LICEUL TEHNOLOGIC SANITAR VASILE VOICULESCU

DOMENIUL: SNTATE I ASINTEN PEDAGOGIC

CALIFICARE:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT
EXAMEN DE ABSOLVIRE

COORDONATOR
PROF. FARM. GUG GEORGETA

ABSOLVENT:
GRECU ALEXANDRA-FLORENTINA

ORADEA
2014

LICEUL TEHNOLOGIC SANITAR VASILE VOICULESCU

DOMENIUL: SNTATE I ASINTEN PEDAGOGIC
CALIFICARE:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANTIINFLAMATOARELE
NESTEROIDIENE CU ADMINISTRARE
SISTEMIC PENTRU AFECIUNI
MUSCULO-SCHELETICE

COORDONATOR
PROF. FARM. GUG GEORGETA

ABSOLVENT:
GRECU ALEXANDRA-FLORENTINA

ORADEA
2014

CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I APARATUL LOCOMOTOR
1.1. Sistemul osos
1.1.1. Caracteristicile sistemului osos
1.1.2. Structura sistemului osos
1.1.3. Dezvoltarea sistelului osos
1.1.4. Componentele sistemului osos
1.1.4.1. Scheletul capului
1.1.4.2. Scheletul trunchiului
1.1.4.3. Scheletul membrelor
1.2. Sistemul muscular
1.2.1. Proprietile muchilor
1.2.2. Clasificarea muchilor
1.2.3. Principalele grupe de muchi
1.2.3.1. Muchii capului
1.2.3.2. Muchii gtului
1.2.3.3. Muchii trunchiului
1.2.3.4. Muchii membrelor
CAPITOLUL II AFECIUNI MUSCULO-SCHELETICE
2.1. Reumatismul
2.2. Artrozele
2.3. Tendinite
2.4. Dureri i inflamaii posttraumatice
CAPITOLUL III ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE
3.1. Generaliti
3.2. Mecanisme
3.3. Clasificri
3.4. Ci de administrare
3.5. Medicamente
3.5.1. Indometacin
3.5.2. Acemetacin
3.5.3. Diclofenac
3.5.4. Ketorolac
3.5.5. Aceclofenac
3.5.6. Piroxicam
3.5.7. Tenoxicam
3.5.8. Lornoxicam

3.5.9. Meroxicam
3.5.10. Ibuprofen
3.5.11. Naproxen
3.5.12. Ketoprofen
3.5.13. Oxiprozin
3.5.14. Dextroketoprofen
CAPITOLUL IV PRODUSE FARMACEUTICE
4.1.
4.2.
4.3.
4.4.
4.5.
4.6.
4.7.
4.8.
4.9.
4.10.
CONCLUZII
BIBLIGRAFIE

ARGUMENT

Acidul acetilsalicilic a fost sintetizat n 1897 i ulterior, n 1899 a fost comercializat

sub denumirea de aspirin. Aspirina a fost urmat n 1963 de indometacin i al i compu i, to i
descoperii fr a se cunoate exact mecanismul de aciune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene (AINS), acesta fiind descoperit abia n 1971. Din multitudinea de
antiinflamatoare nesteroidine prezente astzi pe pia, diclofenacul este cel mai prescris, iar
aspirina, care pentru o vreme a pierdut supremaia, este din nou n actualitatea terapeutic prin
proprietile sale antiagregante plachetare la doze mici.
Un alt moment important n evoluia antiinflamatoarelor nesteroidiene, l-a reprezentat
descoperirea celei de-a doua izoforme a ciclooxigenazei (COX) i anume COX-2, ceea ce a
permis dezvoltarea antiinflamatoarelor COX-2 selective. Aceti compui s-au dezvoltat n
ideea ameliorrii siguranei gastrice a antiinflamatoarelor nesteroidiene. Dei primite cu
entuziasm, coxibele-inhibitori COX-2 selectivi, s-au dovedit compui cu risc cardio-vascular,
fapt susinut de tot mai multe studii n ultimul timp. Dac iniial principala problem legat de
antiinflmatoare nestroidiene era tolerabilitatea gastric, astzi att pentru antiinflamatoarele
nesteroidiene tradiionale, ct i pentru compuii COX-2 selectivi este important de stabilit
riscul cardio-vascular.

CAPITULUL I APARATUL LOCOMOTOR

Aparatul locomotor este alctuit din sistemele care particip, pe de o parte, la

susinerea corpului, iar pe de alt parte la locomoie sau la deplasarea diferitelor segmenteale
acestuia. In alctuirea aparatului locomotor intr oasele i articulaiile care formeaz sistemul
osteoarticular, cu rol pasiv n micare i, sistemul muscular, format din muchi reprezentnd
organe active ale micrii.
1.1.

Sistemul osos

Datorit compoziiei chimice, ct i arhitecturii sistemul osos cuprinde oase, organe

dure i rezistente. Este alctuit din tottalitatea oaselor organismului uman i a articula iilor
dintre ele. Articulaiile leag oasele, integrndu-se ntr-un sistem care poart numele de
schelet. Numrul total al oaselor care alctuiesc scheleteul omului este de 223, dintre care 95
sunt perechi, iar 33 oase neperechi.
Fiziologia sistemului osos scheletul concentreaz cea mai mare concentraie de
calciu din organism, acesta realiznd schimburi cu sngele, n acest fel concentraia sanguin
i tisular a calciului este foarte stabil. Acest transfer al calciului din oase n snfe se
realizeaz pe dou ci: una rapid i una lent. Oasele au:
a) un rol de suport (ancorare muchi): susin grautatea corpului
b) un rol de protecie (craniul protejeaz encefalul)
c) un rol de formare a globulelor roii i albe n mduva roie
d) un rol de depozitare a calciului
Caracteristicile principale ale oaselor sunt: forma, structura, dezvoltarea i creterea.
Oasele corpului omenesc au forme diferite, caracteristice:
-

Oase lungi- predomin lungimea (Femur, tibie, fibul, humerus, radius, uln);
Oase late predomin limea i nlimea (Coxal, omoplat, parietal, frontal,

occpital, stern);
Oase scurte cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale (Carpiene, tarsiene).

Exist i oase, cum ar fi rotula, care se gsesc n grosimea unui tendon

(tendonulcvadricepsului femural). Aceste oase se numesc sesamoide. Exist, de asemenea, i
oase alungite, cum ar fi coastele i clavicula, la care predomin lungimea, dar care nu prezint
diafiz i epifize, aa cum au oasele lungi. Oasele prezint suprafee articulare cu cele vecine,

acoperite de un cartilaj articular hialin; de asemenea, prezint apofize i tuberoziti pe care se

prind muchii, cauzatede traciunea acestora asupra oaselor, anuri i fosete determinate de
presiuni exercitate asupra osului.
Structura oaselor
A. Structura oaselor lungi cuprinde:
a. Structura diafizei alctuit din :
- periost membran vascular care nvelete, la periferie, ntregul os, cu excepia
capetelor articulare, care sunt acoperite de cartilaje;
- masa osoas are forma unui tub cilindric axat pe canalul modular i este delimitat n
partea extern i n cea intern de cteva straturi de lamele osoase dispuse concentric;
- endost - membran conjunctiv care cptuete la interior masa osoas att a diafizei, ct
i a epifizelor;
b. Structura epifizei pe o seciune longitudinal sau transversal se observ c
substana osoas are un aspect de burete, cu cmrue de diferite mrimi (areole) limitate de
perei osoi subiri, cuprinse ntr-o capsul de os compact, n aceste cmru e se gse te
mduva osoas formaiune complex n structura creia intr diferite variet i de esut
conjunctiv, vase saguine i terminaii nervoase. Se deosebesc teri varieti de mduv osoas:
mduva roie (care este i ea de dou tipuri:osteogen i hematogen), mduva galben (se
formeaz din mduva roie prin transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive n celule
grase sau adipoase) i mduva cenuie (prezent n canalul medular al diafizei oaselor lungi).
B. Structura oaselor scurte cuprinde:
- periostul;
- masa osoas, format din esut osos spongios, aezat n partea intern i dintr-un strat
subire de esut osos compact, aezat la periferie.
C. Structura oaselor late cuprinde:
- periostul
- masa osoas
- endostul
- mduca osos

Dezvoltarea oaselor

Are loc prin procesul de osteogenez, care const n transformarea esutului

cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului i apoi al ftului n scheletul osos al
adultului.
Procesul de osteogenez are loc n dou faze:
-

faza de osificare primar, n care predomin procesele constructive n urma crora se

realizeaz osul brut, nefuncional;

faza de osoficare secundar (de remediere), n care procesele constructive se
realizeaz concomintent cu cele de distrugere i care duce la formarea osului
funcional, cu lamelele osoase dispuse pe direciile liniilor de for.
Componentele sistemului osos
A.Scheletul capului este format din 22 de oase (8 oase cutia cranian i 14 oase

pentru fa) i poart numele de craniu, cruia i se deschide o parte craniul cerebral sau
neurocraniul (a) i o alta care formeaz craniul facial sau visceocraniul (b).
a)Craniul cerebral sau neurocraniul este denummit aa datorit faptului c
adpostete sistemul nervos central. Are form aproximativ ovoid, cu axul mare ndreptat
antero-posterior, cruia i se pot distinge dou pri: bolta i baza craniului.Este alctuit din 8
oase:
- frontal os nepereche, aezat n partea anterioar a craniului, deasupra masivului
facial; este alctuit din dou pri: o parte vertical (scuama frontalului) i una orizontal;
prezint i doup fee: o fa endocranian (care vine n raport cu creierul) i una exocranian,
care vine n rapot cu pielea capului;
- etmoid os nepereche, aezat n partea anterioar i median a bazei craniului, sub
poriunea orizontal a osului frontal; contribuie la formarea peretelui cavitii craniene,
precum i a foselor nazale i orbitale i este alctuit dintr-o parte vertical, o parte orizontal
i dou mase laterale;
- sfenoid os nepereche, aezat n partea central a bazei craniului, ntre etmoid i
frontal; este alctuit din urmtoarele pri: corpul sfenoidului, aripile mici, aripile mari i
apofizele pterigoide;
- occipital os nepereche, aezat n partea median, posterioar i inferioar a
capului; are dou fee (antero-superioar sau endocranian i postero-inferioar sau
exocranian) i patru margini,

- 2 oase temporale oase nepereche, aezate n partea inferioar i lateral a cutiei

craniene i particip la formarea bazei craniului i a calotei craniene; este alctuit din trei
pri: partea pietroas (stnca temporalului) , partea timpanic i scuama temporalului;
- 2 oase parietale oase late, de form aproximativ patrulater, situat de o parte i de
alta a liniei mediane, n partea superioar i lateral a craniului.
b)Viscerocraniul sau scheletul feei este alctuit din 14 oase, dintre care 6 oase
pereche i 2 oase nepereche:
- dou maxilare oase pereche, care se compun dintr-un corp i apofizele palatin
(lam osoas care pornete de pe faa intern sau nazal a maxilarul i particip la formarea
palatului dur) i piramidal (are baz, vrf i trei fee: superrioar, anterioar i posterioar);
- dou palatine - oase pereche, de form neregulat, aezat napoia osului maxilar,
format dintr-o lam osoas orizontal i alta vertical unite n unghi drept;
- dou zigomatice oase pereche, aezate n partea superioar i lataral a feei; are
form neregulat, prezentnd dou fee (una intern i alta extern), patru margini i patru
unghiuri;
- dou lacrimale - os pereche, aezat pe peretele median al fosei orbitale, are forma
unei lame dreptunghiulare, formnd mpreun cu apofiza frontal a maxilarului canalul
nazolacrimal;
- dou nazale - oase care au forma unei lame drepunghiulare; faa extern este
acopertit de piele, iar cea intern formeaz o parte din peretele superior i lateral al fosei
nazale;
- dou cornete nazale inferioare oase care se prezint ca o lamel de form
triunghiular; este fixat printr-o margine de peretele extern al fosei nazale, iar cealalt
margine o are liber;
- vomerul

os nepereche aezat n plan median; marginea lui superioar, se

articuleaz cu faa inferioar a corpului sfenoidului; prin marginea lui inferioar, se

- mandibula os nepereche, aezat n plan inferioar a craniului visceral, fiind
singurul os mobil al scheletului capului; este format din trei pri: un corp i dou ramuri.
B.Scheletul trunchiului este alctuit din coloan vertebral, stern i stern; segmentul
toracal ai coloanei vertebrale mpreun cu coastele i cu sternul formeaz scheletul toracelui
n care sunt adpostite: inima, vasele mari, plmni, traheea, esofagul i alte organe;
segmentul sacral al coloanei vertebrale mpreun cu cele dou oase coxale formeaz bazinul
n care sunt adpostite: vezica urinar, uterul, o parte din intestinul subire, precum i ramurile
principale ale aortei i venei cave inferioare.

Coloana vertebral reprezint segmentul axial al scheletului; este aezat pe linia

median i posterioar a trunchiului, ntinzndu-se de la scheletul craniului, cu care se
articuleaz, pn la bazin; este alctuit, pe de o parte, din piese osoase numite vertebre, iar pe
de alta, din piese fibrocartilaginoase, numite discuri intervertebrale; cuprinde 33-34 vertebre,
care sunt grupate n 5 regiuni: cervical (7 vertebre), toracal (12 vertebre), lombar (5
vertebre), sacral (5 vertebre) i coccigian (4-5 vertebre); cele 5 vertebre care alctuiesc
regiunea sacral sunt sudate ntre ele, formnd osul sacral; de asemenea, cele 4-5 vertebre
care alcturiesc regiunea coccigian formeaz mpreun osul coccis; prezint 4 curburi:
cervical, toracal, lombar i sacrococcigian.
a) Scheletul cutiei toracice este alctuit din :
sternul, aezat anterior i median toraceleui, format din trei pri: manubriul sternal,
corpul sternului i apendicele xifoid
coastele, situate ntre stern i coloana vertebral; sunt n numr de 12 perechi i se
submpart n trei categorii: adevrate (primele apte perechi), false ( dintre care primele se
articuleaz cu sternul prin intermediul altor coaste)i flotante (nu mai ajung la stern).
b) Scheletul membrelor se mparte n dou categorii:
1. Oasele membrelor superioare sunt descrise de urmtoarele:
oase ale centurii scapulare:
clavicula este un os lung, pereche, aezat n partea anterioar i superioar a cutiei
toracice, ntre stern i omoplat; are forma literei S i este format dintr-un corp i dou
extremiti: extremitatea sternal, care se articuleaz cu sternul i extremitatea acromial, care
se articuleaz cu acromionul omoplatului);
scapula sau omoplatul eate un os lat, pereche, aezat n partea posterioar a cutiei
toracice; are form triunghiular, cu baza n sus; prezint dou fee (anterioar i posterioar),
trei margini (vertebral, axial i superioar) i trei unghiuri ( superior, inferior i lateral).
oase ale extremiti libere a membrului superior:
Humerusul este un os lung, pereche, care formeaz scheletul braului; este alctuit
dintr-un corp sau diafaz i dou extremiti sau epifize
Ulna sau cubitus este un os lung, pereche, care mpreun cu radiusul formeaz
scheletul antebraului; este format dintr-un corp i dou extremiti, superioar i inferioar;
Radiusul este un os lung, pereche, care mpreun cu ulna formeaz scheletul
antebraului; este aezat lateral extern fa de uln; prezint un corp i dou extremit i,
superioar i inferioar;
2. Oasele membrelor inferioare sunt descrise de urmtoarele:

 oasele centurii pelviene:

coxalul este un os pereche, de form neregulat, care provine din sudarea a trei oase
primitive: ilion, ischion i pubis.

oasele extremiti libere a membrului inferior:

Femurul este un os lung, pereche, care formeaz scheletul coapsei; el se compune
dintr-un corp sau diafiz i dou extremiti sau epifize, superioar i inferioar:
Tibia este un os lung, pereche care mpreun cu fibula formeaz scheletul gambei;
Fibula sau peroneul este un os lung, pereche, care mpreun cu tibia formeaz
scheletul gambei;
Rotula sau patela este un os scurt, turtit antero-posterior, de form triunghiular,
situat n masa tendonului cvadriceps femural;
Oasele tarsiene sunt n numr de 7 i formeaz tarsul sau segmentul posterior al
scheletului piciorului; sunt aezate pe dou rnduri, unul posterior i altul anterior;
Oasele metatarsiene sunt n numr de 5 i alctuiesc segmentul mijlociu al
scheletului piciorului; sunt numerotate de la I la V, ncepnd din dreptul degetului mare al
piciorului.
Articulaiile sunt constituite din totalitatea elementelor anatomice prin care dou
sau mai multe oase se unesc ntre le i sunt reprezentate de formaiuni conjuctive i
musculare.
Dup modul de dezvoltare embriologic, formaiunile la legtur, forma extremitilor
osoase ce vin n contact precum i dup gradul de mobilitate, articulaiile se claific n:
articulaii fixe, fibroase, sinartroze n care legtura dintre oasele participante este
realizat prin ligamente i/sau membrane; nu sunt posibile micrile; se disting variet i de
articulaii ca: sindesmozele, suturile (pot fi: articulaie dinat: fronto-parietal, interparietal;
articulaie solzoas temporal-parietal; articulaie plan: fragmentele de oase sunt alturate
oaselor internazale), sinostozele (osul coxal) i gomfoza (implementri dentare);
articulaii semimobile, catilaginoase, amfiartrozele n care legtura dintre oase se
realizeaz prin catilaj hialin sau prin fibrocartilaj; tipuri de articulaii: simfizele (simfiza
pubian) i sincondrozele (cartilajul articular dintre diafiz i epifiz);
articulaii mobile, sinoviale, diartrozele care se pot clasifica dup: numrul de axe
de micare (articulaii uniaxiale - articulaii trohoide; flexie: articulaie tip trohlean- articulaii
biaxale articulaii n a; articulaii elipsoidale articulaii triaxiale: articulaie sferoidal);
numrul de suprafee articulare (particip la formarea aticula iei simple, cu 2 suprafe e i a

articulaiei complexe, cu mai multe suprafee articulare); forma suprafe elor articulare
(articulaii plane cu 2 suprafee articulare plane articulaiile carpiene/tarsiene articula ii cu
o suprafa convex i una concav articulaii tip trohlee: articulaia humero-cubital
articulaii trohoide, de tip pivot: articulaia radio-ulnar superioar).
Sistemul muscular
Sistemul muscular este alctuit din totalitatea muchilor din organismul nostru
(aproximativ 600 de muchi scheletici, dintre care aproximativ 125 de perechi sunt deosebi i
de importani, fiind implicai n meninerea poziiei i micrilor de baz.). Muchii sunt
organe foarte variabile ca mrime i aspect exterior. Exist mai multe criterii de clasificare a
muchilor:
a.n funcie de form, muchii pot fi: lungi, fusiformi, cilindrici (Muchiul gracilis),
lai (Muchi drepi abdominali), scuri, profunzi (Muchii intersoi), orbiculari ituai n jurul
unor orificii naturale (Orbicularii ploapelor sau ai buzeloe).
b.n funcie de numrul de capete de inserie, muchii pot fi: de tip biceps, triceps sau
cvadriceps.
c.n funcie de modul de grupare al fasciculelor musculare fa de tendonul aferent,
muchii pot fi: Muchi care se continu direct cu tendonul (Muchi drepi abdominali),
Muchi care prezint inserie oblic fa de tendon, Corpul muscular poate fi ntrerupt de
tendon, cum se ntmpl la muchiul drept abdominal
d.n funcie de localizare, pot fi: Muchi profunzi, muchi superficiali
e.n funcie de numrul de articulaii peste care trec, muchii pot fi: Muchi
uniarticulari, scuri; biarticulari, poliarticulari, lungi;
f. n funcie de tipul de contracie care este dezvoltat, muchii po fi: Muchi netezi;
muchi striai
La exterior masele musculare sunt mbrcate ntr-o fie comun numit aponevroz,
care este, de fapt, o membran conjunctiv format din fibre dispuse pe dou sau mai multe
planuri cu scopul de a menine forma general a grupelor musculare.
Rolurile esutului conjunctiv:
a)
b)
c)
d)

Asigur rezinstena esutului muscular;

Asigur un schelet intern pentru muchi;
mpiedic ntinderea peste msur a muchilor;
Pstreaz forma muchilor, permind alunecarea peste planurile vecine.

Dup compoziia, culoarea i proprietile funcionale ale fibrelor care alctuiesc

muchii, se descriu:
Fibre musculare roii, bogate n mioglobin, sacoplasm, ns srace n miofibrile
ceea ce face ca aceti muchi s se contracte mai lent, dar s oboseasc mai greu:
Fibre musculare albe, care sunt srace n sacoplasm, bogate n mofibrile, astfel nct
s poat s realizeze contracii rapide, dar de scurt durat.
Din punct de vedere al compoziiei chimice, analiza muchilor scheletici relev:
-

Prezena apei, n proporie de 70-75%;

Restul este reziduu uscat format din: substane azotate (creatin, creatinin), lipide
(trigliceride, fosfatide) , glucide i ioni ( de calciu, magneziu, poatasiu, fosfor).
Contracia muscular are la baz teoria glisrii filamentelor. Aceast teorie a aprut n

urma constatrii c att filamantele groase, ct i cele subiri, i pstreaz lungimea n timpul
contraciei, dar crete gradul de suprapunere dintre acestea.
Proprietile muchilor scheletici
Contractilitatea se reflect n capacitatea muchiului de a dezvolta o tensiune
mecanic la extremitile sale, nsoit sau nu de scurtarea lungimii muchiului i de alte
manifestri fizico-chimice (electrice, biochimice, termice) i histomorfologice care pregtesc,
nsoesc i urmeaz procesul de contracie propriu-zise;
Elasticitatea capacitatea muchiului de a se lungi nanumite limite ce-i
caracterizeaz extensibilitatea, ct i revenirea la dimensiunea iniial dup ncetarea forei de
ntindere;
Tonicitatea starea de tensiune, de semicontracie caracyeristic muchilor; la
ntreinerea tonusului muscular particip, n mod direct sau indirect, un numr mare de
structuri nervoase: aferene senzoriale, exteroceptive i proprioceptive, formaiunea reticularp
din siatemul nervos, cile nervoase de conexiune, precum i cele de conducere;
Troficitatea capacitatea muchiului de a crete n dimensiuni i for;
Excitabilitatea proprietatea muchilor de arsppunde uniu stimul potenial de
aciune.
Principalele grupe de muchi
Dup regiunile n care se gsesc situai, muchii se mpart n urmtoarele mari
categorii:
A. Muchii capului la nivelul capului se descriu dou tipuri de muchi:

A1. Muchii masticatori muchi care acioneaz asupra mandibulei realiznd

masticaia.
Dup aciunea pe care o au se clasific n:
- Muchi ridictori ai mandibulei: temporal, maseter, pterigoidian intern;
- Muchi propulsori ai mandibulei: pterioidieni externi;
- Muchi cobortori ai mandibulei : burta anterioar a muchiului digastric,
milohiodianul, geniohiodianul, pielosul gtului;
- Muchi retropropulsori: muchiul tempral i burta posterioar a digastricului;
Muchi diductori: muchi pteriogoidieni externi.
A2. Muchi pieloi ai capului ai teri caractere comune: o inserie mobil cutanat,
sunt situai n jurul orificiilor feei, sunt inervaide nervul facial; pot fi:
- Muchi pieloi ai craniului: occipital, frontal;
- Muchi pieloi ai ploapelor i sprncenelor: orbicularul ploapelor, sprncenosul;
- Muchii nasului: piramudal, transvers dilatatorul narinelor i mirtiform;
- Muchii buzelor: constrictori (orbiculari i compresorul buzelor), dilatatori
(muchiul canin, buccinator, ptratul brbiei, moul brbiei), superficiali (muchiul ridictor
propriu al buzei superioare, muchiul ridictor comun al buzei superioare i aripii nasului,
muchiul mare i mic zigomatic, muchiul Rizorius santirini, muchiul triunghiularul buzelor,
pielosul gtului).
B. Muchii gtului
B1. Muchii regiunii anterioare a gtului se grupeaz n ase grupe: profund, median,
profund lateral, subhiodian, suprahioidian, antero-lateral i superficial; dintre toi acetia, cei
mai importani sunt:
- Muchiul pielos al gtului se gsete imediat sub piele; cnd se contract ncreeste
pielea gtului, trage n jos buza inferioar i colul gurii i contribuie n mic msur la
coborrea mandibulei;
- Muchiul sternocleidomastoidian este aezat pe partea antero-lateral a gtului; este
cele mai gros dintre muchii regiunii anterioare a gtului; produc nclinarea capului pe spate i
ridicarea feei cnd se contract bilateral i rotirea capului de partea opus;
- Muchii suprahiodieni sunt aezai n partea mijlocie a regiunii anterioare a gtului,
deasuprea osului hioid; printr-o inserie se fixeaz pe osul hioid i prin cellat pe oasele
craniului, pe apofiza mastoid a osului temporal (muchiul digastric, pntecul posterior), pe
afofiza stiloid a osului temporal (muhiul stilohioidian), pe linia milohioidian a mandibulei
(muchiul milohioidian), pe foseta digastric a mandibulei (muchiul digastric, burta

anterioar) i pe apofizele genii de pe faa intern a corpului mandibulei (muchiul

geniohioidian);
- Muchii scaleni sunt n numr de trei (anterior, mijlociu i posterior) i sunt aezai n
partea lateral i profund a gtului;
- Muchii prevertebrali sunt cei profunzi dintre muchii regiunii anterioare a gtului i
sunt aezai napoia viscerelor gtului i naintea coloanei vertebrale din regiunea respectiv
B2. Muchii regiunii posterioare a gtului, care se mpart n patru grupe:
- Muchii profunzi ai spatelui i cefei: sunt dispui n dou planuri, ntr-un prim plan
se afl muchiul sacrospinal, iar n al doilea mai muli muchi: semispinali, multifizi,
intertransversali, interspinali, drepi posteriori ai capului, oblici ai capului etc.
- Planul complexilor reprezentat de: marele complex, micul complex, trasversarul
gtului, partea cervical a masei sacrolombare;
- Planul spleniusului i anguarului reprezentat de: muchiul splenius i angular al
omoplatului;
- Planul superficial: muchiul trapez format din trei pri: superioar, mijlocie i
inferioar
C.Muchii trunchiului - o parte dintre muchi se inser pe oasele cutiei toracice,
alctuind musculatura toracelui, iar o alt parte, de oasele bazinului i ale toracelui, alctuind
musculatura cavitii abdominale; muchii toracelui se mpart submpart n:
C1.Muchii extrinseci ai toracelui se inser pe torace i pe toate oasele centurii
scapulo-humerale:
- Muchiul pectoral mare este un muchi lat, de form dreptunghiular, aezat pe
peretele anterior al toracelui, imediat sub piele; el are originea pe clavicul, pe stern i pe
cartilajele costale, pe teaca dreptului abdominal;
- Muchiul pectoral mic este aezat sub muchiul pectoral mare; el are originea pe
costele III-V i inseria pe apofiza coracoid a omoplatului;
- Muchiul dinat anterior este un muchi lat, n form de evantai, aezat pe
peretele lateral al toracelui; el are originea pe faa extern a primelor nou coaste, iar inser ia
pe marginea vertebral a scapulei.
C2. Muchii intrinseci ai toracelui sunt muchii proprii cutiei toracice; sunt aezai
n trei straturi: extern (muchii intercostali externi), mijlociu (muchii intercostali interni) i
intern (muchii subcostali, muchiul transvers al toracelui i muchii ridictori ai coastelor);
prin contracia lor, aceti muchi produc micrile respiratorii ale cutiei toracice (inspirul i
expirul) n colaborare cu muchiul diafragm muchi lat nepereche, n form de cupol, cu

partea convex n sus; el este aezat n partea anterioar a cutiei toracice i are trei por iuni de
origine: lombar, costal i sternal.
Muchii abdomenului cuprind:
a. Muchii pereilor antero-laterali ai abdomenului formai din muchi lai care se
prind pe coastele cutiei toracice i pe cele ale bazinului:
- muchiul drept abdominal este un muchi lung, cu fibrele dispuse vertical, aezate
de o parte i de alta a liniei albe; el are originea pe apendicele xifoid i pe coastele V, VI, VII,
iar inseria pe pubis i pe simfiza pubian;
- Muchiul oblic extern este un muchi lat cu fibrele dispuse oblic, aezat imediat sub
piele; el are originea pe coastele V-XII i inseria pe creasta osului coxal, pe pubis i pe linia
alb;
- muchiul oblic intern este un muchi lat cu fibrele dispuse oblic; el are originea pe
creasta iliac i inseria printr-o mare aponevroz pe cartilajele costale, pe linia alb i pe
pubis;
- muchiul transvers este un muchi lat, cu fibrele dispuse transversal fa de axul
longitudinal al corpului; are originea pe vreasta iliac i pe ultimele cartilaje costale, iar
inseria pe linia alb.
b. Muchii peretelui posterior al abdomenului cuprind:
- muchiul ptratul lombelor este un muchi lat, de form patrulater, cu originea
pe creasta iliac i cu inseria pe costa a XII-a i pe apofizele transverse ale primelor vertebre
lombare;
- muchii psos i iliac vor fi prezentai n cadrul grupei de muchi ai membrelor
inferioare.
D. Muchii membrelor se mpart n dou mari grupe:
D1. Muchii membrelor superioare se submpart n mai multe grupe, dup aezarea
lor i dup rolul pe care l ndeplinesc:
D11. Muchii umrului se afl n regiunea centurii scapulare i formeaz n jurul
articulaiei scapulo-humerale un grup muscular care asigur mobilitatea att de ampl a
braului:
- Muchiul deltoid are o form triunghiular i este situat imediat sub piele; are trei
pri; clavicular, acromial i spinal;
- Muchii subscapular, supraspinos infraspinos, rotundul mare i rotundul mic sunt
muchi profunzi ai umrului, care au inseria pe tuberculul mare i tuberculul mic al
humerusului; aceti muchi particip la aciunile de abducie i rotaie a braului.
D12. Muchii braului se mpart n dou mari grupe:

a.

Muchii regiunii anterioare a braului:

-

Bicepsul brahial este un muchi lung aezat pe faa anterioar a braului;

Brahialul este un muchi lung situat ntre biceps i humerus;
Muchiul coacobrahial are originea pe apofiza coracoid a scapului i inseria
pe humerus;

b. Muchii regiunii posterioare a braului:

-

Muchiul triceps brahial este un muchi voluminos, care ocup toat regiunea
posterioar a braului; contracia lui produce extensia antebraului pe bra.

D13 Muchii antebraului sunt dispui n trei mari grupe:

a. Muchii regiunii anterioare a antebraului sunt dispui n dou planuri principale:
- Planul superficial: muchiul rotundul pronator, flexor radiat al carpului, palmar
-

lung, flexor ulnar al carpului;

Stratul profund: muchiul flexor profund al degetelor, muchiul flexor lung al

policelui, ptrat pronator.

b. Muchii regiunii laterale a antebraului: muchiul brahioradial (lung supinator),
muchiul lung extensor radiat al carpului i muchiul scurt extensor radial al carpului;
D14 Muchii minii se pot descrie n trei mari grupe:
- Muchii policelui formeaz o mas muscular voluminoas, numit eminen a tenar
(muchii abductor al policelui, flexor scurt al policelui, opozant al policelui, abductor al
policelui);
- Muchii degetelui mic fprmeaz o mas muscular voluminoas, numit eminena
hipotenar (muchii palmar scurt, abductor al degetuil mic, flexor scurt al degetului mic,
opozant al degetului mic);
- Muchii regiunii palmare mijlocii sunt dispui n dou straturi: un strat superficial,
format din 4 muchi lombricali i un strat profund, format din 7 muchi intersoi, dintre care 3
palmari i 4 dorsali.
D2 Muchii membrelor inferioare din punct de vedere anatomic, acest tipt de muchi
se mpart n urmtoarele 4 mari grupe:
D21 Muchii bazinului formeaz n jurul articulaiei coxofemurale o mas muscular
care mobilizeaz femurul n jurul a trei axe perpendiculare una pe alta.
Muchiul psoasul mare are originea pe coloana lombar i inseria pe trohanterul mic al
femurului.
Muchiul iliac are originea n fosa iliac intern a osului coxal i inseria pe trohanterul
mic al femurului.

n regiunea posterioar sau fesier se afl muchii fesieri, n numr de trei: fesier mare,
fesier mijlociu i fesier mic, ce formeaz dou mase musculare situate pe prile posterioare
ale bazinului numite fese.
Muchii pelvitrohanterieni au originea pe oasele bazinului i inseria pe trohanterul mare
al femurului. Ei sunt reprezentai de: muchiul piriform sau piramidal, obturator intern,
gemenii bazinului (superior i inferior), ptrat femural, obturator extern i intern.
D22 Muchii coapsei se mpart n trei grupe:
a. Muchii regiunii anterioare a coapsei reprezentai de:
- Muchiul tensor al fasciei este un muchi lung, aezat pe faa anterioar a coapsei; el
are originea pe spina iliac antero-superioar i pe creasta iliac i inseria pe tractul iliotibial
al fasciei lata;
- Muchiul croitor este un muchi lung (cel mai lung muchi al corpului), n form de
panglic, aezat superficial, pe faa anterioar a coapsei, pe care o strbate n diagonal de sus
n jos i din afar nuntru;
- Muchiul cvadriceps femural, aezat n partea anterioar a coapsei; are patru capete de
origine: dreptul femural, vastul femural, vastul lateral i vastul intermediar.
b. Muchii regiunii mediane a coapsei, reprezentai de:
- Muchiul gracilis este un muchi lung, aezat n regiunea medial a coapsei; el are
originea pe osul pubis i inseria pe faa medial a tibiei;
- Muchiul pectineu este un muchi lat, subire, de form patrulater; el are originea pe
creasta pectineal a osului pubis i inseria pe extremitatea superioar a femurului;
- Muchii adductori (adductor lung, scurt i mare) sunt aezai n partea superioar a
regiunii mediale a coapsei; aa cum i arat i numele, prin contracia lor, ace ti mu chi
produc adducia coapsei.
c. Muchii regiunii posterioare a coapsei, reprezentai de :
- Muchiul biceps femural este aezat n partea posterioar a coapsei, imediat sub
piele; prin contracia lung, acest muchi produce extensia coapsei pe bazin i flexia gambei pe
coaps;
- Muchiul semitendinos i semimembranos sunt aezai n partea posterioar a
coapsei; contracia lor produce flexia gambei pe coaps;
D23 Muchii gambei se mpart n trei mari grupe:
a. Muchii regiunii anterioare a gambei (muchii tibial anterior, extensor lung al
degetelor, extensor lung al halucelui) au originea pe extremitatea superioar a tibiei,
fibulei i pe membrana interosoas, iar inseria pe oasele piciorului;

b. Muchii regiunii posterioare a gambei sunt dispui n dou straturi principale: stratul
superficial (muchiul triceps sural i plantar) i stratul profund (muchiul popliteu,
tibial posterior, flexor lung al degetelor, flexor lung al halucelui); muchiul triceps
sural este cel mai puternic muchi din regiunea posterioar, cu rol important n
staiunea biped; este format, la rndul lui din muchiul solear, la care se adaug
muchii gemeni (medial i lateral).
c. Muchii piciorului se mpart n dou mari grupe:
- Muchii regiunii dorsale a piciorului: muchiul extensor scurt al degetelor (prin
contracia lui, produce extensia degetelor)
- Muchii regiunii plantare a piciorului: muchii regiunii plantare mediale sau muchii
halucelui produc prin contracia lor abducia, flexia i abducia (muchiul abductor al
halucelui, muchiul flexor scurt al halucelui i muchiul addductor al halucelui); muchii
regiunii plantare laterale sau muchii degetului mic produc prin contracia lor abducia, flexia
i opoziia degetului mic (muchiul abductor al degetului mic, muchiul flexor al degetului
mic, muchiul opozant al degetului mic); muchii regiunii plantare mijlocii ndeplinesc un rol
izometric n meninerea bolii piciorului(muchii flexor scurt al degetelor, muchiul ptrat al
plantei, muchii lombricali, muchiul interosoi ai piciorului).

CAPITOLUL II AFECIUNI MUSCULO-SCHELETICE

Afeciunile musculo-scheletice reprezint boli ale structurii corpului, cum ar fi cele ale
muchilor, articulaiilor, tendoanelor, ligamentelor, nervilor, oaselor i sistemului circulator
local, care sunt cauzate sau agravate n principal de efortul predominant fizic efectuat pentru
ndeplinirea sarcinilor profesionale i caracteristicile mediului de munc n care acestea se
desfoar.
Majoritatea afeciunilor musculo-scheletice sunt provocate prin expunerea repetat la
solicitri mai mult sau mai puin intense pe o perioad de timp ndelungat.
Afeciunile musculo-scheletice afecteaz, n principal, spatele, membrele, gtul,
umerii i membrele superioare, dar pot afecta i membrele inferioare.
Factori principali ai apariiei afeciunilor musculo-scheletice

Exist un numr de factori de risc care pot contribui la dezvoltarea afeciunilor

musculo-scheletice. Cei mai importani din punct de vedere fizic vizeaz poziia corpului,
fora exercitat, ratele de repetiie necesare i perioadele lungi de lucru fr pauz. Afeciunile
musculo-scheletice pot aprea dac oricare dintre aceti factori de risc, fie separat, fie n
combinaie, suprasolicit sistemul musculo-scheletic.
1. Poziia inadecvat sau incomod nseamn c articulaiile sunt ntinse peste poziia
lor confortabil, neutr, aproape de limita maxim a gamei lor de micri. De asemenea, nu se
recomand meninerea aceleiai poziii pe perioade ndelungate. Exemplele de poziii
inadecvate includ: braele ridicate la nivelul umerilor sau deasupra acestora; ncheieturile
minii ndoite; spatele ndoit sau aplecat; gtul ndoit sau capul ntors; perioade lungi de stat
n picioare. Aceste poziii sunt asociate cu o cretere a riscului de vtmri i trebuie evitate
pe ct posibil.
2. Fora exercitat; spre exemplu, atunci cnd se ridic obiecte grele i se depune un
efort mare. Cu ct este mai mare fora exercitat, cu att este mai mare riscul de vtmare.
Cantitatea de for depinde de muli factori, cum ar fi: greutatea, forma i prinderea obiectului
care trebuie manipulat manual; amplasarea unui obiect n raport cu corpul; spre exemplu, este
nevoie de mai mult efort pentru a transporta un obiect cu braele ntinse i deprtate de corp
dect atunci cnd acesta este inut aproape de corp.
3. Rata de repetiie este numrul de executri ale unui set de micri ntr-o anumit
perioad de timp. Micrile repetitive sunt n mod deosebit periculoase dac implic aceleai
articulaii i grupe musculare. Cu ct este mai mare numrul de repetri cu att este mai mare
riscul de vtmare. Ratele de repetiie care depesc frecvena de 20 pe minut pot expune
ncheieturile i minile la un nivel ridicat de risc.
4. Durata este numrul de minute sau ore pe zi sau de zile pe an n care o persoan
desfoar o activitate specific fr pauz. n general, cu ct durata este mai mare, cu att
riscul de vtmare este mai mare.
Aceti patru factori principali de risc, fie n mod singular, fie n combinaie, pot
determina riscul de dezvoltare a afeciunilor musculo-scheletice.
Ali factori de care trebuie s se in cont pentru a se evita apariia afeciunilor
musculo-scheletice:
- factorii care depind de organism: deficiene ale sistemului musculo-scheletic
(locomotor), tulburri endocrine, obezitate, infecii de focar, tulburri circulatorii de tip
arterosclerotic, afeciuni reumatice, alcoolism, osteoporoz;

- facori care depind de mediul de munc: temperatura sczut, umiditate crescut,

cureni de aer cu viteze mari etc.
Tipuri de afeciuni musculo-scheletice
Afeciuni reumatismale inflamatorii sunt caracterizate prin leziuni de tip inflamator, cu
tumefacii articulare. n acest caz sunt cuprinse o seri de boli ca:
1.Reumatismul - nu se refer la o singur afeciune - exista o mulime de afec iuni
care se regsesc sub acest termen. Adesea, oamenii asociaz reumatismul cu artritele sau febra
reumatic ce pot afecta funcia inimii.
Reumatismul sau bolile reumatice sunt boli inflamatorii cronice si dureroase, care
afecteaza oasele, articulatiile, muschii, tendoanele si ligamentele. De asemenea, reumatismul
poate afecta si organele interne, inclusiv inima, rinichii, plamanii sau pielea. Umflarea,
roseata, rigiditatea, caldura si durerea sunt simptome de inflamatie specifice bolilor
reumatice.
Bolile reumatice au fost clasificate n funcie de localizare i caracteristicile
simptomelor:
- reumatism localizat (bursita);
- reumatism regional (tulburrile articulaiei temporo- mandibulare);
- reumatism generalizat (fibromialgia);
- reumatism psihogen (durerile musculare i articulare care sunt n contradic ie cu
starea fiziologic real a unei persoane, determinate de tulburri psihice sau psihopatii).
O alt clasificare poate fi:
a. Formele de reumatism inflamator (boli autoimune)
- reumatism articular (poliartrit cronic)
- spondiloz vertebral
- artrit cu psoriazis
- artrit idiopatic juvenil
- colagenoza polimiozita, dermatomiozita, sclerodermia, sindromul CREST
- granulomatoza Wegener
- vasculita
b. Formele degenerative
- artroza
- podagr
- hemocromatoz
c. reumatismul prilor moi (musculatur, tendoane)
- fibromialgia
- polimialgia
- polimiozita

Reumatismul articular acut - boala inflamatorie a esutului conjunctiv, determinat

de infecia cu streptocop beta hemolitic grup A, a crei evoluie este acut i cu numeroase
recidive. Streptocop beta hemolitic grup A produce iniial o infecie la nivelul cilor aeriene
superioare naso-faringiene, iar reumatismul articular acut se declaneaz n prezena unor
Factori favorizani:
- vrsta: copilrie, adolescen:
- nivelul socio-economic: nutriie, aglomerri urbane, condiii de via precare;
- factori climatici: frig, umezeal.
Simpotomele reumatismului articular acut - debuteaz frecvent cu 1-5 sptmni de
la infecia faringian prin: febr 39-40C, astenie, paloare, transpiraii, sngerri nazale.
Semnele majore de reumatism articular acut sunt:
a.Poliartrita - se instaleaz acut; evolueaz cu umflarea i nroirea articulaiilor,
blocnd micrile din articulaia respectiv; cuprinde articulaii mari i mijlocii (genunchi,
cot, pumn); este migratorie (se mut de la o articulaie la alta); dureaz aproximativ 7 zile, iar
vindecarea este complet.
b.Cardita cuprinde: miocardita (aritmii, tahicardie cardiac, cardiomegalie
(creterea n volum a cordului), endocardita (zgomotele cordului sunt asurzite i apar sufluri),
pericardita (d dureri precardiale i frectur pericardic).
Reumatismul nearticular afecteaz esuturile moi, provocnd durere n tot corpul.
Din aceasta categorie fac parte: tendinita si fibromialgia. De asemenea, aceast form de
reumatism poate fi localizata in zone specifice ale organismului.
Bursita este o forma nearticulara de reumatism care afecteaza si inflameaza bursa (un
saculet special cu fluid care protejeaza partile mobile ale articulatiilor si muschii care se
suprapun).
Alte forme de reumatism nearticular pot fi cauzate de miscarea repetitiv. Sindromul
de tunel carpian este considerat un astfel de tip de afectiune, care adesea este cauzat de
adoptarea unei pozitii incorecte la birou.
Un alt reumatism nearticular este sindromul articulatiei temporo-mandibulare
(ATM) care afecteaza numai articulatiile mandibulei. Semnele i simptomele includ febr,
inflamaie, durere i rigiditate muscular, iar cauzele care i favorizeaz apariia sunt: prezena
n snge a unor toxine din cauza funcionrii necorespunztoare a metabolismului, digestiei
sau excreiei; ereditatea; infecii la nivelul dinilor, amigdaleleor i a veziculei biliare;
expunerea la frig sau umiditate.

Rolul AINS in tratamentul afectiunilor reumatismale - Tipic, antiinflamatoarele

nesteroidiene sunt utilizate in tratamentul urmatoarelor semne si simptome:
- disconfort si durere: posttraumatisme articulare si musculare (entorse, luxatii,
intinderi musculare, contracturi musculare etc.), cefalee (durere de cap), migrena, dismenoree
(dureri menstruale);
- febra: scad eficient temperatura corporala;
- inflamatie: actiune principala;
- alte condiii patologice: uneori sunt utilizate n tratamentul menoragiilor (menstruatii
abundente).
2.Artroza este o afectiune caracterizata prin deteriorarea articulatiilor si inflamatia
sinoviumului - care include membranele ce protejeaza articulatiile dumneavoastra.
Rezultatul este distrugerea tesuturilor articulatilor, ceea ce poate duce la acumularea de
reziduri in sinovium, lucru care contribuie la aparitia inflamatiei.

Simptomele artrozei:
- durere - conditia poate fi dureroasa. Cei care sufera, de obicei, de artroza,
experimenteaza durerea articulatiilor afectate. Durerea apare ori de cate ori este utilizata
articulatia si, dispare la odihna.
- rigiditate - cei cu artroza ar putea experimenta rigiditate neobisnuita a articulatiilor,
atunci cand cartilajele nu functioneaza optim. Articulatia devine din ce in cei mai rigida, pe
masura ce trece timpul.
- inflamatie - frecarea cartilajelor poate da nastere la inflamatia articulatiei afectate.
Articulatia inflamata poate fi dureroasa pe timp de noapte.
Tipuri de artroz
Artroza cervicala - se refera la degenerarea cronica a cartilajului dintre vertebrele
cervicale. Cu alte cuvinte, aceasta se dezvolta in zona gatului. Boala apare, de obicei, la
persoanele care au varsta de aproximativ 40 de ani.

Boala este marcata de durere la baza gatului. Gatul devine rigid si miscarea capului
devine tot mai dificila. Durerea se poate raspandi spre brat si umar. In unele cazuri, conditia
poate fi asimptomatica. Boala este frecvent intalnita la persoanele care lucreaza mai multe ori
pe zi cu capul aplecat, cum ar fi cele care lucreaza la calculator.
Este prezenta la majoritatea oamenilor, in grade diferite, dar este mai frecvent intalnita
la femei. Cervicartroza este o alta denumire pentru aceasta conditie. Tratamentul artrozei
cervicale, de obicei, depinde de gravitatea conditiei.
Cazurile usoare ale acestei afectiuni sunt tratate cu odihna, medicamente si exercitii
fizice regulate. Printre caile de atac folosite la domiciliu pentru tratarea artrozei se numara
dusurile calde, exercitiile aerobice si odihna, dar si medicamente eliberate fara prescriptie
medicala, cum ar fi antiiflamatoarele nesteroidiene si unele dintre analgezice.
Artroza fatetelor articulare - aceasta este cunoscuta si sub denumirea de sindromul
fatetelor articulare. Boala este mai des intalnita la persoanele in varsta. Artroza fatetelor
articulare poate fi inclusiv rezultatul unui prejudiciu. Apare atunci cand partea posterioara a
articulatiilor coloanei vertebrale se uzeaza.
In urma artrozei fatetelor articulare rezulta degenerarea cartilajului neted. Simptomele
caracteristice acestei conditii implica dureri de cap, dureri de gat, dureri de spate si
restrangerea gamei de miscare a coloanei vertebrale. Aceasta afecteaza in mod special gatul si
partea inferioara a coloanei vertebrale.
Artroza fatetelor articulare poate fi tratata in diverse moduri. Cazurile usoare pot fi
tratate cu ajutorul medicamentelor si al unei posturi corecte. Mai multe cazuri dureroase pot fi
tratate cu activitate fizica, exercitii fizice si schimbari in activitatile zilnice.
Coxartroza - este un tip de artroza degenerativa care afecteaza articulatia soldului
bolnavilor. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza articulatiei soldului. Coxartroza apare,
de obicei, ca urmare a degenerarii accentuate a cartilajelor articulatiilor. Disconfortul este
provocat de piederea de cartilaj al oaselor.
Boala provoca dureri ale articulatiei soldului. Articulatia devine din ce in ce mai
rigida. Activitatile zilnice si mobilitatea vor fi afectate. Celor care sufera de coxartroza le va fi
tot mai dificil sa mearga. Tratamentul coxartrozei este in principal chirurgical. Daca terapiile
ortopedice si medicamentele se dovedesc fara succes in diminuarea simptomelor va fi
necesara inlocuirea de sold.
Artroza lombara - este o boala a coloanei vertebrale cauzata de degenerarea cronica
dintre vertebrele lombare. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza coloanei vertebrale
lombare sau artroza coloanei vertebrale.

Boala apare mai ales din cauza pozitiei anormale sau a cazurilor repetate de mentinere
a unei posturi proaste in timpul lucrului sau a exercitiilor fizice realizate incorect. Acest lucru
duce la uzura cronica dintre vertebrele lombare si a discului intervertebral.
Afectiunea este caracterizata de dureri de spate sau dureri prezente in zona spinarii.
Activitatile fizice determina frecarea vertebrelor si pot sa apara dureri temporare.
Tulburarea poate fi vindecata cu ajutorul acoladelor si atelelor standard sau realizate la
comanda, cu rol de imobilizare, care permit muschilor coloanei vertebrale sa se odihneasca si
mentin o pozitie buna. Presiunea exercitata asupra vertebrelor poate fi redusa cu ajutorul unei
centuri de suport lombar.
Artroza articulatiilor - aceasta este o boala degenerativa deseori semnalata, care
presupune aparitia durerilor si disconfortului in timpul miscarilor umarului. Conditia poate fi
tratata cu ajutorul terapiilor naturale medicale.
3.Tendinita reprezinta inflamatia sau iritatia unui tendon - un fascicul fibros gros care
ataseaza muschii de oase. Afectiunea provoaca durere si sensibilitate a articulatiei si, desi
poate sa se manifeste la nivelul oricarui tendon al corpului, boala afecteaza cel mai frecvent
umerii, coatele, incheieturile si calcaiele.
Denumiri comune ale unor diferite forme de tendinite, n funcie de localizarea
acesteia: cotul juctorului de tenis, cotul juctorlui de golf, umrul nnottor.
Dac tendinita este sever si presupune ruptura de tendon ar putea fi necesara
interventia chirurgicala. Totusi, cele mai multe cazuri de tendinita pot fi tratate cu succes cu
odihna, antiinflamatoare si calmante.
Simptomele tendinitei se manifesta local, in zona tendonului afectat si de obicei
includ: durere, sensibilitate i uoar inflamaie.
Cauzele tendinitei - desi tendinita poate fi cauzata de o leziune aparuta brusc,
afectiunea apare, in cele mai multe dintre cazuri ca urmare a miscarii excesive si repetate a
unei articulatii, o perioada indelungata de timp. In cele mai multe cazuri, oamenii dezvolta
tendinita intrucat locurile lor de munca sau hobbyurile presupun miscari repetitive care
afecteaza tendoanele implicate n desfurarea sarcinilor.
Factorii de risc care ar putea duce la apriia tendinitei includ:
- vrsta pe msur ce oamenii mbtrnesc, tendoanele lor devin mai puin flexibile,
fiind predispuse mai uor la leziuni;
- ocupaia tendinita este mai des ntlnit la persoanele a crr locuri de muc implc:
micri repetitive, poziii incomode, ntinderi frecvente, vibraii, eforturi energice;

- sportul persoanele care practic anumite sporturi ce presupun micri repetitive, au

mai ales anse de a dezvolta tendinita: baseball, baschet, bowling, golf, atletism, nnot, tenis.
Dureri i inflamaii posttraumtice
Inflamaia articular posttraumatic - urma unui traumatism mai puternic la nivelul
unei articulaii apare inflamaia articular. Inflamaia reprezint un mecanism nespecific de
rspuns-aprare al organismului la o agresiune. Inflamaia apare imediat dup traumatism. n
mod specific, n urma unui traumatism la nivelul unei articulaii poate s apar hidrartroza
(acumulare de lichid al nivel articular) sau hemartroza (acumulare de snge). Inflamaia
articular posttraumatic poate masca o subluxaie, o luxaie sau chiar o fractur a osului din
vecintatea articulaiei. n tratarea inflamaiei articulare posttraumatice se urmrete
combaterea inflamaiei i a durerii i totodat redobndirea mobilitii articulare.
Inflamaia acut se caracterizeaz prin trei modificri majore:
- reterea permeabilitii vasculare, n urma variaiei calibrului vascular (vasodilataie),
a creterii consecutive a debitului sangvin i a modificrilor structurale la nivelul pereilor
capilarelor, care vor permite extravazarea proteinelor.
- migrarea leucocitelor (globulele albe) din snge n focarul inflamator, unde
realizeaz procesul de fagocitoz (digerarea particulelor strine, a celulelor moarte i eventual
a bacteriilor).
- producerea de mediatori chimice (substane cu rol n inflamaie).
Simptomatologia inflamaiei articulare - Indiferent de mecanismul de producere a
inflamaiei acute, aceasta se manifest prin semnele celsiene; durere, tumefiere, roea,
cldur local, impotena funcional
Evoluia inflamaiei articulare - Atunci cnd leziunea este limitat, cnd cantitatea
de esut distrus este mic, cnd esutul lezat are capacitate de regenerare i dac agentul
traumatizant nu mai persist, evoluia este ctre vindecare complet histologic i funcional.
Acest lucru implic neutralizarea mediatorilor chimici, cu refacerea permeabilitii vasculare
i oprirea migrrii leucocitelor.
Tratamentul inflamaiei articulare - pentru combaterea inflamaiei articulare se iau
urmtoarele msuri:
- repausul este prima msur adoptat n cazul unei articulaii inflamate. n acest sens
se adopt o postur corect, cea mai relaxant, care sedeaz durerea. Aceasta este postura care

creeaz cele mai mici presiuni intraarticulare. De obicei, postura este de uoar flexie,
meninut cu ajutorul unor perne sau dispozitive speciale.
- medicaia antiinflamatoare are rolul de a reduce inflamaia i de a calma
durerea. Se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene (Fenilbutazona, Indometacin,
Diclofenac etc.). Este recomandat ca aceste medicamente s fie administrate mpreun cu un
protector gastric (de exemplu, Omeran) deoarece au efect iritativ asupra mucoasei gastrice. Se
mai pot face i infiltraii intraarticulare cu antiinflamatoare steroidiene combinate cu xilin
(anestezic local), dar este preferabil s se evite puncionarea articulaiei inflamate n urma
unui traumatism.
- aplicaiile locale reci (ghea, batist umezit cu apa rece) au rol analgezic.
- fizioterapia - dintre formele sale, curentul galvanic este util n tratarea inflamaiei.
Are aciune hiperemizant (stimuleaz circulaia local), ajutnd la vindecare. Se pot folosi i
ionogalvanizri, prin care se pot introduce prin tegument substane cu efect antiinflamator:
hidrocortizon, fenilbutazon etc. Laserterapia este de asemenea util.
Artrita reumatoida (sau poliartrita reumatoida) este una din cele peste 100 de
forme ale afectiunilor articulare inflamatorii cronice reunite sub denumirea de artrita. Artrita
reumatoida este una dintre cele mai invalidante forme ale artritei, deoarece provoaca dureri
ale articulatiilor si duce in cele din urma la deformarea acestora. Astfel, chiar si cele mai
simple activitati -deschiderea unui recipient sau mersul pe jos- pot deveni foarte dificile.
Forma pediatrica este artrita reumatoida juvenila (ARJ), caracteristizata prin debutul la copiii
sub 16 ani si include mai multe categorii.
Spre deosebire de osteoartrita, care este rezultatul uzurii articulatiilor, artrita
reumatoida este o afectiune inflamatorie. Nu se cunoaste cu exactitate cauza artritei
reumatoide, dar boala este inclusa in categoria bolilor autoimune (sistemul imunitar al
organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi).
Factori de risc pot fi:
- sexul feminin incidenta artritei reumatoide este de 2-3 ori mai mare la femei decat la
barbati
- antecedentele familiale cca 10% din pacientii cu poliartrita reumatoida au cel putin o
ruda de gradul intai afectat de aceasta boala
- factori genetici: gena HLA DR 4 - particularitatile acestei gene au fost asociate cu o
predispozitie pentru poliartrita reumatoida. Alte gene pot avea un rol protector impotriva
genei; sunt efectuate studii pentru identificarea acestora
- factori hormonali sarcina

- tabagismul fumatul pe o perioada lunga de timp creste riscurile de a suferi de artrita

reumatoida, cu simptome mai grave decat cele obisnuite
- obezitatea creste usor riscul de artrita reumatoid i, n plus, dupa instalarea bolii,
obezitatea este un factor agravant.
Semne si simptome - Pentru milioanele de persoane care sufera de una din cele peste
100 forme de artrita, durerea si limitarea activitatii fizice fac parte din realitatea cotidiana.
Debutul artritei reumatoide este in general insidios, constand in simptome sistemice si
evoluand progresiv spre simptome articulare. In unele cazuri, simptomele se pot manifesta
simultan.
Simptomele sistemice:
- oboseala, redoare si dureri generalizate
- transformarea progresiva a durerii intr-o jena permanenta
- inapetenta si pierderea in greutate, stare de slabiciune generala
- febra usoara si transpiratie in perioadele de criza
- perturbarea somnului
- uscarea ochilor si gurii
- depresie, cauzata de durere, cronicitatea bolii sau de calitatea vietii
Poliartrita reumatoida este considerata drept o boala autoimuna, deoarece sistemul
imunitar al organismului produce anticorpi ce isi ataca propriile articulatii.
Spondilita anchilozant este o boal cronic inflamatorie, de cauz necunoscut,
care afecteaz n primul rnd coloana vertrebral. Mai poate afecta i scheletul altor pr i ale
corpului cum ar fi: umerii, coapsele i genunchii, precum i tendoanele i ligamentele din
jurul oaselor i articulaiilor.
Aceast boal debuteaz n jurul decadelor a doua i a treia de via , prevalan a fiind
de trei ori mai mare la brbai dect a femei.
Spondiloza anchilozant se caracterizeaz prin durere de spate i redoare matinal,
aceste simptome apar tipic la adolesceni sau aduli. Sunt foarte variate de la o persoan la
alata i nu toi bolnavii vor vaea simpome grave sau fuziunea coloanei.
Unele terapii pentru spondiloza anchilozant includ schimabrea stilului de via,
medicaie, chirurgie, monotorizare permanent.
Cauzele apariiei: prezena bolii la ali membrii ai familiei; prezena unor factori
genetici; vrst tnr; istoric pozitiv pentru anumite infecii.
Simptome - Spondiloza anchilozant debuteaza cu o inflamatie la nivelul articulatiei
coloanei vertebrale, dar poate asocia si o inflamatie a ochilor sau a altor articulatii (in special

articulatia coapsei) si ocazional afecteaza inima, plamanii sau cutia toracica. Daca inflamatia
continua in timp, va conduce la cicatrizare si leziuni permanente. La unele persoane, boala
este usoara si progreseaza incet, iar simptomele nu devin niciodata severe. Alte persoane pot
prezenta o boala mai agresiva.
Agravarea sau nu a spondilozei anchilozante, depinde de numerosi factori, cum a fi
varsta la care debuteaza, cat de devreme este pus diagnosticul si ce articulatii sunt implicate.
Desi este prea devreme pentru a se spune cu exactitate, cercetatorii spera ca tratamentul
precoce cu medicamente de ultima generatie, va scadea procesul inflamator, va preveni
cicatrizarea si va limita progresia bolii.
Tratarea afeciunilor musculo-scheletice - se recomand evitare excesului de efort,
ecitarea micrilor repetitive, evitarea aciunii vibraiilor mecanice asupra aparatului
locomptor, schimbarea locului de munc (temporar sau definitiv), evitarea unor factori
defavorizani (obezitate, reumatism etc.); se va administra medicaie inflamatorie, iar pentru
dispariia durerilor simpomatice se vor lua medicamante analgezice.

CAPITOLUL III
AINS generaliti, mecanisme, clasificri, cale de administrare, medicamante
1.1.

Generaliti

Antiinflamatoarele nesteoridiene sunt substane din grupa analgazice antipiretice

aniinflamatoare, la care predomin efectul antiinflamator i sunt utilizate aproape exclusiv n
acest scop.
Preparatele antiinflamatoare nesteroidiene nu posed activitate hormonal ca i
corticosteroizii.
Efectul farmacodinamic este de inhibare ale celor dou forme ale enzimei
ciclooxigenaz (COX 1 i COX 2), determinnd:
- aciune antiinflamatoare prin diminuarea proceselor inflamatorii cu diferite
localizri;
- aciune antireumatic, acionnd asupra inflamaiilor de la nivelul esutului
conjunctiv, din care sunt formate i articulaiile;

- aciune analgezic prin scderea temporar a durerilor inflamatorii;

- aciune antitermic, scznd febra;
- aciune antiagregant plachetar, utilizat mpotriva trombozelor arteriale, dar cu
posibile reacii adverse de sngerri, dac medicamantele sunt utilizate n doze mari i timp
ndelungat;
- efect de iritare a mucoasei gastrice, putnd duce la apariia de ulcer;
- aciune tocolitic (de inhibare a contraciilor uterine).
Medicamentelor

din aceast clas

le sunt caracteristice un ir de particulariti

clinice:
- aciune antiinflamatorie nespecific, adic influena universal deprimant asupra
procesului inflamator, indiferent de particularitiile lui etiologice;
- asocierea efectelor antiinflamator, analgezic i antipiretic;
- toleran relativ bun datorit eliminrii lor rapide din organism;
- inhibarea agregrii plachetare.

1.2.

Mecanismul aciunii antiinflamatoarelor nesteroidiene

Mecanismul de actiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene consta in principal in

inhibarea ciclooxigenazelor (COX-1, COX-2, COX-3 recent descoperita), enzime care
participa la sinteza de prostaglandine (mediatori chimici ai procesului inflamator). COX-1
este o izoenzima responsabila de producerea prostaglandinelor cu efecte fiziologice
homeostatice si citoprotectoare (protejeaza mucoasa gastrica, rinichii si are actiune
antitrombotica). COX-2 este izoenzima sintetizata in cadrul procesului inflamator si care
faciliteaza raspunsul inflamator. Cu cat un antiinflamator nesteroidian inhiba mai mult
izoenzima COX-2 si mai putin pe cea COX-1, cu atat reactiile adverse (in special la nivel
gastric) sunt mai reduse.
Trebuie stiut ca efectul antiinflamator al antiinflamatoarelor nesteroidiene creste
proportional cu capacitatea de inhibare a ciclooxigenaxei. Antiinflamatoarele nesteroidiene
reduc, dar nu elimina complet semnele si simptomele inflamatiei deja constituite. Efectul
acestei clase de medicamente este prompt, dar pasager, pana la metabolizarea lor completa
de catre organism. Acestea sunt si motivele pentru care sunt utilizate singular sau in asociere

cu un antialgic in stadiile incipiente ale afectiunilor reumatismale cronice si ale

reumatismului abarticular, in puseele algice ale reumatismului degenerativ si ca terapie
adjuvanta in tratamentul stadiilor avansate ale diverselor boli reumatismale.
De asemenea, exista si o particularitate individuala legata de raspunsul la actiunea
diferitelor antiinflamatoare nesteroidiene (chiar in cadrul aceleiasi grupe de antiinflamatoare
nesteroidiene). Aadar, antiinflamatoarele nesteroidiene doar reduc semnele inflamatiei.
Farmacocinetic fiecare antiinflamator nesteroid are particularitiile sale,
determinate de proprieti caracteristice preparatului, funcia organelor metabolizante i
excretorii.
Antiinflamatoarele nesteroidiene n administrare peroral sunt bine absorbite, se
metabolizeaz i se elimin din organism pe cale renal.
Cu scop antiinflamator se indic n doze mai mari dect cu scop analgezic. Nu s-a
stabilit nc corelaia precis dintre concentraia antiinflamatoarelor n snge, lichidul sinovial
i gradul eficienei lor antiinflamatorie. Asocierea efectelor antiinflamator, analgezic i
antipiretic la toate inflamatoarele nesteroidiene nu se poate cosidera ocazional.
Un ir de mediatori ai inflamaiei (bradikinina, prostaglandinele) provoac senzaia de
durere i febr. De aceea, inhibnd mediatorii nominalizai, preparatele antiinflamatoare
exercit efect analgezic i antipiretic.
Un rol anumit l joac, de asemenea blocarea de ctre preparatele enumerate a
receptorilor nociceptivi (algici) periferici.
Nu se recomand combinarea n scop antiinflamator a diverselor preparate din acest
grup, ntruct ele nu-i poteneaz efectele.
Indicaii terapeutice: poliarteit reumatoid; spondiloartrit anchilozant; coxartroz;
artrit; artroz dureroas i invaliditate; puseuri de gut; tendinite; bursite; lombalgii; dureri
dup intervenii chirurgicale, stomatologice, ginecologice etc.;
Contraindicaii: maladii ale tractului digestiv (ulcer gastric, gastrite); maladii nsoite
de coagulabilitate sczut a sngelui, n special hemofilie, hemoragii pulmonare, gastrice i
uterine; hemocitopenie; intoleran individual;
Supradozarea simptome: cele ale sistemului nervos central includ ameeal,
confuzie mental, letargie, deorientare, cefalee intense, parestazii, crize.
Precautii - Este recomandat ca administrarea unui medicament antiinflamator sa fie
facuta numai dupa un consult medical de specialitate la medic sau farmacist, pentru o
estimare corecta a riscurilor si a beneficiilor. Alegerea antiinflamatorului potrivit si doza

recomandata depind de mai multi factori care tin atat de medicamentul prescris, cat si de
pacient.
Reactii adverse: toate antiinflamatoarele au si efecte adverse cauzate, in mare parte,
de inhibarea neselectiva a izoenzimelor ciclooxigenazei. Cele mai frecvente reactii adverse
sunt:
- tulburarile digestive, manifestate prin dureri in capul pieptului si pirozis (senzatie
de arsura), chiar hemoragii digestive, risc crescut de gastrite si ulcer gastric. Combaterea sau
prevenirea acestora se face prin asocierea unui protector gastric;
- tulburarile renale nefrita tubulointerstitiala toxica. In cazul persoanelor cu
afectiuni renale preexistente, ciroza hepatica cu ascita, insuficienta cardiaca, terapie
diuretica concomitenta, AINS pot induce insuficienta renala acuta functionala. La acestea
din urma, administrarea AINS se face cu precautie si in doze mici;
- tulburarile hepatice, care sunt reversibile si dependente de doza. Acestea constau in
cresteri ale transaminazelor (enzime hepatice);
- manifestarile alergice evidentiate prin eruptii cutanate, rinita alergica si/sau
bronhospasm;
- efectul teratogen (care produce anomalii, malformatii), manifestat in primele 3 luni
de sarcina;
- efectul tocolitic, ce consta in relaxarea uterului, impiedicand contractiile uterine si
ducand la prelungirea perioadei de sarcina (peste 40 de saptamani) si incetinirea travaliului.
Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene - se face cu precautie, respectand
indicatiile medicului sau ale farmacistului. Intotdeauna se administreaza doza de
antiinflamator cea mai mica ce prezinta efectul terapeutic dorit si pe perioada cea mai scurta
de timp. Toate AINS care se elibereaza fara prescriptie medicala se pot administra doar
ocazional, pe perioade scurte de timp. Tratamentul cu AINS pe o perioada mai lunga de 10
zile se face numai la recomandarea medicului. Pentru pacientii care urmeaza un tratament cu
antiinflamatoare pe o perioada lunga de timp este recomandata o monitorizare adecvata,
pentru a evita aparitia efectelor adverse si pentru modificarea tratamentului in cazul in care
acest lucru este necesar. Administrarea unor doze mai mari decat cele prescrise sau asocierea
mai multor antiinflamatoare cresc riscul de aparitie a efectelor adverse. Administrarea pe cale
orala, se recomanda sa fie facuta in timpul mesei, cu un pahar plin cu apa sau lapte. Pe durata
tratamentului este indicata asocierea cu un antiacid pentru a preveni aparitia efectelor adverse
la nivelul stomacului. Inaintea administrarii unor medicamente pentru raceala care contin alte

substante din aceeasi clasa, este indicat sa fie consultat medicul sau farmacistul pentru a evita
interactiunile nedorite sau depasirea dozei terapeutice. In cazul copiilor cu varsta sub 6
luni, tratamentul cu AINS se face doar la indicatia medicului. Acesta trebuie informat
inainte de folosirea AINS in reducerea febrei deoarece acest simptom poate sa indice
probleme serioase de sanatate
1.3.
I.

Clasificarea antiiinflamatoarelor nesteroidiene:

Inhibitori neselectivi ai ciclooxigenazei 1 i 2 (COX 1, COX 2)

a. Derivai ai acidului salicilic (salicilaii):

-

Acid acetilsalicilic

Lizin acetilsalicilat

Salicilat de sodium

b. Derivai ai pirazolonei:
-

Fenilbutazona

Clofezon

c. Derivai ai acidului indolacetic:

-

Indometacina

d. Derivai aia acidului fenilacetic:

-

Diclofenac sodic;

e. Derivai ai acidului propionic:

-

Ibuprofen

Ketoprofen

Naproxen

f. Derivai ai acidului antranilic:

-

acid mefenamic

g. Oxicami:
-

piroxicam;

acid niflumic;

h. Preparate combinate
O alt clasificare ar fi :
a)n funcie de efectul terapeutic:
-

AINS de prim valoare: Fenilbutazona, Indometacina,;

AINS majore: Naproxen, Piroxicam, Diclofenac,

AINS minore: toate celelalte

b)n funcie de durata de aciune care impune ritmul de administrare:

-

cu durat scurt de aciune (T1/2 sub 6 ore): Ketoprofen, Ibuprofen, Fenoprofen,

Diclofenac;

cu durat medie de aciune: Indometacin;

cu durat lung de aciune: (T1/2= peste 24 ore): Fenilbutazona, Piroxicam,

Tenoxicam;

cu durat lung

pentru preparate retard cum ar fi: Indometacin, Ketoprofen,

Diclofenac.
II.Inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COX 2)
-

NIMESULID (nimesil)

MELOXICAM

1.4.

Medicamante

1.4.1. Diclofenac/Diclofenacum
este un antiinflamator nesteroidian puternic, avnd i efecte analgezice i antipiterice
remarcabile.
Farmacodinamie:

derivat

arilacetic;

antiinflamator

nesteroidian;

inhib

ciclooxigenaza cu efect antiinflamator, analgezic i antipyretic puternic.

Farmacodinamic: Eficiena sa este similar cu cea a indometacinei. Se absoarbe
bine din tubul disgestiv, dar se matabolizeaz n mare msur la prima trecere prin ficat,
biodisponibilitatea fiind de 52%. Concentraia maxim n plasma se realizeaz la 1-4 ore. Se
leag puternic de proteinele plasmatice. Este biotransformat n cea mai mare perte.
Metaboliii (inactivi) se excreta 2/3 prin urin i 1/3 prin bil. Timpul de njumt ire n
plasma este de 1-2 ore i mai mult n lichidul sinovial.
Indicaii: poliartrit reumatoid, spondilit anchilozant; artroze; rheumatism
articular; artrit gutoas; inflamaii dureroase postoperatorii; dup extracii dentare;
inflamaii pelviene, inflamaii posttraumatice.
Contraindicaii: ulcer duodenal n evoluie; hipersensibilitate la diclofenac;
insuficien hepatica i renal; tratamentul anticoagulant; copii sub 15 ani.

Reacii adverse: gastrointestinale (grea); diaree; efecte ale sistemului nervos central
(astenie, insomnia, iritabilitate); dermatologice (hipersensibilitate)etc
Precauii: administrare la copii; boli digestive cunoscute ulcer duodenal; colit
ulceroas; antecedente hematologice cu tulburri de coagulare; sarcin; alptare;
conductorii auto poate aprea vertij etc.
Mod de administrare: oral, initial 150 mg/zi, n 3 prize; ntreinere 50-100 mg/zi; de
preferat, preparatele retard care pot asigura efecte bune, n 1-2 admin./zi; indifferent de calea
de administrare 150 mg; copiii 1-3 mg/kg/zi n mai multe prize.
Exemple:
-

AMIRAL, sol.inj.
DICLAC, compr.elib.modif. 75mg; sol.inj
DICLOFENAC, compr.film.
VOLTAREN, compr.film.gastrorez.
1.4.2. Indometacin/Indometacinum
este un derivat de indol cu efecte antiinflamatoare i analgezice puternice, aciunea

antipiretic fiind redus. n experienele effectuate pe animale s-a demonstrate c ac iunea

antiflogistic este de 10-20 de ori superioar fenilbutazonei.
Farmacodinamie: aciune intense, bine suportat la doze mici, pe perioade frecvente:
la doze mari i tratamnete prelungite, frecvente reacii adverse.
Farmacodinamic: s-a demonstrate, n experienele effectuate pe animale, c aciunea
antiflogistic este de 10-20 de ori superioar fenilbutazonei.
Indicaii:

artrita

reumatoid

cronica

si

pusee

acute;

spondilartrita

anchilopoietica; artroza degenerativa (in special coxartroza); disfunctii musculo-scheletale

acute; dureri cu localizare lombosacrala; guta - puseu acut; periartrita, tendinita,tenosinovita,
bursita, capsulita; dismenoree primara; inflamatii, dureri si edeme in afectiuni si
dupa interventii chirurgicale orl, stomatologie, ortopedie.
Contraindicaii: Ulcer peptic activ, leziuni gastrointestinale recurente in antecedente,
alergie la indometacin, aspirina sau alti agenti antiinflamatori nesteroidieni (AINS);
hemofilie sau alte tulburari hemoragice; insuficienta renala si hepatica severa;copii sub 14
ani.
Reacii adverse: la doze mari pot aprea cefalee, ameeli, hipotensiune arterial,
precum i efecte paradoxale: exacerbarea mastodiniilor
Precauii: indometacin trebuie administrat cu grija in cazul persoanelor in varsta (cu
predispozitie sporita pentru reactii adverse), pacientilor cu tulburari de coagulare sau celor
care se afla sub tratament cu anticoagulante (indometacininhiba agregarea plachetara), cu

tulburari psihiatrice, parkinsonism, epilepsie, insuficienta cardiaca, hipertensiune, disfunctii

hepatice sau renale. Asemeni altor alti agenti antiinflamatori, analgezici si antipiretici,
Indometacin poate masca semnele si simptomele unei infectii. Tratamentul trebuie intrerupt
in

cazul

Sarcina

si

alaptare:Nu

aparitiei
se

unei hemoragii
va

administra

in

gastrointestinale.
sarcina

si

alaptare.

Efecte asupra capacitatii de conducere auto sau de exploatare a altor masini: Pacientii
trebuie atentionati sa nu manevreze masini sau sa conduca autovehicule daca pe durata
tratamentului prezinta simptome de ameteala sau senzatie "de plutire".
Mod de administrare: oral, 50-200 mg/zi n 3 prize, dup mese;
Exemple:
-

INDOMETACIN,caps. 25 mg, 50 mg.

1.4.3. Ibuprofen/Ibuprofenum
este un derivat de acid propionic cu efecte antiinflamatoare, analgezice, antipiretice,

antiagragante plachetare.
Farmacodinamie: antiinflamtor asemmtor cu acidul acetilsalicilic, analgesic i
antiseptic; este, de regul, necesar s se atepte cam o sptmn pentru a se vedea dac un
bolnav beneficiaz sau nu de tratament.
Farmacodinamic: se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Pe stomacul gol,
concentraia sanguin maxima se realizeaz dup aproximativ 45 minute, la o or i jumtate
trei ore pe stomacul plin. Excreia se face 44% sub form de metabolite i 20% sub form
nemodificat, prin urin, n decurs de 24 de ore. Timpul de njumtire este de 30 de minute
2 ore.
Indicaii: reumatism articular i extraarticular; spondiloze i artroze; poliartrit
reumatoid; stomatology, dureri dentare.
Contraindicaii: alergii la antiinflamatorii nesteroidiene; ulcer gastro-intestinal;
insuficien grav.
Reacii adverse: grea, diaree, edeme, erupii cutanate.
Precauii: tulburari digestive , sangerari gastro-intestinale, eruptii cutanate, semne de
hipersensibilitate;contraindicat femeilor insarcinate care alapteaza; ulcer gastroduodenal,
antecedente hemoragice, lupus eritematos, alergii sau astm.
Mod de administrare: initial 1,2-1,8 g/zi n 3 prize, dup mas; maxim 2,4 g/zi;
ntreinere 0,6-1,2 g/zi; copii 5-10 ani mg/kg de 3-4 ori/zi, maxim 500 mg/zi.
Exemple:
-

IBALGIN, compr.film 200mg, 400 mg; susp.oral;

IBUPROFEN, compr.film. 400 mg, 600 mg;

IBUPROFEN ARENA, caps. 200 mg;
PADUDEN, caps. Moi 200 mg.
1.4.4. Ketoprofen/Ketoprofenum
este un antiinflamator nesteroidian, cu o structur similar cu cea a ibuprofenului,

dar un antiflogistic i antipiratic puternic, iar efectele analgezice sunt relative reduse.
Farmacodinamie: derivat al acidului arilcarboxilic, antiinflamator nesteroidian; are
aciune antiinflamatoare, analgezic, antipiratic; inhib sinteza de prostaglandine.
Farmacodinamic: este absorbit rapid din tubul digestive. Este epurat n parte prin
biotransformare, iar o parte se excreta renal, sub form nemodificat. Timpul de njumt ire
este de 1,5-2 ore.
Indicaii: tratamentul simpomatic al reumatismului inflamator cronic i al artrozei
severe.
Contraindicaii: alergie la preparat; ulcer gastroduodenal n evoluia sau n
atecedente; insuficien renal, hepatic sever; astm; tratament anticoagulant.
Reacii adverse: gastrointestinal; sindrom hemoragic; ulcere gastrointestinale; greuri,
vrsturi, constipaie; astm, dispnee; cefalee, vertij, astenie, tulburri ale somnului;
insuficien renal acut etc.
Precauii: hemoragii gastro- intestinale sau ulcer; insuficien renal sau hepatic;
Mod de administrare: oral, 150 mg/zi, n 2-4 prize;
Exemple:
-

KETONAL, compr.film. 100 mg;

KETONAL UNO, DUO, caps. Elib. Prel. 150mg, 200 mg;
KETOPROFEN, caps. Elib. Prel. 150mg, 200 mg; sol.inj.
1.4.5. Naproxen/ Naproxenum
este un antiinflamator nesteroidian, derivat de acid propionic. Este cel mai active

dect acidul acetil salicylic, fenilbutazona i indimatacina (n condiii experimentale). Efectul

analgesic este similar, cel antipyretic ceva mai redus. n condiii terapeutice, eficien a este
aproximativ egal cu ce a indometacinei.
Farmacodinamie: antiinflamator nesteroidian; are efct analgesic, antiinflamator,
antipiratic.
Farmacodinamic: se absoarbe complet din tractul digestive. Concentraia plasmatic
maxima se atinge dup aproximativ 4 ore. Absorbia rectal este bun. Prin urin, se excreta

n proporie de 70% sub form modificat restul ca metabolite. Timpul de njumt ire este de
circa 4 ore.
Indicaii: artroze, poliartrit reumatoidal, spondilit anchilozant, reumatism
extraarticular, gut, inflamaii i edeme posttraumatice; n ORL i stomatologie, dismenoree.
Contraindicaii: alergie la preparat; ulcer gastroduodenal n evoluia sau n
atecedente; insuficien renal, hepatic sever; astm; tratament anticoagulant.
Reacii adverse: gastrointestinal; sindrom hemoragic; ulcere gastrointestinale; greuri,
vrsturi, constipaie; astm, dispnee; cefalee, vertij, astenie, tulburri ale somnului;
insuficien renal acut etc
Precauii: nu trebuie administrat pacienilor cu sngerri gastointestinale. Acest
medicament mrete timpul de sngerare, lucru care trebuie luat n considerare, mai ales dac
se administreaz simultan i anticoagulante.
Mod de administrate: oral, initial 500 mg, apoi 250 mg la 6-8 ore; criz de gut 750
mg la nceput, apoi 250 mg la 8 ore.
Exemple:
-

REUXEN, compr.film. 250mg, 500 mg.

1.4.6. Piroxicam/Piroxicamum
este un oxicam cu proprieti antiinflamatoare remarcabile, analgesic i antipiretic

puternic.
Farmacodinamie: antiinflamator, analgezic, antipyretic.
Farmacodinamic: se absoarbe din stomac. Concentraia plasmatic maxima
serealizeazdup 1-1/2 ore. Concentraia n lichidul synovial este de 45% fa de cea
plasmatic. Timpul de njumtire n plasma este de aproximativ 44 de ore. Se leag puternic
de proteinele plasmatice. Se metabilizeaz n cea mai mare parte.
Indicaii: Poliartrit reumatoid, osteoartrit, spondilit anchilopoietic, afeciuni
musculo-scheletice acute, criza de gut.
Contrindicaii: afeciuni hepatice active; insuficien renal i hepatica, sarcin i
alptare.
Reacii adverse: risc crescut la complicaii gastrointestinale i resciii adverse
cutanate.
Precauii: se administreaz cu pruden la pacienii cu antecedente de ulcer gastric sau
duodenal, colit ulceroas i antecedente de tulburri hemetologice sau coagulare. Nu se

administreaz n timpul sarcinii sau alptrii; efectele asupra capacitii de conducere auto sau
de expolatare a altor maini: pacienii trebuire atenionai s nu manevreze maini sau s
conduc autovehicule dac pe durata tratamentului prezint simptome de ameeal.
Mod de administrare: initial, 20 mg/zi, dup mas: ntreinere 10-30 mg/zi, ntr-o
priz; criz de gut; 20 mg/zit imp de 2 zile, apoi 20 mg de 2 ori/zit imp de 4-6 zile;
medicamentul trebuie prescris de medical specialist reumatolog, se recomand reevaluarea
tratamentului dup 14 zile de la iniiere.
Exemple:
-

FLAMEXIN, compr. 20 mg; pulbere pt. sol. oral; compr.eferv.;

PIROXICAM, compr. 20 mg.
1.4.7. Aceclofenac/Aceclofenacum

- ANTIINFLAMATOARE SI ANTIREUMATICE NESTEROIDIENE DERIVATI AI

ACIDULUI ACETIC SI SUBSTANTE INRUDITE
Farmacodimanie: Tratamentul simptomatic al inflamatiilor si al durerii din artrita
reumatoida, spondilartrita anchilozanta (boala Bechterew), artroza si din alte afectiuni ale
aparatului locomotor (de exemplu periartrita scapulo-humerala si reumatismul extraarticular).Actiune analgezica si anti-inflamatorie
Farmacocinetic:
Indicaii:
Contraindicaii: Hipersensibilitate la aceclofenac, la alte AINS (de exemplu diclofenac)
sau la oricare dintre excipientii medicamentului.Antecedente de astm bronsic, urticarie sau
rinita acuta in urma tratamentului cu acidacetilsalicilic sau cu alte AINS.Ulcer gastroduodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recidivant. Hemoragie digestiva sau
de alta natura. Insuficienta cardiaca, renala sau hepatica severa.
Reacii adverse: Majoritatea reactiilor adverse sunt de natura gastro-intestinala
(dispepsie, dureri abdominale, greata sau diaree). Ocazional, poate aparea slabiciune. Au fost
de asemenea raportate reactii cutanate (prurit si rash). Daca apar reactii adverse grave,
tratamentul trebuie intrerupt.
Precauii: Aceclofenacul trebuie administrat cu precautie si sub supraveghere
medicala stricta la pacientii care sufera de afectiuni gastro-intestinale si la cei cu antecedente
de ulcer peptic, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, hemoragie cerebrovasculara,
lupus eritematos diseminat, porfirie, tulburari de coagulare a sangelui sau ale hematopoiezei.

De asemenea sunt necesare masuri de precautie in cazul pacientilor cu retentie de fluide, cu

tulburari usoare-moderate ale functiei hepatice, renale sau cardiace (la care AINS pot
determina o alterare a functiei renale si o retentie lichidiana), pe perioada administrarii
concomitente de diuretice, la pacientii cu hipovolemie si in timpul convalescentei dupa o
interventie chirurgicala. poate diminua fertilitatea, de aceea nu este recomandat femeilor care
doresc sa ramana insarcinate.
Mod de administrare: Comprimatele filmate trebuie inghitite intregi cu o cantitate
suficienta de lichid. Daca este administrat concomitent cu ingerarea de alimente, viteza de
absorbtie a comprimatului scade, fara diminuarea proportiei de absorbtie in tractul gastrointestinal.
Adulti: Doza maxima recomandata este de 100 mg aceclofenac - 1 comprimat
filmat administrat de doua ori pe zi (dimineata si seara).
Copii: Nu exista experienta referitoare la uzul pediatric.
Varstnici: Proprietatile farmacocinetice ale nu sunt influentate de inaintarea in varsta,
astfel incat dozele recomandate varstnicilor sunt aceleasi ca in cazul adultilor. Ca si in cazul
altor antiinflamatoare nesteroidiene, sunt necesare precautii in cazul varstnicilor, la care este
mai mare probabilitatea existentei afectiunilor renale, hepatice sau ale functiei
cardiovasculare, reactiilor adverse si complicatiilor gastro-intestinale si datorita faptului ca
acestia utilizeaza concomitent si alte medicamente.
Exemple:
- AFLAMIL, compr.film. 100 mg
3.4.8. Acemetacin/Acemetacinum
Farmacodimanie: medicament antiinflamator i analgesic nesteroidian, ce face parte
din grupul de medicamente antiinflamatoare i antireumatice.
Farmacocinetic:
Indicaii: artrita acut (inclusiv crize de gut); artrita cronic, cu deosebire artrit
reumatoid (poliartrita cronic); spondilita anchilozant i alte disfuncii inflamatorii
reumatice ale coloanei vertebrale; iritaii determinate de boli degenerative ale articulaiilor i

ale coloanei vertebrale (osteoartrit i spondiloz); afectri ale esuturilor moi asociate bolii
reumatice; tumefieri dureroase sau inflamaii n urma unor leziuni i dup intervenii
chirurgicale.
Contraindicaii: tulburri gastrointestinale, ulcer gastric sau duodenal, enterit (de ex.
colit ulceroas, boala lui Crohn); tensiune ridicat i/sau tulburri de debit cardiac (afeciuni
cardiace); probleme cu rinichii; tulburri severe hepatice; modificri ale compoziiei sngelui
(porfirie indus), intervenie chirurgical major, boal gastrointestinal activ cu risc de
crescut de sngerare sau perforaie; sarcin i alptare.
Mod de administrare: nu se va administra la copii i adolesceni, ntruct nu exist
suficient experien pentru aceste categorii de vrst. se administreaz cu pruden la
vrstnici. La pacienii cu teren atopic, polipi nazali sau boli cronice obstructive ale cilor
respiratorii sau la pacienii cu hipersensibilitate la alte analgezice i anti-inflamatoare
nesteroidiene. se va administra cu precauie, necesitnd o supravegere medical atent i a
unor echipamente de susinere adecvate pentru cazurile de urgen, datorit unui risc crescut
de producere a unor reacii adverse. Acestea pot fi sub forma unor crize de astm (aa-numita
intoleran analgezic/astm bronic indus de analgezic), angioedeme sau urticarie. O atenie
special se impune i n cazul pacienilor care manifest o reacie alergic la alte substane,
acetia prezentnd un risc crescut de a manifesta o reacie de hipersensibilitate n cazul
administrrii
de RANTUDIL FORTE. La pacienii cu tulburri de coagulare RANTUDIL FORTE se va
administra cu precauie, necesitnd o monitorizare atent, datorit posibilitii acemetacinei
de a induce temporar o scdere a numrului de trombocite. La pacienii cu disfuncii
gastrointestinale i la vrstnici este necesar o supraveghere medical atent n timpul
tratamentului cu RANTUDIL FORTE. Dac apar dureri epigastrice acute i/sau scaune de
culoare nchis se impune consult medical de urgen cu stabilirea cauzei etiologice.
n cazul tratamentului prelungit cu RANTUDIL FORTE se recomand o verificare
periodic a funciei hepatice, renale i a hemoleucogramei i consult oftalmologic. Cefaleea
poate apare n cazul administrrii unei doze crescute, neadecvate de analgezic, timp
ndelungat, i nu va trebui tratat prin administrarea unor doze crescute de medicament. n
general la administrarea de analgezice i n special n cazul asocierii mai multor analgezice
exist riscul de afectare ireversibil a rinichilor, cu apariia unei insuficiene renale , datorit

nefropatiei analgezice. Cerei sfatul/informai medicul sau stomatologul dac ai

luat RANTUDIL FORTE naintea unei intervenii chirurgicale.
Reacii adverse: Tulburri gastro-intestinale (leziuni esofagiene; inflamaia
nespecific intestinal, agravarea bolii Crohn sau colite ulcerative; pirozis; constipaie;
stricturi intestinale, ca cele diafragmatice.)Tulburri ale sistemului nervos central: (cefalee,
agitaie, iritabilitate, fatigabilitate, apatie i ameeli). Tulburri cutanate i a esutului
subcutanate: erupii cutanate i prurit; Tulburri genito-urinare - insuficien renal acut,
afeciuni renale (precum nefrit interstiial, sindrom nefrotic, necroz papilar); -creterea
ureei sangvine; (proteine n urin), hematurie (snge n urin);sngerri vaginale. Tulburri
hepato-biliare - creterea transaminazelor; Tulburri hematologice anemie. Tulburri
cardio-vasculare - edeme periferice n special la pacienii cu hipertensiune sau cu funcie
renal afectat. Reacii de hipersensibilitate - angioedem (umflarea feei i a pleoapelor, a
laringelui cu ngustarea cilor respiratorii i dificulti respiratorii); dispnee, inclusiv crize de
astm, tahicardie, scderea tensiunii arteriale i stare de oc, ce pot pune viaa n pericol
Precauii:

Sarcina i alptarea. Din cauza mecanismului su de aciune, administrarea de

acemetacin poate induce inhibarea contraciilor uterine, o nchidere prematur a ductului

arterial, o tendin crescut de sngerare la mam i la ft, i a edemelor prezente la mam.
Prin utilizarea indometacinului, un metabolit al acemetacinei, s-a observat producerea unor
disfuncii renale la ft n ultimul trimestru. Din cauza metabolizrii lui n indometacin,
afeciunile cunoscute n cazul administrrii de indometacin se vor produce i n cazul
acemetacinului. Acemetacina i derivaii si se excret n cantiti mici n laptele matern, ns
utilizarea n timpul perioadei de alptare va fi evitat, pe ct posibil. Efecte asupra
capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje - Din cauza apariiei reaciilor
adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi ameeli i starea de oboseal, mai ales
n combinaie cu alcoolul, poate reduce viteza de reacie i abilitatea de a conduce vehicule i
de a folosi utilaje. De aceea, conducerea de vehicule, folosirea utilajelor sau alte activiti
periculoase trebuie evitate pe perioada tratamentului..
Mod de administrare: Dozarea acemetacinei depinde de gravitatea bolii.
Aduli: Doza zilnic recomandat variaz ntre 60 i 180 mg acemetacin (1-3
capsule), divizat n 1 - 3 doze.

Copii:nu se recomand la copii i adolesceni, ntruct nu exist suficient experien

clinic la aceast grup de vrst.
Vrstnici: n funcie de gradul afectrii renale sau hepatice este necesar ajustarea
dozelor. Durata tratamentului va fi stabilit de medic
Exemple:
- RANTUDIL FORTE, caps. 60 mg
3.4.9 Dextroprofen/Dextroprofenum
Farmacodimanie: Oral: tratament simptomatic de scurta durata al durerilor musculoscheletice, dismenoree, durerile dentare. Injectabil: postoperator, colica renala, dorsalgii
severe.
Farmacocinetic:
Indicaii:

Oral: tratament simptomatic

de

scurta

durata

al durerilor musculo-

scheletice, dismenoree, durerile dentare. Injectabil: postoperator, colica renala, dorsalgii

severe.
Contraindicaii:

Hipersensibilitate

la

dexketoprofen,

orice

alt

AINS

sau

la excipientii produsului; antecedente de crize debronhospasm, rinita acuta, urticarie sau edem
angioneurotic la acid acetilsalicilic; ulcer gastroduodenal activ sau in antecedente dispepsie
cronica; boli hemoragice, tratament concomitent cu anticoagulante; boala Crohn sau colita
ulceroasa; antecedente de astm bronsic; IR moderata - grava; IH grava; sarcina si alaptare;
copii.
Reacii adverse: greata si/sau varsaturi, dureri abdominale, diaree, dispepsie. RA mai
putin frecvente: tulburari de somn, anxietate, cefalee, ameteli, vertij, palpitatii, gastrita,
constipatie, uscaciunea gurii, flatulenta, eritem cutanat. Rar pot aparea: parestezii, HTA,
edeme periferice, bradipnee, ulcer peptic, hemoragie sau perforatie, anorexie, cresterea
enzimelor hepatice, urticarie, acnee, hipersudoratie, poliurie, tulburari menstruale, tulburari in
sfera prostatei.
Precauii: Se va administre cu prudenta la pacientii cu afectiuni alergice in antecedente,
cu simptome gastrointestinale, cu afectiuni ale maduvei hematopoetice, cu afectiuni hepatice,
renale sau cardiace, ca si in alte boli care predispun la retentie hidrosalina sau la cei tratati cu
diuretice si la cei cu hipovolemie, deoarece au risc crescut de nefrotoxicitate. Pacientii

varstnici au risc crescut de insuficienta renala, cardiaca sau hepatica. Atentie la persoanele
care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Mod de administrare: 12,5 mg la 4-6 ore sau 25 mg la 8 ore; maxim 75
mg/zi;vrstnici:initial max. 50 mh/zi; nu se recomand la copii.
Exemple:
- TADOR, compr. film. 25 mg
- TADOR INJECT, sol.inj.
3.4.10. Etodolac
Farmacodimanie:
Farmacocinetic:
Indicaii: pentru tratamentul acut i cronic al osteoartritei i poliartritei reumatoide
Contraindicaii: Hipersensibilitate la etodolac sau la oricare dintre excipieni,
antecedente de crize de astm bronic, rinit, urticarie sau alte reacii alergice la acid
acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene datorit unei posibile
reacii ncruciate; ulcer gastroduodenal activ sau antecedente de boal ulceroas, insuficien
cardiac sever
Reacii adverse: edemul, hipertensiunea arterial i insuficiena cardiac. Tulburri
gastro-intestinale (grea, vrsturi, dispepsie, dureri epigastrice, stomatite, gastrite, colite,
dureri abdominale, constipaie, flatulen, hematemez, melen, ulceraii gastro-intestinale,
diaree, indigestie, pirozis, creteri ale transaminazelor plasmatice, sngerri rectale);Tulburri
ale sistemului nervos (depresie, cefalee, ameeli, insomnie, confuzie, parestezie, tremor,
slbiciune, nervozitate, dispnee); Tulburri renale i ale cilor urinare (disurie, polachiurie,
nefrit interstiial, sindrom nefritic, insuficien renal).
Precauii: reaciile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici
doze eficace pentru cea mai scurt perioad necesar controlrii simptomelor.Medicamentul
conine lactoz.Pacienii cu afeciuni ereditare rare de intoleran la galactoz, deficit de
lactaz) sau sindrom de malabsorbie la glucoz-galactoz nu trebuie s utilizeze acest
medicament.
Mod de administrare:

Aduli: Doza zilnic recomandat este 400 600 mg etodolac n doz unic sau
fracionat n 2 prize.
Copii i adolesceni: Nu este recomandat utilizarea la copii i adolesceni.
Vrstnici: n general, nu este necesar reducerea dozelor la vrstnici (
Exemple:
- ETOL, compr.film. 400mg
3.4.11.Ketorolac Ketorolacum
antiinflamator, analgesic, antipiratic Ketorolul este un analgezic non-opiaceu.
Farmacodimanie: inhiba sinteza prostaglandinelor si este considerat ca anlagezic cu
actiune periferica deoarece nu s-au evidentiat efecte asupra receptorilor opiacei. Este un agent
nesteroidian cu activitate antiinflamatoare si slab antipiretica.
Farmacocinetic:
Indicaii: administrat oral este indicat pentru tratamentul de scurta durata al durerilor
acute.
Contraindicaii: nu va fi administrat pacientilor care au prezentat anterior alergie la
acest medicament,

pacientilor

la

care aspirina si

alte medicamente

antiinflamatoare

nesteroidiene induc manifestari alergice, nu va fi administrat bolnavilor cu boal ulcearoas n

perioada de activitate.
Reacii adverse: gastrointestinale (flatulen, gastrit), respiratorii (dispnee),
dermatologice (urticarie, erupii, prurit), metabolism nutriional (edeme), sistemul nervos
central (astenie), hemetologic (purpur), osteomuscular (dureri musculare).
Precauii: Daca se administreaza pacientilor cu disfunctii renale, dozele vor trebui
reduse, iar functia renala urmarita indeaproape. Pacientii cu depletie volumica datorata
pierderilor de sange sau deshidratarii severe, se pot afla in stare de dependenta a producerii de
prostaglandina pentru mentinerea perfuziei renale si, prin urmare, a ratei de filtrare
glomerulara, va fi folosit cu grija in cazul pacienilor cu decompensare cardiac, hipertensiune
arterial, alte afeciuni cardiovasculare. inhib agregarea plachetar i poate prelungi timpul
de sngerare.
Sarcin i alptare - Ketorolul nu este recomandat in timpul sarcinii sau al travaliului.
Ketorolul nu este recomandat spre administrare mamelor care alapteaza. Ketorol la copiii sub

16 ani. Pacientii de varsta a treia: acestia fiind mai sensibili la efectele renale
aleantiinflamatoarelor nesteroidiene
Mod de administrare:i.m; oral, 10 mg la 4-6 ore, maximum 40 mg/zi nu se recomand
tratamente prelungite.
Exemple:
3.4.12.Lornaxicam
Farmacodimanie:
Farmacocinetic: acioneaz rapid, fiind absorbit de tractul gastro-intestinal, se elimin
pe cale renal n proporie de 30 - 60%.
Indicaii: tratarea durerilor de intensitate medie i puternic, pentru dureri articulare,
reumatismale i artroze.
Contraindicaii: nu se administreaz n urmtoarele cazuri: hipersensibilitate cunoscut
lornoxicam, acid acetilsalicilic (aspirin) i alte substane antiinflamatorii. hemoragii gastrointestinale acute, ulcere gastrice sau duodenale; defecte de hemocitogenez; sarcin; alptare;
adolesceni sub vrsta de 18 ani.
Reacii adverse: Ocazional pot aprea: dureri gastrice, diaree, ameeal, indigestie,
cefalee, grea i vrsturi. n rare cazuri pot aprea: constipaie, uscciunea gurii, flatulen ,
gastrite,

reflux

gastro-esofagian,

hemoragii

gastro-intestinale,

gastralgii,

sngerri

hemoroidale sau rectale, esofagit, disfuncii hepatice, cderea prului, reacii cutanate, icter
cutanat, , edeme, crampe musculare, tremor, migren, conjunctivite, acufene, reac ii alergice,
inapeten, scdere n greutate, crampe musculare, stare de ru, slbiciune, roirea pielii cu
senzaie de cldur, prelungirea timpilor de coagulare, peteii cutanate, infec ii ale cilor
respiratorii superioare,
Precauii: se va administra cu pruden n urmtoarele cazuri: disfuncii hepatice sau
renale, hemoragii i ulcere gastrointeastinale, defecte de hemocitogenez, intoleran
cunoscut la aspirin i alte inflamatoare.
Mod de administrare: Pentru dureri medii i puternice: doza iniial este de 16 mg (4
comprimate); dac este necesar, se mai pot administra nc 4 comprimate (cel mult) timp de
24 ore. Doza de ntreinere nu va depi 16 mg zilnic, de preferat 8 mg (2 comprimate), de 2
ori pe zi. Doza prescris de medic trebuie respectat cu strictee. Pentru tratamentul de lung
durat, doza zilnic este de 16 mg.
Exemple:

13.Meloxicam/Meloxicamum - este un antiinflamator nesteroidian, din clasa

oxicamilor.
Farmacodimanie:
Farmacocinetic:
Indicaii: terapia artritei reumatoidale; tratamentul de scurt durat al crizelor acute de
osteoartrit; tratamentul simptomatic al spondilitei anchilozante.
Contraindicaii: hipersensibilitate la meloxicam sau la unul din excipieni; nu se
administreaz persoanelor cu manifestri astmatiforme, urticarie sau reacii de tip alergic la
administrarea aspirinei sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene; insuficien hepatic
sever; insuficien renal sever nedializat; copiii mai mici de 15 ani; persoane care
prezint hemoragii digestive, cerebrale sau de alt natur; n timpul sarcinii i alptrii.
Reacii adverse: gastrointestinale (greturi, voma, diaree, dureri abdominale,
constipatie); dermatologice (prurit, rash cutanat); rar stomatit , urticarie; respiratorii (foarte
rar meloxicamul poate produce crize de astm indus de aspirin); sistemul nervos central
(migrene, dureri de cap, mai rar pot aprea senzaii ebrioase, cefalee, vertij, somnolen );
cardiovasculare (rar edeme).
Precauii:
Sarcina si alaptarea: Sarcina: Utilizarea in primele 5 luni de sarcina este permisa numai
dupa un consult atent al pacientei si numai daca administrarea este absolut necesara si
justificata de raportul risc-beneficiu. In ultimul trimestru, in afara unor indicatii obstetricale
limitate, utilizarea este contraindicat.
Alaptarea: In timpul alaptarii: prezenta medicamentului in laptele matern recomanda ca
utilizarea acestuia sa fie evitata. Daca meloxicamul trebuie administrat neaparat trebuie luata
in considerare necesitatea intreruperii alaptarii.
Mod de administrare:
Boala artrozica: se recomanda o doza de start de 7,5 mg pe zi.daca nu apare un raspuns
terapeutic optim se poate creste doza pana la 15 mg pe zi.
Poliartrita reumatoida: se administreaza o doza de 15 mg pe zi. Tratamentul pe termen
lung,

la

pacientii

in

varsta,

se

Spondilita anchilopoetica : 15 mg pe z
Exemple:
3.4.14.Oxaprozin
Farmacodimanie:
Farmacocinetic:

va

face

cu

doza

de

7,5

mg

pe

zi.

Indicaii: este folosit pentru a calma durerea, sensibilitate, umflare, i rigiditate cauzate
de osteoartrita si artrita reumatoida. este, de asemenea, folosit pentru ameliorarea durerii,
sensibilitate, umflare, i rigiditate cauzate de artrita reumatoida juvenila la copiii de 6 ani i
mai mari.
Contraindicaii: lipsa de energie, somnolen, stomac deranjat, vrsturi, dureri de
stomac, dificulti de respiraie, convulsii com (pierderea cunotinei pentru o perioad de
timp)
Reacii adverse: diaree, constipaie, vrsturi, gaz sau balonare, somnolen, tulburri
de somn, confuzie, depresiune, ameeal, durere de cap, zgomote n urechi.
Precauii: alergie la oxaprozin, aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene cum ar fi
ibuprofenul i naproxenul sau orice alte medicamente. n caz de astm, polipi nazali; umflarea
minilor, picioarelor, gleznelor, picioarelor sau mai mici; sau boli de rinichi sau de ficat.
graviditate, mai ales n ultimele luni de sarcin sau dac se alpteaz. Adultii mai in varsta ar
trebui s ia doze mai mici de oxaprozin pentru doar o perioad scurt de timp, deoarece doze
mai mari utilizate n mod regulat, nu poate fi mai eficiente si sunt mai susceptibile de a
provoca reacii adverse grave. n caz de

o intervenie chirurgical, inclusiv intervenii

chirurgicale stomatologice,.
Mod de administrare: este, de obicei luat o dat sau de dou ori pe zi.
Exemple:
3.4.15.Tenoxicam/Tenoxicamum
Antiinflamator nesteroidian, analgezic i antipiretic, din generaia a II-a, combate
agregarea plachetelor sanguine. Este un puternic inhibitor al biosintezei prostaglandinelor, att
in vitro ct i in vivo.
Farmacodimanie: Antiinflamator nesteroidian, analgezic i antipiretic.
Farmacocinetic: .Se absoarbe aproape complet pe cale oral, are procent de legare de
proteinele plasmatice 99% i ptrunde relativ bine n lichidul sinovial(ins lent).
Indicaii: terapia simptomatic a afeciunilor reumatice inflamatorii dureroase i
degenerative.artrita reumatoid, osteoartrit, spondilartrita anchilozant, tendinit, bursit,
periartrit, sciatic, lombalgie, gonartroze i coxartroz, criz de gut
Contraindicaii: nu trebuie administrat la: persoane cu sensibilitate la produs; persoane
cu antecedente alergice la alte antiinflamatorii nesteroidiene; persoane cu ulcer
gastroduodenal sau alte afeciuni gastrice; persoane ce urmeaz s se supun unor interven ii
chirurgicale existnd pericol de insuficien renal. se impune precauie la pacienii ce
utilizeaz anticoagulante sau antidiabetice orale.

Reacii adverse: este relativ bine suportat, reaciile adverse care apar sint de natur
gastrointestinal, constipaie, diaree, cefalee. Mai pot aparea dermatoze, edeme uoare,
scderea hemoglobinemiei.
Precauii: Este necesar sa se monitorizeze functiile cardiace si renale. Inhiba agregarea
plachetara si poate afecta hemostaza. Pacientii cu tulburari de coagulare sau care beneficiaza
de trat. medicamentos care afecteaza hemostaza vor trebui supravegheati cu atentie. Pacientii
care prezinta simptome gastrointestinale vor fi monitorizati cu atentie. Precautie atunci cand
nivelurile albuminei plasmatice sunt reduse semnificativ.
Mod de administrare: Parenteral n toate afeciunile 20 mg/zi (1 fiol/zi i.m. sau i.v.
primele 2 zile, apoi tratament oral 1 comprimat/zi timp de 1-2 sptmni). Substana
liofilizat se dizolv n 2 ml solvent i se folosete imediat. Pentru bolnavii care necesit un
tratament de lung durat se recomand administrarea oral de 10 mg/zi ca doz de
ntreinere.
Exemple:
-

TENOXICAM, compr. 20 mg.

CAPITOLUL IV- PRODUSE FARMACEUTICE

4.1. NUROFEN 200 MG (IBUPROFEN)

Actiune terapeutic - Ibuprofen este un derivat al acidului fenilacetic si ca atare

actioneaza ca antiinflamator, analgezic si antipiretic cu eficacitate asemanatoare acidului
acetilsalicilic. antiinflamator nestrroidian asemntor cu aspirina analgezic, antipiratic i
antiagregant plachetar.
Indicatii - Artropatii inflamatorii cronice (artrita reumatoida, spondilartrita
anchilozanta, artrita psoriazica); stari inflamatorii severe in ORL, stomatologie, patologia
respiratorie, in ginecologie, in oncologie, dureri dentare, dismenoree. Reumatism degenerativ
si inflamator, suferine discovertebrale, reumatism extraarticular.
Contraindicatii - Bolnavilor cu ulcer digestiv activ sau cu antecedente de ulcer
digestiv sau alte boli ale aparatului digestiv, antecedente de hemoragii digestive acutizate. La
astmatici si la cei cu teren alergic la derivatii acidului fenilacetic. Nu este indicat in timpul
sarcinii si la copii, la pacienii crora li se admisnistreaz alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene sau aspirina; la pacienii cu boli hematologice sau insuficien hepatic sau
renal grav; la gravide n primele 3 luni i ultimele 3 luni de sarcin.
Reactii adverse: Digestive (inapetenta, greata, dureri epigastrice, diaree, varsaturi,
crampe intestinale, flatulenta); Nervoase (cefalee, hiperexcitabilitate); Cutanate (rash, prurit);
Acustice (vertij); Metabolice (retentie hidrosalina reversibila
Mod de administrare:
La adulti: 2 comprimate (400 mg) de 3-4 ori pe zi (dupa mese) cel mult 6 zile, apoi
intretinere cu un comprimat de 3-4 ori pe zi.
La copii: 20 mg/kilocorp/zi, fractionat. in artrita reumatoida juvenila; pana la 40
mg/kilocorp/zi, fara a depasi 500 mg la copii sub 30 kg
4.2. LODINE CAPSULE

Actiune terapeutic - Antiinflamator nesteroidian. Etodolac este un ains din clasa

acidului piranocarboxilic. Timpul pana la atingerea concentratiei maxima: 1-2 h. Debutul

efectului analgezic: 30 min; durata 4-12 h. T : 7,3 h. Se leaga de proteine in proportie mai
mare de 99%. Este metabolizat la nivel hepatic, iar metabolitii sunt excretati la nivel renal.
Indicatii - tratamentul acut si cronic al osteoartritei si a artritei reumatoide. Durere
uoar/moderat.
Contraindicatii - Pacientilor la care aspirina sau alte AINS au determinat astm, rinita,
urticarie, sau alte reacii alergice. Utilizarea n timpul lactaiei, n timpul travaliului i la copii.
Precautii n insuficien renal sau hepatic, insuficien cadiac, n tratament cu
diuretice i la vrstnici. Siguranta si eficacitatea nu au fost determinate la copii. Poate
determina ameteli si somnolenta. Evitati consumul de alcool, aspirina si alte AINS.
Supradozarea - Simptome: greturi si varsaturi, somnolenta, letargie, durere
epigastrica, anafilaxie. Rar, hipertensiune, insuficien renal acut, depresie respiratorie.
Reactii adverse: Gastrointestinale diaree, gastrita, sete, stomatita ulcerativa, anorexie.
SNC: nervozitate, depresie. Cardiovasculare: sincopa. Respirator: astm. Dermatologic:
angioedem, rash veziculobulos, vasculita cutanata cu purpura, hiperpigmentare. Diverse: icter,
hepatita.
Mod de administrare: Capsule, Tablete, Tablete Cu Eliberare Extensiva: Osteoartrita,
artrita reumatoida
Adulti, initial: 300 mg de 2 ori/zi sau de 3 ori/zi sau 400 mg sau 500 mg de 2 ori/zi
atunci cand se administreaza tablete / capsule. In utilizarea de lunga durata, dozele pot fi
ajustate in functie de raspunsul clinic. Tablete cu eliberare extensiva: 400-1000 mg/zi
administrate o data pe zi. Dozele mai mari de 1000 mg/zi nu au fost adecvat evaluate.
4.3. KETOPROFEN CAPSULE CU ELIBERARE PRELUNGIT (KETOPROFEN)

Forma de prezentare: Capsule cu eliberare prelungita 100 mg, 200 mg; ct. x 1 blist. x
10 cps.

Indicatii:

Tratamentul

simptomatic

al afectiunilor

reumatice inflamatorii, degenerative si metabolice; durere postoperatorie, dismenoree, durere

osoasa

din metastazele tumorale, durere posttraumatica, artrita

seronegativa, guta,

reumatoida, spondiloartrita

pseudoguta, artroze, reumatism extraarticular. tratamentul local

simptomatic al durerilormusculare sau osteoarticulare de natura traumatica sau reumatice.

Doze i administrare: Oral: Doza uzuala este de 50-100 mg de 3 ori/zi. Doza uzuala
pentru prep. cu eliberare prelungita este de 150 mg de 2 ori/zi. intramuscular 100 mg de 1-2
ori/zi, maxim 300 mg. Perfuzabil intravenos maxim 300 mg/zi. Extern: Gelul se aplica
pe piele de 1-2 ori/zi, masand usor. spray-ul se pulverizeaza de 3-4 ori/zi si se maseaza usor.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintre
componentele produsului; ulcer peptic activ; copii. Extern - in plagi infectate, eczeme, arsuri.
Atentionari: Prudenta in antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sangerari
gastrointestinale; IH; IR; poate masca semnele si simptomele unei infectii acute; gelul nu se
administreaza pe zone cu plagi sau leziuni cutanate, mucoase si ochi; expunerea la soare sau
ultraviolete; interactiuni medicamentoase cu diuretice, warfarina sau litiu; sarcina si alaptare.
Reactii adverse: Reactii alergice, crize astmatiforme.
4.4. SAFEM COMPRIMATE (LORNAXICAM)

Compozitie: 1 comprimat filmat contine 8 mg lornoxicam.

Actiune terapeutica - Safem 8 mg este un analgezic (medicament impotriva durerii)
si un antireumatic (apartine grupei de antiinflamatoare nesteroidiene). Actioneaza rapid, fiind
absorbit de tractul gastrointestinal. Se elimina pe cale renala in proportie de 30% si pe cale
hepatica 60%.

Indicatii - Safem 8 mg se administreaza pentru tratarea durerilor de intensitate medie

si puternica, pentru dureri articulare reumatismale si artroze.
Doze si mod de administrare - Safem 8 mg va fi inghitit cu un pahar de apa, inainte
de mese. Pentru dureri medii si puternice: doza initiala este de 16 mg (2 comprimate); daca
este necesar, se mai pot administra inca 2 comprimate (cel mult) timp de 24 ore. Doza de
intretinere nu va depasi 16 mg zilnic, de preferat 8 mg (1 comprimat) de 2 ori pe zi.
In tratamentul afectiunilor inflamatorii: pentru adulti doza va fi stabilita individual. Doza
standard este de 8-16 mg (1-2 comprimate), de preferat de 1-2 ori pe zi. Doza prescrisa de
medic trebuie respectata cu strictete. Pentru tratamentul de lunga durata, doza zilnica este de
16 mg. In cazul unor suferinte gastrointestinale sau disfunctii hepatice si renale, doza zilnica
nu trebuie sa depaseasca 8 mg (1 comprimat) pe zi. Durata tratamentului: medicul va stabili
durata tratamentului. Consultati medicul curant la intervale regulate si respectati indicatiile in
ceea ce priveste regimul alimentar, conditiile de viata si exercitiile fizice.
Contraindicatii - Safem 8 mg nu se administreaza in urmatoarele cazuri:
- hipersensibilitate cunoscuta la Safem, acid acetilsalicilic (aspirina) si alte substante
antiinflamatorii;
-

hemoragii

gastrointestinale

defecte

adolescenti

de

acute,

ulcere

gastrice

hemocitogeneza;
sub

varsta

sau

sarcina;
de

duodenale;
alaptare;

18

ani.

Safem 8 mg se va administra cu prudenta in urmatoarele cazuri: disfunctii hepatice sau renale;

hemoragii si ulcere gastrointestinale; defecte de hemocitogeneza; intoleranta cunoscuta la
Safem, acid acetilsalicilic (aspirina) si alte antiinflamatoare.
Masuri de precautie - Prudenta la soferi si persoane cu activitati solicitante. Nu
asociati cu alcoolul. In asociere cu alte antiinflamatoare, tratamentul cu Safem poate creste
riscul aparitiei ulcerelor gastrice si intestinale. In cazul in care apar hemoragii
gastrointestinale, tratamentul trebuie intrerupt imediat si luate masurile adecvate. Precautii
speciale se vor lua in cazul administrarii primei doze de Safem la pacientii cu afectiuni
gastrointestinale. Se va lua tensiunea regulat la pacientii varstnici, obezi si cu hipertensiune
arteriala. Pacientii cu infectii cronice respiratorii, astm bronsic sau febrili pot dezvolta mai
usor reactii de sensibilitate la Safem. In cazul tratamentului de lunga durata, se vor verifica
regulat: formula sangelui, functia hepatica si renala.
Reactii adverse - Ocazional pot aparea: dureri gastrice, diaree, ameteala, indigestie,
cefalee, greata si varsaturi. in rare cazuri pot aparea: constipatie, disfagie, uscaciunea gurii,
eructatii, flatulenta, gastrite, reflux gastroesofagian, hemoragii gastrointestinale, gastralgii,

sangerari hemoroidale sau rectale, esofagita, disfunctii hepatice, caderea parului, reactii
cutanate, icter cutanat, hipersudoratie, disurie, edeme, crampe musculare, tremor, migrena,
conjunctivite, acufene, reactii alergice, inapetenta, scadere in greutate, crampe musculare,
stare de rau, slabiciune, rosirea pielii cu senzatie de caldura, dispnee, urticarie, anemie,
leucocitoza, prelungirea timpilor de coagulare, petesii cutanate, infectii ale cailor respiratorii
superioare, oscilatii tensionale, palpitatii, cresterea frecventei cardiace, oboseala, depresie,
insomnie, somnolenta.

4.5. MELOXICAM COMPRIMATE

Prezentare farmaceutica: Comprimate continand 7,5 sau 15mg meloxicam, in cutii

continand 2 folii a cate 10 comprimate
Actiune terapeutica: MELOXICAM este un antiinflamator nesteroidian, din clasa
oxicamilor.
Indicatii: MELOXICAM 7,5 si 15 mg comprimate, este folosit pentru:
-

terapia

artritei

reumatoide

tratamentul

de

scurta

durata

al

crizelor

acute

de

osteoartrita

- tratamentul simptomatic al spondilitei anchilozante

Contraindicatii: hipersensibilitate la meloxicam sau la unul din excipienti; nu se
administreaza persoanelor cu manifestari astmatiforme, urticarie sau reactii de tip alergic la
administrarea aspirinei sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene; insuficienta hepatica severa;
insuficienta renala severa nedializata; copii mai mici de 15 ani; persoane care prezinta
hemoragii digestive, cerebrale sau de alta natura; in timpul sarcinii si alaptarii.
Sarcina si alaptarea: Utilizarea in primele 5 luni de sarcina este permisa numai dupa
un consult atent al pacientei si numai daca administrarea este absolut necesara si justificata de
raportul risc-beneficiu. In ultimul trimestru, in afara unor indicatii obstetricale limitate,
utilizarea

este

contraindicata

In timpul alaptarii: prezenta medicamentului in laptele matern recomanda ca utilizarea

acestuia sa fie evitata. Daca meloxicamul trebuie administrat neaparat trebuie luata in
considerare necesitatea intreruperii alaptarii.
Efecte

adverse:Gastrointestinale:

greturi,

voma,

diaree,

dureri

abdominale,

constipatie;Dermatologice: prurit, rash cutanat; rar - stomatita, urticarieRespiratorii: foarte rar

meloxicamul poate produce crize de astm, uneori grave, la pacientii care sufera de o forma de
astm indus de aspirinaSistemul nervos central: migrene, dureri de capmai rar pot aparea
senzatii ebrioase, cefalee, vertij, acufene sau somnolentaCardiovasculare: rar edeme, edeme la
membrele inferioare
Mod de administrare: Boala artrozica: se recomanda o doza de start de 7,5 mg pe zi.
Daca nu apare un raspuns terapeutic optim se poate creste doza pana la 15 mg pe zi
Poliartrita reumatoida: se administreaza o doza de 15 mg pe zi. Tratamentul pe termen lung,
la

pacientii

in

varsta,

se

va

face

cu

doza

Spondilita anchilopoetica : 15 mg pe z.
4.6. NAPROXEN COMPRIMATE

de

7,5

mg

pe

zi

Compozitie - Comprimate cu 250 mg si 500 mg de +/-2-/6-methoxy-2-naphthyl)

propionic acid. 5 ml suspensie uz intern contin 125 mg naproxen (acid 2-/ 6-metoxi-2naftilo/propionic).
Actiune terapeutica - Medicamentul are o actiune antiinflamatoare, antipiretica si
analgezica. Se absoarbe rapid si complet la nivelul tubului digestiv ajungand la concentratia
optima in sange dupa 1-4 ore de la administrare. Timpul de injumatatire este de 12-15 ore.
Naproxenul este legat in cea mai mare parte de proteinele plasmatice, traverseaza placenta si
ajunge in laptele mamei. Aproape 90% se elimina prin urina, 70% se elimina sub forma
neschimbata si restul ca metabolit demetilat, liber sau conjugat cu acidul sulfuric sau
flucuronic.
Indicatii

Osteoartrite,

anchilozante, reumatism

articular

guta

artritica,
acut si

artrite
alte

reumatoide,
forme

spondilite
de

reumatismale, articulare si musculare. traumatisme in

osteoarticular, sciatica, nevralgii,

polineurite,tromboflebite,

boli
sistemul

cefalee, infectii

respiratorii

acute si alte stari inflamatorii si febrile, dismenoree, iminenta de nastere prematura.

Doze si mod de administrare In bolile reumatice, adultilor li se administreaza 500
mg in timpul meselor, o data sau de doua ori pe zi, la interval de 12 ore. In forme grave,
cronice doza se poate mari pana la 750 mg-1 g. In guta artritica doza zilnica este de 750 mg-1
g (doza initiala este de 750 mg urmata de o alta de 250 mg la intervale de 8 ore pana cand
aparea ameliorarea). Inciroze dozele se reduc. copiilor peste 5 ani, care au artrite reumatice li
se administreaza doze de 10 mg/kg dingreutatea corporala, zilnic, in doua prize la interval de
12 ore. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani.
Contraindicatii Sarcina si perioada de alaptare, ulcer gastric si duodenal
(contraindicatie relativa), predispozitii hemoragice, hipersensibilitate la medicament (mai rar).

Preparatul nu se administreaza copiilor sub varsta de 5 ani. In cazul cirozelor medicamentul

trebuie administrat cu precautiune.
Masuri de precautie - Asocierea cu anticoagulante cumarinice, sulfamide si
sulfoniluree implica grija in dozarea acestora, din cauza riscului crescut de accidente toxice.
Atentie! Naproxenul nu trebuie administrat pacientilor cu sangerari gastrointestinale.
Naproxenul mareste timpul de sangerare, lucru care trebuie luat in consideratie, mai ales daca
se

administreaza

simultan

si

anticoagulante.

Asocierea Naproxenului cu acid acetylsalicylic creste riscul reactiilor adverse.

Reactii adverse Tulburarile gastrointestinale sunt mai rare si de o intensitate mai mica
dupa administrarea Naproxenului decat dupa tratamentele cu salicilati sau alte antiinflamatorii
nesteroidiene puternice. Spre deosebire de majoritateaantiinflamatoarelor nesteroidiene sau
similare cu salicilatii, naproxenul nu contine nici un atom de nitrogen in compozitia sa, ceea
ce reduce posibilitatea aparitiei efectelor secundare alergice, simptomelor sistemului nervos
central si complicatiilor hemopoietice.

4.7. TENOXICAM CAPSULE

Forma de prezentare: Capsule 20 mg; cutie 2 blist. 10 capsule

Indicatii: Afectiuni inflamatorii si degenerative dureroase

ale

sistemului

osteomuscular: artrita reumatoida; osteoartrita;artroza; spondilita anchilopoietica; afectiuni

extra-articulare, de exemplu tendinita, bursita, periartrita umerala sau de sold, intinderi
ligamentare, entorse; guta acuta; durere postoperatorie; dismenoree primara.

Doze si recomandari: Toate indicatiile (in afara de dismenoree primara, durere

postoperatorie si guta acuta): 20 mg/zi. Dismenoree primaReactii adverse: 20-40 mg/zi.
Dureri postoperatorii: 40 mg/zi, max. 5 zile. Crizele acute de artrita cauzata de guta: 40 mg/zi,
2 zile, urmata de 20 mg/zi, 5 zile. Tratamentul poate fi instaurat prin administrare
intravenoasa sau intramuscular o data pe zi timp de 1-2 zile si continuat apoi pe cale orala.
Contraindicatii Hipersensibilitate la medicament sau alte AINS; celor care sufera sau
au suferit de afectiuni ale tractului gastrointestinal superior, cum ar fi gastrite, ulcer gastric si
duodenal. Al treilea trimestru de sarcina. Perioada de alaptare.
Atentionari: Este necesar sa se monitorizeze functiile cardiace si renale. Inhiba
agregarea plachetara si poate afecta hemostaza. Pacientii cu tulburari de coagulare sau care
beneficiaza de trat. medicamentos care afecteaza hemostaza vor trebui supravegheati cu
atentie. Pacientii care prezinta simptome gastrointestinale vor fi monitorizati cu atentie. Daca
se manifesta reactii cutanate severe, tratamentul va fi intrerupt imediat. Atentie in cazul
tratamentului asociat cu salicilat sau cu alte AINS, metotrexat, litiu, diuretice care
economisesc potasiul, blocante alfa-adrenergice si IEC, anticoagulante sau antidiabetice orale.
Reactii adverse: Tract gastrointestinal: disconfort gastric, epigastric si abdominal,
dispepsie, greata, constipatie, diaree, stomatita, gastrita, voma, sangerare gastrointestinala,
ulcer, melena, perforare a tractului gastrointestinal. SNC: ameteala, cefalee, fatigabilitate,
tulburari ale somnului, pierderea poftei de mancare, uscaciune a gurii, vertij, tulburari de
vedere. Piele: prurit, eritem, exantem, rash, urticarie, sindrom Stevens-Johnson si Lyell,
reactii de fotosensibilitate, vasculita. Tract urinar si rinichi: crestere a ureei sanguine sau a
creatininei, edem. Ficat si tract biliar: crestere a activitatii enzimatice a ficatului, hepatita.
Sistem cardiovascular: palpitatii, HTA. Sange: anemie, agranulocitoza, leucopenie,
trombocitopenie. Reactii de hipersensibilitate: dispnee, astm, reactii anafilactice, angioedem.
4.8. RANTUDIL FORTE (ACEMETACIN)

Capsule gelatinoase nr. 4, cu cap rou i corp galben opac, ce conin o pulbere de
culoare galben.
Indicaii terapeutice - RANTUDIL FORTE este indicat n tratamentul simptomatic al
durerilor i inflamaiilor ntlnite n: artrita acut (inclusiv crize de gut); artrita cronic, cu
deosebire artrit reumatoid (poliartrita cronic); spondilita anchilozant i alte disfuncii
inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale; iritaii determinate de boli degenerative ale
articulaiilor i ale coloanei vertebrale (osteoartrit i spondiloz); afectri ale esuturilor moi
asociate bolii reumatice; tumefieri dureroase sau inflamaii n urma unor leziuni i dup
intervenii chirurgicale.
Mod de administrare: se administreaz pe cale oral.
Aduli: Dozarea acemetacinei depinde de gravitatea bolii. Doza zilnic recomandat
variaz ntre 60 i 180 mg acemetacin (1-3 capsule de RANTUDIL FORTE), divizat n 1 - 3
doze.
Doza iniial recomandat n cazul pacienilor fr probleme gastro-intestinale n
antecedente, este de 120 mg acemetacin (2 capsule de RANTUDIL FORTE), urmat apoi de
administrarea a 60 mg acemetacin (o capsul de RANTUDIL FORTE), la interval de ase ore.
Doza zilnic poate fi crescut pn la maximum 300 mg acemetacin n 24 ore. Aceeai
doz va putea fi repetat i a doua zi, dac este nevoie, nu doza se va reduce treptat.
Copii: nu se recomand la copii i adolesceni, ntruct nu exist suficient experien
clinic la aceast grup de vrst..
Vrstnici: n funcie de gradul afectrii renale sau hepatice este necesar ajustarea
dozelor.
Contraindicaii: hipersensibilitate la acemetacin, la indometacin sau la oricare
dintre excipienii medicamentului; disfuncii hematopoetice; hemoragii gastrointestinale,
cerebrovasculare sau alte hemoragii active; sarcin n al treilea trimestru; ulceraii gastrice sau
intestinale; copii i adolesceni.

Precauii - se va utiliza numai dup o evaluare atent a riscurilor i avantajelor, n

urmtoarele situaii: n cazul porfiriei; n primul i al doilea trimestru de sarcin; pe perioada
alptrii. Se impune o supraveghere medical special i atent n urmtoarele cazuri:
disfuncii gastrointestinale sau o ulceraie gastrointestinal cronic sau n cazul unor boli
inflamatorii intestinale (colit ulcerativ, boala lui Crohn); hipertensiune sau insuficien
cardiac; disfuncii renale existente; disfuncie hepatic sever; Sarcina i alptarea
Efecte asupra capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje - Din cauza
apariiei reaciilor adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi ameeli i starea de
oboseal, mai ales n combinaie cu alcoolul, RANTUDIL FORTE poate reduce viteza de
reacie i abilitatea de a conduce vehicule i de a folosi utilaje.
Reacii adverse - Tulburri gastro-intestinale - grea, vrsturi, dureri gastrice,
diaree i hemoragii intestinale minore, care, n cazuri excepionale, pot produce
anemie. - meteorism, crampe abdominale, pierderea poftei de mncare i ulceraii gastrice sau
intestinale (uneori cu sngerare i perforare); vrsturi; scaune cu snge sau diaree. Tulburri
ale sistemului nervos central: - cefalee, agitaie, iritabilitate, fatigabilitate, apatie i
ameeli. Tulburri cutanate i a esutului subcutanate: erupii cutanate i prurit; Tulburri
genito-urinare: insuficien renal acut, afeciuni renale (precum nefrit interstiial,
sindrom nefrotic, necroz papilar); -creterea ureei sangvine; proteinurie, hematurie;
sngerri vaginale. Tulburri hepato-biliare - creterea transaminazelor; Tulburri
hematologice

- anemie,

inclusiv

anemie

aplastic,

leucopenie,

agranulocitoz,

trombocitopenie. Primele simptome sunt: febr, dureri de gt, leziuni superficiale ale gurii,
simptome asemntoare unei rceli, oboseal accentuat, sngerri nazale i contuzii. n astfel
de cazuri, se va opri imediat administrarea produsului i se va solicita asisten medical. Nu
se vor administra analgezice i antipiretice fr prescripie medical. Regulat, se va
monitoriza hemoleucograma, n cazul unui tratament de lung durat. Tulburri cardiovasculare - edeme periferice n special la pacienii cu hipertensiune sau cu funcie renal
afectat. Reacii de hipersensibilitate - angioedem (umflarea feei i a pleoapelor, a laringelui
cu ngustarea cilor respiratorii i dificulti respiratorii);
- dispnee, inclusiv crize de astm, tahicardie, scderea tensiunii arteriale i stare de oc, ce pot
pune viaa n pericol. n cazul apariiei unor astfel de simptome, care pot aprea dup prima
administrare se recomand de urgen ntreruperea tratamentului i consult medical.
4.9. DICLOFENAC SODIC DRAJEURI (DICLOFENAC)

Compoziie: un drajeu conine 50 mg diclofenac sodic.

Aciune: antiinflamator nesteroidian (derivat arilacetic), acionnd ca inhibitor al
ciclooxigenazei cu efect antiinflamator, analgezic i antipiretic. Este un antireumatic eficace.
Indicaii: poliartrit reumatoid, spondilit anchilozant, artroze, reumatism articular,
artrit gutoas, inflamaii dureroase postoperatorii, posttraumatice, dup extracii dentare,
inflamaii pelviene.
Contraindicaii: ulcer duodenal n evoluie, hipersensibilitate la diclofenac, tratament
anticoagulant, antecedente hematologice cu tulburri de coagulare, insuficien cardiac,
hepatic sau renal, mai ales la vrstnici, sarcin, alptare; la conductorii auto (poate aprea
vertij). Nu se administreaz la copii sub 15 ani.
Administrare: iniial i n cazuri acute cte un drajeu de 2-3 ori, nghiite ntregi (la
mese). Doza de ntreinere i n cazuri cronice este de un drajeu de 1-3 ori pe zi.
Reacii adverse: gastrointestinale (gra, diaree), dermatologice (hipersensibilitate),
sistem nervos central (astenie, insomnie, iritabilitate), leucopenie, agranulocitoz,
trombopenie, aplazie medular, anemie hemolitic.