia orizontală a umărului: drept 130°
stâng 130°
Adducţia orizontală a umărului: drept 130°
stâng 130°

2. Bilanț muscular
- Pacientul nu prezintă asimetrii de tonus muscular, excepție face asimetria dintre
pătratul lombar drept și cel stâng: Volumul mușchiului drept este vizibil mai mare
comparativ cu cel stâng.
- Pacientul afirmă că nu prezintă spasme.

Tabel 1. - Bilanțul muscular

23
 Partea corpului mișcare forță

cap flexie F5
extensie F3
flexie laterală dreaptă F5
stângă F5
rotație spre dreapta F5
stânga F5

trunchi flexie F5
extensie F4
flexie laterală dreaptă F4
stângă F4

coapsă dreaptă flexie F4

extensie F3
adducție F3
abducție F4
coapsă stângă flexie F4
extensie F3
adducție F3
abducție F4

3. Măsurători antropometrice
Măsurătorile au fost efectuate în zona coapsei și a trenului superior.
Circumferința pieptului are valoare de 102 cm.
Circumferința șoldului care interferează crestele iliace: 90 cm
Linia bifidă: 100 cm.
Circumferința coapsei: 64 cm

2.1.4. Metoda studiului bibliografic

Este metoda prin care s-au strâns informațiile necesare elaborării părții inițiale
teoretico-științifice a lucrării. Aceste informații au fost culese dintr-o bibliografie atent
aleasă, cu autori contemporani, autohtoni și străini din domeniile medicale: anatomie,
fiziologie, hidrokinetoterapie, kinetoterapie, reumatologie, ortopedie. De asemenea acest
studiu de caz a fost scris având la bază cărți fundamentale ale autorilor consacrați, anume
Katharina Schroth, Berta Bobath și Tudor Sbenghe care au pus bazele kinetoterapiei, dar și
din studii recente ale cercetătorilor din zilele noastre care au urcat nivelul acestei terapii.

24
2.2. Subiectul
Studiul s-a desfășurat din data de 04.03.2021 până în data de 07.05.2021 la domiciliul
pacientului urmărind un program complex de kinetoterapie. În cadrul exercițiilor
kinetoterapeutice s-au folosit diferite echipamente precum: saltea, elastice cu diferite mărimi
și grade de elasticitate, minge Bobath, greutăți, pedalier, baston de gimnastică, bară de
tracțiuni, grid cu spuma. Pentru evaluare s-au folosit banda metrică, goniometrul și
chestionare scrise.

2.3. Obiectivele protocolului

1. Reducerea durerii prin proceduri de kinetoterapie, cu efect analgezic și cu metode de
terapie manuală.
2. Refacerea controlului muscular dinamic prin posturări corective, având ca scop
menținerea corectă a corpului în poziția de clinostatism.
3. Creșterea forței musculare abdominale și a spatelui cu accent pe musculatura
paravertebrală. Mai mult, pentru o eficiență mai mare, musculatura slabă a spatelui
(mușchii romboizi, trapezul, marele dorsal, pătratul lombar) va fi tonifiată în program
de scurtare, iar musculatura hipercontracturată (deltoidul anterior, pectoralii, dreptul
abdominal) se va face în program de alungire.
4. Menținerea și creșterea (dacă este posibil) amplitudinii de mișcare atât în coloana
vertebrală, cât și în articulația coxofemurală.
5. Creșterea elasticității țesuturilor moi.
6. La finalul cercetării avem în vedere să obținem o îmbunătățire într-un procent cât mai
mare.

2.4. Protocol de recuperare

Protocolul de recuperare a cuprins în mare parte exerciții fizice realizate pentru
dezvoltarea musculaturii globale - în special pentru reducerea durerii, cu scopul de a crește
mobilitatea articulară, a forței trenului superior pe o perioadă de 8 săptămâni. Ședința va dura
aproximativ 2 ore și va fi alcătuită din decontracturarea activă cu ajutorul gridului cu spumă,
încălzire specifică pentru scolioză și cifoză cervicală urmată de încălzire globală. Ședințele
vor fi de două ori pe săptămână. Exercițiile vor fi predominante de forță și pentru tonifierea
abdomenului, spatelui, dar și a gluteilor, respectiv coapselor. La sfârșitul ședinței se vor

25
dezvolta diferite tehnici de mobilizare, iar o dată pe săptămână pacientul va beneficia de 30
de minute de masaj.

Programul de încălzire:
A fost utilizat înainte de fiecare ședință de kinetoterapie.

Descrierea exercițiilor:
Începem prin decontracturarea părților contracturate cu folosirea rollerului cu spumă:
pe membrele inferioare, respectiv glutei, apoi pe trunchiul superior.
1. Poziție inițială: Din decubit dorsal, membrele inferioare flectate, cu membrele
superioare abduse la 90 de grade, palmele sunt poziționate în supinație.
Timp 1: se execută presiunea membrelor superioare pe sol simultan cu adducția
scapulelor.
Timp 2: se menține poziția pieptului ridicat 3 secunde și se revine în poziția inițială.
Dozare: 3 X 10 repetări

2. Ridicări de bazin
Poziție inițială: Din decubit dorsal, membrele inferioare flectate, genunchii sunt
depărtați la o distanță corespunzătoare distanței umerilor, membrele superioare sunt
poziționate pe lângă corp, palmele fiind în supinație (pentru ca brațele să fie în rotație
externă).
Timp 1: se execută extensia din bazin, contractând gluteii, concomitent cu împingerea
membrelor superioare pe sol, pentru activarea musculaturii spatelui.
Timp 2: revenirea în poziția inițială
Dozare: 50 de repetări

3. Planșe simple
Poziția din planșă activează musculatura globală a corpului. Timpul izometriei din
acest exercițiu va fi diferit de la săptămână la săptămână, deoarece secundele de
menținere a poziției vor fi alese în funcție de cât de bine se dezvoltă rezistență și forța
pacientului de la ședință la ședință.

26
 Poziția pacientului: decubit ventral cu sprijin semi-înalt pe antebrațe, cu întreținerea
musculaturii membrelor inferioare, fesieră, membrelor superioare și a spatelui
contractate.
Dozare: în prima săptămână vor fi 4 serii având 15 secunde cu 10 secunde de pauză
între serii.

4. Planșe laterale
Poziția pacientului: decubit lateral spre dreaptă cu sprijin semi-înalt pe antebraț.
Izometria puternică este în partea spre sol a corpului - membrul inferior drept, gluteii
de aceeași partea, musculatura dreaptă a spatelui și a gâtului.
Dozare: 2 serii pe o parte, alternând cu cealaltă parte, având 15 secunde cu 10 secunde
pauză între serii.

Programul de revenire al organismului după efortul fizic:

După fiecare ședință pacientul va beneficia de un program de stretching activ și pasiv
pentru creșterea amplitudinii de mișcare în membrele inferioare și coloana vertebrală.
1. Din decubit dorsal, membrul inferior drept se va flecta și abduce, poziționând piciorul
pe genunchiul stâng. Se va executa flexia coapsei stângi pe trunchi cu ajutorul membrelor
superioare, pentru a întinde gluteii și inschiogambierii membrului inferior drept. Se va repeta
mișcarea de 5 ori, apoi se va schimba membrul.
2. Din poziție de patrupedie, se execută abducția maximă a membrelor inferioare, iar
membrele superioare se vor flecta, până când sprijinul va fi pe coate.
3. Din patrupedie se va efectua extensia coloanei prin extinderea coloanei cervicale
simultană cu anteversia bazinului. Se menține poziția 10 secunde și se repetă mișcarea de 5
ori.
4. Din patrupedie, mâinile poziționate în pronație pe grid, se va efectua extensia
membrelor superioare simultan cu flexia articulației șoldului și a genunchilor, până când
pacientul simte întinderea la nivelul toracelui și axilei. Se menține poziția 10 secunde și se
repetă de 5 ori.
5. Din decubit ventral cu membrele superioare flectate, palmele pe sol în pronație, se va
executa extensie membrelor superioare și extensia coloanei cervicale pentru întinderea
mușchilor abdominali.

27
Săptămâna I
În tabelul următor s-au ilustrat exercițiile kinetoterapeutice utilizate în
programul de recuperare din prima săptămână. S-au efectuat 2 serii.

Tabel 2. - Programul kinetoterapeutic din săptămâna I

Exercițiu Dozare Obiectivele exercitiului

1. Braț-picior opus 20 Coordonarea și conștientizarea

poziției. Tonifierea mușchilor
spatelui, abdominali și a
membrelor.

2. Sprijin pe genunchi cu 20 Tonifierea abdomenului,

gluteilor, membrelor
extensia și adducția
superioare.
membrelor superioare

3. DD, cu bastonul de 30 Tonifierea abdomenului și a

coapselor
gimnastică - abdomen

4.DV sprijin înalt, 20 Tonifierea abdomenului,

brațelor și muschilor bazinului
atingerea umerilor
stabilizarea bazinului

5. DV, adducția scapulelor 30 Mobilizarea scapulelor și

tonifierea trapezului
cu bastonul de gimnastică

6. Patrupedie, extensia 20-20 Tonifierea gluteilor și a

membrelor inferioare.
membrelor inferioare

Descriere exercițiilor:
1. Din patrupedie, pacientul execută flexia membrului superior drept simultan cu
extensia membrului inferior stâng.
2. Din patrupedie, se basculează bazinul anterior și cu trunchiul proiectat anterior,
astfel încât să se activeze musculatura abdominală.

28
 Timp 1: se executa extensia membrului superior drept simultan cu adducția
scapulei până ce mâna atinge coloana lombară.
Timp 2: revenirea membrului superior drept
Timp 3: mișcarea membrului superior stâng este aceeași cu membrul superior
drept.
3. Din decubit dorsal, se flectează membrele superioare din articulația gleno-
humerală și flexia membrelor inferioare la 90°. Bastonul de gimnastică este ținut în
mâini cu priza în pronație paralel cu planul solului perpendicular cu axul
longitudinal al corpului pacientului, la nivelul genunchilor.
Timp 1: se execută alternativ extensia membrului inferior atât din șold, cât și
din genunchi.
4. Din decubit ventral cu sprijin înalt, membrele superioare în extensie. Membrele
inferioare sunt abduse, iar membrele superioare adduse medial. Se vor executa
alternativ flexia coatelor până când mâna va atinge umărul opus.
5. Din decubit ventral cu membrele superioare în flexie maximă, mâinile prind
bastonul de gimnastică în pronație. Se execută flexia coatelor până când bastonul
va ajunge deasupra capului.
6. Poziție patrupedică, se efectuează extensia alternativă a membrelor inferioare,
pentru tonifierea gluteilor, a patratului lombar și a mușchilor coapsei.

Săptămâna II
Exercițiile din programul de încălzire rămân neschimbate.
Exercițiile se execută pe ambele părți, dar cu insistență pe partea lombară
stângă. În tabelul nr. 2 se va prezenta tipul exercițiilor utilizate în programul de
recuperare din săptămâna a II-a. Au fost executate 3 serii.

Tabel 3. - Programul kinetoterapeutic din săptămâna II

Exercițiu Dozare Obiectivele exercițiului

1. Low Row elastic 30 Tonifierea romboizilor, trapezului,

marelui dorsal și a musculaturii
brațelor

2. High Row elastic 30 Tonifierea romboizilor, trapezului,

marelui dorsal și a musculaturii
brațelor

29
 3. Planșă înaltă, flexii din 40 Tonifierea abdomenului și a
articulația coxo-femurală coapselor.

4. DV, MS 90°, adducția 20 Tonifierea romboizilor

scapulelor

5. Abducții MI cu greutăți/ 20 Tonifierea gluteilor, patrătului

elastic lombar și al adductorilor.
Antrenarea echilibrului.

6. Adducții - abducții 20 Tonifierea trenului superior și al

orizontale MS brațelor

Descrierea amănunțită a exercițiilor:

1. Din poziție ortostatică, membrele superioare sunt în extensie și vor prinde elasticul,
mâna fiind în pronație. Se va efectua flexia coatelor simultan cu rotirea antebratului
medial și cu priza în prono-supinație, brațele execută extensie până ajung în poziție
neutră, pe lângă trunchi.
2. Din poziție ortostatică, membrele superioare sunt în extensie și vor prinde elasticul,
mâna fiind în pronație. Se execută flexia coatelor simultan cu abducția umerilor la
90°.
3. Din decubit ventral cu sprijin înalt se execută flexia alternativă a coapselor pe trunchi
concomitent cu flexia genunchilor.
4. Din decubit ventral cu membrele superioare abduse la 90° se realizează adducția
scapulelor.
5. Din poziție ortostatică, cu membrele inferioare ușor abduse și flectate, se execută
abducții ale fiecărui membru inferior, pe rând.
6. Din poziție ortostatică, cu membrele inferioare ușor abduse și flectate, cu membrele
superioare flectate la 90°, cu priza în pronație, având greutăți de 2 kg în mână, se
execută abducții orizontale cu coatele extinse.

Săptămâna III
Programul de încălzire rămâne același. Exercițiile se execută pe ambele părți,
dar cu insistență pe partea lombară stângă. În tabelul nr. 3 se va prezenta tipul

30
exercițiilor utilizate în programul de recuperare din săptămâna a III-a. Au fost
executate 3 serii.
Tabel 4. - Programul kinetoterapeutic din săptămâna III

Exercițiu Dozare Obiective

1. Plank înalt, atingerea dezvoltarea echilibrului,

umerilor cu menținerea 20 coordonării
tonifierea membrelor
poziției 3 secunde superioare, gluteilor și
abdomenului

2. Ortostatism, T cu 30 tonifierea brațelor, trapezului,

elastic romboizilor și al marelui dorsal

3. Ridicări de bazin cu 30 tonifierea gluteilor

elastic

4. Braț picior-opus cu 30 coordonare

elastic tonifierea abdomenului și
membrelor

5. Patrupedie, extensii 30 tonifierea gluteilor,

membre inferioare ischiogambierilor

6. Patrupedie, abducții cu 30 Tonifierea fesierului mijlociu și

banda elastică. al pătratului lombar

Descrierea amănunțită a exercițiilor:

1. Decubit ventral înalt, cu sprijin pe palme, membrele superioare în extensie.
Membrele inferioare sunt abduse, iar membrele superioare adduse medial. Se
vor executa alternativ flexia coatelor până când mâna va atinge umărul opus.
2. Din poziție ortostatică, membrele inferioare ușor abduse și flectate, membrele
superioare sunt flectate din articulația umerilor, coatele extinse, mâinile în
pronație prinzând elasticul, se efectuează abducții laterale simultan cu adducția
scapulelor.
3. Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate, abduse la distanța
proiecției umerilor și cu tălpile pe sol. Banda elastică este poziționată deasupra
genunchilor. Se efectuează extensia șoldului cu menținerea abducției
genunchilor la distanța corespunzătoare.
4. Din poziție patrupedică pacientul va agăța elasticul circular pe pingeaua
piciorului, iar de celălalt capăt va prinde cu mâna opusă. Se execută extensia

31
 membrului inferior simultan cu extensia maximă a membrului superior opus,
cu elastic.
5. Din patrupedie, se execută pe rând extensia membrelor inferioare, direcția
fiind cât mai dreaptă.
6. Din poziție patrupedică, cu banda elastică deasupra genunchilor, se efectuează
abducții laterale ale membrelor inferioare.

Săptămâna IV
A patra săptămână este dedicată exclusiv pentru creșterea mobilității. Astfel,
încălzirea va fi neschimbată, iar apoi va urma un program pentru stretching pentru întregul
corp.
1. Din decubit dorsal, cu membrul inferior drept flectat și cu piciorul pe sol, executăm
rotația externă a coapsei stângi simultan cu flexia ei pe trunchi, până ce piciorul stâng
este pe genunchiul drept. Pacientul va prinde genunchiul drept cu mâinile și va iniția o
flexie pasivă a membrului inferior drept, astfel încât partea posterioară a coapsei
stângi se va întinde. Menține poziția timp de 10 secunde, apoi repetă acțiunea de 3 ori.
Din această poziție pacientul va extinde genunchiul drept pentru a întinde și partea
posterioară a membrului inferior drept. Se va executa aceleași mișcări pe cealaltă
parte.
2. Din patrupedie, mâinile poziționate în pronație pe grid, se va efectua extensia
membrelor superioare simultan cu flexia articulației șoldului și a genunchilor, până
când pacientul simte întinderea la nivelul toracelui și axilei. Se menține poziția 10
secunde și se repetă de 5 ori.
3. Din patrupedie, se efectuează flexia membrelor inferioare, articulația coxo-femurală
se apropie de picioare, simultan cu extensia la 180° a membrelor superioare. Se
menține poziția 10 secunde, apoi mâinile se vor deplasa spre dreapta, instalându-se
astfel întinderea mușchilor de pe partea stângă a spatelui. Se va menține poziția 10
secunde în timp ce pacientul respiră adânc. Se repetă mișcarea și pe partea stângă.
Acest exercițiu se va executa și cu mingea Bobath sub palme, cu palmele în pronație.
4. Din ortostatism, cu membrele inferioare abduse, membrele superioare abduse la 90°,
mâinile sunt în prono-supinație și prind bastonul de gimnastică. Se exercită abducția
medială spre sol a membrului superior stâng cu flexia trunchiului pe coapse simultan
cu flexia genunchiului drept. Din această poziție se extinde genunchiul drept

32
 concomitent cu flexia genunchiului stâng. Se menține poziția timp de 3 secunde, apoi
se revine la poziția ortostatică și se repetă mișcarea pe cealalta parte.
Dozare: 10 repetări.
5. Din ortostatism se flectează unul din membrele inferioare care se poziționează în fața
celuilalt (poziția de fandare în față). Se poziționează palma membrului superior opus
față de membrul inferior, iar celălalt membru superior se va extinde, umărul va fi în
abducție de 90°, iar cotul în maximă extensie. Privirea va urmări mâna superioară.
Mișcarea se va efectua pe ambele părți.
Dozare: 2 x 10
6. Din patrupedie se va efectua extensia coloanei prin extinderea gâtului simultană cu
anteversia bazinului. Se menține poziția 20 de secunde.
Dozare: 2 x 10
7. Din decubit lateral pe partea stângă, articulația coxo-femurală stângă și genunchiul
stâng se flectează la 90°, membrele superioare flectate la 90°. Se efectuează abducția
orizontală a membrului superior stâng, iar privirea urmărește palma aflată în mișcare.
Se repetă pe aceeași parte de 10 ori, apoi se schimbă partea.
8. Din ortostatism cu membrele inferioare abduse, pacientul este poziționat frontal față
de spalier. Prindem cu mainile șipca deasupra capului și se execută o genuflexiune.
Adoptăm în felul acesta o poziție semi-atârnată, cu spatele drept.
Menținem poziția 10 secunde, repetând mișcare de 10 ori.
9. Exercițiul descris la punctul 8, dar mâna membrului superior stâng este aflată pe o
șipcă superioară decât mâna dreaptă.

Săptămâna V
Exercițiile de încălzire nu se modifică. Timpul de menținerea a poziției in
planșă crește cu două secunde. În tabelul nr. 5 se va prezenta tipul exercițiilor utilizate
în programul de recuperare din săptămâna a V-a. Au fost executate 3 serii.

Tabelul 5. - Programul kinetoterapeutic din săptămâna V

Exercițiu Repetări Obiective

1. Genuflexiuni cu elastic 20 Tonifierea gluteilor, mușchilor

la piept coapsei și a spatelui

2. Mers lateral pe stânga 20 Tonifierea mușchilor părții

33
 cu elastic stângi a spatelui

3. Ridicări la piept sacul 15 Tonifierea mușchilor multifizi,

cu nisip brațelor, trapezului, romboizilor

4. Rotirile membrelor Mișcări ale scapulelor

superioare elastic din 10
poziția cavalerului

5. Tracțiuni cu elastic 5 Tonifierea trenului superior a

spatelui și a abdomenului

6. Baston - abdomene 40 Tonifierea abdomenului

Descrierea detaliată a exercițiilor:

1. Din poziție ortostatică, poziționat frontal de elasticul circular prins de spalier,
pacientul este cu membrele superioare flectate la 90°, mâinile prind elasticul,
priza fiind în pronație. Se efectuează flexia membrelor inferioare simultan cu
flexia coatelor și revenirea brațelor pe lângă trunchi.
2. Din poziție ortostatică, cu banda elastică deasupra genunchilor, membrele
inferioare abduse, pacientul va flecta ușor genunchii și va iniția mișcarea de
mers lateral în partea stângă. Spatele pacientului va fi drept, privirea în față.
3. Din ortostatism, cu membrele inferioare ușor flectate și abduse, pacientul va
prinde sacul cu nisip cu priza în prono-supinație cu coatele extinse și umerii în
ușoară flexie. Se va executa flexia coatelor până când sacul va ajunge la
nivelul pieptului.
4. Poziția membrului inferior drept este în flexie de 90° cu sprijin pe genunchiul
stâng aflat la 90°. Membrele superioare sunt în flexie la 90°, mâinile sunt în
prono-supinație și prind elasticul fixat de spalier. Pacientul execută mișcări de
rotație din articulația gleno-humerală. După terminarea exercițiului, se
schimbă poziția membrelor inferioare.
5. Stând atârnat la bara de tracțiuni cu genunchii în flexie de 70°, pacientul va
avea un elastic circular sub nivelul genunchilor pentru a-l ajuta să efectueze
mișcarea. Se execută flexia coatelor și inițierea mișcării de revenire a brațelor.
6. Din decubit dorsal, se flectează membrele superioare din articulația gleno-
humerală și flexia membrelor inferioare la 90°. Bastonul de gimnastică este
ținut în mâini cu priza în pronație paralel cu planul solului perpendicular cu

34
 axul longitudinal al corpului pacientului, la nivelul genunchilor. Se execută
alternativ extensia membrului inferior atât din șold, cât și din genunchi.

Săptămâna VI
Exercițiile din programul de încălzire rămân aceleași. În tabelul nr. 6 se va
prezenta tipul exercițiilor utilizate în programul de recuperare din săptămâna a VI-a. Au fost
executate 3 serii.

Tabel 6. - Programul kinetoterapeutic din săptămâna VI

Exercițiu Dozare Obiective

1. Extensii ale membrului 30 Tonifierea gluteilor și a pătratului

inferior stâng cu greutăți lombar de pe partea stângă

2. DD, minge Bobath 30 Tonifierea abdomenului, a coapsei

comprimată și a marelui dorsal

3. Flotări cu elastic 10 Creșterea forței în brațe și

abdomen

4. Plank înalt, abducții ale 20 Stabilizarea bazinului

MS Tonifierea abdomenului

5. Genu + high row TRX 15 Tonifierea mușchilor stabilizatori,

glutei, abdomen, trapez, romboizi

6. Ridicări de bazin cu rotații 30 Tonifierea gluteilor, mai ales pe

externe cei mijlocii

Descrierea detaliată a exercițiilor:

1. Din poziție ortostatică, cu săculeți cu nisip la nivelul gleznei se va executa extensia
membrului inferior stâng pentru a stimula contracția gluteilor și a pătratului lombar de
pe partea stângă.
2. Din decubit dorsal membrul inferior stâng flectat cu piciorul pe sol, iar membrul
inferior drept flectat cu articulația coxo-femurală la 90° și genunchiul la 90°. Mingea
Bobath este poziționată pe abdomen astfel încât membrele superioare să susțină

35
 mingea prin flexia coatelor. În momentul în care pacientul va expira el va comprima
mingea prin extensia coatelor, depresia umerilor și flexia membrului inferior drept.
3. Din poziția de planșă înaltă pacientul va flecta coatele, până când brațele vor ajunge
lângă trunchi. Elasticul va fi prins de bara de tracțiuni astfel încât va ușura revenirea
coatelor în extensie.
4. Din decubit ventral cu sprijin pe palme se vor efectua transferul unui disc de plastic
din fața pacientului pe spate prin abducția membrului superior drept și adducția
scapulei drepte până ce palma ajunge la lombar, mâna va lăsa discul pe lombar.
Membrul superior drept va reveni, apoi membrul superior stâng va lua discul și îl va
aduce anterior.
5. Din ortostatism mâinile prind în pronație TRX-ul, membrele inferioare în abducție,
membrele superioare în ușoară flexie. Se execută flexia membrelor inferioare simultan
cu extensia brațelor, revenindu-se în ortostatism prin flexia brațelor. Din poziția
ortostatică se efectuează abducția brațelor la 90° și flexia maximă a coatelor.
6. Din decubit dorsal, membrele inferioare flectate, genunchii sunt depărtați la o distanță
corespunzătoare distanței umerilor, membrele superioare sunt poziționate pe lângă
corp, palmele fiind în supinație (pentru ca brațele să fie în rotație externă). Se execută
extensia din bazin, contractând gluteii, concomitent cu împingerea membrelor
superioare pe sol, pentru activarea musculaturii spatelui. Din această poziție pacientul
va executa rotație externă din articulațiile coxo-femurale.

Săptămâna VII
Exercițiile din programul de încălzire rămân aceleași. În tabelul nr. 7 se va
prezenta tipul exercițiilor utilizate în programul de recuperare din săptămâna a VII-a.
Au fost executate 3 serii.

Tabel 7 - Programul kinetoterapeutic din săptămâna a VII-a

Exercițiu Dozare Obiective

1. Braț-picior opus đin 20 Dezvoltarea stabilității și

DV cu sprijin pe palme coordonării

2. DD flexia MI cu 20 Tonifierea abdomenului

mingea Bobath

36
 3. Genuflexiuni cu 15 Învățarea respirației corecte
săritură la efort de timp cardio

4. Ridicare umerilor cu 20 Tonifierea trapezului

greutăți superior

5. Tracțiuni cu elastic 7 Tonifierea trenului superior

a spatelui și a abdomenului

6. TRX highrow și “T” 12 Tonifierea spatelui

Descrierea exercițiilor:
1. Din decubit ventral cu sprijin pe palme, se efectuează extensia membrului superior
drept simultan cu extensia membrului inferior stâng. Mișcările se fac alternativ, lent
și controlat.
2. Din decubit dorsal, membrele inferioare ușor abduse și extinse vor susține mingea
Bobath aflată la nivelul gleznelor, între maleolele interne. Se execută flexia
membrelor inferioare din articulația coxo-femurală, menținând genunchii întinși,
până la 90°. Se revine la poziția de decubit dorsal.
3. Din poziție ortostatică cu membrele inferioare abduse se execută flexia lor, apoi o
ușoară împingere pe mișcarea de revenire pentru a efectua o săritură. La aterizare
pacientul va face o flexie a membrelor inferioare pentru a amortiza impactul cu
solul.
4. Din ortostatism cu membrele superioare lângă trunchi, mâinile prind greutăți de 4 kg
și execută ridicarea umerilor cu menținerea poziției timp de 3 secunde.
5. Stând atârnat la bara de tracțiuni cu genunchii în flexie de 70°, pacientul va avea un
elastic circular sub nivelul genunchilor pentru a-l ajuta să efectueze mișcarea. Se
execută flexia coatelor și inițierea mișcării de revenire a brațelor.
6. Din poziție ortostatică, membrele superioare sunt în extensie și vor prinde TRX-ul,
mâna fiind în pronație. Se execută flexia coatelor simultan cu abducția umerilor la
90°. Se revine la poziția inițială, apoi cu coatele extinse, mâinile în prono-supinație,
se efectuează abducții laterale simultan cu adducția scapulelor.

Săptămâna VIII
Ultima săptămână va conține exerciții atât de forță și anduranță, cât și de
mobilitate. Ordinea exercițiilor din programul de încălzire nu se schimba, însă numărul de

37
ridicări de bazin va crește cu 20. În tabelul nr. 8 se va prezenta tipul exercițiilor utilizate în
programul de recuperare din săptămâna a VIII-a. Au fost executate 3 serii.

Tabel 8 - Programul kinetoterapeutic din săptămâna a VIII-a

Exercițiu Dozare Obiective

1. Patrupedie, ridicarea 30 Tonifierea abdomenului

genunchilor pe expir

2. DV, adducția scapulelor 20 Tonifierea romboizilor

cu greutăți

3. DD, flexia MS cu greutate 30 Tonifierea brațelor și a

abdomenului

4. Rotiri ale MS cu RIP-ul 20 Mobilizări ale scapulelor

5. Exerciții cu răsucirea 10 Creșterea mobilității în coloana

trunchiului vertebrală

6. Exerciții de stretching 10 Întinderea musculaturii

pentru musculatura MI, MS

Descrierea detaliată a exercițiilor:

1. Din patrupedie, se execută ridicarea genunchilor pe expirul pacientului, ajungând
în sprijin pe palme și pe vârfurile picioarelor. Se menține poziția 3 secunde și se
revine la poziția inițială.
2. Din decubit ventral cu membrele superioare în abducție la 90°, mâinile prind o
greutate de 1,5 kg, fiind în pronație. Se efectuează adducția scapulelor, menținând
coatele extinse.
3. Din decubit dorsal, membrele inferioare flectate cu picioarele pe sol, brațele în
flexie la 90°, mâinile prind o greutate de 6 kg. Se execută flexia pană la 180° a
brațelor, menținând coatele extinse.
4. Din ortostatism, pozitionat dorsal de punctul de prindere, articulațiile genunchilor
în ușoară flexie, pacientul prinde RIP-ul cu mâinile în pronație, membrele
superioare fiind ușor flectate. Se exercită rotiri la nivelul membrelor superioare.
5. a) Din ortostatism, cu membrele inferioare abduse, membrele superioare
abduse la 90°, mâinile sunt în prono-supinație și prind bastonul de gimnastică. Se
exercită abducția medială spre sol a membrului superior stâng cu flexia trunchiului

38
 pe coapse simultan cu flexia genunchiului drept. Din această poziție se extinde
genunchiul drept concomitent cu flexia genunchiului stâng. Se menține poziția
timp de 3 secunde, apoi se revine la poziția ortostatică și se repetă mișcarea pe
cealalta parte.
Dozare: 10 repetări.
b) Din decubit lateral pe partea stângă, articulația coxo-femurală stângă și
genunchiul stâng se flectează la 90°, membrele superioare flectate la 90°. Se
efectuează abducția orizontală a membrului superior stâng, iar privirea
urmărește palma aflată în mișcare.
Se repetă pe aceeași parte de 10 ori, apoi se schimbă partea.
c) Pe genunchi cu articulația genunchilor flectată la 90°și cu membrele
superioare în abductie la 90°, se prinde bastonul de gimnastică în supinație. Se
inițiază mișcarea prin adductia medială a membrului superior drept spre genunchiul
stâng, se fixează capătul bastonului pe sol, urmând flexia maximă a coapsei pe
gambă.
6. a) Din decubit dorsal, cu membrul inferior drept flectat și cu piciorul pe sol,
executăm rotația externă a coapsei stângi simultan cu flexia ei pe trunchi, până ce
piciorul stâng este pe genunchiul drept. Pacientul va prinde genunchiul drept cu
mâinile și va iniția o flexie pasivă a membrului inferior drept, astfel încât partea
posterioară a coapsei stângi se va întinde. Menține poziția timp de 10 secunde, apoi
repetă acțiunea de 3 ori. Din această poziție pacientul va extinde genunchiul drept
pentru a întinde și partea posterioară a membrului inferior drept. Se va executa
aceleași mișcări pe cealaltă parte.
b) Din patrupedie, mingea Bobath este poziționată sub palmele aflate în
pronatie. Se efectuează flexia membrelor inferioare, articulația coxo-femurală se
apropie de picioare, simultan cu flexia la 180°a membrelor superioare. Se menține
poziția 10 secunde, apoi mâinile se vor deplasa spre dreapta, instalându-se astfel
întinderea mușchilor de pe partea stângă a spatelui. Se va menține poziția 10
secunde în timp ce pacientul respiră adânc. Se repetă mișcarea și pe partea stângă.

39
 III. REZULTATE

În elaborarea proiectului rezultatelor studiului, s-au efectuat teste de mobilitate în

coloana vertebrală și șold (vezi Tabelul 9), măsurători goniometrice de flexie, extensie, flexii
laterale (vezi Tabelul 10), comparații pentru bilanțul muscular inițial și cel final (vezi Tabel
11) și măsurători cu banda metrică pentru măsurarea circumferinței trunchiului și a șoldului
(vezi Tabelul nr. 12) și chestionar scris.

3.1. Bilanțul articular

S-au efectuat măsurători goniometrice inițiale și la finalul programului terapeutic.
Măsurătorile au fost executate prin teste de mobilitate, iar diferențele au fost ilustrate în
tabelul de mai jos:
Tabel 9 - Rezultatele testelor de mobilitate inițiale și finale.

Test Rezultatul inițial Rezultatul final

Ott 30/ 36 cm 30/ 39 cm

Schober 10/ 13 cm 10/ 15 cm

Indice-sol 10 cm 5 cm

Medius- condil lateral:

Membru inferior drept 3 cm 0 cm
Membru inferior stâng 6 cm 2 cm

Mobilitate specifică șoldului

-membrele inferioare abduse 30 cm 22 cm
-depărtare longitudinală 28 cm 24 cm

Somatoscopie - firul cu Pb -linia biacromială este -linia biacromială este

înclinată în partea stângă, paralelă cu solul
umărul drept fiind ridicat.

-unghiul inferior al scapulei -linia formată din unghiurile

drepte mai ridicat. inferioare ale scapulelor

40
 este paralelă cu solul.
-creasta iliacă stângă este
ridicată în comparație cu cea -linia crestelor iliace s-a
dreaptă echilibrat

Interpretarea valorilor din tabelul 9:

În tabelul 9 putem observa diferențele de mobilitate atât în coloana vertebrală, cât și
în articulația coxo-femurală. Testul Ott la prima evaluare avea rezultatul 30/ 36 de centimetri,
iar după programul de kinetoterapie a crescut cu 3 centimetri, având astfel 30/ 39 de
centimetri.
Rezultatul în cazul testului Schober s-a îmbunătățit cu 2 cm de la testarea inițială când
pacientul avea un deficit de mobilitate în coloana lombară și dorsală.
Rezultatul final al testului indice-sol, care evaluează flexibilitatea în trunchi, șold și
ischiogambieri, se apropie de normalitate, distanța dintre indicele pacientului și sol a scăzut
cu 5 centimetri.
Evaluarea pentru flexia laterală spre dreapta a trunchiului arată că mobilitatea în
coloană a crescut cu 3 centimetri, iar pe partea stângă cu 4 centimetri.
Distanța dintre pubis și sol când pacientul era cu membrele inferioare în abducție
maximă era 30 de centimetri, iar după programul kinetoterapeutic a scăzut la 22 de
centimetri. Aceleași repere au fost luate pentru măsurarea distanței când pacientul executa
flexia membrului inferior drept, respectiv extensia membrului inferior stâng, care inițial a fost
28 de centimetri, iar la evaluarea finală a ajuns la 24 de centimetri.

3.1.1. Măsurători goniometrice:

În tabelul următor s-au ilustrat gradele de mișcare în articulațiile coloanei cervicale,

coloanei dorso-lombare, articulația coxo-femurală, genunchiului și a umărului, înaintea
programului de kinetoterapie și modificările gradelor după program.

Tabelul 10 - Măsurători goniometrice inițiale și finale

Articulație Mișcare Amplitudinea în Amplitudinea în

mișcare inițială mișcare finală

41
Cap flexie 45° 45°
extensie 25° 32°
flexie laterală simetrică 45° simetrică 47°
rotație simetrică 60° simetrică 60°

Trunchi flexie 100° 100°

extensie 20° 30°
flexia laterală -
dreaptă 33° 35°
-stângă 24° 33°

Șold flexie sim, activ 110°, pasiv 120° sim, activ 118°, pasiv 126°

extensie MI drept 15° 17°

stâng 10° 14°

abducție simetrică 43° simetrică 45°

adducție simetrică 20° simetrică 25°

rotație internă MI -
drept 30° 30°

-stâng 26° 28°

rotație externă MI
-drept 42° 43°

-stâng 40° 42°

Genunchi flexie MI drept activ 135°, pasiv 150° activ 140°, pasiv 155°
stâng activ 132°, pasiv 146° activ 137°, pasiv 153°

extensie MI drept 135° 135°

135° 135°
stâng

Umăr flexie drept 180° 180°

stâng 180° 180°
extensie drept 40° 45°
stâng 45° 45°
abducție drept 180° 180°
stâng 180° 180°
adducție drept 180° 180°

42
 stâng 180° 180°
rotație externă drept 85° 85°
stâng 85° 85°
rot internă drept 90° 90°
stâng 90° 90°
abducție orizontală -
drept 130° 130°
-stâng 130° 130°
adducție orizontală
-drept 130° 130°
-stâng 130° 130°

Se vor interpreta doar valorile care s-au modificat pe parcursul celor 8 săptămâni de
tratament:
La nivelul coloanei cervicale mișcarea de extensie s-a îmbunătățit atât vizibil, cât și
prin măsurare, inițial pacientul și-a putut extinde capul 25 de grade, iar după programul
kinetoterapeutic extensia a ajuns la 32 de grade. Tot la nivelul acestor articulații flexia
laterala a crescut cu două grade.
La nivelul trunchiului, respectiv coloana dorso-lombară s-a observat modificări
majore în mișcarea de extensie, care a crescut cu 10 grade și în flexia laterală pe partea
stângă, care s-a remediat cu 9 grade. Mobilitatea în articulația șoldului s-a îmbunătățit în toate
mișcările: flexia activă a crescut cu 8 grade, cea pasivă cu 6 grade, extensia în membrul
inferior drept s-a modificat cu 2 grade, iar în cel stâng cu 4 grade, abducția și adducția s-au
dezvoltat simetric în ambele membre inferioare cu 2 grade, respectiv cu 5 grade,
amplitudinea mișcărilor de rotație a crescut cu câteva grade.
Flexia genunchilor s-a îmbunătățit cu 5 grade la fiecare membru inferior.
Un alt obiectiv atins este la articulația gleno-humerală, unde extensia membrului
superior drept a crescut cu 5 grade.
3.2. Bilanțul muscular
S-au măsurat forțele segmentelor corpului în prima ședință de kinetoterapie și după 2
luni de tratament.
Tabel 11 - Bilanțul muscular înainte și după programul de kinetoterapie

43
 Partea corpului mișcare forță inițială forță finală

cap flexie F5 F5
extensie F3 F5
flexie laterală dreaptă F5 F5
stângă F5 F5
rotație spre dreapta F5 F5
stânga F5 F5

trunchi flexie F5 F5
extensie F4 F5
flexie laterală
dreaptă F4 F5
stângă F4 F5

coapsă dreaptă flexie F4 F5

extensie F3 F5
adducție F3 F5
abducție F4 F5
coapsă stângă flexie F4 F5
extensie F3 F5
adducție F3 F5
abducție F4 F5

În explicarea tabelului 11 se vor arăta doar forțele care s-au modificat pe parcursul
ședințelor de kinetoterapie:
La nivelul coloanei cervicale, în mișcarea de extensie a capului, forța maximă pe care
pacientul a putut să o exercite a fost cea antigravitațională, F3, după programul terapeutic a
ajuns să învingă forța cu rezistență F5.
La nivelul coloanei dorso-lombare, s-a constatat că tot în mișcarea de extensie a
trunchiului, pacientul nu putea să învingă forța cu o ușoară rezistență F4 decât 5 secunde, iar
mișcarea nu era completă. După terminarea celor 8 săptămâni de tratament, pacientul a reușit
să învingă forța cu rezistență mai mult de 10 secunde. Analog în cazul flexiitor laterale ale
trunchiului, pacientul a ajuns să dobândească forța necesară pentru a învinge F5.
Modificările mari care s-au văzut în dezvoltarea pacientului au fost și la nivelul
coapselor, în mișcările de extensie și în adducție. Astfel, de la învingerea forței
antigravitaționale, subiectul a ajuns la învingerea forței cu rezistență mărită, F5.

3.3. Metoda chestionarului

44
 Chestionarul privind durerea a fost făcut și la sfârșitul tratamentului, în data de 8. 05.
2021, rezultatele fiind diferite.
1. Cum aţi aprecia durererea dvs. acum, în acest moment?
Răspuns: 0
2. Cât de puternică a fost cea mai puternică durere pe care aţi simţit-o în cursul ultimelor
4 săptămâni?
Răspuns: 2
3. Cât de puternică a fost durerea în medie în cursul ultimelor 4 săptămâni?
Răspuns: 1
4. Durerea dvs. iradiază în alte regiuni ale corpului?
Răspuns: nu
5. Ați suferit în ultimele 4 săptămâni atacuri dureroase fulgerătoare, ca nişte şocuri
electrice, la nivelul zonei dureroase?
Răspuns: nu
6. Durerea apare după mult timp petrecut la birou? Cât de accentuată este durerea?
Răspuns: aproape deloc, 1
7. Durerea apare când stați timp îndelungat în picioare? Cât de accentuată este durerea?
Răspuns: 1
8. Ați avut durere la activități zilnice, precum la duș, când vă îmbrăcați, când luați
masa, în ultimele 4 săptămâni? Care este intensitatea durerii?
Răspuns: nu.
9. Intensitatea durerilor nocturne:
Răspuns: 0
10. Intensitatea durerii în timpul unui efort fizic (alergat, transportul bagajelor grele, etc)
Răspuns: 1

Tabel 12 - Rezultatele evaluării durerii

Întrebare Răspuns inițial Răspuns final

1. Cum aţi aprecia durererea

dvs. acum, în acest moment? 3 0

2. Cât de puternică a fost cea

mai puternică durere pe care 5 2
aţi simţit-o în cursul
ultimelor 4 săptămâni?

3. Cât de puternică a fost

durerea în medie în cursul 3 1
ultimelor 4 săptămâni?

4. Durerea dvs. iradiază în nu nu

alte regiuni ale corpului?

5. Ați suferit în ultimele 4 da nu

45
 săptămâni atacuri dureroase
fulgerătoare, ca nişte şocuri
electrice, la nivelul zonei
dureroase?

6. Durerea apare după mult

timp petrecut la birou? Cât 4 1
de accentuată este durerea?

7. Durerea apare când stați

timp îndelungat în picioare? 3 1
Cât de accentuată este
durerea?

8. Ați avut durere la

activități zilnice, precum la
duș, când vă îmbrăcați, când 2 nu
luați masa, în ultimele 4
săptămâni? Care este
intensitatea durerii?

9. Intensitatea durerilor 0 0
nocturne

10. Intensitatea durerii în

timpul unui efort fizic 4 1
(alergat, transportul
bagajelor grele, etc)

Chestionarul are rolul de a observa cum s-a modificat percepția subiectului asupra
durerii. Întrebările au fost gândite pentru nevoile și pentru activitățile zilnice ale pacientului.
Astfel, gradul durerii a scăzut în ultimele 4 săptămâni cu 3 unități, de la 5 însemnând durere
foarte mare, la 2 durere puțină. Durerea avea gradul 4 când subiectul petrecea mult timp în
poziție de clinostatism, la birou, iar această durere s-a diminuat la 1, aproape deloc, la finalul
programului terapeutic. O altă schimbare vizibilă și simțită de subiect este diminuarea durerii
apărută după statul în poziție ortostatică timp îndelungat, care inițial era moderată, ajungând
la o durere foarte slabă. În activitatea subiectului în timpul unui efort fizic, durerea era
resimțită la gradul 4, iar după tratament este scăzută la 1, reprezentând foarte puțină.

IV. CONCLUZII

46
 Studiul de caz a avut ca scop crearea unui program terapeutic recuperator personalizat
pentru nevoile și activitățile zilnice ale pacientului diagnosticat cu scolioză dextroconvexă
dorso-lombară. Programul a funcționat după principiile exercițiului fizic: “de la simplu la
complex, de la cunoscut la necunoscut, de la ușor la greu” (Sandor, 2008).
Au fost efectuate exerciții de încălzire specifică înainte de fiecare sesiune de exerciții.
Obiectivele au fost atinse:
1. Durerea a fost ameliorată prin proceduri kinetoterapeutice și prin metode de terapie
manuală.
2. S-a echilibrat forța musculară a trunchiului, întrucât mușchii care erau scurtați și
contractați au fost relaxați și alungiți, iar mușchiii spatelui s-au tonifiat. Astfel,
postura subiectului s-a îmbunătățit.
3. S-a crescut considerabil amplitudinea în mișcare prin exerciții de mobilizare active și
prin exerciții dinamice. Astfel, rezultatele bilanțului articular final au ajuns în
parametrii normali.
4. Flexibilitatea țesuturilor moi s-a dezvoltat prin mobilitate pasivă și exerciții de
stretching efectuate la fiecare sfârșit de ședință.

Exercițiile s-au desfășurat în condiții de maximă siguranță, în mediu specific tipului

de program, la domiciliul pacientului, respectiv într-o sală specială pentru kinetoterapie.
În urma acestei cercetări propun următoarele:
1. Continuarea programului de kinetoterapie pentru creșterea globală a forței
musculare și pentru creșterea rezistenței la efort de minimum 2 ori pe
săptămână.
2. Începerea unui program de hidrokinetoterapie, când este posibilă această
opțiune.
3. Efectuarea de activități dinamice în aer liber.

REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ

47
ABSTRACT. The recovery by kinetotherapy of dextroconvex scoliosis.

Background: Scoliosis is the deviation in the normal vertical spine. Although there are
numerous studies available about treatment approaches for scoliosis, the numbers of studies
that talk about its etiology and pathology are limited.
Objectives: This study wanted to demonstrate that the use of kinetotherapy can help recovery
and improve function in the dorso-lumbar spine, eventually leading to a better posture that
the patient could adopt.
Methods: The study was conducted on a patient, a sedentary teenager, age 24 suffering
idiopathic dextroconvex scoliosis. The patient followed an 8 week treatment based on
kinetotherapy procedures. The patient underwent tests of joint mobility, muscle flexibility,
muscle strength and physical function, all before and after treatment. To evaluate pain levels
in the trunk, were used personalized questions on a scale of 0 to 5.
Results: In a total of 50 pages about history, Symptoms, classification, anatomy,
biomechanics, pathogenesis, and treatment of scoliosis were identified to be relevant. There
have been significant improvements in the range of motion in the spine and pelvic joint (10°
for spine extension and 8 cm in lower limbs abduction) and muscular force (F3 to F5 for the
cervical spine and F3 to F5 for the lower limbs in extension and adduction movements). The
patient also lost weight, a total of 4kg, which will be beneficial for the wellbeing of the
patient.
Conclusion: The study achieved the objectives and it can gladly be said that the use program
based on of conservative treatment in kinetotherapy exercises for at least 8 weeks can
increase the mobility and functionality in the spine, reduce weight and improve the quality of
life.
Keywords: kinetotherapy; conservative treatment; idiopathic scoliosis; mobility; muscular
strength;

BIBLIOGRAFIE

48
Coloana vertebrală. Abs.md. (2021). Retrieved 12 April 2021, from
http://www.abs.md/extensie/coloana_vertebrala.html.
Vertebrala, C. (2021). Coloana vertebrala | Anatomie si fiziologie. Anatomie.romedic.ro.
Retrieved 12 April 2021, from https://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala.

https://www.kotsuban-yumeiho-taiso.ro/notiuni-de-anatomie-si-biomecanica-ale-coloanei-
vertebrale/

Latalski, M., Danielewicz-Bromberek, A., Fatyga, M., Latalska, M., Kröber, M., & Zwolak,
P. (2017). Current insights into the aetiology of adolescent idiopathic scoliosis.
Archives of orthopaedic and trauma surgery, 137(10), 1327–1333.
https://doi.org/10.1007/s00402-017-2756-1
Urodiamed.ro. (2021). Retrieved 12 April 2021, from
http://www.urodiamed.ro/wp-content/uploads/2018/03/14-Chestionar-evaluare-
durere.pdf.

TESTE mobilitate. pdfslide.tips. (2021). Retrieved 12 April 2021, from

https://pdfslide.tips/documents/teste-mobilitate.html.
Lehnert-Schroth, C., mohr, C., Reevers, a. and Smith, d., 2007. Advances in scoliosis brace
treatment for adolescent idiopathic scoliosis. 4th ed. anthony a. stans, pp.478-480.
Lehnert-Schroth, C. (2007). Three-dimensional treatment for scoliosis (p. 23). Martindale
Press.
Netter images. (2005-2021). Netter images. The premier library of medical illustrations.
Retrieved from https://www.netterimages.com/
Pop, N. H. & Zamora, E. (2007). Creșterea volumului și forței musculare: elemente teoretice,
practice și metodice. Cluj-Napoca: Risoprint.
Sandor, I. (2008). Bazele generale ale teoriei educației fizice și sportului – Suport de cur.
Cluj-Napoca
Shakil, H., Iqbal, Z. A., & Al-Ghadir, A. H. (2014). Scoliosis: review of types of curves,
etiological theories and conservative treatment. Journal of back and musculoskeletal
rehabilitation, 27(2), 111–115. https://doi.org/10.3233/BMR-130438
Zamora E. & Ciocoi-Pop R. (2006). Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei în bolile
reumatice. Cluj-Napoca: Risoprint.

49