UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINA “VICTOR PAPILIAN”

SPECIALIZAREA ASISTENTA MEDICALA GENERALA

LUCRARE DE
LICENTA

Coordonator stiintific:
Absolvent:
Sef lucrari
Capatana Ghe.Ionelia Liana
DR. ROMAN FILIP CORINA
(Moraru)

SIBIU 2012
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINA “VICTOR PAPILIAN”
SPECIALIZAREA ASISTENTA MEDICALA GENERALA

ASPECTE NURSINGING
IN
DISCOPATIA LOMBARA

Coordonator stiintific:
Absolvent:
Sef lucrari
Capatana Ghe.Ionelia Liana
DR. ROMAN FILIP CORINA
(Moraru)

SIBIU 2012
 “Juramantul lui Florance Nightingale”

Ma leg cu trup si suflet, in fata lui Dumnezeu si fata de

aceasta adunare, ca-mi

voi petrece viata in cinste si ca voi practica profesia mea cu

loialitate.

Ma voi feri de tot ceea ce ester au si daunator si nu voi

intrebuinta si nu void a cu buna stiinta vre-un leac

vatamator.

Voi face tot ce sta in putinta mea spre a pastra si ridica

drapelul profesiei mele si voi tine in taina tot ceea ce mi se

va incredinta, precum si tot ce voi afla din treburile familial

in timpul profesiei mele.

Ma voi stradui sa-I ajut cu loialitate pe medici in

tratamentul prescris de ei si ma voi devota celor pe care ii

ingrijesc.
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………...pag.3
PARTEA I
CONSIDERATII TEORETICE………………………………………….......pag.5

CAPITOLUL I……………………………………………………….............pag.5
ANATOMIA FUNCTIONALA A COLOANEI VERTEBRALE...................pag.5

CAPITOLUL II-DISCOPATIA LOMBARA………………………….......pag.34

2.1Definitie…………………………………………………………………......pag.3
4
2.2Cauze……………………………………………………………………......pag.
34 2.3Simptome…………………………………………………………….
…......pag.35
2.4Tratament…………………………………………………………………....pag.
35 2.5Investigatii
paraclinice……………………………………………………....pag.36
2.6Tratamentul
recuperator……………………………………………..............pag.38 I.
Tratament fizical-kinetic…………………………………………………….. pag.38
1.Terapia
fizicala………………………………………………………..............pag.41
2.Hidrotermoterapia…………………………………………………….............pag.
43
3.Electroterapia……………………………………………………………........pag.
43
4.Laserul………………………………………………………………...............pag.
46 5.Aplicatii de factori
mecanici………………………………………….. ..........pag.46
6.Kinetoterapia…………………………………………………………............
pag.46
7.Tractiunea……………………………………………………………...
..........pag.47 8.Tratament
balnear……………………………………………………... ..........pag.47
II.Tratamentul
medicamentos………………………………………………......pag.48 III.Evolutie
si prognostic………………………………………………... ..........pag.50

CAPITOLUL III-MANAGEMENTUL DISCOPATIEI LOMBARE………..pag.51

3.1Recunoasterea precoce a
discopatiei……………………………………......pag.51 3.2Accesul la serviciul
de asistenta medicala……………………………….....pag.51 3.3Acordarea
primului ajutor infaza acuta…………………………………..... pag.52 3.4Rolul
indeplinit de asistenta medicala in procesul de ingrijire.......................pag.52
53.5Interventii nursing specifice pacientului cu discopatie lombara
ac..............pag.53
54 3.6Reabilitarea pacientilor cu discopatie
lombara...........................................pag.53

PARTEA II

CONTRIBUTII
PERSONALE........................................................................pag.54

CAPITOL IV-STUDIU DE CERCETARE………………………………....pag.54

4.1Motivatia studiului………………………………………………………….pag.54
4.2Obiectivul studiului…………………………………………………………pag.54

4.3Materiale si metode…………………………………………………………pag.54
4.4Proces de ingrijire…………………………………………………….......... pag.55
4.5Nevoile fundamentale si stabilirea diagnosticului nursing…………………pag.57

PARTEA SPECIALA-STATISTICA-
CONCLUZII………………….............pag.58

CAPITOLUL V-PREZENTARE CAZURI…………………………............pag.63

5.1 CAZUL I……………………………………………………………...........pag.63

5.2 CAZUL II…………………………………………………………………. pag.70
5.3 CAZULIII………………………………………………………..................pag.77
5.4 CAZULIV………………………………………………………………….pag.84

CAPITOLULVI- PLAN TERAPEUTICDE

RECUPERARE…………….......pag.92
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….......pag.95
 INTRODUCERE

Sindroamele dureroase lombare, deşi au o expresie clinică relativ monotonă

(dureri şi tulburări funcţionale), au o etiopatogenie foarte variată, frecvent
plurifactorială, generând o cazuistică foarte bogată (70-80% din populaţia adultă
prezintă cel puţin o dată în viaţă un episod dureros lombar). După statistici făcute la
noi în ţară doar 50 – 55% dintre acestea sunt raportate.
Frecvenţa foarte mare - şi în creştere - a afecţiunilor coloanei se explică prin
factorii de risc incriminaţi, tot mai actuali în societatea noastră: obezitatea, talia (mai
mare de 1,70 la femei şi 1,80 la bărbaţi) , tulburările de statică, conducerea
autovehiculelor, stresul şi nu în ultimul rând sportul (fotbal, rugby, hochei, golf,
bowling). Solicitările sporite, asociate sindromului hipokinetic – comun societăţii
actuale – afectează veriga musculară, cu rol funcţional şi protectiv în complexul
lombar. Asocierea traumatismelor şi a sindromului de dezadaptare a termoreglării
cresc susceptibilitatea segmentului lombar la decompensare funcţională.
Prognosticul vital este rar compromis, dar durerile au un caracter cvasi-cronic
(60% din pacienţii care au prezentat un prim atac de lombalgie, repetă episoadele
dureroase), cauză care înscrie sindromul dureros lombar între afecţiunile cu mare
incapacitate de muncă, cu repercursiuni socio-economice în toate ţările. Din acest
motiv, tratamentul lombalgiilor acute şi subacute trebuie instituit precoce pentru a
scădea riscul de evoluţie spre cronicizare.

3
 În algologia actuală mijloacele fizice se constituie într-un element terapeutic
esenţial asociindu-se sau succedând terapiei medicamentoase. Lucrarea de faţă îşi
propune să evidenţieze efectul terapiei cu curenţi de joasă frecvenţă şi importanţa
acestei metode în cadrul fizioterapiei antalgice complexe, particularizând pentru
afecţiunile coloanei lombare.
Pentru a se apăra de nocicepţie organismul posedă două mari sisteme: inhibitor şi
morfomimetic. Mecanismele inhibitorii cele mai importante sunt: controlul de poartă
şi sistemul inhibitor descendent. Descoperirea a numeroase sisteme şi trepte de
acţionare au iniţiat cercetări în direcţia realizării practice a unor metode de stimulare
a sistemelor antialgice proprii organismului. Prima metodă pusă în practică a fost
stimularea nervoasă transcutană – TENS, dar în prezent se practică numeroase
metode de electrostimulare analgezică din domeniul joasei frecvenţe: galvanizări,
ionizări cu novocaină 1- 2% şi histamină, care acţionează la nivelul receptorilor
cutanaţi ca şi curenţii diadinamici, precum şi prin blocarea transmiterii algice la
nivelul SNC: curenţi de joasă frecvenţă rectangulari, triunghiulari, cu modulări de
frecvenţă şi intensitate.
Beneficiul principal şi imediat al folosirii electroterapiei rezidă în obţinerea rapidă
a unor condiţii optime locale a structurilor anatomice care vor intra în programul de
kinetoterapie, fapt care scurtează mult durata de spitalizare a bolnavului şi creşte
remarcabil eficienţa terapeutică.

4
 PARTEA I
CONSIDERATII TEORETICE

CAPITOLUL I
ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A COLOANEI
VERTEBRALELOMBARE
Coloana vertebrală este segmentul cel mai important al aparatului locomotor,
formând scheletul axial al trunchiului. Coloana vertebrală este situată pe linia
mediană a trunchiului, în plan posterior şi se
articulează în sus cu extremitatea cefalică, înainte cu
coastele şi în jos pe ambele laturi cu oasele
coxale. I. Scheletul
coloanei vertebrale lombare
Segment complex, coloana vertebrală rezultă prin
suprapunerea a 33 – 34 de piese osoase, numite
vertebre. Vertebrele sunt unite între ele prin articulaţii
şi ligamente, datorită cărora coloana vertebrală realizează un întreg rezistent şi
flexibil, permiţând trunchiului mişcări variate de flexie, extensie, înclinări la(răsucire
în ax). În funcţie de regiunea topografică căreia ii aparţin,vertebrele se împart în:
-vertebre cervicale C1 – C7;
-vertebre toracale T1 – T12
-vertebre lombare L1 – L5;
-vertebre sacrale S1 – S5;
-vertebre coccigiene C1 –C4.5
Vertebrele primelor trei regiuni sunt oase mobile independente şi poartă numele de
vertebre adevărate.
5
Vertebrele regiunilor sacrală şi coccigiană se sudează la naştere, rezultând două
formaţiuni osoase: sacrul şi coccisul, piesele componente fiind numite vertebre false .
Caracterele generale ale vertebrelor adevărate
Vertebrele au o parte anterioară, denumită corp şi o parte posterioară, denumită
arc. Aceste două părţi închid între ele canalul vertebral .Corpul vertebrei este partea
cea mai voluminoasă şi are forma unui cilindru scurt, care prezintă două feţe
(superioară şi inferioară) alcătuite dintr-o lamă de ţesut osos fibros, numită placă
terminală şi o circumferinta.
Arcul vertebral are o formă neregulată. Posterior şi median prezintă o apofiză
spinoasă, lateral două apofize transverse, iar superior şi inferior câte două
apofize articulare. Între apofiza spinoasă şi apofizele articulare se găsesc lamele
vertebrale.
Porţiunile care leagă arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.
Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofuncţionale legate de
îndeplinirea celor două funcţii importante ale coloanei vertebrale
-funcţia de a suporta greutatea capului, trunchiului şi membrelor superioare ;
-funcţia de a asigura o mobilitate suficientă.
Suprafeţele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebră la alta, forma lor
fiind determinată de solicitările dinamice.
În regiunea cervicală şi în cea lombară, diametrul transversal al corpurilor vertebrale
este mai mare decât cel anteroposterior, ceea ce explică posibilităţile mai mari ale
acestor regiuni de a realiza mişcările de flexie şi extensie.
Caracterele regionale ale vertebrelor lombare
corpul vertebral atinge cele mai mari dimensiuni şi are diametrul transvers mai
mare decât cel antero- posterior. Cuningham a stabilit un indice lombar
dupăformula:

6
Văzut din profil, corpul vertebrelor lombare este mai înalt la partea lui anterioa
decât
la cea posterioarea
Valorile normale ale indicelui lombar la om variază între 97,46 şi 98,68 (spre
deosebire de celelalte animale vertebrate, unde indicele este superior lui 100).
Calculul acestuia se face pe radiografia de profil şi permite aprecierea obiectivă a
lordozei lombare.
1)Procesul spinos este bine dezvoltat, de formă dreptunghiulară, cu direcţie
orizontală.
Procesele articulare au o direcţie verticală şi sunt dispuse în plan sagital. Feţele
articulare ale proceselor articulare superioare privesc medial şi se prezintă ca
segmente de cilindru gol.
Feţele articulare ale proceselor articulare inferioare privesc lateral şi sunt sub forma
unor segmente de cilindru plin.
2)Procesele costiforme sunt rudimente de coastă, mari, turtite dinainte înapoi şi se pot
confunda cu procesele transverse. La nivel lombar, adevăratele procese transverse
sunt mici proeminenţe pe faţa posterioară şi la rădăcina proceselor costiforme şi se
numesc procese accesorii.
3)Gaura vertebrală este de formă triunghiulară, având diametru mare (în raport cu
gradul de mobilitate al coloanei).
În afara acestor caracteristici regionale, fiecare vertebră prezintă şi diferenţieri
morfofuncţionale individuale, rezultate din adaptarea specifică de-a lungul evoluţiei
filogenetice.
Vertebrele false – coloana vertebrală sacro – coccigiană
În continuarea vertebrelor lombare se află sacrul – os median nepereche, simetric,
rezultat prin sudarea celor cinci vertebre sacrate.
Are forma unei piramide cu baza în sus şi vârful în jos, articulându-se lateral cu
cele două oase coxale prin faţetele auriculare.
 7
Baza sacrului prezintă median o suprafaţă ovalară pentru articularea cu faţa
inferioară a corpului celei de-a 5-a vertebre lombare, iar lateral de aceasta, apofizele
articulare ale sacrului care se articulează cu apofizele articulare inferioare ale
vertebrei L5.
Sacrul are o direcţie oblică dinspre anterior spre posterior, formând cu vertebra
lombară L5 un unghi care proemină anterior numit promontoriul.
Vârful sacrului este constituit dintr-o suprafaţă articulară pentru coccis şi din
două mici coarne – coarnele sacrului.
Coccisul este situat în continuarea sacrului, fiind format din cele 4-5
vertebre coccigiene atrofiate. Este un os mic, rudimentar, nepereche, de
forma unei piramide triunghiulare cu baza in sus.
II. Articulaţiile coloanei vertebrale lombare
Articulaţiile coloanei vertebrale pot fi împărţite în articulaţii intrinseci (articulaţii
propriu-zise) şi articulaţii extrinseci (articulaţii ale coloanei cu oasele învecinate).
A.Articulaţiile vertebrelor adevărate
Vertebrele adevărate se articulează între ele prin
corpurile lor şi prin procesele articulare.
În acelaşi timp, ele se unesc la distanţă prin procesele
spinoase, lamele vertebrale şi procesele transverse.
A.1.Articulaţiile corpurilor vertebrale
Se încadrează în grupul de articulaţii numite simfize
(amfiartroze semimobile în care ţesutul de continuitate dintre oase este
fibrocartilaginos). Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele superioare şi
inferioare ale corpurilor vertebrale, fiind uşor excavate, între ele se delimitează un
spaţiu eliptic în care se găsesc discurile intervertebrale.
Mijloacele de unire sunt discurile intervertebrale şi ligamentele longitudinale anterior
şi posterior.
1.1Discurile intervertebrale au forma unor lentile biconvexe, care depăşesc
 8

spaţiul lenticular şi aderă la ligamentele longitudinale. Fiecărui disc i se descriu două

porţiuni: una periferică, inelul fibros şi una centrală, nucleul pulpos.
DISCUL INTERVERTEBRAL – ASPECT SUPERIOR ŞI LATERAL
a) Inelul fibros este format din lamele fibrocartilaginoase concentrice. În interiorul
acestora, fibrele conjunctive sunt orientate oblic faţă de vertebre şi se încrucişează
între ele. Ele se inseră profund pe zona compactă a rebordurilor vertebrale,
continuându-se cu fibrele colagene ale osului.
În partea centrală, lamele de fibre se pierd în nucleul pulpos, unde se sudează la
matricea intercelulară a acestuia. Sudura este atât de strânsă încât deosebirea dintre
inelul fibros şi nucleul pulpos se face cu
mare greutate.
Lamele de fibre ale inelului fibros
sunt unite între ele printr-o substanţă
numită ciment. Sunt mai numeroase la
partea anterioară a inelului fibros şi mai
puţin numeroasela partea lui
posterioară, unde şi orientarea devine
mai paralelă. De asemenea şi cimentul
interlamelar este în cantitate mai mică la partea posterioară a inelului fibros, ceea ce
favorizează hernierea nucleului pulpos spre canalul vertebral.Cuprinzând un inel
extern dur şi fibros şi un miez moale
inelul fibros

Nucleul gelatinos
 9
Înainte şi lateral, inelul fibros este acoperit de ligamentul longitudinal anterior,
iar posterior de ligamentul longitudinal posterior, care este mai subţire ca cel anterior.
Porţiunea anterioară a inelului fibros este puţin sensibilă, în timp ce porţiunea
posterioară şi ligamentul posterior sunt foarte bine inervate şi extrem de sensibile.
Inervaţia discală reprezintă suportul durerii în patologia discală, prin fibrele
subţiri cu terminaţii libere din lamele periferice ale inelului fibros. Lombalgia apare
prin distensia straturilor periferice, urmată de descompunerea ligamentului
longitudinal posterior şi a ţesutului conjunctiv perivertebral.
Originea inervaţiei discale este nervul sinuvertebral (Luschka), care ia naştere
din rădăcina posterioară, după ieşirea din gaura de conjugare, reintră în canalul spinal
prin acelaşi orificiu şi coboară prin ţesutul extradural distribuindu-se discului şi
ligamentului longitudinal posterior, situate cu două segmente mai jos. De aceea, în
compresiunile spinale se consideră că localizarea procesului patologic pe baza durerii
la presiune a apofizelor trebuie efectuată cu o corecţie de două vertebre mai jos.
Experienţele efectuate de Balante au demonstrat că rezistenţa la tracţiune a
inelului fibros se aseamănă cu aceea a tendoanelor şi că ea creşte de la centru spre
periferia inelului. Lamele externe care sunt supuse şi celor mai mari eforturi sunt şi
cele mai solide.

Văzute la microscop, în plan

vertical, fibrele inelului se încrucişează
oblic sub un anumit unghi. Când
discul este încărcat, unghiul se
micşorează, discul diminuă în înălţime
şi se latest.
10
DIRECŢIA FIBRELOR INELULUI FIBROS: a)
în descărcare;
b) în încărcare;
Nucleul pulpos este ovoid, de culoare albicioasă la tineri, gălbuie şi consistenţă
crescută la bătrâni. Biochimic este format din condrocite, colagen,proteoglicani (50%
din cantitatea uscată a nucleului pulpos) alcătuind un ţesut fibros foarte lax infiltrat cu
apă (75 – 90% din masa nucleului pulpos).
Datorită compoziţiei sale bogate în apă, nucleul pulpos este elastic, deplasându-se
în timpul mişcării în sens opus direcţiei pe care o ia coloana, cu rolul de a sigura un
contact cât mai
bun între
vertebre.
Com
parativ cu
regiunile superioare ale coloanei
vertebrale, la nivel lombar nucleul
pulpos este situat mai posterior (la unirea celor 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară a
inelului fibros).
POZIŢIA NUCLEULUI PULPOS FAŢĂ DE CORPII VERTEBRALI
Din punct de vedere fizic, nucleul pulpos se comportă ca un gel care pierde apa,dimi-
nuându-şi fluiditatea în raport direct cu presiunea care se exercită asupra lui. Forţa
care se dezvoltă în interiorul gelului când acesta pierde apa se numeşte forţă de
imbibiţie şi ea creşte proporţional cu cantitatea de apă pierdută până când va echilibra
presiunea exercitată asupra nucleului pulpos. Astfel, presiunea
permanentă în care se află face ca orice defect al inelului fibros care
îl înconjoară să permită hernierea lui. Limita superioară şi inferioară
a discului intervertebral este alcătuită din lamele cartilaginoase care
protejează nucleul pulpos de presiunile excessive.
11
Până la adolescenţă, discurile dispun de vase sangvine. Acestea regresează în jurul
vârstei de 20-25 de ani, pentru ca la adult nutriţia cartilajului să se facă prin
difuziune.
Rolul discurilor vertebrale este multiplu:
1) - menţinerea curburilor coloanei, prin rezistenţa lor;
2) - favorizarea revenirii în starea de echilibru la sfârşitul mişcării,
prin elasticitatea lor;
3) - transmiterea greutăţii corpului în toate direcţiile, la diferite
segmente ale coloanei;
4) - amortizarea şocurilor sau presiunilor la care este supus fiecare
segment în mod special, în cursul mişcărilor sau eforturilor.
1.Ligamentul vertebral longitudinal anterior este o panglică lungă alb-sidefie
fibroconjunctivă, care se întinde de la porţiunea bazilară a occipitalului până la
vertebra a-II-a sacrală, pe faţa anterioară a coloanei.
Ligamentul aderă intim la corpurile vertebrale şi mai slab la discuri. Între ligament,
marginea vertebrei şi disc se află un spaţiu ocupat de ţesut conjunctiv lax, plexuri
venoase şi terminaţii nervoase – aici pot apare „osteofite”,
semnul caracteristic al discartrozelor.
2. Ligamentul vertebral longitudinal posterior,
similar la aspect cu primul, este o formaţiune
fibroconjunctivă aplicată pe faţa posterioară a corpurilor
vertebrale, în interiorul canalului rahidian, înaintea
măduvei spinării şi a durei mater.
Acest ligament se întinde de la faţa endocraniană a
porţiunii bazilare a occipitalului până la baza coccigelui, este mai lat la nivelul
vertebrelor adevărate, iar în canalul sacrat se reduce la dimensiunile unui ligament
subţire – ligamentul sacrococcigian dorsal profund.

12
A.2. Articulaţiile proceselor articulare
Articulaţiile regiunii lombare sunt articulaţii de tip trahoid (permit numai mişcări
de rotaţie).
Suprafeţele articulare sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin.
Mijloace de unire: sunt reprezentate de o capsulă fibroasă care se inseră pe
periferia suprafeţelor articulare. Capsulele regiunii toraco – lombare sunt îngroşate
comparativ cu regiunea cervicală.
A.3. Unirea lamelor vertebrale
Se realizează prin intermediul ligamentelor galbene, numite astfel datorită culorii
lor. Sunt alcătuite din fibre elastice anastomozate între ele, au o formă
dreptunghiulară şi se întind de la procesul articular până la baza procesului spinos.
Rolul ligamentelor galbene este multiplu:
 prin elasticitatea lor, contribuie la readucerea coloanei în poziţia normală, după
ce a fost flectată;
 împiedică flexia bruscă sau exagerată a coloanei, protejând discurile
intervertebrale de leziuni;
 contribuie la menţinerea poziţiei verticale a coloanei vertebrale.
A.4. Unirea proceselor spinoase
Se realizează prin două feluri de ligamente:
1. ligamentele interspinoase sunt în număr egal cu spaţiile interspinoase;
se prezintă ca două lame sagitale aflate în spaţiul dintre două procese spinoase
vecine; sunt dezvoltate mai bine în regiunea lombară unde sunt lăţite, având aspect
patrulater.
2. ligamentul supraspinos, cordon fibros puternic, pe toată lungimea
coloanei vertebrale, uneşte vârful proceselor spinoase; atinge dezvoltarea maximă în
regiunea cervicală unde se numeşte ligamentul nucal.
A.5. Unirea proceselor transverse
Se realizează prin formaţiunile fibroase numite ligamentele intertransversale.
Ele au o dezvoltare maximă în regiunea lombară .
13
B. Articulaţiile vertebrelor false: coloana vertebrală sacrococcigiana
 B.1. Articulaţia lombosacrată
Uneşte sacrul cu vertebra a-5-a lombară. În componenţa acestei vertebre intră:
un disc intervertebral; partea inferioară a ligamentelor vertebrale longitudinale:
anterior şi posterior; o capsulă articulară pentru articulaţia proceselor interarticulare;
ligamentele galbene; ligamentele supraspinos şi interspinos.
B.2. Articulaţia sacrococcigiană
Este de tipul simfizelor. Ea permite mobilizarea pasivă înapoi a vârfului
coccisului în timpul naşterii. Odată cu înaintarea în vârstă această articulaţie se
sinostozează.
Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un ligament interosos şi mai multe
ligamente periferice.
III. Canalul vertebral
Canalul vertebral este rezultatul suprapunerii găurilor vertebrale, adăpostind în
interior măduva spinării. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea
neurocraniului, iar în jos se termină cu hiatul sacral.
Canalul vertebral urmăreşte toate inflexiunile coloanei
vertebrale.
Măduva spinării se adaptează la curburile fiziologice ale
coloanei vertebrale şi chiar şi la cele patologice. Diametrul
canalului vertebral variază: ele sunt mai mari în regiunea
cervicală şi lombară, în raport cu mobilitatea mai mare a
coloanei vertebrale în aceste regiuni.
A.Măduva spinării
Măduva spinării este segmentul sistemului nervos central conţinut în canalul
rahidian, pe care nu-l umple în întregime. Superior se continuă cu bulbul, la
nivelul articulaţiei atlanto-occipitale (C1), iar inferior se termină la nivelul L2 sub
formă de con – conul medular.
14
De aici se continuă până la coccis cu filum terminale, o aglomerare de celule gliale
care străbat dura – mater şi se fixează pe a-2-a vertebră coccigiană.
În ultima parte a canalului vertebral, trunchiurile nervilor spinali (lombari,
sacrali, coccigieni) în drumurile lor spre orificiile intervertebrale, au o direcţie oblică
în jos şi împreună cu filum terminale alcătuiesc aşa numita „coadă de cal”. Măduva
spinării nu ocupă nici toată grosimea canalului vertebral. Între peretele osos al
vertebrelor şi măduvă se află cele trei membrane ale sistemului meningeal: piamater,
arahnoida şi duramater. Între arahnoidă şi piamater există un spaţiu mai larg în care se
găseşte lichidul cefalorahidian, cu rol de protecţie mecanică şi trofic.
A.1. Aspectul exterior al măduvei spinării
La suprafaţa măduvei spinării se observă o serie de şanţuri: anterior şi median
se află fisura mediană; posterior şi median se află şanţul median dorsal, mai puţin
adânc decât fisura mediană şi continuat în măduvă cu septul posterior format din
celule gliale; lateral de fisura mediană se observă şanţurile anterolaterale prin care ies
rădăcinile anterioare ale nervilor spinali, iar lateral de şanţul dorsal se află şanţurile
dorsolaterale prin care intră rădăcinile posterioare ale nervilor spinali.
Traiectele nervoase spinale cuprind: rădăcinile posterioare cu ganglionii lor
spinali; rădăcinile anterioare; trunchiurile nervilor; începuturile ramurilor anterioare
şi posterioare.
Toate aceste formaţiuni nervoase sunt acoperite de învelişurile meningeale, lângă care
se află artera vertebrală.Atât traiectele nervoase cât şi artera vertebrală sunt
15

înconjurate de plexuri venoase periradiculare şi periarteriale. Ele comunică larg cu

sinusul venos epidural din canalul medular. Măduva lombară este irigată de artere
care provin din arterele sacrate laterale, iar sângele venos este colectat în venele
lombare şi sacrale prin venele spinale aferente formate din
trunchiurile colectoare. Vascularizaţia umflăturii lombare şi
cozii de cal, după:
A-Lazorthes;
B-Garcin
Limfa circulă în tecile perivasculare şi se drenează în
spaţiul subarahnoidian, deoarece măduva nu are vase limfatice.
A.2. Nervii rahidieni
Rădăcinile, anterioară şi posterioară ale nervilor rahidieni
se găsesc situate în spaţiul subarahnoidian spinal, având un traiect cu atât mai oblic
cu cât sunt mai jos plasate.
1.Rădăcina anterioară
Reprezintă rădăcina motorie a nervului spinal. Ea conţine axonii neuronilor
visceromotori din cornul lateral.
Neuronii somatomotori se disting în axoni cu fibre groase, de tip A, care
inervează fibrele musculare striate ale muşchilor scheletici cu care formează o
sinapsă neuroefectorie numită placa musculară (contracţie musculară) şi axoni cu
fibre mijlocii, de tip A, care ajung la fibrele intrafusale ale fusurilor
neuromusculare (tonus muscular).
Fibrele de tip A sunt fibre tipice mielinizate ale nervilor spinali, având viteză
mare de conducere (60 – 120m/s).
La neuronii somatomotori din cornul anterior al măduvei sosesc impulsuri de
la scoarţa cerebrală pe calea fasciculelor piramidale şi extrapiramidale corticale şi
16

subcorticale şi de la ganglionul spinal de pe rădăcina posterioară a nervului

spinal prin axonul neuronului somatosenzitiv care se pune în legătură cu neuronii
somatomotori din coarnele anterioare fie direct (reflex monosinaptic), fie prin
intermediul neuronilor de asociaţie (reflex polisinaptic).
În rădăcina anterioară a nervului spinal mai pătrund şi axonii neuronilor
visceromotori preganglionari (simpatici) din coarnele laterale ale măduvei (din zona
visceromotorie), cât şi neuronii preganglionari ai parasimpaticului sacrat.
Axonul mielinic al neuronului preganglionar simpatic pătrunde în rădăcina
anterioară a nervului spinal pe care apoi o părăseşte prin ramura comunicantă albă
ajungând la un ganglion vegetativ simpatic latero-vertebral.
La acest nivel face sinapsă cu un al doilea neuron al cărui axon, amielinic, constituie
fibra postganglionară. Aceasta, având un traiect de-a lungul unui vas, ajunge la
organul efector (muşchi neted sau glandă), fie reintră prin ramura comunicantă
cenuşie în nervul spinal distribuindu-se la muşchiul firului de păr, glandele sebacee şi
sudoripare sau la musculatura netedă a vaselor de sânge din piele.
Axonul preganglionar al neuronului parasimpaticului sacrat pătrunde în
rădăcina anterioară şi pe această cale ajunge la un ganglion previsceral sau
intramural. Toate fibrele vegetative postganglionare sunt subţiri, de tip C, amielinice
şi cu viteză de conducere de 0,5 – 2 m/s.
Rădăcina posterioară (dorsală)
Reprezintă rădăcina senzitivă, receptoare.Pe traiectul rădăcinii dorsale se află
ganglionul spinal, la nivelul căruia sunt localizaţi atât neuronii somatosenzitivi cât şi
viscerosenzitivi.
Neuronii somatosenzitivi au o dendrită lungă care ajunge la nivelul receptorilor
cutanaţi (exteroreceptori) sau la nivelul receptorilor profunzi ai aparatului locomotor
(proprioreceptori). Axonul acestor neuroni pătrunde, pe calea rădăcinii posterioare, în
măduvă, unde se poate comporta în patru moduri diferite: face sinapsă cu un
17

neuron somatomotor din cornul anterior formând un arc reflex monosinaptic; face
sinapsă cu unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie şi prin intermediul acestora cu
nucleul somatomotor din coarnele anterioare, realizând un reflex polisinaptic; face
sinapsă în cornul posterior cu un neuron al cărui axon formează fasciculele
spinocerebeloase (direct şi încrucişat) şi spinotalamice; pătrunde în substanţa
măduvei, în cordonul posterior, formând fascicolele spinobulbare Goll şi Burdach
care fac sinapsă cu deutoneuronul în bulb.

Neuronii viscerosenzitivi au o dendrită lungă care ajunge la interoreceptorii din

viscere şi vase. Axonul lor pătrunde în cornul lateral al măduvei (zona posterioară,
viscerosenzitivă) pe calea rădăcinii posterioare.
Axonii acestor neuroni sunt fibre de grosimi diferite, care se pot clasifica
astfel: mielinice groase, rapide, pentru sensibilitatea proprioceptivă inconştientă;
mielinice mijlocii, mai puţin rapide, pentru sensibilitatea proprioceptivă conştientă şi
tactilă; mielinice subţiri, cu conducere lentă, pentru sensibilitatea termică şi dureroasă
somatică; amielinice, pentru sensibilitatea dureroasă viscerală.
Fibrele A conduc impulsuri pentru sensibilitatea tactilă, presională şi vibratorie,
fibrele A pentru durere tolerabilă, relativ bine localizată, de tipul înţepăturii scurte, iar
fibrele C conduc impulsuri responsabile de apariţia durerii intense şi difuze.
18

Fibrele A subţiri şi sărace în mielină şi fibrele C amielinice sunt lent conducătoare,

în timp ce fibrele A, cu diametrul mare, sunt rapid conducătoare.
Cele două rădăcini ale nervului spinal, situate în spaţiul subarahnoidian, se unesc
înainte de a ieşi din găurile intervertebrale într-un trunchi comun (veziFig.4).
Trunchiul nervului spinal este mixt, alcătuit din fibre senzitive şi motorii, somatice şi
vegetative. Trunchiurile nervoase sunt dispuse simetric în părţile laterale ale măduvei
şi ies prin orificiile de conjugare ale vertebrelor, distribuindu-se metameric, astfel: 8
nervi cervicali, 12 nervi toracali, 5 nervi lombari, 5 nervi sacrali şi 1 nerv coccigian;
în total 31 de perechi de nervi spinali.
După un scurt traiect de la ieşirea sa din canalul vertebral, nervul spinal se desface în
ramurile sale: ventrală dorsală, meningeală şi comunicanta. Nervii spinali sunt legaţi
de lanţul ganglionar simpatic paravertebral prin ramura comunicantă albă care
conţine fibre preganglionare plecate din coloana vegetativă intramedulară şi ramuri
comunicante cenuşii cu fibre postganglionare cu origine în ganglionii vegetativi
laterovertebrali.
Ramura meningeală are un traiect recurent prin gaura intervertebrală şi conţine fibre
senzitive şi vasomotorii pentru meninge.
Ramurile posterioare primare sunt mai mici decât cele anterioare şi au în structura lor
fibre motorii şi senzitive.
Cu excepţia C1, C2, S4, S6 şi coccigian, se bifurcă mai departe în două ramuri
(medial şi lateral) care se distribuie muşchilor posteriori (nucali, truncali, lombari şi
ai şanţului sacrat) şi tegumentului regiunilor posterioare corespunzătoare acestor
muşchi.
Ramurile posterioare ale nervilor lombari sunt în număr de 5, se divid în ramuri
laterale şi mediale, inervând motor muşchii multifizi şi sacrospinalul, iar din
primele trei se detaşează nervi care asigură sensibilitatea tegumentului regiunii
fesiere.
19

Ramurile primare posterioare ale nervilor sacraţi sunt în număr de 5, primele

trei divizându-se în ramuri laterale şi mediale. Teritoriul muscular este reprezentat de
masa comună sacrolombară şi filete pentru marele fesier, iar teritoriul senzitiv este
dat de 2-3 ramuri fesiere inervând pielea din regiunea superioară a fesei şi de ramuri
din ultimii 2 nervi sacraţi care se distribuie pielii regiunii coccisului.
Ramul coccigian nu se divide ci se distribuie pielii regiunii coccisului şi atunci când
există, muşchiului sacrococcigian posterior.
Ramurile anterioare primare conţin ca şi cele posterioare, atât fibre motorii cât şi
fibre senzitive. Spre deosebire de cele posterioare, care se caracterizează prin
analogia distribuţiei, prin faptul că rămân independente şi merg solitare în traiectul
lor spre locurile de distribuţie, ramurile primare anterioare sunt mai groase şi cu
excepţia celor din regiunea toracică se anastomozează şi formează plexuri nervoase.
Se delimitează astfel 5 plexuri:
1)plexul cervical – format din ramurile anterioare ale primilor patru
nervi cervicali;
2)plexul brahial – format din ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi
cervicali şi primului toracal;
3)plexul lombar – format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi
lombari;
4)plexul sacrat – format din ramurile anterioare ale celui de-al 5-lea nerv
lombar şi a primilor 4 nervi sacraţi, (vezi Fig.5);
5)plexul coccigian – la constituţia căruia participă prin ramurile lor
anterioare, ultimii doi nervi sacraţi şi nervul coccigian.
Ramurile anterioare ale nervilor toracali (cu excepţia primului toracal), spre
deosebire de ramurile precedente, nu formează plexuri. Ele îşi păstrează distribuţia
metamerică şi merg izolat, ca nervi intercostali, la peretele toracic.

20
 A.3.1.Plexul lombar
Plexul lombar se formează prin
anastomoza ramurilor ventrale ale
nervilor L1, L2 şi L3 şi ramura
ascendentă a nervului L4 (nervul
„furcal”)precum şi o comunicantă din
ramura ventrală a nervului T12 (nervul
subcostal).
Rădăcinile de origine ale plexului lom-
bar sunt din ce în ce mai oblice spre
inferior şi în acelaşi timp cresc în volum.
Forma plexului lombar este triunghiulară cu vârful spre diafragmă şi baza inferioară
spre pelvis. Plexul lombar este situat în unghiul diedru format între corpurile
vertebrale (medial) şi procesele costiforme ale vertebrelor lombare (posterior) .
Anterior de plexul lombar se află muşchiul psoas. Abcesele acestuia sau
fracturi ale proceselor costiforme ale vertebrelor lombare generează dureri în
teritoriul ramurilor nervoase ale plexului.
Din marginea laterală se desprind cele 4 ramuri colaterale, iar din cea inferioară cele
2 ramuri terminale ale plexului, astfel:
-Ansa anastomotică din ramura anterioară a nervului T12 şi ramura anterioară a
nervului L1, formează nervul ilioinghinal şi nervul iliohipogastric. Aceştia au un
traiect comun paralel cu creasta iliacă şi inervează motor: muşchiul oblic intern, oblic
extern, transvers şi drept abdominal iar senzitiv o parte din pielea abdomenului;
>Din ramura anterioară a nervului L2 împreună cu o ansă anastomotică din L1
se formează nervul femurocutanat lateral şi nervul genitofemural. Nervul
femurocutanat lateral iese prin spaţiul dintre cele două spine iliace (antero-superioară
21
şi antero-inferioară) şi inervează senzitiv pielea din regiunea laterală a coapsei.
Nervul genitofemural are un traiect descendent şi se îndreaptă spre locul de bifurcare
a arterei iliace comune în iliaca externă şi iliaca internă, unde se împarte în două
ramuri: ramura genitală, care străbate canalul inghinal şi inervează organele genitale
externe şi o ramură senzitivă pentru pielea de pe faţa medială a coapsei.
>Din ramura anterioară a nervului L3, împreună cu un contingent important
din L4 şi unul accesor din L2 se formează nervul femural, ramură terminală şi cel mai
voluminos nerv al plexului lombar. Nervul femural iese din bazin pe sub arcada
inghinală şi ajunge pe faţa anterioară a coapsei unde dă ramuri musculare destinate
muşchilor iliopsoas, pectineu, adductor lung, cvadriceps şi croitor, precum şi ramuri
cutanate pentru tegumentul anterior şi medial al coapsei. Din nervul femural se
desprinde şi nervul safen senzitiv, care asigură inervaţia senzitivă pe faţa medială a
patelei, gambei şi halucelui.
>Din ramura anterioară a nervului L4, care primeşte şi filete nervoase din L2 şi
L3 se formează nervul obturator, ramura terminală medială a plexului lombar. El are
un traiect descendent şi la ieşirea din canalul obturator se împarte într-o ramură
anterioară şi una posterioară. Din ramura anterioară se desprinde o ramură cutanată
pentru cele 2/3 inferioare ale feţei mediale a coapsei şi pentru faţa medială a
genunchiului. Restul filetelor nervoase sunt motorii şi inervează: muşchiul adductor
lung (inervat şi de nervul femural) şi adductor mic, precum şi muşchii obturator
extern şi drept anterior (gracilis)
>Din ramura anterioară a nervului L5, care primeşte un filet şi de la L4, se
formează trunchiul lombosacrat, rădăcina superioară a plexului sacrat.
A.3.2. Plexul sacrat
Plexul sacrat este constituit prin fuziunea
trunchiului lombosacrat (L5 cu anastomoza
din L4) şi din ramurile ventrale ale primilor trei
22
nervi sacrali, la care se adaugă ramura superioară
desprinsă din ramura ventrală a nervului
S4.Ramura descendentă a nervului S4 se anastomozează cu S5, luând parte la
formarea plexului coccigian.Unii autori împart plexul în două părţi:
1)plexul sacrat propriu-zis, care cuprinde nervi care se distribuie
membrului inferior şi bazinului;
2)plexul ruşinos (S2, S3, S4), care dă nervi ce merg la organele genitale
externe şi viscerele pelvine.
Plexul sacrat are forma unui triunghi, cu baza corespunzând unei linii
verticale ce uneşte ultima gaură de conjugare a coloanei lombare cu a patra gaură de
conjugare sacrată. Vârful este plasat înaintea incizurii ischiatice.
Plexul sacrat furnizează ramuri colaterale, divizate în anterioare şi posterioare şi un
ram reprezentat de nervul mare sciatic (ischiatic):
Ramurile colaterale anterioare au următorul teritoriu de distribuţie:
-nervul pentru muşchii obturator intern şi gemen superior;
-nervul pentru muşchiul sfincter ani şi pielea din această zonă;
-nervul pentru muşchiul levator ani, nervul ruşinos intern – iese din bazin prin partea
inferioară a marii incizuri ischiatice, înconjoară spina sciatică şi pătrunde în fosa
ischiorectală, unde se divide într-un ram inferior, perineal şi altul superior, penian;
ramul perineal inervează motor muşchii transvers, ischiocavernos şi bulbocavernos,
iar cel senzitiv, tegumentul perineului anterior, scrotului şi mucoasă uretrală; ramul
penian inervează tegumentul penian sau tegumentul părţii antero-interne a buzelor
mari, corpul cavernos, mucoasa glandului sau a clitorisului; ramuri viscerale, care se
pierd în plexul hipogastric şi sunt destinate organelor conţinute în bazin;
Ramurile colaterale posterioare aparţin plexului sacrat propriu-zis şi au
următorul teritoriu de distribuţie:
Teritoriul motor este reprezentat de:
- nervul fesier superior inervează muşchii fesierul mic, fesierul mijlociu şi tensor
fascia lata;
23
-nervul fesier inferior inervează muşchiul fesier mare;
-ramuri musculare pentru muşchii piriform, obturator intern, cei doi gemeni şi
pătratul femural.
Teritoriul senzitiv este dat de nervul femurocutanat posterior al coapsei ce
asigură sensibilitatea tegumentului părţilor inferioară şi externă ale fesei, parţial al
perineului şi scrotului, părţii posterioare a coapsei şi părţii posterioare a gambei în
jumătatea ei superioară.
Leziunea nervului se traduce exclusiv prin tulburări senzitive.
Ramul terminal al plexului sacrat este reprezentat de nervul mare sciatic, care
este cel mai lung şi mai voluminos nerv din corpul uman. Îşi are originea în ramurile
anterioare L4, L5, S1, S2, S3.
Iese din bazin prin hiatul intrapiriform sub muşchiul marele fesier, coboară
spre coapsă, fiind situat deasupra tendonului obturatorului intern, celor doi gemeni şi
pătratului femural. Descinde pe faţa posterioară a coapsei fiind intersectat, în
porţiunea superioară, de lunga porţiune a bicepsului femural, iar apoi trece între
semimembranos, semitendinos – medial şi biceps femural – lateral.
În treimea mijlocie a coapsei se divide în cele două ramuri terminale – nervul tibial si
nervul fibular comun.
În treimea mijlocie a coapsei se divide în cele două ramuri terminale – nervul
tibial şi nervul fibular comun.
Teritoriul de distribuţie al nervului sciatic este exclusiv motor, reprezentat de:
semitendinos, lunga şi scurta porţiune a bicepsului femural, semimembranos şi
parţial, marele adductor.
Ramurile terminale ale nervului sunt:
a)Nervul sciatic popliteu extern (peronier, fibular) – are un traiect pe
lângă marginea medială a muşchiului biceps, înconjoară faţa laterală a gâtului fibulei,
fiind foarte superficial la acest nivel, pătrunde în loja anterolaterală a gambei, între
24
inserţiile muşchiului peronier lung şi se divide în două ramuri terminale, nervii
fibulari superficial şi profund. Înainte de bifurcare emite un ram cutanat, care se
anastomozează cu omologul său din nervul tibial şi
formează nervul sural.
Teritoriul senzitiv al nervului este reprezentat
de tegumentul regiunilor posterolaterală şi
anterolaterală ale gambei.De asemenea dă ramuri
articulare pentru articulaţia genunchiului.
Nervul fibular profund coboară pe faţa anterioară a
membranei interosoase, împreună cu artera
anterioară, între tibialul anterior şi extensorul lung al halucelui, divizându-se, la
gleznă, în două ramuri terminale, medială şi laterală.
Teritoriul motor este reprezentat de muşchii: tibial anterior, extensor comun al
degetelor, extensor propriu al halucelui, pedios, primul şi al doilea interosoşi dorsali.
Teritoriul senzitiv este foarte limitat, tegumentul feţei dorsale al primului
metatarsian şi primul spaţiu intermetatarsian.
Nervul fibular superficial trece între peronieri şi lungul extensor al degetelor,
străbate fascia profundă, devine superficial în treimea inferioară a gambei şi se divide
în două ramuri terminale, care asigură inervaţia senzitivă de pe faţa dorsală a
piciorului şi degetelor, cu excepţia feţelor laterală a halucelui şi medială a degetului
doi.
Teritoriul motor al nervului este reprezentat de muşchii peronieri. Teritoriul
senzitiv este limitat la tegumentul treimii laterale a părţii inferioare a gambei şi faţa
dorsală a piciorului, cu excepţia degetului V, inervat de safenul extern şi a primului
spaţiu interosos, inervat de tibialul anterior.
b)Nervul sciatic popliteu intern (tibial) continuă traiectul nervului mare
sciatic. Vine în raport cu toate elementele rombului popliteu. La acest nivel emite un
25
 ram cutanat, care se va uni cu ramul lateral al fibularului comun.Apoi trece pe
sub inelul solearului şi pătrunde între tricepsul sural şi muşchii profunzi ai gambei.Pe
parcurs dă ramuri pentru toţi muşchii flexori ai gambei; triceps sural (muşchii
gastrocnemieni medial şi lateral, solear) şi muşchiul popliteu.
Trece pe sub retinaculele flexorilor, înapoia maleolei tibiale şi se divide în
ramurile terminale: nervii plantari, medial şi lateral.
Teritoriul senzitiv este reprezentat de tegumentele părţii posterolaterale din treimea
inferioară a gambei, regiunii maleolare laterale, marginii laterale a plantei, feţei
dorsale a degetului V şi a celui de-al cincilea spaţiu interosos.
Nervul tibial posterior (plantar medial) merge de-a lungul muşchiului abductor
al halucelui şi inervează abductorul halucelui, scurtul flexor al halucelui, scurtul
flexor al degetelor şi cei trei lombricali mediali.
Emite, în continuare, trei nervi digitali comuni, iar aceştia, câte doi nervi
digitali proprii, care inervează regiunea laterală a degetelor.
Nervul plantar lateral urmează traiectul arterei plantare laterale şi dă un ram
superficial (motor şi senzitiv), pentru ultimele trei laturi de degete şi altul profund
(motor), ce pătrunde în profunzimea lojei mijlocii pentru a patrulea lombrical,
adductorul halucelui şi toţi muşchii interosoşi.
Deci teritoriul motor este destinat muşchilor tibial posterior, flexor propriu al
halucelui, flexor comun al degetelor, scurt abductor al halucelui, scurt flexor comun
al degetelor, accesorul lungului flexor comun, abductorul degetului mic, scurtul
flexor al degetului mic, interosoşii plantari, adductorul halucelui, interosoşii dorsali.
Teritoriul senzitiv este reprezentat de tegumentul feţei plantare a regiunii calcaneene,
tegumentul feţei plantare a piciorului şi degetelor.
b)Plexul ruşinos Este format din nervii S2,
S3 şi S4 fiind situat pe faţa anterioară a
muşchiului coccigian.
26
Emite ramuri motorii la muşchiul coccigian şi ridicător anal şi ramuri viscerale
pentru plexurile vegetative ale bazinului.
IV. Importanţa funcţională a coloanei
vertebrale lombare
Din punct de vedere funcţional, coloana vertebrală
îndeplineşte trei roluri majore: de protecţie a măduvei
spinării; rol static; rol biomecanic.
A.Rolul static al coloanei vertebrale lombare
În ortostatism, coloana vertebrală reprezintă un ax de rezistenţă solid, capabil
să susţină capul, trunchiul şi membrele superioare. De asemenea, prin intermediul
coloanei se transmite greutatea trunchiului pe pelvis şi membrele inferioare. O
dovadă a adaptării ei la acest rol este marea dezvoltare a vertebrelor lombare şi
prezenţa curburilor coloanei. Acestea au o valoare deosebită în statică, jucând două
roluri fundamentale:
 Atenuează şocurile verticale;
 Creşte rezistenţa şi elasticitatea coloanei.
Comparând două coloane, se constată că rezistenţa unei coloane cu curburi
este mai mare decât cea a unei coloane rectilinii după formula:
R = (nr. de curburi)2 + 1
În consecinţă, deoarece coloana umană are trei curburi, rezistenţa ei va fi de:
32 + 1 = 10 ori mai mare decât dacă ar fi rectilinie.
Menţinerea curburilor coloanei este posibilă datorită tonicităţii, elasticităţii
ligamentelor şi discurilor, precum şi îmbinării articulare a pieselor osoase.
Coloana lombară reprezintă sediul solicitărilor, atât în statica, cât şi în
dinamica corpului omenesc. În condiţii statice, la un individ de 80 kg, asupra
nucleului pulpos al discului intervertebral L5 – S1 se exercită următoarele forţe: în
decubit dorsal, 25 kg f; în decubit lateral, peste 70 kg f; în ortostatism, peste 100 kg f;
27
în poziţie şezândă, 142 kg f; în poziţie şezândă, aplecat înainte cu 20 şi cu 20 kg în
mâini, 280 kg f, aplecat înainte cu 20, 150kg f.
Relativă creştere şi scadere a presiunii intradiscale în raport cu diferite posturi
ale organismului. Presiunea
suportată de discul intervertebral
în funcţie de poziţie .
A.1. Echilibrul intrinsec
Echilibrul intrinsec al
coloanei vertebrale face ca linia
centrului de greutate a
organismului, urmărită în
proiecţie laterală, să treacă în
mod fiziologic prin următoarele repere:
 tragus (înaintea articulaţiei atlanto occipitale);
 partea anterioară a umărului, uşor posterior faţă de o linie care ar uni
cele două capete femurale;
 mijlocul feţei externe a marelui trohanter, anterior axului transversal al
articulaţiei genunchiului şi puţin posterior celui tibiotarsian.
În ortostatism, centrul de greutate al corpului se află la nivelul marginii
superioare a vertebrei S3.
Datorită curburilor coloanei, proiecţia centrilor de greutate ai diferitelor
segmente nu se găseşte pe linia proiecţiei centrului general al corpului. De
aceea, acţiunea gravităţii determină de la o vertebră la alta solicitări rotaţionale,
care tind să accentueze curburile şi care trebuie neutralizate. Forţele care se
opun solicitărilor rotaţionale sunt ligamentele. De exemplu, la coloana lombară
proiecţia centrului de greutate trece posterior coloanei, iar forţele care se opun
prăbuşirii sunt reprezentate de rezistenţa ligamentului vertebral comun
anterior.
Alte elemente care au rolul de a absorbi solicitările sunt discurile intervertebrale.
28
Ele nu stau în tensiune ca ligamentele, ci sub presiune.
Între aceste două categorii de elemente anatomice, ligamentele pe de o parte şi
discurile pe de altă parte, supuse unor forţe contrare, se stabileşte o anumită stare de
echilibru r
ela
la
te
ea
l
o i
denumită z
de

ec
in h
tr
r
ela
la
p
ea
d r
z
către Steindler
echilibru intrinsec. Relaţiile dintre cele două forţe se pot transcrie în următoarea
formulă:
A.2. Echilibru extrinsec
În afara echilibrului intrinsec, coloana vertebrală dispune de un mare număr de
grupe musculare, care prin tonicitatea lor îi asigură un echilibru extrinsec – corsetul
muscular.
AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE –
ETIOPATOGENIE ŞI ASPECTE CLINICE
Coloana vertebrală lombară poate fi sediul diverselor afecţiuni degenerative,
inflamatorii, neoplazice, metabolice sau traumatice, care se manifestă clinic prin
sindroame dureroase sau tulburări motorii.
Sindroamele dureroase lombare au două aspecte clinice:
- nevralgia, sindrom periferic iritativ, caracterizat prin dureri paroxistice în
teritoriul de distribuţie a neuronului senzitiv;
- neuropatia, sindrom periferic deficitar, caracterizat prin tulburări senzitive,
trofice, vegetative şi motorii, datorate întreruperii continuităţii anatomo – funcţionale
a neuronului motor periferic şi protoneuronului senzitiv.
Manifestările clinice ale celor două sindroame sunt deseori combinate,
neputându-se face o distincţie netă. Tulburările motorii sunt de tip pareze sau
paralizii, în raport cu intensitatea procesului lezional şi apar ca urmare a interesării
neuronului motor central sau a neuronului motor periferic. Durerile lombare se pot
prezenta sub forma a trei aspecte clinice principale:
29
Lombalgia (lumbago acut sau cronic) este sindromul dureros al regiunii
lombare.
Lombosciatica este sindromul dureros al regiunii lombare şi al teritoriului
nervului sciatic.
Lombocruralgia este sindromul dureros al regiunii lombare şi al
teritoriului nervului crural (femural).Comparativ cu lombocruralgia, lombosciatica
apare în 80% din cazuri. Epidemiologic, s-a constatat că durerile lombare apar la 55%
din populaţia adultă, începând de la vârste tinere până la 60 de ani, cu o incidenţă
anuală de 6%.Durerile lombare acute şi cronice sunt produse de procese patologice
ale coloanei vertebrale sau de boli ale organelor abdomenopelvine şi retroperitoneale,
concretizate într-un număr mare de afectiuni.
I. Cauze vertebrale de lombalgie şi/sau lomboradiculită (clasificare)
Leziuni degenerative ale coloanei lombare:
(a) degenerescenţa discală fără ruperea inelului fibros (discartroza);
(b) alterări degenerative ale discului intervertebral cu protruzia sau prolapsul
discului (hernia de disc); boala artrozică, care poate afecta discurile (spondiloza) sau
articulaţiile apofizelor şi ligamentelor (hiperostoză scheletică idiopatică diseminată);
Patologie cu simptomatologie asemănătoare herniei de disc, poate apare
în:
(a) stenoza de canal spinal (congenitală sau
dobândită);
(b) arahnoidia adezivă lombară;
(c) osteoartritele lombare.
Tulburări de statică ale coloanei vertebrale,
apărute în:
(a) anomalii congenitale: spina bifidă, asimetria feţelor articulare, anomalii ale
proceselor transverse, lombalizarea S1 sau sacralizarea S5,
hemivertebră, spondiloza şi spondilolisteza, liza istmică cu sau
fără spondilolistezis 30
(b) asimetria membrelor inferioare;
(c) scolioza;
(d) hiperlordoză;
(e) sindromul trofostatic.
Lombalgia post – traumatică produsă de: tasarea vertebrală, fisuri, fracturile
corpilor vertebrali, fracturile apofizelor transverse, fracturile pediculilor
vertebrali, fracturi pe os patologic.
Traumatismele regiunii lombare, chiar minime, pot determina lombalgia sau
lombosciatică, apărute imediat sau la distanţă de traumatism.

Afecţiunile metabolice ale coloanei vertebrale: osteoporoza, osteomalacia, sciatica

din diabetul zaharat, lombalgia produsă de sechelele osteodistrofiei de creştere
(boala
Scheuerman;
Teritoriul de inervatie senzitivă a rădăcinilor nervoase lombare. Durerea de tip sciatic
iradiază pe teritoriul rădăcinilor nervoase. (L5 si S1 cel mai frecvent)

31 Procese inflamatorii ale coloanei

vertebrale:
(a) neinfecţioase: spondilita anchilozantă, spondilita enteropatică, poliartrita
reumatoidă, poliartrita psoriazică, sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy;
(b) infecţioase. Tuberculoza discului şi corpului vertebral (Morbul lui Pott),
stafilocociile, febra tifoidă, bruceloza;
(c) factori intrarahidieni de natură inflamatorie interesând meningele,
arahnoidita spinală, epidurita.
Cauze metastatice şi alte afecţiuni vertebrale maligne: lombosacralgiile de
cauză tumorală intrarahidiană (neurinom, hemangiom, ependimom); tumori ale
sistemului meningeal (subdurale, epidurale); metastazele unui proces neoplazic
osteofil, provenind de la un cancer primitiv de : plămân, rinichi, suprarenală, tiroidă,
tub digestiv, sân, prostată; mielomul multiplu, limfoame (boala Hodgkin), boala
Kahler (osteoporoza difuză iniţial la care se asociază imagini lacunare).
II. Cauze extravertebrale de lombalgie şi/sau
lomboradiculită (clasificare).
Deseori, lombalgia poate fi o durere reflectată, având
punctul de plecare organele abdomenopelvine
retroperitoneale.
Lombalgiile de origine renală apar în: litiaza
reno-uretrală (unilateral), glomerulonefrite, pielonefrite
acute şi cronice (bilateral), rinichi polichistic, TBC renal, abces pararenal, contuzii
renale.
Lombalgiile de origine ginecologică apar în: disfuncţii ovariene, metrite,
metroanexite acute şi cronice, retroversie uterină, tumori uterine.
Lombalgii de origine vasculară apar în: anevrism sau scleroza aortei şi
ramurilor sale.
Lombalgii de origine digestivă apar în. Ulcer gastric şi duodenal, neoplasm
32

gastric, pancreatita acută şi cronică, apendicita retrocecală ascendentă, afecţiuni ale

colonului: colită, diverticulită, neoplasm de colon sau rect, constipaţie cronică.
Un procent mai mic al lombalgiilor au cauze neorganice:
 lombalgii secundareiradierii locale (radioterapie,
cobaltoterapie);
 lombalgii psihogene: nevroze, psihoze, isteria, personalitate
hipocondri
Din această patologie foarte
variată implicată în sindromul algo-
funcţional lombosacrat, tratamentul
fizicokinetic se adresează în special
lombalgiilor „benigne”, fiind cel mai
judicios
tratament în cazul etiopatogeniilor care nu sunt
contraindicate.
În această clasă intră următoarele categorii:
A 1.Alterarea degenerativă a discului intervertebral
1.Degenerescenţa discală fără ruperea inelului fibros
Alterări degenerative ale discurilor intervertebrale
devin mai frecvente paralel cu vârsta, fiind mai
accentuate la muncitorii care prestează munci fizice grele,
ca şi la obezi sau la bolnavi cu tulburări de statică.
Discartroza, neînsoţită de hernie a nucleului pulpos, este
întâlnită frecvent. Clinic ea se caracteri-
zează printr-o durere localizată în regiunea lombară joasă;
de obicei moderată, durerea poate deveni uneori foarte
intensă.
2. Degenerescenţa discală cu ruperea completă a inelului fibros se
realizează un prolaps discal: hernia de disc .
 33

CAPITOLUL II
DISCOPATIA LOMBARA
Discopatia lombara este o afectiune a coloanei vertebrale manifestata
prin modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din zona
lombara. 2.1Ce sunt discurile intervertabrale?
Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre suprapuse. Fiecare vertebra
are un orificiu in mijloc. Prin suprapunerea lor se formeaza canalul
intravertebral, unde este localizata maduva spinarii. Intre vertebre se situeaza
discurile intervertebrale, formatiuni cartilaginoase ce confera coloanei
vertebrale flexibilitate si care absorb socurile exercitate asupra coloanei
vertebrale cand mergem pe jos, sarim, alergam sau cand ridicam obiecte.
Fibrele nervoase ce alcatuiesc maduva spinarii se ramifica in zona
intervertebrala. Cand este afectata integritatea discului intervertebral,
vertebrele vor exercita presiune asupra ramificatiilor nervoase si se
instaleaza durerea. Daca in stadiul acesta nu se actioneaza prin nici un
tratament exista riscul ca invelisul exterior al discului sa se rupa, afectiune
transformandu-se in hernie de disc.
2.2Cauze Degenerarea
discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura vertebrala isi
pierde tonusul si nu mai sustine coloana vertebrala. In mod normal muschii
prezinta un tonus nimim si in stare de repaus. Datorita acestui tonus ne
putem misca in timp real sau este mentinuta pozitia corecta a unor organe. In
cazul musculaturii vertebrale aceasta sustine coloana vertebrala in pozitie
optima.Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense
fara sa fie pregatita musculatura inainte sau dupa perioade lungi de
sedentarism. Sedentarismul, postura vicioasa a corpului, o saltea
necorespunzatoare afecteaza de asemenea activitatea musculaturii si nivelul
tonusului muscular. Surplusul de greutate constituie o alta cauza a
discopatiilor, mai
34
ales datorita presiunii ce se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus

greutate reprezentand un efort suplimentar al organismului pentru mentinerea

unei pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor sale.Intrucat coloana
vertebrala nu mai este sustinuta adecvat, vertebrele se apropie tasand
discurile intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor de sange
incetineste activitatea metabolismului local, ceea ce va produce in timp
deshidratarea discurilor. Daca se mentine ritmul de scadere a tonusului
muscular cedeaza si ligamentele vertebrale, instalandu-se hernia de disc.
2.3Simptome
Durerile manifestate in discopatia lombara sunt situate in zona lombo-sacrala.
In marea majoritate a cazurilor durerea iradiaza pe unul dintre membrele
inferioare. Durerile vor determina bolnavul sa mearga
schiopatat.Presiunea exercitata asupra ramificatiilor
nevoase intrerupe traseul comenzilor transmise de creier
catre organele inervate. Datorita bruierii fluxului
informational, organele inervate vor suporta dereglari
functionale sau chiar modificari structurale.Cand
presiunea intervertebrala intrerupe circulatia sangvina,
terminatiile nervoase intra intr-un proces de necrozare. Distrugerea
ramificatiilor nervoase produce greutate in miscare, scaderea tonusului
muscular, scaderea capacitatii de control asupra membrelor, atrofie
musculara sau paralizia membrelor inferioare
2.4Tratament Din
aceste motive tratamentul discopatiei lombare implica in primul rand
redobandirea tonusului muscular pentru a permite vertebrelor sa revina la
pozitia initiala. Reactivarea metabolismului local se realizeaza prin refacerea
spatiului intervertebral. Toate aceste proceduri de tratament permit vaselor de
sange presate sa isi recapete permeabilitatea si sa isi reia functia de

35

vascularizare. O data restabilita circulatia sangvina se vor normaliza si

schimburile metabolice locale iar discurile
intervertebrale se vor rehidrata.
2.5 Investigatii paraclinice
Examenul radiologic – al coloanei vertebrale arată
absenţa încovoierilor normale ale coloanei, prezenţa
unei scolioze, modificări artrozice, pensarea spaţiilor
intervertebrale a nodului Schmarch, şi în regiunea
cervicală îngustarea spaţiilor intervertebrale în poziţiile
oblice. Singura pensare, îngustarea unui spaţiu
intervertebral nu este suficientă pentru a pune
diagnosticul de hernie discală. Totuşi o îngustarea a
spaţiilor intervertebrale a regiunei cervicale împreună
cu o coloană vertebrală dreaptă care a pierdut din curbaţia ei normală are o mai mare
valoare de diagnoză decât acelaşi aspect în regiunea lombară. Modificări hipertrofice
la nivelul spaţiului intervertebral nu sunt caracteristice pentru o hernie discală.
Semnele radiologice ale leziunii degenerative demonstreaza insa in mod
sigur ca simptomele clinice sunt datorate caracterelor anormale ale herniei.
Radiografia coloanei ne permite sa diferentiem
hernia discala de tumori medulare
Radiografia coloanei ne permite să diferenţiem
hernia discală de tumori medulare benigne care
erodează pedunculii, lamele sau corpurile vertebrale,
de spondilosistezie, de spondilita deformantă; toate aceste afecţiuni pot genera
sciatalgii care se pot confunda cu hernia de discală.
Examenul RMN- imagistica prin rezonanta magnetic este un test care se
foloseste de un camp

36

magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor

organe si tesuturi ale corpului omenesc
In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin
radigrafie, ultrasonografie sau tomografie computerizata. Rezonanta
magnetica nucleara (RMN) se poate folosi pentru
confirmarea diagnosticului, localizarea si
severitatea discopatiei lombarede , precum si
pentru a se determina daca exista o boala
asociata cum ar fi infectie sau tumora.Un RMN
produce imagini detaliate ale tesuturilor moi ale
coloanei vertebrale ca si muschi, nervi,
tendoane, ligamente si discuri
Examenul CT -se poate realiza pentru
confirmarea diagnosticului cat si pentru
determinarea localizarii si severitatii unei discopatii lombare.De asemenea se
foloseste si pentru determinarea altor probleme la nivelul coloanei vertebrale.
CT-ul dezvaluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei
vertebrale.
RMN-ul este preferat de obicei CT-ului pentru diagnosticarea herniilor de
disc situate in regiunea lombara. Examenul CT lombar este util in studiul
masuratorilor. In SCVL, valorile patologice sunt: diametrul sagital al canalului
lombar sub 15 mm, distanta interpediculara sub 25 mm, suprafata pe
sectiune sub 1,45 cm2, grosimea li-gamentului galben peste 4-5 mm,
inaltimea recesului la-teral sub 3 mm (indica interesarea foraminala, care
poate genera stenoza laterala,prin protuzie discala si artroza posterioara.
Dezavantajele examenului CT lombar: se efecteaza in decubit dorsal, nu
permite evaluarea dinamica a stenozei, de obicei examinarea se face pe 3-4
etaje, fiind dificil a face o evaluare in extenso a intregului canal lombar.

37

2.6 TRATAMENTUL RECUPERATOR COMPLEX ÎN PATOLOGIA

COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE
Durerea lombo-sacrată localizată sau asociată cu un sindrom radicular constituie
peste 50 din cazurile care se prezintă în serviciile de medicină fizică.
Pentru un tratament fizical-kinetic judicios trebuie să se excludă de la bun început
lombosacralgiile de cauze care contraindică acest gen de tratament. Acestea sunt:
 Lombosacralgiile de cauză tumorală vertebrală. Cel mai frecvent este
vorba de metastazele unui proces neoplazic osteofil (rinichi, bronhopulmon, sân,
prostată);
 Lombosacralgiile de cauză tumorală intrarahidiană (neurinom,
hemangiom, ependinom);
 Tumori vertebrale primitive benigne sau maligne;
 Neuropatiile maligne;
 Lombalgiile de origine pelvină (ginecologică, vasculară sau viscerală).
O altă categorie sunt sindroamele algice lombo-sacrate care pot beneficia de un
tratament fizical simptomatic:
 Lombalgiile de cauză endocrino-metabolică: osteoporoza,
osteoporomalacia, hiperparatiroidia, boala Paget, guta);
 Lombalgiile posttraumatice, tulburările de statică şi din distonii musculare;
 Lombalgiile secundare iradierii locale (radioterapie, cobaltoterapie);
 Lombalgiile psihogene
O altă categorie de lombosacralgii o reprezintă cele incluse în tabloul clinic al unor
suferinţe reumatismale inflamatorii cronice:
 Spondilita anchilozantă;
 Spondilartritele seronegative;
 Pelvispondilitele secundare (psoriazis, sindrom Reiter)
I.Tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios tratament al
lombosacralgiilor care nu sunt contraindicate şi nu se află într-un stadiu ce impune
38
tratamentul neuro-chirurgical. În această categorie intră discopatiile vertebrale şi
artroza interapofizară.
Terapia de stimulare, de reacţie sau de reglare cum este denumită terapia fizicală şi
balneară îşi găseşte astăzi o motivaţie ştiinţifică în domeniul fiziologiei fiind
denumită terapie de adaptare.
Răspunsurile adaptative complexe ale funcţiilor organismului la aplicarea
sistematică, succesivă, dozată a unor factori termici, chimici, mecanici şi kinetici pot
fi în prezent urmărite ştiinţific atât în ceea ce priveşte principiile de acţiune ale
tratamentului fizical şi balnear, cât şi sub raportul problematicii dinamicii temporale,
a structurilor temporare şi a problemei de dozare a factorilor terapeutici.
Metodele medicinii fizice şi cele ale balneoclimatologiei acţionează prin
intermediul proceselor de reglare neurovegetative, lor fiindu-le caracteristic faptul că
funcţionează printr-o alternantă fizică de procese diametral opuse şi ritmic repetate pe
o durată de aproximativ 20 de zile.
Evoluţia tratamentelor fizicale reprezintă un proces ritmic care determină
modificări periodice, progresive ale unor funcţii ale organismului. Principiile
care stau la baza tratamentului balneofizioterapic elaborate de Sezonov sunt:
1.Principiul selectivităţii procedeelor şi implicit de individualizare a tratamentului
balneofizioterapic în scopul unei eficienţe optime;
2.Principiul aplicării progresive – în timp, în durată, înintensitate.
3.Principiul specificităţii procedeelor prin axarea de la începutul tratamentului pe
două, trei sau patru proceduri cu eficienţă maximă.
4.Principiul menajării organismului, dar şi al antrenării, care trebuie să fie
progresivă, continuă, dar şi precaută.
5.Principiul tratamentului balneofizioterapic într-o perioadă de timp util.
6.Principiul neşablonării schemelor de tratament.
7.Principiul unui tratament complex al tuturor factorilor morbizi printr-un
39

consensualism polidirecţional faţă de toţi aceştia, fie prin mijloace

balneofizioterapice, fie prin tratament medicamentos specific.
8.Principiul activării în zig-zag a procedurilor: prin alternanţa procedurilor se
antrenează o stimulare a mijloacelor de reactivare ale organismului fără însă a-l
solicita în mod permanent.
9.Principiul unei programări orare judicioase pentru ca succesiunea factorilor să nu
obosească organismul.
10.Principiul aplicării corecte a procedurilor Tratamentul se
face pe verigi fiziopatologice având drept scop îndepărtarea durerii, contracturii,
inflamaţiei, dezechilibrelor musculare.
Obiectivele tratamentului vizează: a)-Asigurarea
analgeziei şi modularea reactivităţii individuale faţă de durere;
b)-Ameliorarea, corectarea procesului inflamator; c)-
Ameliorarea modificărilor de tonus, forţă, rezistenţă ale diferitelor grupe musculare;
d)-Echilibrarea balanţei muşchilor agonişti – antagonişti; e)-
Reechilibrarea neurovegetativă, metabolică, endocrină produsă de
afecţiunile care au determinat apariţia lombosciaticii secundare.
Pentru asigurarea unui răspuns corespunzător din partea ţesuturilor este necesar în
prealabil un program de pregătire a structurilor.
Aceasta se obţine utilizând combinat terapia medicamentoasă şi fizicală, dar în
principal factorii fizicali. Analgezia se poate obţine prin repaus postural, utilizarea
adecvată a mişcărilor, medicaţiei.
Foarte mulţi bolnavi cu lombosciatică secundară folosesc în exclusivitate
medicamentele antireumatice scontând pe o vindecare cu ajutorul farmacoterapiei
ignorând faptul că aceste afecţiuni sunt în esenţă mecanice şi metabolice, durerea şi
inflamaţia fiind determinate atât uzura ţesuturilor articulare, cât şi de afectarea
40

ţesuturilor moi periarticulare ca răspuns la dezaxarea articulară la posturile vicioase

ale segmentelor coloanei vertebrale sau la alte tulburări ale mecanicii articulare.
Participarea şi a musculaturii prin hipotrofii, hipotonii, contractura de suprasolicitare
sau reflexe antalgice, retractive conduce la degradări funcţionale şi la decompensarea
dinamică musculară.
De aici rezultă importanţa deosebită care revine metodelor fizicale, în primul rând
terapiei prin mişcare, fază aplicabilă numai după dispariţia durerii, în scurtatea acestei
perioade clinice intervenind electroterapia antalgică.
1. Terapia fizicală
Metodele fizicale utilizate în cadrul curelor complexe balneofizicale, terapeutice şi
de recuperare cuprind:
1.1Punerea în repaus a coloanei lombare.
Elementul central al tratamentului conservator este punerea în repaus a coloanei
lombare. Repausul ca terapeutică posturală, realizează prin el însuşi ruperea cercului
vicios, care întreţine suferinţele bolnavului, diminuarea contracturii musculare şi a
congestiei epidurale şi mai ales, reducerea sarcinilor statico-dinamice.
1.2Imobilizarea la pat – eficienţa acesteia depinde de îndeplinirea următoarelor
condiţii:
 Să fie absolută;
 Să aibă durată satisfăcătoare;
 Să se facă într-o poziţie adecvată.
Imobilizarea trebuie să fie absolută, deziderat greu acceptat de cea mai mare parte a
bolnavilor şi de aceea rareori respectată în întregime.
Durata imobilizării este variabilă de la autor la autor; majoritatea autorilor consideră
ca timp optim două, trei săptămâni.
În funcţie de rezultatele obţinute (ameliorări sau dureri staţionare) se pune problema
continuării tratamentului conservator sau se ridică problema intervenţiei chirurgicale.
41
Această perioadă este scurtată prin practicarea la începutul imobilizării a unei
rahianestezii. Efectul decontracturant şi decongestionant al acesteia compensează
multe zile de imobilizare si
După rahianestezie, pacientul este imobilizat absolut 3-4 zile, după care este
mobilizat progresiv. Întreaga cură durează 5-7 zile.
Bolnavul îşi poate relua activitatea după trei săptămâni, respectând însă un anumit
regim de eforturi fizice ca şi un program de gimnastică medicală.
Poziţia în care se face imobilizarea urmăreşte punerea în repaus a coloanei
vertebrale lombare prin reducerea până la anulare a lordozei. Dintre
poziţiile cele mai utilizate sunt:
 Extensia completă pe un plan tare;
 Hiperflexie a coloanei lombare – fie pe un pat obişnuit cu suporturi pentru
hiperflexie fie printr-un mulaj ghipsat (plaster-bed), dar este dificil;
În ceea ce priveşte hiperflexia prin sprijin există mai multe poziţii care pot fi
adoptate:
 În decubit dorsal cu o pernă sub umeri şi un rulou sub genunchi;
 În decubit dorsal cu gambele aşezate pe un suport de 50 cm înălţime;
 În decubit ventral cu genunchii flectaţi şi o pernă sub genunchi;
 În decubit ventral cu o pernă sub abdomen.
 Imobilizarea în corset ghipsat – utilizarea ei rămâne relativ restrânsă, doar
la bolnavii care din motive personale au absolută nevoie să-şi păstreze posibilitatea
de a se deplasa.
Corsetul ghipsat trebuie să fie bine strâns, confortabil, rigid; pentru a fi eficace
trebuie să se întindă de la pubis la 1/3 superioară a sternului şi posterior din regiunea
mijlocie a sacrului până sub scapulă.
Bolnavul poartă corsetul în general 4-6 luni şi trebuie să respecte anumite restricţii
fizice. După înlăturarea corsetului ghipsat, bolnavul trebuie să poarte un lombostat pe
o perioadă de încă cel puţin 6 luni, evitând în continuare orice efort fizic.
42
2.Hidrotermoterapia- care foloseşte căldură, se folosesc în afara procedeelor de
acutizare:
(a) Generală – sub forma băilor cu ape minerale la cadă sau la bazin la
temperaturi de:
- 36-37C (băi calde);
- 38-40C (băi hiperterme);
- mai rar 40-42C (băi intens hiperterme);
(b)Termoterapie locală
- împachetări cu parafină – se utilizează un amestec de parafină (7 părţi) şi
ulei mineral (o parte), al cărui punct de fuziune se situează la 50C. Această metodă
permite obţinerea unei vasodilataţii superficiale foarte intense. Se foloseşte în stadii
subacute şi cronice pentru efectul antalgic şi decontracturant.
- băi parţiale – se asociază adesea agitaţia mecanică a apei care adaugă
efectelor căldurii efectele mecanice ale hidromasajului. Se poate realiza acest
hidromasaj printr-un jet de apă, dirijat şi de intensităţi variabile (duş subacval).
3.Electroterapia – este o metodă de aplicare a curentului electric, energiei
cuantice, undelor electromagnetice în scop profilactic şi curativ.
Curentul electric reprezintă un stimul pentru celulele vii, interesând un număr mare
de receptori şi provocând reacţii analoage celor ale excitanţilor specifici.
 Se foloseşte curentul continuu şi curentul alternativ, precum şi trei game de
frecvenţă a electrozilor:
- frecvenţă joasă – de la 0 la 1000 Hz;
- frecvenţă medie – 1000 la 30000 Hz;
- frecvenţă înaltă – peste 300 kHz.
A. Curent galvanic.
Curentul galvanic (galvanizări, ionizări cu novocaină 2%, clorură de calciu 2%,
histamină, etc.) îşi explică acţiunea antalgică prin 2 mecanisme principale:

43
 hiperpolarizarea la nivelul electrodului pozitiv cu efect de scădere a
excitabili-
tăţii structurilor nervoase, interceptării receptorilor şi eventual a căilor de conducere a
sensibilităţii dureroase, iar sub polul negativ se realizează fenomenul de depolarizare
inducând blocajul catodic cu rezultat de reducere a excitabilităţii membranare şi
blocarea transmiterii influxului nervos;
 creşterea circulaţiei locale (tegumentare şi musculare) prin îndepărtarea
din zo-
nă de metaboliţi şi substanţe de tip histaminic, serotonine, peptide (substanţe P,
bradikinine), ioni de hidrogen care ei înşişi se constituie în stimuli clinic nociceptivi.
Trecerea curentului continuu provoacă o acţiune sedativă la toate nivelurilor coloanei
vertebrale.Sub electrod se formează o zonă de hipertermie care durează câteva ore.
-Efectul terapeutic al curentului galvanic este întărit de acţiune termohidrostatică a
apei şi aditivului.
-Ionogalvanizări – ionoforeza sau dielectroliza permite introducerea transcutanată a
unui medicament datorită deplasării ionilor sub acţiunea curentului galvanic (cationii
spre catod, anionii spre anod). Salicilaţii se comportă ca anioni, cationii fiind
histamină, Ca, Mg. Soluţiile utilizate în ionoforeză sunt foarte diluate.
 A.Curenţii de joasă frecvenţă-curenţii diadinamici (Bernard) au o puternică
acţiune analgezică şi vasomotoare, de asemenea diminuează contractura musculară,
neutralizând punctele dureroase Trigger. Indicaţia majoră a acestor curenţi este
episodul acut.
B.Curenţii de medie frecvenţă – au o acţiune trofică şi analgezică; curenţii
interferenţiali – doi curenţi de frecvenţă mijlocie, uşor decalaţi (4000 şi 3000 Hz) –
au proprietăţi analgezice şi vasodilatatoare.Efectul antalgic al curenţilor interferenţiali
de medie frecvenţă se realizează atât prin activarea fenomenului de poartă („gate
control”) cât şi prin acţiunea vasculotropă cu combaterea hipoxiei generatoare de
durere.
C. Curenţii de înaltă frecvenţă -influenţează încălzirea profundă a ţesutului,
44
producând vasodilataţie în zona de aplicare şi îndepărtând stimulii chimici
nociceptivi cu 2 consecinţe: efect antalgic sedativ şi relaxant al musculaturii striate.
Diatermia cu unde scurte şi ultrascurte traversează corpul creând un câmp electric
alternativ de înaltă frecvenţă, modificând la fiecare alternanţă sensul orientării
dipolilor organici; acţiunea analgezică şi sedativă se explică prin hipertermie.
D. Microundele – cu putere de penetraţie mai mare la nivelul ţesutului cu
conductibilitate proastă ca ţesutul subcutanat sau cel grăsos; absorbţia este maximă la
nivelul ţesutului cu proporţie mai mare de apă, respectiv musculatură, efectul lor fiind
decontracturant.
E. Ultrasunetele reprezintă tehnica electroterapiei prin care efectul caloric
este capabil să pătrundă cel mai profund.
Efectele neurale de inducere a analgeziei reflexe prin ultrasonoterapie se explică
prin 2 mecanisme:
- circuite reflexe paravertebrale, influenţând la distanţă procese patologice
în funcţie de distribuţia radiculară;
- efecte de simpaticoliză prin aplicarea de-a lungul nervilor periferici sau a
arterelor mari, influenţând nervii sau ganglionii şi producând efecte la distanţă.
 F.Fototerapia cu radiaţii infraroşii şi actinoterapia – ultravioletele în doze
eritem sau suberitem, pot fi folosite ca efect revulsiv local sau terapie reflexo-
cutanată.
G. Curenţii electromagnetici – magnetodiafluxul, au efect sedativ, antalgic,
local şi general, aplicat în regim ritmic, continuu cu bobinele cervicale, lombare şi
locale.
H. Electrostimularea constituie o metodă modernă de tratament, folosind
impulsuri exponenţiale pentru excitarea selectivă a fibrelor nervoase musculare; se
foloseşte în formele de radiculită sau paralizante ale lombosciaticii, folosind aparate
de tipul TUR RS 12, 21, Neuroton etc.

45
4. Laserul
Scopul principal al tratamentului cu laser este de a elimina durerea, prin imbibiţia
stimulilor dureroşi, prin îmbunătăţirea irigaţiei şi oxigenării regiunii, cu efect pe
troficitatea sa. În tratamentul durerii de origine discală trebuie folosite două
modalităţi de iradiere:
- iradierea sursei generatoare de durere (2-3 j/cm 2);
- iradierea ariei dureroase (0,5 j/cm2). Laserul
este eficient în lombalgia acută.
În caz de lombosciatică, când durerea iradiază la nivel fesier sau al membrelor
inferioare trebuie efectuate iradieri multiple pe traiectul întregului nerv sciatic.
5.Aplicaţii de factori mecanici
-masaj – acţiunea mecanică ajută la întoarcerea venoasă, drenează spaţiile limfatice.
Are acţiune pe circulaţia superficială capilară, efect decontracturant muscular şi efect
sedativ local, reduce sensibilitatea superficială şi creşte pragul durerii. Masajul
manual se aplică cu prudenţă în zona lombosacrată şi pe membrele inferioare, dar nu
în stadiul acut.
6.Kinetoterapia
 Kinetoterapia reprezintă tratamentul de recuperare, oferind metodologii variate.
Kinetoterapia care pune în flexie maximă rahisul lombar are ca urmare
destinderea maselor contractate ale extensorilor, decomprimarea discurilor, lărgirea
găurilor de conjugare.
În tratamentul lombalgiilor de origine discogenă, kinetoterapia utilizează atât tehnici
akinetice, cât şi kinetice, începând de la postură şi terminând cu exerciţiile de
contrarezistenţă, în funcţie de etapa de boală.
Obiectivele în perioada acută se limitează la scăderea contracturii musculo-lombare
şi a iritaţiei radiculare, pe lângă o relaxare generală cu reechilibrarea sistemului
neuro-vegetative.
Se recomandă posturile antalgice, în plus exerciţii de facilitare (pe diagonalele
46 Kabat şi hold-relax, cu
alte cuvinte contracţie-relaxare) crioterapia în tratamentul durerii acute.
În perioada subacută, obiectivele kinetoterapiei vizează:
 relaxarea musculaturii contracturale;
 tonifierea musculaturii abdominale;
 asuplizarea trunchiului inferior prin mobilizarea coloanei lombare;
 basculări de bazin;
 întinderea musculaturii paravertebrale, muşchilor ischio-gambieri şi
psoas-iliac.
7.Tracţiunea – elongaţia, manipularea
Mobilizarea coloanei vertebrale se poate realiza printr-un grup de modalităţi
terapeutice care utilizează o forţă pasivă pentru refacerea mobilităţii legăturilor şi
extensibilităţii ţesuturilor, realizându-se prin presiune redusă şi oscilaţii asupra
zonelor afectate.
Tracţiunea are ca scop întinderea musculaturii spinale.
Se poate aplica manual sau folosind mijloace mecanice sau gravitaţionale, continuu
sau intermitent.
 În elongaţii, greutăţile care se aplică, trebuie să fie minim 25% din greutatea
corpului, pentru a învinge inerţia şi rezistenţa grupelor musculare, până la 60% pentru
modificarea presiunii intradiscale.
8.Tratament balnear
Se indică în formele cronice de lombosciatică, ţinând cont de bolile asociate şi anu-
me:la persoane tinere se recomandă cură balneară cu ape cloruro-sodice:Mangalia,
Techirghiol, Eforie Nord, Eforie Sud sau staţiuni ca Amara, etc., sau pot beneficia de
cură cu ape sulfuroase (Băile Herculane, Pucioasa), staţiunile de pe Valea Oltului.
De la caz la caz în forme trenante, cu frecvente pusee în antecedente, se indică ape
acrato-terme (Felix, Geoagiu etc.). La persoanele cu lombosciatică în faza IV –
discopatie cu diartroză se recomandă ape iodurate (Govora, Bazna) şi/sau ape
47
sulfuroase (Călimăneşti, Olăneşti).
II.Tratamentul medicamentos
Medicaţia folosită este de tip analgetic, antiinflamator, sedativ.
Analgeticele
Sunt substanţe care produc diminuarea sau suprimarea senzaţiei dureroase, acţionând
prin deprimarea selectivă a unor formaţiuni centrale. În funcţie de proprietăţile
farmacodinamice se împart în două grupe mari:
 Analgetice morfinice, euforizante sau opiacee caracterizate prin acţiunea
mai intensă, obişnuinţa, dependenţa fizică şi psihică, sindromul de abstinenţă,
inhibiţia centrului respirator;
Exemple: Fortral, Mialgin, Sintalgon, Hidromorfon, Morfina.
 Analgetice antipiretice – cu acţiune mai puţin intensă, absenţa euforiei,
efecte antipiretice şi antiinflamatoare. Au acţiune deprimantă selectivă pe sistemul
nervos central şi acţiune periferică cu efect antiinflamator.
Exemple: Acid acetilsalicilic (3-4 g/zi), Aminofenazonă, Perclusone,
Paracetamol.
Antiinflamatoarele
 Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – ameliorează durerea şi
fenomenele congestive.
AINS acţionează inhibând enzima ciclooxigenază şi previn formarea de PGE şi PG
12 cu efecte antiinflamatorii periradiculare şi antalgice. Se pot administra câte două
medicamente combinate în posologii diferite, în funcţie de forma clinică de
manifestare: nevralgică, hiperalgică, nevritică etc.
Exemple: Indometacin (75-100 mg/zi), Fenilbutazonă (600-800
mg/zi),
Acid acetilsalicilic, Paduden, Clofedin, Diclofenac (100-150 mg/zi),
Piroxicam.
 Antiinflamatoare steroidiene – pot fi utile în formele hiperalgice de
sciatica
Exemple: Prednison (30-40 mg/zi, 10-14 zile), Prednisolon,
48
Dexametazonă, ACTH (Synachten). Terapia steroidă orală, se poate aplica în
formele grave sau cele hiperalgice, radiculonevritice, paretice care răspund la un
tratament conservator bine aplicat şi sunt la limita intervenţiei chirurgicale.
 Sedative – substanţe care produc diminuarea excitabilităţii sistemului
nervos central fără a influenţa alte funcţii nervoase importante.
Exemple: Fenobarbital, Bromura de calciu.
 Decontracturante – relaxante musculare prin blocarea polisinaptică, scad
contractura patologică a musculaturii striate inhibând
reflexele.
Exemple: Clorzoxazona (250 mg/3-4 ori
pe zi),
Mydo-calm (Talperison, 50 mg, de 3-4 ori pe zi).
 Miorelaxante
Exemple: Diazepam, Meprobamat, Napoton.
Xilina – folosită în infiltraţii paravertebrale în concentraţii de 0,5%, 1% pentru
anestezie de suprafaţă sau de profunzime.
Pentru lombosciaticele severe sau care nu
răspund în câteva zile la tratamentul standard, se
efectuează infiltraţii cu anestezice locale sau cu
Betametazon (Diprophos). Acestea pot fi
paravertebrale – la 3 cm distanţă de apofizele
spinoase, epidurale – în hiatusul sacrococcigiene
sau în prima gaură sacrată şi mai ales peridurale.
Infiltratiile cu steroizi si analgezic peridurale, articulare
posterioare,
foraminale Reprezintă tratamentul de primă intentie după esuarea tratamen-
tului conservator. Infiltratiile reprezintă injectarea unei substante anestezice locale si
a unui antiinflamator steroidian la nivelul unde terapeutul presupune că este cauza
durerii.
49
Infiltratia trebuie să fie precisă, cu regului de asepsie stricte, si de aceea se
efectuează la blocul operator cu control radiologic. În functie de patologie, infiltratia
se poate să se facă la nivelul articulatiilor posterioare, a punctului de iesire a rădăcinii
nervoase din coloana vertebrală (foramen), sau în jurul rădăcinilor nervoase
(peridurală).
III.Evoluţie şi prognostic
Lombosciatica comună prezintă o evoluţie favorabilă, vindecându-se în 2-3-4
săptămâni la unii bolnavi, iar la alţii poate dura câteva luni.
Se apreciază că 10% din lombosciatice sunt severe, rebele la tratament, conservator,
necesitând intervenţii chirurgicale, existând posibilitatea ca într-un procent de 5% să
apară sechele neuromotorii postchirurgicale.
După vindecarea crizei de lombosciatică aproximativ 1/3 din pacienţi acuză o
lombalgie cronică, determinând la unii schimbarea profesiei. În alte 25% din cazuri
cu lombosciatică, se produc recidive la intervale variabile de timp.
 Prognosticul este favorabil în cazurile care răspund la o terapie complexă, bine
instituită şi este rezervat în special „ad functione” şi „ad labore” în formele paretice
paralizante sau cu deficit neuromotor accentuat şi la bolnavii cu lombosciatică
reziduală postlaminectomie, cu sindrom radicular manifestat prin deficit motor şi
hipotrofie sau atrofie musculară accentuată (4,8%).

50

CAPITOLUL III.
MANAGEMENTUL DISCOPATIEI LOMBARE
Obiectivele majore ale managementului discopatiei lombare sunt:
-reducerea simptomatologiei,
-prevenirea complicatiilor,
-prevenirea recurentei
3.1Recunoasterea precoce a discopatiei lombare
In recunoasterea precoce a semnelor si simptomelor discopatiei lombare, un rol
important il are educatia populatiei.
Simptomatologia bolii fiind trenanta, pacientii apeleaza la medic cu intarziere, in
momentul acutizarii afectiunii.
Este foarte importanta adresarea spre serviciul medical, din momentul aparitiei
primelor simptome.
Discopatia lombara reprezinta o urgenta in momentul in care simptomele sunt acute.
Internarea este necesara in vederea instituirii tratamentului de urgenta si profilaxia
recurentei.
3.2 Accesul la serviciul de asistenta medicala
Dirijarea pacientului cu discopatie lombara catre un serviciu care sa corespunda
cerintelor de diagnostic si tratament , constitue un element de management prioritar
in acest sens s-au definit urmatoarele unitati clinice .
Cabinet medic de familie – poate asigura un nivel de ingrijire intermediar, in fazele
cronice ale afectiunii
Unitatea de neurologie -pote asigura tratamentul in fazele acute avand personal
specializat pentru astfel de afectiuni
Toti bolnavii trebuie sa beneficieze de o asistenta medicala de calitate, care implica
o monitorizare atenta si prevenirea evntualelor complicatii ale afectiunii.
Internarea pacientului intr-un serviciu adecvat contribuie la rezolvara in timp scurt
51
a fazei acute a bolii si reduce riscul complicatiilor.
In urgenta deciziile de tratament sunt influentate de statusul neurologic al pacientului
in contextul unei evaluari globale. Initial eforturile sunt orientate spre reducerea
tabloului algic.
Marea majoritate a pacientilor cu discopatie lombara in faza acuta necesita
internare in vederea supravecherii medicale continua si pentru initierea unui program
ulterior de recuperare.
3.3Acordarea primului ajutor in faza acuta
1.Personalul asistentei medicale de urgenta va culege munutios
anamnesticul (semne de debut)
2.Personalul asistentei medicale de urgenta va exclude patologiile cu
pericol vital concomitent se va face evaluarea:
-ABC(permeabilitatea cailor respiratorii, respiratie, circulatie)
- Functiile vitale (respiratie,FCC,TA,saturatie arteriala cu O2
-Scara Glasgow
 3.Personalul asistentei medicale de pe ambulanta va informa departamentul de
urgenta asupra tratamentului instituit.
4.Daca pacientul nu este specializat se recomanda investigarea prompta pentru
determinarea cauzelor afectiunii si pentru instituirea profilaxiei secundare.
5.Pacientul nu este specializat in cazul refuzului acestuia.
6.Toti pacientii cu discopatie lombara acuta vor fi transportati la departamentul
specializat pentru aceasta afectiune.
3.4Rolul indeplinit de asistenta medicala in procesul de ingrijire
Rolul esential al asistentei medicale (nursei) consta in a ajuta persoana bolnava sa-
si mentina sau recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor pe care acesta le-ar fi
indeplinit singur. Aceasta trebuie sa indeplineasca aceste
functii astfel incat bolnavul sa-si recastige independenta cat mai curand posibil.
Asistenta medicala indeplineste functii proprii prin care ofera un serviciu unic
52
societatii: acela de acordare a ingrijirilor de baza.
Initiativele luate de asistenta medicala in prucesul acordarii ingrijirilor de baza poarta
numele de interventii nursing si sunt menite a creste gradul de independenta a
persoanei. Interventiile
asistententei medicale ca membru al echipei de ingrijire este de un real folos atat
medicului, dar mai ales pacientului.
Dupa culegerea datelor de la pacient sau apartinatori (acolo unde este cazul ), le
analizeaza, le sintetizeaza, informeaza medicul si apoi in raport de rolul delegat si
propiu aplica manoperele de nursing cu impact asupra morbiditatii.
3.5 Interventii nursing specifice pacientului care prezinta discopatie
lombara acuta .
–va administra tratamentul indicat de medicul curant
- va monitoriza functiile vitale ale pacientului
- in cazul modificarii starii pacientului va fi anuntat medicul
- bolnavul si familia vor fi informati despre boala in termeni accesibile acestora
- asistentul medical va ajuta pacientul sa se imbrace in cazul in care acesta nu o poate
face singur.
- asistenta medicala va incuraja familia sa viziteze pacientul si sa comunice cu el
- familia va fi educata sa creeze un mediu ambiant placut pentu pacient la domiciliu
dupa externare.
3.6 Reabilitarea pacientilor cu discopatie lombara
Programul de reabilitare a bolnavilor cu discopatie lombara este constituit
din totalitatea procedurilor care ajuta la recuperarea fizica si psihica a pacientilor.
Reabilitarea trebuie instituita cat mai curand pentru a asigura desfasurarea unei vieti
normale .
Metodele de reabilitare au urmatoarele scopuri :
-dobandirea unui status functional care sa ofere independenta.
–acomodarea fizica si psihica cu schimbarile determinae de boala.
53

PARTEA II
CONTRIBUTII PERSONALE

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CERCETARE

4.1 MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Am ales aceasta tema deoarece discopatialombara este o boala neurologica cu
incidenta mare in randul populatiei.
Boala are un impact major asupra vietii sociale si profesionalea pacientului.
4.2 OBIECTIVUL STUDIULUI
 Obiectivul acestui studiu a fost stabilirea unui plan de ingrijire pentru
bolnavii care au fost internati prin serviciul de urgenta,pe baza informatiilor
culese din foile de observatie ale acestora.

4.3MATERIALE SI METODE

Studiul s-a efectuat prin intocmirea fisei specifice fiecarui pacient ,in care au
fost notate datele de la internare , examenul clinic ,testele de laborator , date
legate de tipul tumorilor operate , tratamentul si investigatiile efectuate in
clinica neurochirurgicala.

Toti pacientii au fost internati prin serviciul de urgenta ,in vederea continuarii
tratamentului medicamentos si recuperator.

54

4.4PROCES DE INGRIJIRE

Procesul de ingrijire reprezinta o metoda sistematica si organizata care

permite acordarea ingrijirilor individualizat, bazandu-se pe reactiile fiecarui
individ la o modificare a starii de sanatate.

Procesul de nursing este un instrument de diagnostic si management care

directioneaza practica nursing si care trebuie urmarit zilnic,in functie de
evolutia starii pacientului.

Procesul de îngrijire reprezintă un set de acţiuni prin care se îndeplinesc îngrijiri de

nursing de care pacientul are nevoie.
 Procesul nursing este un proces intelectual compus din diferite etape, logic
coordonate având ca scop obţinerea unei stări mai bune a pacientului. Acesta
permite acordarea de îngrijiri individualizate adaptate fiecărui pacient.

Aceste etape sunt:

Culegerea de date
Analiza şi sinteza datelor
Planificarea îngrijirilor
Implementarea îngrijirilor
Evaluare
1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneşte
toate informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea
bolnavului şi reprezintă primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru
obţinerea acceptului colaborării acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze bolnavului imaginea
unei persoane competente şi să contribuie la îngrijirea sa.
2.Analiza şi sinteza datelor presupune:examinarea datelor, clasificarea datelor
în independente şi dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea
55
problemelor de îngrijire şi a priorităţilor şi stabilirea cauzelor sau a surselor de
dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin acţiunile proprii
să acţioneze asupra acestei cauze.
3. Planificarea îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor,
mijloacelor ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei
strategii bine definite ţinând cont în mod deosebit de îngrijirile şi tratamentele
prescrise de medic.
4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării
intervenţiilor. Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă,
de satisfacerea nevoilor.
5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de
rezultatele obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă; în general un
obiectiv indică în ce ritm trebuie făcută evaluarea.
Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a prevenii complicaţiile ce pot
apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei.
Obiectivele urmărite:
normalizarea tonusului muscular
menţinerea mobilităţii articulare
asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului
stimularea metabolismului
favorizarea eliminării de urină şi fecale (pacientul poate să urineze şi să-şi evacueze
scaunul mai bine în afara patului decât în prezenţa altora sau în poziţia culcată pe
bazin.
stimularea circulaţiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor,
pneumoniilor,escarelor,contracturilor.
Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic, în funcţie de afecţiune sau
starea pacientului, mobilizarea se face progresiv crescând treptat gama de mişcări.
56
4.5NEVOILE FUNDAMENTALE SI STABILIREA DIAGNOSTICULUI
NURSING
Procesul de ingrijire are in centru situat individul, vazut ca un tot unitar,
prezentand 14 nevoi fundamentale pe care acesta trebuie sa fie capabil sa si
le indeplineasca .Asistenta medicala acorda ingrijiri in scopul de a ajuta
pacientul sa-si mentina sau sa-si recastige independenta , precum si de a
contribui la vindecare.
Conceptul V.Henderson se bazeaza pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale, care imbraca forme variate in functie de comportamentele bio-
psiho-culturare si spirituale ale individului.Cele 14 nevoi fundamentale
descrise (in cartea Basic principles of nursing care, Geneva 1960) sunt:
- Respiratiae normala
- Alimentare si ingrijire adecvata
- Eliminare
- Miscare si mentinerea unei bune posturi
- Somnul si odihna
- Alegerea imbracamintei corespunzatoare :imbracare, dezbracare
- Mentinerea temperaturii corporale in limite normale
- Pastrarea curateniei corpului si protectia tegumentelor
- Evitarea pericolelor
- Comunicarea si exprimarea emotiilor, nevoilor, temerilor si opiniilor
- Actiune in vederea auto realizarii
- Actiune conform convingerii religioase si sistemului de valori
- Recreerea
- Invatarea
Diagnosticul nursing permite punera in evidenta a problemelop de
dependenta si sursele de dificultate ce le-a generat.

57

PARTEA SPECIALA –STATISTICA -CONCLUZII

Modelul conceptual din studiul de fata a pornit de la premisa ca evaluarea
clinica cu ajutorul scalelor de investigare a durerii, disabilitaii, capacitaii
functionale, cu depistarea unor corelatii ale acestor domenii, si evaluarea
imagistica stau la baza unei terapii adecvate.
Tipuri de lombalgii
Repartizarea pe criteriu de sex a afectiunilor sciatice:

Aceasta repartitie este valabila la bolnavii cu vrste cuprinseintre 25-50ani.

58

Repartizarea pecriteriu de sex,dupa varsta de 50 de ani se modifica , femeile devenind

cele mai expuse afectiunilor sciatice
Epidemiologia -Lombalgia este un simptom foarte frecvent. Astfel între 66 si 75%
dintre pacienti sufera cel putin odata în viata
o durere de tip lombalgie.
Una din zece lombalgii evolueaza catre o decompensare psihologica si fizica.

59
Din totalul pacientilor veniti la control cu dureri lombare , se impart pe tipuri de
dureri regionala vertebrala:
Clasificare dupa mecanismul de producre a durerii lombare:

60

Evolutia naturala a bolii:

Separatia dupa criterii de varsta in valori ;
maxima -vârsta superioara 70 de ani ; minima-
inferioara - la 20 de ani

61
Durerea lombara afecteaza, în ordine ascendenta:
1. somnul - 35,7%
 2. activitatea de îngrijire personala -39,3%
3. viata sexuala - 43,9%
4. viata sociala - 46,4%
5. mersul si viata profesionala - 47,5%
6. ortostatism - 49,6%
7. pozitia sezând - 53,2 %
8. ridicarea de greutati - 62,1%
9. starea de bine fizic – 68,2%

Degenerarea discului interveretbral este caracterizata printr-o

deshidratare a nucleului pulpos si uzura inelului fibros ca rezultat a
unor multipli factori mecanici si biochimici. O serie de modificari degenerative pot fi
descrise ca si procese de destabilizare urmate de restabilizare.

62
 CAPITOLUL V
PREZENTARE CAZURI

CAZ CLINIC NR.I

Nume:M.A
Sex:feminin
Varsta:28ani
Ocupatia: studenta
Motivele internarii: -durere la nivelul coloanei vertebrale lombare cu
parestezii pe piciorul stg.
Diagnostic la internare:Discopatie lombara
Perioada internarii 11.04.2012-28.04.2012
CULEGEREA DATELOR IN FUNCTIE DE CELE 14 NEVOI
FUNDAMENTALE
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
-torace normal conformat
-murmur vezicular bilateral
-zgomote cardiace ritmice,AV=74b/min.
TA=120/70mm/Hg
2. Nevoia de a bea si a manca
-cavitate bucala libera
-abdomen suplu, nedureros la palpare
3. Nevoia de a elimina
-mictiuni fiziologice
4. Nevoia de a se misca
-Pacienta are tulburari de motilitate .
5. Nevoia de a dormi si a se odihni
-somn linistit
63

6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca

-pacienta se imbraca singur
7. Nevoia de a isi mentine temperatura in limite normale
-bolnava este afebrila
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoaselor
-pacienta isi poate face toaleta corporala fara ajutor
9. Nevoia de a evita pericolele
-capabila de a evita pericolele
- nu necesita supraveghere
10.Nevoia de a comunica
-bolnava comunica
11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a isi
practica religia
-religie -ortodoxa
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
-pacienta este preocurat de viitorul familial si profesional( bolnava este
preocupată de şcoală)
13.Nevoia de a se recrea
- bolnava citeste si asculta muzica
14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea
-bolnava are multe informaţii despre boala sa, pune întrebări şi
cooperează cu personalul medical.
ISTORIC:Pacienta se interneaza pentru-durere la nivelul coloanei vertebrale
lombare , cu parestezii ale membrului inferior stg ; mobilitate dezechilibrata;
anxietate;inapetenţă ;insomnie
ANAMNEZA
-antecedente heredocolaterale:neaga
64
-antecedente personale fiziologice si patologice: displazie luxantă de şold
drept la vârsta de 1an ;intervenţie cu aparat de distensie Hessing
-conditii de viata si munca: studenta
-comportament(fumat,alcool, cafea):nu
EXAMEN CLINIC:
-Stare generala : buna
-Tegumente si mucoase: de aspect normal
-Tesut adipos: normal reprezentat
- Sist. gg . limfatic: ganglioni superficiali nepalpabili, nedurerosi
-Sistem muscular: normoton, normotrof
-Sistem osteo-articular: integru morfofunctional
-Aparat respirator: torace normal conformat; murmur vezicular
prezent;fara semne de insuficienta respiratorie
-Aparat cardiovascular: cord in limite normale;zgomote cardiace ritmice
TA=120/70mmHg
-Aparat digestiv:abdomen suplu,nedureros la palpare; ficat,splina in
limite normale;tranzit intestinal pastrat
-Aparat uro-genital:rinichi nepalpabili,nedurerosi; mictiuni fiziologice

EXAMEN NEUROLOGIC :Lasengue+ la 300-400 stg ; Hipoestezie

membrul stg ;Reflex achilian usor diminuat;Contractura musculara
paravertebrala.
INVESTIGATII
-Ex.de laborator:Hb=13,4%,Ht=38%;glicemie=80mg/dl;uree=25mg/dl;
creatinina=1,1 mg/dl;VSH=10mm/h;colesterol=150mg/dl;
-Ex.paraclinice: -CT coloana lombara –Ingustarea spatiilor intervertebrale L4-
L5. Protuzia discala L4-L5 posterioara lombara cu conflict radicular L5
dreapta

65

TRATAMENT MEDICAMENTOS
11- 04 -2012<>16-o4 -2012
-Glucoză 5% 250ml /zi
-Solu-medrol 250ml /zi
-Diazepam 1f/zi(seara).
-Arnetin 2f/zi
-Tador 2f/zi
-Milgamma N1f /zi
17-04-2012<>21-04-2012
-Neo-endusix1fl/zi
-Tador 2f/zi
-MilgammaN1f/zi
-Arnetin 1f/zi
-Diazepam 1cp/ seara
22-04-2012<>28-04-2012
-Neo-endusix1cp/zi
-Famotidina 20mg 2cp/zi
-Tador2cp/zi
-Diazepam 1cp/seara
 66
PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTICE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUĂRI

NURSING NURSING NURSING NURSING
1.alterarea stării -pacienta sa aiba o - administrarea - durerile scad in
de bine datorita stare de bine fizic si medicatiei intensitate
discopatiei psihic recomandate de
manifestata prin -sa nu mai prezinte medic, respectand
durere dureri lombare doza,orarul

- reducerea stării de - nursa să fie calmă - reducerea

2. Anxietate anxietate; şi să ofere explicaţii manifestărilor
datorată - reinstalarea clare; anxietăţii, a
spitalizării calmului; - permite pacientei amplitudinii
să adopte poziţia acestora ;
preferata si comoda - după o săptămână
de intervenţii,
pacienta este
liniştita.
3 Alterarea -pacienta sa castige -ajutarea pacientei -se evalueaza
functiei de o autonomie a sa-si schimbe reluarea progresiva
mobilitate legata miscarii in functie pozitia la 2-4h a mobilitatii
de starea de de evolutia bolii -efectuarea de
blocaj lombar miscari pasive si
 active

67
- administrarea
4. Necesitatea - efectuarea corectă şi la timp a - se obţin informaţii
tratamentului tratamentului tratamentului asupra evoluţiei
antialgic si antialgic si medicamentos bolii;
antiinflamator antiinflamator - pacienta prezintă o
stare bună de
confort.
5.Potential de -asigurarea - asigurarea unui - pacienta este
deshidratare hidratarii aport corespunzator alimentata
pacientului si de lichide,parenteral corespunzator si nu
urmarirea bilantului sau oral cand este prezinta semne de
hidric posibil deshidratare

6. Deficit de - nutriţie adecvată - se vor asigura - pacienta prezintă o

nutriţie datorat bolii şi stării mese cu alimente stare de nutriţie
inapetenţei. generale a pacientei uşor digerabile, bună.
aport caloric,
vitaminic şi
hidroelectrolitic
corespunzător;

7. incapacitatea - ajuta pacienta in - se monteaza sonda - asigura confortul

de a-si asigura satisfacerea nevoilor urinara in caz de pacientei
eliminarile de eliminare incontinenta -tranzit
-se urmareste intestinal,urina de
tranzitul intestinal aspect normal
- ajuta pacienta sa
utilizeze plosca
8. Pierderea -mentinerea dem- -asigura intimitatea -previne si
demnitatii si a nitatii si autonomiei -implicarea minimalizeaza
autonomiei pacientei pacientei in luarea aparitia
deciziilor sentimentului de
inutilitate
 -creste stima de sine
68

CONCLUZII
In decursul spitalizarii pacienta a fost supravegheata.La indicatia
medicului sau efectuat examinari paraclinice si tratamentele indicate.
Pacienta a cooperat cu echipa de ingrijire.
Alimentatia pacientei s-a facut conform recomandarilor primite.
Diagnostic la externare:
-DISCOPATIE LOMBARA
Evolutie favorabila,motiv pentru care se decide externarea in data de
28.04.2012.
RECOMANDARI :
1)Tratament fizioterapic in sectia de profil
2) Control prin cabinetul de Neurologie
3) Cura balneara o data pe an
4)Evitarea eforturilor fizice mari
5)Dispensarizare prin medicul de fam
 69

CAZ CLINIC NR.II

Nume:R.S
Sex:masculin
Varsta:46ani
Ocupatia:pensionat medical
Motivele internarii: - Pacientul se internează pentru:
-dureri la nivelul articulaţiei coxobilaterale şi sacro-lombare bilaterală
-retitudinea coloanei vertebrale şi limitarea mişcărilor matinale
-tremor accentuat al membrelor drepte.
-Diagnostic la internare:
-boala Parkinson în evoluţie
-spondilită anchilozantă în observaţie
Perioada internarii 12.03.2012-28.03.2012
CULEGEREA DATELOR IN FUNCTIE DE CELE 14 NEVOI
FUNDAMENTALE
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
-torace normal conformat
-murmur vezicular bilateral
-zgomote cardiace ritmice,AV=80b/min.TA=130/80mm/Hg
2. Nevoia de a bea si a manca
-cavitate bucala libera
- alimentaţie inadecvata datorita tremorului
-abdomen suplu, nedureros la palpare
3. Nevoia de a elimina
-mictiuni fiziologic

70
4. Nevoia de a se misca
-Pacientul are tulburari de motilitate .
5. Nevoia de a dormi si a se odihni
-somn linistit
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
-pacientul se imbraca singur
7. Nevoia de a isi mentine temperatura in limite normale
-bolnavul este afebril
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
- pacientul isi poate face toaleta corporala fara ajutor
9. Nevoia de a evita pericolele
-capabil de a evita pericolele
- nu necesita supraveghere
10.Nevoia de a comunica
-bolnavul comunica
11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a isi
practica religia
-religie -ortodoxa
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
-pacientul este preocurat de viitorul familial
13.Nevoia de a se recrea
- bolnavul citeste si asculta muzica
14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea
- bolnavul este conştient de starea sa de sănătate,fiind cooperant cu
personalul medical, preocupându-se de starea de sănătate şi îngrijind-o.
ISTORIC
Bolnav cunoscut cu boala Parkinson în 1997 cu tratament cronic intermitent
(afirmativ) cu Nakom 2tb/zi Selegină 2tb/zi şi Viregyt
71
2tb/zi.Se internează pentu reevaluarea acestei boli precum şi a persistenţei durerilor la
nivelul mişcărilor matinale (în special) in sectia Neurologie din Dr.Tr-Severin
ANAMNEZA
-antecedente heredocolaterale:neaga
-antecedente personale fiziologice si patologice:
-TBC pulmonar 2002
-boala Parkinson 2008
-hernie inghinală operată
-conditii de viata si munca: pensionar
-comportament(fumat,alcool, cafea):nu
EXAMEN CLINIC:
-Stare generala : buna
-Tegumente si mucoase: de aspect normal
-Tesut adipos: normal reprezentat
- Sist. gg . limfatic: ganglioni superficiali nepalpabili, nedurerosi
-Sistem muscular: normoton, normotrof
-Sistem osteo-articular: integru morfofunctional
-Aparat respirator: torace normal conformat; murmur vezicular
prezent;fara semne de insuficienta respiratorie
-Aparat cardiovascular: cord in limite normale;zgomote cardiace ritmice
TA=130/80mmHg
-Aparat digestiv:abdomen suplu,nedureros la palpare; ficat,splina in
limite normale;tranzit intestinal pastrat
Aparat renal :
-micţiuni spontane
-semnul Giordano () bilateral
-Examen neurologic

72
-mişcări involuntare,tremor de repaus al membrelor dr sup > inf
-ROTachiliene abolite pe dreapta
-hipotonie polielastica Noica(+)pe dreapta
-mersul-posibil cu paşi mici
-hiperestezie, hiperpatie, parestezii
INVESTIGATII
- Ex. de laborator:-HLG: Hb 15,9 mg%,Ht 46%,leucocite 7700 mm³;
VSH 6 mm/h;uree24mg; creatinină 1,0mg%;glicemia 75mg/dl;TGO 80
UI ;TGP150 UI;colesterol 168mg% lipide 700mg%;trigliceride
74mg%;proteine totale 7,6mg%; sumar de urină: leucocite
frecvente,mucus frecvent
- Ex. paraclinice : Rx.grafie pulmonara
-Sechele TBC pulmonar,modificari fibroase
- Radiografie lombara fata si profil :–Leziuni degenerative
discale.Pensarea spatiilor intervertebrale lombo-sacrate.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
-Nakom 1cp/zi
- Selegina 2cp/zi
-Dexametazona 1f/dim.
-Piafen 2f/zi
-Tramal 1f/zi
 -Diclofenac 1f /seara
-Arnetine 1f
-Rupan 3cp./zi
-Hepaton 3cp./zi
-Pentoxifilin 3cp./zi
-Aspirină 1cp/zi
-Triferment 3cp./zi
-Diazepam 1f/seara 73

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUĂRI

E NURSING NURSING NURSING NURSING
1. Anxietate - reducerea stării de - nursa să fie calmă - reducerea mani-
datorată anxietate; şi să ofere explicaţii festărilor anxietă-
spitalizarii - reinstalarea calmului; clare; ţii, a amplitudinii
- permite pacientului acestora ;
să adopte poziţia - după o săptămâ-
preferata si comoda; nă de intervenţii,
pacientul este
liniştit.

2.alterarea stării -pacientul sa aiba o - administrarea - durerile scad in

de bine datorita stare de bine fizic si medicatiei intensitate ;
discopatiei psihic recomandate de
manifestata prin -sa nu mai prezinte medic, respectand
durere dureri lombare doza,orarul

3 Alterarea -pacientul sa castige o -ajutarea pacientului -se evalueaza

functiei de autonomie a miscarii sa-si schimbe reluarea progresiva
mobilitate legata in functie de evolutia pozitia la 2-4h a mobilitatii;
de starea de bolii; -efectuarea de
blocaj lombar si miscari pasive si
parkinsonului active;
4. Pierderea -mentinerea dem- -asigura intimitatea -previne si
demnitatii si a nitatii si autonomiei -implicarea minimalizeaza
autonomiei pacientului pacientului in luarea aparitia
deciziilor sentimentului de
inutilitate
-creste stima de
74 sine
5.Necesitatea - efectuarea - administrarea - se obţin
tratamentului tratamentului antialgic corectă şi la timp a informaţii asupra
antialgic si si antiinflamator tratamentului evoluţiei bolii;
antiinflamator medicamentos - pacientul prezintă
propriu o stare bună de
confort.

6.Potential de -asigurarea hidratarii - asigurarea unui - pacientul este

deshidratare pacientului si aport corespunzator alimentata
urmarirea bilantului de lichide,parenteral corespunzator si nu
hidric sau oral cand este prezinta semne de
posibil deshidratare

7. Deficit de - nutriţie adecvată bolii - se vor asigura - pacientul prezintă

nutriţie datorat şi stării generale a mese cu alimente o stare de nutriţie
inapetenţei. pacientului uşor digerabile, bună
aport caloric,
vitaminic şi
hidroelectrolitic
corespunzător;

8. incapacitatea - ajuta pacientul in - se monteaza sonda - asigura confortul

de a-si asigura satisfacerea nevoilor urinara in caz de pacientului
eliminarile de eliminare incontinenta -tranzit
-se urmareste intestinal,urina de
tranzitul intestinal aspect normal
- ajuta pacientul sa
utilizeze plosca
 75

CONCLUZII
In decursul spitalizarii pacientul a fost supravegheat.La indicatia medicului
sau efectuat examinari paraclinice si tratamentele indicate.
Pacientul a fost cooperant cu echipa de ingrijire.
Diagnostic la externare
-Discopatie lombara std II
-Boala Parkinson
Evolutie favorabila,motiv pentru care se decide externarea in data de
28.03.2012.
RECOMANDARI :
1)Tratament:antiparkinsonian cu: -Nakom 1cp/zi
- Selegina 2cp/zi
2) Control prin policlinica de Neurologie pentru dispensarizarea Parkinsonului
3)Evitarea frigului,umezelii,eforturilor fizice mari
4)Tratament fizioterapic in sectia de specialitate
4)Dispensarizare prin medical de familie
 76

CAZ CLINIC NR. III

Perioada internarii:2.04.2012– 12.04.2012

Nume:T.S
Sex:feminin
Varsta:63ani
Ocupatia: pensionara
Motivele internarii: - dureri şi impotenţă funcţională , şold drept , dureri
lombare, parestezii picior drept. ; HTA std II ;CIC
Diagnostic la internare:Lombosciatica dr ;Suspect fractura de col femuraldr.
CULEGEREA DATELOR IN FUNCTIE DE CELE 14 NEVOI
FUNDAMENTALE
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
-torace normal conformat
-murmur vezicular bilateral
-zgomote cardiace ritmice,AV=74b/min.TA=180/90mm/Hg
2. Nevoia de a bea si a manca
-cavitate bucala libera
-abdomen suplu, nedureros la palpare
3. Nevoia de a elimina
-mictiuni fiziologice
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
-Pacienta are tulburari de motilitate .
5. Nevoia de a dormi si a se odihni
-insomni din cauza durerilor
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
-pacienta se imbraca cu ajutor
77
7. Nevoia de a isi mentine temperatura in limite normale
-bolnava este afebrila
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
- pacienta nu isi poate face toaleta corporala fara ajutor.
9. Nevoia de a evita pericolele
-capabila de a evita pericolele
- nu necesita supraveghere
10.Nevoia de a comunica
-bolnava comunica cu persoanele din jur
11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a isi
practica religia
-religie -ortodoxa
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
-pacienta este preocurata de viitorul familial (bolnava este preocupata de
situatia sotului care este imobilizat la pat in urma unui AVC)
13.Nevoia de a se recrea
- bolnava asculta discutiile di salon
14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea
-bolnava pune întrebări referitoare la evolutia bolii şi cooperează cu
personalul medical.
- Istoricul Pacienta, pe data de 2.04.2012 a plecat la primaria din comuna
pentru a ridica ajutorul de alimente cuvenite sotului care e incadrat intr-
un grad de handicap si incercand sa ridice sacosile de la nivelul solului,
simte o durere vie si apare o contractura musculara care o obliga sa
ramana in pozitia procliva. Ajungand acasa si durerea persistand , cheama
serviciul de ambulanta ,care o aduce in serviciul de urgenta a Spitalului
Judetean din Dr. Tr-Severin unde a fost internata in sectia de Neurologie

78

ANAMNEZA
-antecedente heredocolaterale:neaga
-antecedente personale fiziologice si patologice: HTA std II ; CIC
-conditii de viata si munca: pensionara
-comportament(fumat,alcool, cafea):nu
EXAMEN CLINIC:
-Stare generala : astenie ,dureri lombare, parestezii picior dr.
-Tegumente si mucoase: de aspect normal
-Tesut adipos: normal reprezentat
- Sist. gg . limfatic: ganglioni superficiali nepalpabili, nedurerosi
-Sistem muscular: normoton, normotrof
-Sistem osteo-articular: durere la nivelul soldului dr.
-Aparat respirator: torace normal conformat; murmur vezicular
prezent;fara semne de insuficienta respiratorie
-Aparat cardiovascular: cord in limite normale;zgomote cardiace ritmice
TA=180/90mmHg
-Aparat digestiv:abdomen suplu,nedureros la palpare; ficat,splina in
limite normale;tranzit intestinal pastrat
-Aparat uro-genital:rinichi nepalpabili,nedurerosi; mictiuni fiziologice
EXAMEN NEUROLOGIC :Lasengue+ la 200-300 stg ; Hipoestezie
membrul dr. ;Reflex achilian diminuat;Contractura musculara
paravertebrala.
INVESTIGATII :
-Ex.de laborator:Hb=11,4%,Ht=33mg%;glicemie=110mg/dl;uree=14,5mg/dl;
creatinina=0,9 mg/dl;VSH=20mm/h;L=6.000/
mm³;colesterol=237mg/dl;TGO=45UI;TGP=35UI

79

-Ex.paraclinice:-Rx-grafie:- lombara fata si profil:Leziuni degenerative ,

demineralizare osoasa. Pensarea spatiilor intervertebrale ; L4-L5;L5-S1
-bazin(articulatia coxo-femurala dr)-nu se observa leziuni osoase.
- RMN:Corpi vertebrali aliniati la marginea posterioara fara modificari de
semnal.Discul vertebral L2-L3 este in hiposemnal degenerate hidric
TRATAMENT MEDICAMENTOS
1.Tador 2f/zi
2. Diclofenac2f/zi
3.Piafen 2f/zi
4.Famotidina20mg 2cp/zi
5.Zomen30mg 2cp/zi
6.Aspacardin 3cp/zi
7.Preductal35mg 2cp/zi
8.Isodinit20mg1/2cp/pranz
9.Aspirin cardio1cp/zi
10.Diazepam1f/ora22
11.Tramadol1
 80
PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTICE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUĂRI

NURSING NURSING NURSING NURSING
1. Alterarea -pacienta sa castige -ajutarea pacientei sa-si -se evalueaza reluarea
functiei de o autonomie a schimbe pozitia la 2-4h progresiva a mobilitatii
mobilitate legata miscarii in functie -efectuarea de miscari
de starea de blocaj de evolutia bolii pasive si active
lombar

2.alterarea stării de -pacienta sa aiba o - administrarea - durerile scad in

bine datorita stare de bine fizic si medicatiei recomandate intensitate
discopatiei psihic de medic, respectand
manifestata prin -sa nu mai prezinte doza,orarul
durere dureri lombare

3. . Necesitatea - efectuarea - administrarea corectă - se obţin informaţii

tratamentului tratamentului şi la timp a asupra evoluţiei bolii;
antialgic si antialgic si tratamentului - pacienta prezintă o
antiinflamator antiinflamator medicamentos pr stare bună de confort.

4. . Anxietate - reducerea stării de - nursa să fie calmă şi să - reducerea manifestări

datorată spitalizării anxietate; ofere explicaţii clare; -lor anxietăţii,amplitu-
- reinstalarea - permite pacientei să dinii acestora ;
 calmului; adopte poziţia preferata - după o săptămână de
si comoda intervenţii, pacienta este
liniştita.
81
5. Deficit de - nutriţie adecvată - se vor asigura mese cu - pacienta prezintă o
nutriţie datorat bolii şi stării alimente uşor digera- stare de nutriţie bună.
inapetenţei. generale a pacientei bile, aport caloric,
vitaminic şi hidro-
electrolitic
corespunzător;

6. incapacitatea de - ajuta pacienta in -se urmareste tranzitul - asigura confortul

a-si asigura satisfacerea nevoilor intestinal pacientei
eliminarile de eliminare - ajuta pacienta sa -tranzit intestinal,urina
utilizeze plosca de aspect normal
7 . Pierderea - mentinerea dem- - asigura intimitatea - previne si
demnitatii si a nitatii si autonomiei -implicarea pacientei in minimalizeaza aparitia
autonomiei pacientei luarea deciziilor sentimentului de
inutilitate
-creste stima de sine

8. Potential de -asigurarea - asigurarea unui aport - pacienta este

deshidratare hidratarii corespunzator de alimentata
pacientului si lichide,parenteral sau corespunzator si nu
urmarirea bilantului oral cand este posibil prezinta semne de
hidric deshidratare
 82

CONCLUZII
Pacienta a suportat bine spitalizarea, nu au fost incidente, a cooperat cu
echipa de îngrijire; evoluţia bolii pe perioda spitalizării este
satisfăcătoare, simptomatologia prezentă la internare s-a ameliorat.
Diagnostic la externare
-DISCOPATIE LOMBARA
-HTA std II; CIC.
Evolutie favorabila,motiv pentru care se decide externarea in data de
12.04.2012.
RECOMANDARI :
1) Control prin cabinetul de Neurologie
2)Control prin cabinetul de Cardiologie
3) Cura balneara o data pe an
4)Evitarea eforturilor fizice mari
5)Continuarea tratamentului cu:
Xefo2cp/zi;Tador2cp/zi;Neuromultivit1cp/zi;Famotidina20mg 2cp/zi-
timp de10 zile plus tratamentul pentru TA siCIC.
6)Dispensarizare prin medicul de familie
 83
CAZ CLINIC NR.IV

Nume:G.M
Sex:masculin
Varsta:36ani
Ocupatia:Sofer Motivele
internarii: - Pacientul se internează pentru -dureri lombare
cu iradiere pe membrul inferior drept
-contractura musculara paravertebrala lombara
-impotenta functionala ;mers schiopat
-Diagnostic la internare:
- Lombosciatica hiperalgica cu
-Obezitate Gr II(98Kg)
-Perioada internarii 26.02.2012-08.03.2012
CULEGEREA DATELOR IN FUNCTIE DE CELE 14 NEVOI
FUNDAMENTALE
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
-torace normal conformat
-murmur vezicular bilateral
-zgomote cardiace ritmice,AV=80b/min.TA=140/85mm/Hg
2. Nevoia de a bea si a manca
-cavitate bucala libera
-refuzul de a se alimenta si hidrata
3. Nevoia de a elimina
-mictiuni fiziologice
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
-dificultate in a se misca
 84

5. Nevoia de a dormi si a se odihni

-dificultate in a se odihni
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
-pacientul se imbraca c ajutor
7. Nevoia de a isi mentine temperatura in limite normale
-bolnavul este afebril
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
- pacientul isi poate face toaleta corporala cu ajutor
9. Nevoia de a evita pericolele
-capabil de a evita pericolele
- nu necesita supraveghere
10.Nevoia de a comunica
-bolnavul comunica
11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a isi
practica religia
-religie -ortodoxa
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
-pacientul este preocurat de viitorul profesional
13.Nevoia de a se recrea
- bolnavul citeste si asculta radioul
14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea
- bolnavul este conştient de starea sa de sănătate,fiind cooperant cu
personalul medical, preocupându-se de starea de sănătate .
ISTORIC: Bolnavul afirma ca in urma cu 1an a avut un blocaj lombar pe care
la tratat prin medicul de familie, apoi a urmat tratament balnear la
B.Herculane. In prezent simptomatologia apare brusc, dupa un efort
mare(ridicare de greutate)fiind insotita de limitarea mobilitatii coloanei
 85

lombare si a mersului(durere intensa) motiv pentru care este internat in sectia

Neurologie din Dr.Tr-Severin.
ANAMNEZA
-antecedente heredocolaterale:neaga
-antecedente personale fiziologice si patologice:
-Lombosciatica in2011
-apendicectomie 2006
-conditii de viata si munca: sofer (pe masina de mare tonaj)
-comportament(fumat,alcool, cafea):fumeaza si bea cafea
EXAMEN CLINIC:
-Stare generala : influentata
-Tegumente si mucoase: de aspect normal
-Tesut adipos: oezitate grII
- Sist. gg . limfatic: ganglioni superficiali nepalpabili, nedurerosi
-Sistem muscular: normoton, normotrof
-Sistem osteo-articular: integru morfofunctional
-Aparat respirator: torace normal conformat; murmur vezicular prezent;fara
semne de insuficienta respiratorie
-Aparat cardiovascular: cord in limite normale;zgomote cardiace ritmice
TA=140/85mmHg
-Aparat digestiv:abdomen suplu,nedureros la palpare; ficat,splina in limite
normale;tranzit intestinal pastrat
Aparat renal :
-micţiuni spontane
-semnul Giordano () bilateral
-Examen neurologic
-contractura muscular paravertebrala;parestezii membrul inf dr.
 86

- Lasengue(+) la 250-300 stg ; Hipoestezie

membrul dr. ;Reflex achilian diminuat;
INVESTIGATII
Ex. de laborator:-HLG: Hb 14,2 mg%,Ht 40%,leucocite 4500 mm³;
VSH 7 mm/h;uree30mg; creatinină 1,1mg%;glicemia 110mg/dl; colesterol 268mg
% ;trigliceride 330mg%;ex. sumar de urină: normal
- Ex. paraclinice :
- Radiografie lombara fata si profil –Leziuni degenerative
discale.Ingustarea spatiilor intervertebrale L4-L5 si L5-S1.
RMN=Tendinta la osteofiza anterioara,etajata de la L4 la S1 si posterioara
mai evidentiata la L4-L5 si L5-S1. La nivel L5-S1protuzie discala
trasligamentara, lateralizata spre stanga de aprox.12\8 mm. cu traect
descendent,cu compresia sacului dural in 1\2 stanga si conflict
disco-readicular cu radacina S1 pre si intraforaminal.
Absenta anomaliilor de semnal la nivelul conului medular.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
-Neo-endusix2fl/zi
-Tador 2f/zi
-MilgammaN1f/zi
-Arnetin 1f/zi
-Mydocalm2cp/zi
-Diazepam 1f/ora22
-Algifen2f/ZI
 87

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTICE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUĂRI

NURSING NURSING NURSING NURSING
1. Necesitatea - efectuarea - administrarea corectă - se obţin
tratamentului tratamentului şi la timp a informaţii asupra
antialgic si antialgic si tratamentului evoluţiei bolii;
antiinflamator antiinflamator medicamentos - pacientul prezintă
o stare bună de
confort.

2. Potential de -asigurarea - asigurarea unui aport - pacientul este

deshidratare hidratarii corespunzator de alimentat
pacientului si lichide,parenteral sau corespunzator si nu
urmarirea oral prezinta semne de
bilantului hidric cand este posibil deshidratare

3. Anxietate -reducerea stării - nursa să fie calmă şi - reducerea

datorată spitalizarii de anxietate; să ofere explicaţii manifestărilor
- reinstalarea clare; anxietăţii, a
calmului; - permite pacientului amplitudinii
să adopte poziţia acestora ;
preferata si - după o săptămână
comoda; de
intervenţii,pacien-
88 tul este liniştit.
3. Anxietate -reducerea stării - nursa să fie calmă şi - reducerea
datorată spitalizarii de anxietate; să ofere explicaţii manifestărilor
- reinstalarea clare; anxietăţii, a
calmului; - permite pacientului amplitudinii
să adopte poziţia acestora ;
preferata si - după o săptămână
comoda; de
intervenţii,pacien-
tul este liniştit.

4. Deficit de - nutriţie adecvată - se vor asigura mese - pacientul prezintă

nutriţie datorat bolii şi stării cu alimente uşor o stare de nutriţie
inapetenţei. generale a digerabile, aport bună.
pacientului caloric, vitaminic şi
hidroelectrolitic
corespunzător;
5. . incapacitatea - ajuta pacientul - se monteaza sonda - asigura confortul
de a-si asigura in satisfacerea urinara in caz de pacientului
eliminarile nevoilor de incontinenta -tranzit
eliminare -se urmareste tranzitul intestinal,urina de
intestinal aspect normal
- ajuta pacientul sa
utilizeze plosca
6. alterarea stării -pacientul sa aiba - administrarea - durerile scad in
de bine datorita o stare de bine medicatiei intensitate
discopatiei fizic si psihic recomandate de medic,
manifestata prin -sa nu mai respectand doza, orarul
durere prezinte dureri
lombare
7.Alterarea functiei -pacientul sa -ajutarea pacientului -se evalueaza
de mobilitate castige o sa-si schimbe pozitia reluarea progresiva
legata de starea de autonomie a la 2-4h a mobilitatii;
blocaj lombar miscarii in functie -efectuarea de miscari
de evolutia bolii; pasive si active;

89
8. Pierderea mentinerea dem- -asigura intimitatea -previne si
demnitatii si a nitatii si -implicarea pacientului minimalizeaza
autonomiei autonomi-ei in luarea deciziilor aparitia
pacientului sentimentului de
inutilitate
-creste stima de
sine

90
 CONCLUZII

Pacientul a suportat bine spitalizarea, nu au fost incidente, a cooperat cu

echipa de îngrijire; evoluţia bolii pe perioda spitalizării este
satisfăcătoare, simptomatologia prezentă la internare s-a ameliorat.
Diagnostic la externare:
-DISCOPATIE LOMBARA L5-S1 CU SINDROM IRITATIV RADICULAR
-OBEZITATE GR II
-Evolutie favorabila, motiv pentru care se decide externarea in data de
08.03.2012.
-RECOMANDARI:
1) Control prin cabinetul de Neurologie
2) Control prin cabinetul de Nutritie
3) Tratament balneo-fizical
4) Evitarea eforturilor fizice mari
5) Continuarea tratamentului cu:
Celebrex2cp/zi; Tador2cp/zi; Neuromultivit1cp/zi; Famotidina20mg 2cp/zi-timp
de10 zile
6) Dispensarizare prin medicul de familie
7) Control med. la neurochirurgie
 91

CAPITOLUL VI

PLAN TERAPEUTIC DE RECUPERARE

Discopatia lombara atat prin frecventa si implicatiile medicale, reprezinta o

problema de larg interes. Examenul clinic medical efectuat la timp atat de medicul de
familie cat si de cel de specialitate, pune un diagnostic corect si stabileste daca este
nevoie doar de recuperare sau bolnavul trebuie sa ajunga la operatie si apoi la
recuperare. „Insa, in ambele cazuri, factorul esential care poate asigura o reusita
terapeutica pe termen mediu si lung, reducerea reala a riscurilor de recidiva sunt date
de adaptarea riguroasa a unui program de recuperare, program ce trebuie stabilit in
functie de elementele generatoare de suferinta ale bolnavului .
Recuperarea urmareste :
-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombare (durere
de spate);

-profilaxia activa a recidivelor (atunci cand durerile reapar);

-reducerea riscurilor de complicatii radiculare si a sindromului dureros lombar;

-excluderea prin diagnostic corect a tratamentelor empirice si de "ultima noutate"

care nu au baza stiintifica relevanta . Tratamentul
recuperator in lombosciatalgia fara indicatie operatorie se adreseaza durerii, care este
invalidanta si se exacerbeaza la mobilizare (creste in intenstitate in timpul
miscarilor). -La domiciliu, bolnavul v-a
trebui sa fie asezat in postura antalgica clasica
 92

- asezat pe spate, pe un pat tare cu genunchii flectati sau decubit lateral, tot cu
genunchii flectati.
Adeseori este indicat ca bolnavul sa-si aleaga singur pozitia cea mai

convenabila, care sa fie mentinuta cat mai mult timp si sa se mobilizeze doar pentru a
merge la toaleta.

-Tratamentul fizical kinetic in acest stadiu de evolutie se limiteaza la posturarea

descrisa anterior si la unele proceduri de termoterapie locala.

- Electroterapia cu curenti de joasa si medie frecventa (curent galvanic, curent

diadinamic sau curenti interferentiali) se aplica in functie de experienta medicului
recuperator si a particularitatilor fiecarui caz in parte. Durata procedurii trebuie sa fie
suficient de mare pentru a se simti efectul antalgic si decontracturant", spune dr.
Stratulat. -Ultrasonoterapia,
laser-terapia, terapia cu lumina polarizata se asociaza pe durata a 5-6 zile de
tratament. Bineinteles, tratamentul antalgic si cu antiinflamatorii se asociaza in
scheme care sunt la latitudinea fiecarui medic. -Atat in
perioada acuta, cat si in perioada subacuta, pe langa obiectivele principale enumerate,
pentru parezele periferice (durere pe traiectul nervilor periferici de la nivelul
membrelor inferioare) sint necesare programe de

93

electrostimulare musculara cu curenti de joasa frecventa adaptate fiecarui pacient in

parte.

Este esentiala instruirea bolnavului asupra principalilor factori de risc care trebuie sa-
i evite tot timpul:
- frigul, umezeala, miscarile bruste necontrolate, ridicarea de greutati, cresterea in
greutate;
- purtarea de greutati care afecteaza biomecanica coloanei vertebrale (cap, mana, pe
umar);
-educarea bolnavului de a realiza gesturile uzuale corecte in timpul efortului fizic
sustinut sau la unele miscari de flexie, extensie sau rotatie in ax a coloanei vertebrale.
 94

BIBLIOGRAFIE

1. Arseni, C.; Oprescu, I.-„ Durerea ”- Ed. Didactică şi pedagogică 1982;

2. Arseni, C.; Stanciu, M.- „Discopatiile vertebrale lombare”- Ed.Medicală1970;
3.Baciu, Cl.- „Anatomia funcţională a aparatului locomotor”- Ed.Medicală1981;
4. Banciu, M.- „Balneofizioterapie clinică şi recuperare”- Ed. Mirton 1998;
5. Baican, I.; Sidenco, E.L.; Cinteză, D.- „Dificultăţi de diagnostic în sindromul de
canal îngust lombar”- Balneofizioterapie şi Recuperare medicală 1996;
6. Chiriac, R. - „Stimularea electrică cu rol analgetic”- Balneofizioterapie şi
Recuperare medicală 1996;
7. Danciu, D.- „Lumbago prin tasare osteoporotică la pacientul vârstnic”-
Balneofizioterapie şi Recuperare medicală 1996;
8, Guyton, A.C.-„Fiziologie”- Ed. Medicală Amaltea 1999;
9. Kiss, I- „Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile
“aparatului locomotor”- Ed. Medicală, Bucureşti 1999;
10. Klein, J.; Pariser, D.-„Transcutaneous electrical nerve stimulation”
-Clinical Electrotherapy (Nelson, R.M.; Currier, P.D., eds” Norwalk, Connecticut:
Appleton and Lange, 1987 p. 209-30;
11.Macfarlane, G.J.; Thomas, E.; Papagiorgiu, A.C.; Craft, P.R.;Jayson, M.I.;Silman,
A.j.-„Employment and Physical Worc Activities as Predictors of Future Low Back
Pain”- Spine 22 (10): 1143-9, 1997;
12. Nica, A.Mologhianu, G.; Scarlet, R.; Andronache, L.-„Studiul comparativ asupra
programelor de recuperare în sindromul dureros lombar” Balneofizioterapie şi
Recuperare Medicală, 1996
13. Popescu, E.; Ionescu, R.-„Compendiu de reumatologie”- Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1998;

95
14. Ranga, V.- „Anatomia omului”- volumul II- „Pereţii trunchiului”- Ed. Cerma,
Bucureşti 1993;
15. Rădulescu, A.- „ Electroterapie”- Ed, Medicală, Bucureşti 1993;
16. Reed, A.; Low, J.- „Electrotherapy Explained- Principles and practice”
- Butterworth-Heinemann Ltd Linacre House, Jordan Hill, Oxford OX2 8DP,
1992;
17. Rennie, S.-„Diadynamic current therapy”-Current Physical Therapy (Peat M. ed.)
Toronto: B.C. Decker, p 207-211, 1988;
18. Richardson, J.K.; Chunh, T.; Schultz, J.S.; Hurvitz, E,-„ A Familial Predisposition
Toward Lumbar Disc Injury”- Spine 22 (13): 1487-92, 1997;
19. Rothenbacher, D.; Brenner, H.; Arndt, V.; Frasser, E.; Zschenderlein, B.; Fliedner,
T.M.-„Disorders of the Back and Spine in Construction Workers. Prevalence and
Prognostic Value fot Disability”- Spine 22 (13(: 1481-6, 1997;
20. Sidenco, L.;-„ Bilanţul articular şi muscular”- Ed. A.P.P., Bucureşti 1999;
21.Şuţeanu, Şt.-„ Actualităţi în Medicina Internă”, Ed. Medicală 1992;
22. Thorsteinsson, G.-„Electrical stimulation for analgesia”- Therapeutic Electricity
and Ultra-violer Radiation (Stillwell, K.-ed) Baltimore: Williams & Williams, p 109-
23, 1983;
23. Hoertensiu Aldea –„Patologia degenerativa Neurochirurgicala a coloanei
vertebrala lombare „ p5-10,1997
24. Lucretia Titirca (Coord)-Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri
corespunzatoare nevoilor fundamentale-Ed. Viata Medicala Romaneasca 2008;
25. Lucretia Titirca-“Ghid de nursing”-Ed. Viata Medicala Romaneasca, 1997;
26. Lucretia Titirca-“Breviar de explorari functionale si ingrijiri acordate
bolnavului”-Ed.Viata Medicala Romaneasca, editia III,1997.

96